Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p.. Sentința nr. 620/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 620/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 620/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DOSAR NR._
Nr. vechi_
SENTINȚA Nr. 620
Ședința din Camera de Consiliu din data de 21 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. E. R.
GREFIER - B. C.
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulata de revizuenta D. C., împotriva sentinței penale nr. 393/12.10.2011 a Curții de Apel București, Secția I-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1459/08.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală, dosar nr._ .
Fără citarea părților și fără participarea procurorului, conform art. 403 al. 1 teza întâi C.p.p.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, care învederează atașarea dosarului de fond nr._ al Curții de Apel București, Secția I-a Penală.
Se prezintă în sala de ședință, apărătorul ales al revizuentei, avocat S. V., a cărui împuternicire avocațială a fost atașată cererii de revizuire și solicită, să i se permită să formuleze scurte concluzii orale cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, chiar dacă potrivit art. 403 al. 1 C.p.p., în această etapă, admisibilitatea în principiu se analizează fără citarea părților și fără participarea procurorului.
Curtea, constată că potrivit art. 403 al. 1 C.p.p., admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se analizează în Camera de Consiliu, fără citarea părților și fără participarea procurorului, așa cum s-a dispus și prin viza președintelui de complet, la primirea dosarului, însă, față de solicitarea apărătorului ales al revizuentei care a înțeles să se prezinte, și pentru respectarea principiului egalității de tratament juridic, apreciază că poate da cuvântul acestuia în susținerea admisibilității în principiu a cererii formulate, precum și reprezentantului Ministerului Public, prezent în sala de ședință.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că este de acord cu cele stabilite de instanță, fiind vorba de o nulitate relativă, și este în măsură să susțină cauza, întrucât a studiat dosarul.
Curtea pune in discuția parților admisibilitatea in principiu a cererii de revizuire.
Avocat S. V. având cuvântul pentru revizuentă, solicita admiterea in principiu a cererii de revizuire, urmând ca instanța să aibă în vedere că cererea este întemeiată pe disp. art. 394 lit.a C.p.p., iar împrejurarea nouă pe care înțelege să o invoce constă în existența unei plângeri penale pe care revizuenta a formulat-o încă din luna iunie 2008, împotriva inculpatei condamnată în dosarul de fond nr._ al Curții de Apel București, Secția I-a Penală, plângere penală despre care nu s-a făcut vorbire la momentul soluționării acestei cauze pe fond și care dacă ar fi fost cunoscută ar fi determinat citarea revizuentei în calitate de parte vătămată Astfel aceasta ar fi fost în măsură să-și formuleze apărările pe care le considera necesare și nu ar mai fi fost prejudiciată.
Arată că prin necitarea revizuentei în calitate de parte vătămată în dosarul nr._, în care s-a dispus anularea titlului său de proprietate i-au fost în mod grav afectate drepturile, nici în prezent plângerea sa penală nu a fost soluționată, nu cunoaște stadiul cercetărilor, deși a formulat o cerere în acest sens la parchet, în luna octombrie 2008, bănuiește că s-a dispus disjungerea în faza de urmărire penală, din cauza penală ce a făcut obiectul dosarului nr._ .
Apreciază că această împrejurare nouă se încadrează în disp. art. 394 lit. a C.p.p. și solicită admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere ca inadmisibila a cererii de revizuire, situația învederată de revizuentă a fost cunoscută de instanțele de judecată, în condițiile în care titlul de proprietate al autorului revizuentei fusese anulat printr-o sentință civilă din anul 2007, aspect reținut în sentința a cărei revizuire se solicită, acesta fiind actul principal, a cărui anulare a determinat anularea și a actelor subsecvente, printre care contractul de vânzare-cumpărare încheiat de revizuentă. Faptul că acesta a formulat o plângere penală împotriva inculpatei nu schimbă cu nimic situația de fapt reținută de instanțe și nu determină o altă soluție în dosarul nr._ . Arată că revizuenta a formulat și o contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 393/12.10.2011 pronunțată în dosarul nr._, care a fost respinsă și în care a invocat aceleași motive ca cele învederate prin cererea de revizuire, precum și o contestație în anulare care a fost declinată de Curtea de Apel București, la Înalta Curte de Casație și Justiție. Apreciază că cele susținute ar putea fi analizate prin prisma disp. art. 391 C.p.p. și nu a disp. art. 394 și urm. C.p.p., aspecte care însă vor fi clarificate de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Instanța rămâne în pronunțare asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire formulata de revizuenta D. C..
CURTEA:
Prin referatul nr. 3048/III-6/2013 din data de 16.10.2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost înaintată acestei instanțe și înregistrată sub nr._, cererea de revizuire formulata de revizuenta D. C., împotriva sentinței penale nr. 393/12.10.2011 a Curții de Apel București, Secția I-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1459/08.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală, dosar nr._ . În motivarea cererii, sus-numita a solicitat revizuirea sentinței penale menționate, în baza art. 394 lit. a C.p.p., arătând că împrejurarea nouă pe care înțelege să o invoce constă în existența unei plângeri penale pe care a formulat-o încă din luna august 2008, împotriva inculpatei din dosarul de fond nr._ al Curții de Apel București, Secția I-a Penală, plângere penală despre care nu s-a făcut vorbire la momentul soluționării acestei cauze pe fond și care dacă ar fi fost cunoscută ar fi determinat citarea sa în calitate de parte vătămată Astfel ar fi fost în măsură să-și formuleze apărările pe care le considera necesare și nu ar mai fi fost prejudiciată.
A arătat că prin necitarea sa în calitate de parte vătămată în dosarul nr._, în care s-a dispus anularea titlului său de proprietate, i-au fost în mod grav afectate drepturile, și că nici în prezent plângerea sa penală nu a fost soluționată, nu cunoaște stadiul cercetărilor, deși a formulat o cerere în acest sens la parchet, la finele anului 2008, bănuiește că s-a dispus disjungerea în faza de urmărire penală, din cauza penală ce a făcut obiectul dosarului nr._ .
A concluzionat în sensul că această împrejurare nouă se încadrează în disp. art. 394 lit. a C.p.p. și a solicitat admiterea cererii de revizuire.
În vederea soluționării cererii, a fost atașat dosarul de fond nr._ al Curții de Apel București, Secția I-a Penală.
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma dispozitiilor ce reglementeaza cazurile de revizuire prevazute de lege, respectiv art. 394 lit.a-e c.p.p, precum și prin prisma disp. art. 403 C.p.p., Curtea apreciaza ca cererea formulata este inadmisibila, urmand a fi respinsa ca atare, pentru motivele ce se vor arăta în continuare :
În fapt, prin sentința penală nr. 393/12.10.2011 a Curții de Apel București, Secția I-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1459/08.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală, ambele pronunțate în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
„În baza art.290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, condamnă pe inculpata CARNAZIU M. N. la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza a II-a, b și c Cod penal pe o perioadă de 1 an.
În baza art.292 Cod penal, condamnă pe inculpata CARNAZIU M. N. la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza a II-a, b și c Cod penal pe o perioadă de 1 an.
În baza art.33 lit.a – 34 lit.b Cod penal, contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpata CARNAZIU M. N. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 2 ani închisoare, în final, inculpata va executa pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza a II-a, b și c Cod penal pe o perioadă de 1 an, după executarea pedepsei principale.
În baza art.71 Cod penal, interzice inculpatei Carnaziu M. N., drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza a II-a, b și c Cod penal.
În conformitate cu art.14 Cod procedură penal rap la art.346 Cod procedură penală și art.998 Cod civil, admite, în parte, acțiunile civile formulate de părțile civile S. G., C. G., S. L. E..
Obligă pe inculpata Carnaziu M. N. la plata următoarelor sume, reprezentând daune morale:
- 50.000 Euro echivalentul în lei la cursul BNR de la data efectuării plății, către partea civilă S. G.;
- 20.000 lei către partea civilă C. G.;
- 5.000 lei către partea civilă S. L. E..
Respinge, ca neîntemeiate, cererile părților civile S. G., C. G., S. L. E., D. T. D. de acordare a daunelor materiale.
Admite acțiunile civile formulate de părțile civile Albon V. V., Albon I. C., A. A., C. O. A..
Obligă pe inculpata Carnaziu M. N. la plata următoarelor sume, reprezentând daune morale:
- câte 5.000 Euro în echivalentul în lei la cursul BNR de la data efectuării plății, către părțile civile Albon V. V. și Albon I. C.;
- 20.000 lei către partea civilă A. A.;
- 5.000 Euro în echivalentul în lei la cursul BNR de la data efectuării plății, către partea civilă C. O. A..
Dispune restabilirea situației anterioare, în conformitate cu art.14 alin.3 rap. la art.348 Cod procedură penală, precum și anularea următoarelor înscrisuri:
- contractul de vânzare – cumpărare încheiat între Misciuc L. și I. R., precum și Încheierea de atestare a acestuia nr.139 din 3.XI.2003, Încheierea de rectificare nr.2 din 14.XII.2006;
- contractul de vânzare – cumpărare încheiat între I. R. și D. F. și D. D., autentificat sub nr.215 din 27.II.2007;
- contractul de vânzare – cumpărare încheiat între S. R. M. și M. E., precum și Încheierea de atestare a acestuia nr.1 din 16.III.2000;
- contractul de vânzare – cumpărare încheiat între M. E. prin mandatar I. R. și M. V. în calitate de cumpărător, autentificat sub nr.1178 din 12.V.2008;
- contractul de vânzare – cumpărare încheiat între S. G. și T. S. precum și Încheierea de autentificare a acestuia nr.102 din 26.VI.2003;
- contractul de vânzare – cumpărare încheiat între T. S. și V. L. autentificat sub nr.3673 din 23.XI.2007;
- contractul de vânzare – cumpărare încheiat între A. A. și D. M., precum și Încheierea de atestare a acestuia nr.138 din 28.XII.2003, Încheierea de rectificare nr.1 din 8.II.2008 precum și Încheierile nr.171 din 28.XII.2003 și nr.158 din 29.XI.2003;
- contractul de vânzare – cumpărare încheiat între Albon V. V. și Albon I. C. în calitate de vânzătoare și N. L. în calitate de cumpărătoare, precum și Încheierea de atestare a acestuia nr.71 din 29.VI.2003;
- contractul de vânzare – cumpărare încheiat între N. L. și T. V., autentificat sub nr.2159 din 11.IX.2009;
- Încheierea de atestare nr.158 din 29.XI.2003;
- constată că prin Sentința civilă nr.3251 din 11.III.2008 a Judecătoriei sector 1 București, definitivă prin decizia civilă nr.1372 din 5.XI.2008 a Tribunalului București, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare din 29.XI.2003 atestat de inculpată;
- Încheierea de atestare din 14.VIII.2001;
- constată că prin Sentința civilă nr.3617 din 7.V.2007 a Judecătoriei sector 2 București, definitivă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr.500 din 6.IV.2009 a Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă și irevocabilă prin nerecurare, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare atestat sub nr.8 din 14.VIII.2001, de inculpată;
- contractul de vânzare – cumpărare încheiat între D. F. A. și D. C., autentificat sub nr.4170 din 14.VII.2006;
- desființează și mențiunile din registrele de atestare cu privire la aceste contracte și încheieri;
- desființează și declarația pe proprie răspundere dată de inculpată în fața notarului, sub nr.4787 din 1.X.2008, autentificată.
În baza art.118 lit.b Cod penal, confiscă de la inculpată cele două ștampile rotunde cu amprenta Carnaziu M. N. – avocat titular, ridicate cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, conform procesului verbal aflat la filele 74-81, vol.1 al dosarului de urmărire penală.
În baza art.118 lit.f Cod penal, confiscă de la inculpată dischetele pe care au fost identificate coduri numerice personale, ridicate prin procesul verbal de efectuare a percheziției informatice, aflat la filele 108-113, vol.1 al dosarului de urmărire penală.
Menține sechestrul asigurator instituit prin încheierea din 8.II.2011 asupra terenului în suprafață de 1500 m.p., situat în ..
Respinge, ca neîntemeiată cererea de instituire a popririi formulată de D. T. D. (fila 54 dosar instanță fond) asupra sumei în cuantum de 213.080, 156 lei.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, obligă inculpata la plata sumei de 3500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Respinge, ca nefondate, cererile părților civile de acordare a cheltuielilor de judecată.”
Prin decizia penală nr. 1459/08.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală, dosar nr._, a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpataCarnaziu M. N. împotriva sentinței penale nr. 393/12.10.2011 a Curții de Apel București, Secția I-a Penală.
De asemenea, prin sentința penală nr. 483/30.09.2013, dosar nr._, a fost respinsă ca inadmisibilă contestația la executare formulată de D. C. cu privire la Sentința penală nr. 393/12.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel București Secția I Penală în Dosarul nr._, iar recursul declarat de contestatoare împotriva acestei sentințe nu a fost încă soluționat având termen de judecată la data de 03.02.2014, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală.
Totodată, contestația în anulare formulată de inculpata Carnaziu M. N., împotriva deciziei penale nr. 1459/08.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală, pronunțată în dosar nr._, a făcut obiectul dosarului nr._, în care a fost pronunțată decizia din data de 15.01.2013, prin care cererea a fost respinsă ca nefondată.
Nu în ultimul rând contestația în anulare formulată de D. C. împotriva deciziei penale nr. 1459/08.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală, pronunțată în dosar nr._, se află pe rolul instanței supreme, având termen de judecată în luna martie 2014, după ce anterior a fost declinată de la Curtea de Apel București, Secția I-a Penală.
Revizuenta a invocat cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. a C.p.p., prevalându-se de împrejurarea că la momentul soluționării pe fond a dosarului nr._ al Curții de Apel București, Secția I-a Penală, nu s-a cunoscut faptul că formulase o plângere penală atât împotriva inculpatei Carnaziu M. N., cât și împotriva numiților D. F. A. și D. T. D., înregistrată sub nr. 720/30.06.2008 la P. Curții de Apel București, cu privire la care a solicitat relații prin cererea înregistrată sub nr. 1096/20.10.2008.
Din interpretarea dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen. rezultă că revizuirea este un mijloc procesual prin folosirea căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoașterea de către instanțele care au soluționat cauza a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul.
Din analiza dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul că:
- trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
- faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Cu privire la înțelesul expresiei „fapte sau împrejurări”, în literatura de specialitate, ca și în practica judiciară, s-a considerat că semnifică probele propriu-zise, adică elementele de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, respectiv, orice întâmplare, situație, stare care în mod autonom sau în coroborare cu alte probe poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.
Așa cum a stabilit încă din 1976 Tribunalul Suprem (decizia nr. 1643/1976), textul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. se referă la „fapte și împrejurări”, deci la fapte probatorii și nu la mijloace de probă noi, căci altfel revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea, situație de natură a afecta principiul securității raporturilor juridice aplicabil și în materie penală, ca parte a procesului echitabil. Fără îndoială că noile fapte sau împrejurări urmează a fi dovedite de mijloace de probă noi. Dar elementele de probă noi la care se referă art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. trebuie să fie de natură a demonstra fie că faptul constatat nu a existat, fie că cel condamnat nu a luat parte la comiterea lui. Nu pot fi, însă, considerate „probe noi” în sensul cerut de lege dovezile care aduc numai un surplus de argumente noi, care completează mijloacele de probă deja administrate, jurisprudența în materia revizuirii fiind bine stabilită în ceea ce privește inadmisibilitatea cererilor prin care se tinde la prelungirea probatoriului sau reexaminarea materialului probator pe baza căruia a fost pronunțată hotărârea inițială.
Este adevărat că necunoașterea faptelor sau împrejurărilor de către instanță nu trebuie înțeleasă în mod absolut, în sensul că despre faptele sau împrejurările respective nu s-a amintit nimic în actele și lucrările dosarului, ci în sensul că ele nu au putut fi luate în considerare la soluționarea cauzei din lipsa posibilității dovedirii lor.
În speță, atât instanța de fond, cât și instanța de control judiciar au examinat în concret și detaliat situația de fapt care a determinat anularea titlului de proprietate al revizuentei.
Astfel, s-a reținut că la data de 30.05.2007 partea vătămată D. T. a formulat plângere penală prin care a arătat că este unicul moștenitor al defunctului D. N., decedat la data de 06.11.2004 conform certificatului de calitate de moștenitor nr.21 din data de 08.12.2006 emis de BNP E. M. C.. În cursul anului 2006 partea vătămată s-a deplasat la imobilul situat în ., .. 2, parter, . aparținuse defunctului, ocazie cu care a constatat ca acesta fusese ocupat de numitul D. F. A. în baza contractului de vânzare - cumpărare cu clauza de uzufruct viager atestat sub nr. 08 din data de 14.08.2001 de inculpata Carnaziu M. N..
Din înscrisurile depuse de partea vătămată a rezultat apartamentul a fost dobândit de autorii săi D. N. G. și D. M. în baza contractului de vânzare - cumpărare nr.6604/02.05.1991, transcris sub nr. 7337/1991 de notariatul de Stat Sectorului 3 București.
La data de 29.01.2002 D. M. a decedat și a fost moștenită de către defunctul D. N. G. conform certificatului de moștenitor nr. 58/09.09.2004 eliberat de BNP M. lonescu, apartamentul în cauză fiind inclus în masa succesorală.
La data de 14.06.2006 prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 4170 la BNP Nemessis apartamentul a fost vândut de D. F. A. numitei D. C..
Din raportul de constatare tehnico-științifică atașat la dosar a rezultat că semnătura de la rubricile "vânzători" de pe contractul de vânzare - cumpărare atestat de inculpată nu a fost executată de defuncții D. N. G. și D. M..
Prin sentința civilă nr.3617 din data de 07.05.2007 a Judecătoriei Sector 2 București s-a dispus anularea contractului de vânzare - cumpărare atestat de inculpată.
Astfel, apartamentul a fost inclus în masa succesorală în urma decesului defunctei D. M. în data de 09.09.2004, iar dreptul de proprietate asupra imobilului a fost intabulat în favoarea numitului D. F. A. abia în data de 15.06.2006.
În aceste condiții este evident că fiecare din împrejurările invocate de către revizuentă în susținerea cererii de revizuire nu au caracter de noutate, în sensul dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., constituind aspecte care au fost analizate și lămurite prin probele administrate în ciclul procesual ordinar.
Mai mult, în ceea ce privește susținerea revizuentei vizând necitarea sa în dosarul nr._ al Curții de Apel București, Secția I-a Penală, se observă că este eronată, întrucât la fila 277, vol I din dosarul menționat se află dovada de citare a acesteia, care a fost citată pentru opozabilitate în cursul procesului penal la domiciliul său din comuna Boldești - Grădiștea, ., județul Prahova, citația fiind semnată de către mama acesteia (a se vedea termenul din 28.01.2011), cât și împrejurarea că sora acesteia F. L. – a fost audiată în calitate de martor cu privire la încheierea contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 4170/2006.
Din verificarea atentă a actelor dosarului, instanțele anterioare au reținut că atâta timp cât contractul de vânzare - cumpărare cu clauza de uzufruct viager atestat sub nr. 08 din data de 14.08.2001 de inculpata Carnaziu M. N., având ca obicet imobilul situat în ., .. 2, parter, . București, apartament ce aparținea de drept, în urma moștenirii, părții vătămate D. T., și al cărui proprietar devenise în mod nelegal numitul D. F. A., fusese anulat prin sentința civilă nr.3617 din data de 07.05.2007 a Judecătoriei Sector 2 București, în mod firesc, ca efect al acestei anulări și a condamnării inculpatei Carnaziu M. N. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, se impune restabilirea situației anterioare, în conformitate cu art.14 alin.3 rap. la art.348 Cod procedură penală, precum și anularea contractului de vânzare – cumpărare încheiat între D. F. A. și D. C., autentificat sub nr.4170 din 14.VII.2006.
Împrejurarea legată de existența plângerii penale formulată de revizuentă atât împotriva inculpatei Carnaziu M. N., cât și împotriva numiților D. F. A. și D. T. D., înregistrată sub nr. 720/30.06.2008 la P. Curții de Apel București, cu privire la care aceasta a solicitat relații prin cererea înregistrată sub nr. 1096/20.10.2008, a fost cunoscută de instanțele anterioare din punct de vedere al situației de fapt învederate în cuprinsul acestei plângeri, motiv pentru care așa cum rezultă din considerentele rechizitoriului ce a făcut obiectul dosarului nr._, în cursul urmăririi penale s-a dispus disjungerea cercetărilor și finalizarea acestora într-o cauză separată față de inculpata Carnaziu M. N., D. F. A., N. L. și V. A. cu privire la săvârșirea de către aceștia a infracțiunilor de înșelăciune, complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată și tentativă de înșelăciune, cu referire la imobilul situat în ., .. 2, parter, . București.
Susținerea revizuentei că datorită necunoașterii de către instanțele de judecată a existenței plângerii penale pe care a formulat-o, nu a fost citată în calitate de parte vătămată și astfel nu s-a putut apăra în dosarul nr._ al Curții de Apel București, nu numai că este nereală, așa cum s-a precizat anterior, dar nu este de natură să schimbe cu nimic situația de fapt reținută pe fondul cauzei, astfel încât această susținere nu poate fi primită, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, instanțele anterioare au avut în vedere la stabilirea condițiilor în care a fost vândut imobilul situat în ., .. 2, parter, . București, împrejurarea că revizuenta a dobândit acest apartament de la un neproprietar, al cărui așa zis titlu de proprietate, tocmai pentru că fusese falsificat a fost anulat de instanțele civile încă din anul 2007.
Acesta a și fost motivul pentru care prin sentința a cărei revizuire se solicită s-a dispus restabilirea situației anterioare, și anularea și a titlului de proprietate al revizuentei ca act subsecvent titlului ce fusese anulat în anul 2007, ceea ce implică ca revuzuenta să-și recupereze prețul plătiti drept contarvbaloare a aparatamentului în litigiu, de la numitul D. F. A., pe cale civilă, separată, în baza sentinței penale atacate în prezenta cauză.
Or, în aceste condiții, este evident că nu se poate reține că instanța de fond și cea de control judiciar nu ar fi cunoscut faptul că revizuenta a fost păgubită prin încheierea contractului anulat prin sentința atacată.
Mai mult, Curtea constată că aceleași motive de revizuire supuse analizei în prezenta cauză au fost invocate și în cererea de contestație la executare formulată de D. C., respinsă ca inadmisibilă, prin sentința penală nr. 483/30.09.2013, dosar nr._ al Curții de Apel București, Secția I-a Penală, cauză nesoluționată definitiv la acest moment, după cum s-a precizat, precum și în contestația în anulare formulată de D. C., care are termen de soluționare la instanța supremă în luna martie 2014, prilej cu care Înalta Curte de Casație și Justiție va putea aprecia în ce măsură revizuenta a fost vătămată în drepturile sale procesuale în cauza nr._, soluționată definitiv prin sentința a cărei revizuire se solicită.
D. urmare, reținând că esențial pentru admisibilitatea revizuirii întemeiate pe disp. art. 394 pct. 1 lit. a Cod proc. pen, este descoperirea unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de către instanță la data soluționării cauzei, pe baza cărora să se poata dovedi, în speta, netemeinicia sentinței penale nr. 393/12.10.2011 a Curții de Apel București, Secția I-a Penală, Curtea apreciază că aspectele menționate de revizuentă nu îndeplinesc condițiile enunțate anterior, nici din punct de vedere al caracterului de noutate pe care ar trebui să-l prezinte, dar nici al imposibilității de invocare în căile ordinare de atac și mai mult, nu sunt de natură să dovedească nelegalitatea hotărârii a cărei revizuire se solicită.
Se observă că prin cererea introdusă, revizuenta nu a învederat împrejurări noi, necunoscute instanțelor, ci o împrejurare, pentru care încearcă să obțină rejudecarea cauzei pe fond, pe calea revizuirii, în vederea prelungirii probațiunii și a formulării de apărări proprii vizând drepturile ce i-au fost încălcate prin anularea titlului său de proprietate, urmare a săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată de către inculpata Carnaziu M. N., situația care nu poate fi primit de prezenta instanță.
În consecință, în baza art. 403 al. 3 C.p.p. rap. la art. 394 lit. a C.p.p., instanța va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta D. C., împotriva sentinței penale nr. 393/12.10.2011 a Curții de Apel București, Secția I-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1459/08.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală, dosar nr._ .
Văzând și disp. art.192 alin.2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 403 al. 3 C.p.p., respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta D. C., împotriva sentinței penale nr. 393/12.10.2011 a Curții de Apel București, Secția I-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1459/08.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală, dosar nr._ .
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen., obligă revizuenta la 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.11.2013.
P., GREFIER,
C. E. R. B. C.
Red.CER
2 ex./25.11.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Ridicarea controlului judiciar. Art. 160 ind.3 C.p.p.. Decizia... → |
|---|
