Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 2156/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2156/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 2156/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 2156
Ședința publică de la 21 noiembrie 2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE C.-B. I.-T.
JUDECĂTOR R. G.
JUDECĂTOR C. C.
GREFIER I. P.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a participat procuror M. C. .
Pe rol, se află judecarea recursurilor declarate de recurenții inculpați C. T. E. P. și S. M. împotriva Încheierii de ședință din data de 14 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul I. - Secția Penală în Dosar nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții inculpați C. T. E. P. și S. M., personal și asistați de apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Conform art.304 pct.1 Cod procedură penală, instanța a procedat la înregistrarea desfășurării ședinței de judecată cu mijloace tehnice, stocarea realizându-se pe serverul dedicat acestei operațiuni.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Părțile, întrebate fiind de către instanță, declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al recurenților inculpați, având cuvântul, susține, oral recursurile declarate de inculpați, criticând încheierea atacată ca nelegală și netemeinică întrucât nu există dovezi din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile art.148 lit.f Cod procedură penală.
Prezumtivele infracțiuni reținute în sarcina inculpaților ar fi fost comise în urmă cu 3 ani, vreme în care inculpații aflați în libertarte nu au reprezentat vreun pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la inculpata S. M. solicită să se aibă în vedere faptul că este însărcinată în 6 luni.
Pune concluzii de admitere a recursurilor, casare a încheierii atacate și pe fond de continuare a procesului penal cu inculpații aflați în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public susține că încheierea instanței de fond este legală și temeinică, întrucât, în cauză, există indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele de care sunt acuzați, respectiv infracțiuni de trafic de minori.
Din natura și gravitatea acelor fapte – trafic de minori - rezultă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea lor în libertate.
În consecință, solicită respingerea, ca nefondate, a recursurilor declarate de inculpați.
Recurentul inculpat C. T. E. P. personal, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului ales și solicită să fie judecat în stare de libertate.
Recurenta inculpată S. M., personal, în ultimul cuvânt, arată de asemenea că este de acord cu susținerile apărătorului ales. Susține că este nevinovată și solicită să fie judecată în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din data de 14 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul I. - Secția Penală, în Dosar nr._ 13, în temeiul art.3002 Cod de procedură penală raportat la art.160b alin.1 Cod de procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse împotriva inculpaților C. T. E. P. [fiul lui D. și T., născut la data de 18.08.1978 în București, sector 8 domiciliat în or.P., jud.I., ..48, CNP_, arestat în baza MAP nr.176/UP/28.06.2013] și S. M. [fiica lui P. și F., născută la data de 18.03.1983, în București, sector 2, domiciliată în or.P., jud. I., ..48, CNP_, arestată în baza MAP nr.177/UP/28.06.2013].
În temeiul art.160b alin.3 Cod de procedură penală raportat la art.143 al.1 Cod de procedură penală, art.148 lit.f Cod de procedură penală, art.136 alin.1 lit.d Cod de procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive față de inculpații C. T. E. P. și S. M., până la următoarea verificare a stării de arest preventiv.
Au fost respinse cererile privind revocarea/înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulate de apărătorul inculpaților C. T. E. P. și S. M..
Pentru a dispune astfel, Tribunalul - examinând legalitatea și temeinicia stării de arest preventiv a inculpaților - a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă, până la acest momentul procesual analizat neintervenind modificări ale temeiurilor rezonabile de vinovăție, acestea fiind conforme cu cele reținute prin rechizitoriu și reclamă menținerea privării de libertate.
În acest sens s-a reținut de către judecătorul fondului că, din materialul probator administrat până la momentul procesual analizat, rezultă în continuare indicii temeinice că inculpații C. -T. - E. P. și S. M. au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, conform art.143 Cod de procedură penală, relevante în acest sens fiind următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu, declarațiile părții vătămate B. C. Betrice, precum și procesele – verbale privind recunoașterile de pe planșe foto efectuate de către aceasta, declarațiile inculpaților C. T. E. P., S. M., G. D. C., A. F. C. și ale învinuiților D. F., D. M., Caroli M. și N. L., declarațiile martorilor N. F. V., M. M., C. F., R. C. R., R. S. F., D. C. E., T. I., G. Sălcioara, R. I., I. F., B. V. și ale martorilor cu identitate protejată P. D. S., I. S. A., T. F., procese-verbale încheiate cu ocazia recunoașterilor făcute de către inculpați/învinuiți și planșele foto aferente, documente care atestă starea psihică a părții vătămate, procese-verbale de identificare a părților în cauză, procese-verbale încheiate ca urmare a efectuării perchezițiilor domiciliare, declarațiile martorilor asistenți, procesele-verbale întocmite de lucrătorii de poliție desemnați să efectueze activități de cercetare în cauză.
De asemenea, s-a apreciat că sunt îndeplinite și condițiile prev. de art.148 lit.f Cod de procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele imputate inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea infracțiunilor, împrejurările și modalitățile în care se reține că ar fi fost comise – de doua sau mai multe persoane, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, prin raportare la numărul mare de acte materiale desfășurate, la întinderea în timp și spațiul de desfășurare a acestora, consecințele extrem de grave produse dezvoltării psihice a părții vătămate minore, fără ocrotirea părintească, circumstanțele personale ale inculpaților - inculpatul C.-T.-E. P. a fost condamnat anterior la pedeapsă cu închisoarea pentru infracțiuni de violență și sancționat administrativ de 4 ori pentru săvârșirea, printre altele, și a unor fapte penale de violență și inculpata S. M., deși este necunoscută cu antecedente penale, a mai fost anterior sancționată administrativ de 5 ori pentru comiterea unor fapte penale de violență, duc la concluzia ca lăsarea acestora in libertate prezintă si la momentul actual un pericol concret pentru ordinea publica.
A arătat Tribunalul că fapte de natura celor imputate inculpaților sunt apte, prin ele însele, în ciuda unor circumstanțe personale favorabile inculpaților, să trezească o stare de puternică indignare, de temere în rândul opiniei publice în ipoteza cercetării în stare de libertate a presupușilor autori, stare ce nu a încetat în intervalul de timp de la luarea măsurii arestării preventive.
În consecință, Tribunalul a apreciat că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune la momentul analizat menținerea inculpaților în stare de arest, fiind inoportună alegerea unei alte măsuri preventive, mai blânde, întrucât obligațiile care s-ar putea impune inculpaților spre a fi respectate sunt privite ca insuficiente în raport cu riscul pe care aceștia îl prezintă pentru ordinea publică.
Având în vedere cele expuse și constatând că măsura arestării preventive este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și totodată proporțională cu scopul urmărit și cu gravitatea acuzației, Tribunalul a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și, pe cale de consecință, a respins cererile acestora privind revocarea/înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal (la data de 15 noiembrie 2013), au declarat recurs inculpații C. T. E. P. și S. M..
Recursurile inculpaților au fost înaintate de Tribunal și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 19 noiembrie 2013.
Cu ocazia dezbaterilor de la termenul de astăzi, 21 noiembrie 2013, inculpații recurenți, care au beneficiat de asistența juridică a unui avocat ales, au criticat încheiere recurată din perspectiva satisfacerii cerințelor legale prevăzute în cuprinsul art.148 alin.1 lit.f Cod de procedură penală, susținând că în cauză nu există dovezi din care să rezulte că lăsarea lor în stare de libertate ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică, în sprijinul acestei apărări invocând împrejurarea că de la data când se susține că ar fi fost săvârșite prezumtivele infracțiuni reținute în sarcina lor s-a scurs un interval de circa 3 ani de zile, răstimp în care aflându-se în libertate nu au reprezentat vreun pericol concret pentru ordinea publică, și mai mult decât atât, inculpata S. M. este însărcinată în 6 luni, starea de detenție afectând-o în mod serios.
În considerarea acestor argumente, inculpații recurenți au solicitat admiterea recursurilor declarate împotriva încheierii de ședință din data de 14 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală, casarea încheierii atacate și pe fond continuarea procesului penal cu ei aflați în stare de libertate.
Analizând încheierea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele anterior menționate, precum și din oficiu, potrivit art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele cauzei deduse judecății, Curtea constată că recursurile cu care a fost sesizată sunt nefondate, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpații C. T. E. P. și S. M. au fost arestați preventiv în această cauză, pe temeiul art.143 alin.1 și art.148 alin.1 lit.f din Codul de procedură penală, la data de 28 iunie 2013 (măsură prelungită, ulterior, în mod succesiv, în cursul urmăririi penale, până la data de 24 septembrie 2013) și apoi au fost trimiși în judecată la data de 20 septembrie 2013, prin echizitoriul nr.397D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de trafic de minori prin exploatare sexuală și prin muncă, prev. și ped. de art.13 alin. 1, 2, 3 din Legea nr.678/2001 rap. la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 în ref. la art.2 pct.2 lit.a și c din Legea nr.678/2001, în cazul inculpatului C. T. E. P. reținându-se și aplicarea disp. art.37 lit. a Cod penal, referitoare la starea de recidivă postcondamnatorie.
În fapt, în sarcina celor doi inculpați anterior menționați s-a reținut că la începutul lunii septembrie 2010, inculpatul C. - T. - E. P. a recrutat-o pe partea vătămată minoră B. C. B., iar în perioada septembrie-decembrie 2010, împreună cu concubina sa, inculpata S. M., au transportat-o pe această victimă minoră și au găzduit-o la diferite adrese, în scopul exploatării sexuale și prin muncă a acesteia.
Examinând situația inculpaților recurenți C. - T. - E. P. și S. M. din perspectiva exigențelor art.3002 din Codul de procedură penală rap. la art.160b Cod de procedură penală, Curtea constată că Tribunalul a apreciat în mod corect asupra menținerii temeiurilor de fapt și de drept care au determinat arestarea inițială a acestora, precum și asupra necesității privării lor în continuare de libertate.
Astfel, în urma propriului examen asupra satisfacerii cerințelor legale care condiționează menținerea inculpaților în stare privativă de libertate, Curtea, raportându-se la exigențele art.143 alin.1 din Codul de procedură penală, observă că materialul probator strâns în cauză până în acest moment procesual, astfel cum a fost atent analizat în considerentele încheierii recurate, justifică și în prezent presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpații recurenți a infracțiunii pentru aceștia care au fost trimiși în judecată, împrejurările de fapt pe care acestea se bazează fiind apte a convinge un observator obiectiv că inculpații au avut o participare directă, conștientă și deliberată la activitățile infracționale respective.
Totodată, Curtea găsește în continuare îndeplinită și cerința privitoare la existența pericolului concret (în accepțiunea art.148 lit.f din Codul de procedură penală) pe care l-ar determina pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a inculpaților recurenți. în acest sens având în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii presupus a fi fost comisă de aceștia (infracțiune contra libertății de voință și acțiune a persoanei și în subsidiar contra demnității, integrității corporale, sănătății și vieții victimei), modalitatea și mijloacele de săvârșire a acesteia (prin exercitarea unui abuz de autoritate asupra victimei), împrejurările concrete de comitere a faptei (profitând de vulnerabilitatea psihică și emoțională a victimei, minoră în vârstă de 13 ani, lipsită de ocrotire și afecțiune părintească), scopul ilicit urmărit de către presupușii autori ai faptei (constând în obținerea ilegală de beneficii financiare printr-o formă de exploatare umană), consecințele faptelor asupra stării fizice și psihice a părții vătămate (care potrivit unei evaluări psihologice întocmită de psihologul în atenția căruia se află, a dezvoltat sindromul STOCHOLM - identificarea cu abuzatorul), precum si circumstanțele personale ale inculpaților.
Sub acest din urmă aspect, al referințelor persoanele ale inculpaților, pe lângă faptul că aceștia nu se află la primul conflict cu legea penală, ci, astfel cum rezultă din analiza fișelor lor de cazier judiciar, inculpatul C. T. E. P. a fost anterior condamnat definitiv la pedeapsa închisorii pentru infracțiuni de violență, condamnare ce constituie pentru infracțiunea dedusă în prezent judecății primul termen al recidivei postcondamnatorii și, de asemenea a mai fost și sancționat administrativ de 4 ori, pentru comiterea, printre altele, a unor fapte de violență, iar inculpata S. M. a fost la rândul său sancționată administrativ de 5 ori pentru săvârșirea unor fapte penale de violență, Curtea apreciază că faptul asumării de către aceștia cu foarte mare ușurință a consecințelor unui comportament reprobabil, prin implicarea lor în exploatarea sexuală a unei minore prezentând instabilitate psihică emoțională, din rațiuni legate de obținerea unor importante avantaje pecuniare, pun în evidență o anumită predispoziție din partea lor către încălcarea ordinii de drept și a regulilor de conviețuire socială.
În ceea ce privește faptul că inculpata S. M. este însărcinată, Curtea apreciază că acest aspect un impietează cu nimic asupra posibilității și oportunității menținerii sale în stare de arest preventiv, întrucât pe timpul privării sale de libertate, aceasta are dreptul la asistență medicală de specialitate.
Sub același aspect, Curtea nu poate ignora nici împrejurarea că fapte de genul celor imputate inculpaților, tot mai numeroase în societatea românească, sunt manifestări ale crimei organizate, care generează puternice sentimente de revoltă, dar și de temere și insecuritate în rândul opiniei publice, astfel că luarea față de aceștia a unei alte măsuri preventive, neprivativă de libertate, este, în mod vădit, inoportună.
Totodată, având în vedere momentul procesual prezent (când prima instanță a fost de scurtă vreme sesizată cu judecarea pe fond a cauzei, fără a efectua acte de cercetare judecătorească), Curtea constată că menținerea inculpaților în stare de arest preventiv este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, potrivit art.136 alin.1 din Codul de procedură penală, împiedicându-i pe aceștia să încerce influențarea persoanelor care au declarat împotriva lor în faza de urmărire penală.
Față de considerentele mai sus expuse, întrucât încheierea atacată este legală și temeinică, neconstatându-se, nici din oficiu, motive de casare a acesteia, Curtea, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C. T. E. P. și S. M..
În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.38515 pct.2 lit.b Cod de procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații C. T. E. P. și S. M. împotriva încheierii de ședință din data de 14 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul I.- Secția Penală în dosarul nr._ 13.
În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală, obligă pe recurenții inculpați la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 21 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C.-B. I.-T. R. G. C. C.
GREFIER,
I. P.
red./t.red.jud.C.C.
ex.2
red.jud.R.P.-Trib.I.
| ← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... | Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... → |
|---|
