Ridicarea controlului judiciar. Art. 160 ind.3 C.p.p.. Decizia nr. 2247/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2247/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 2247/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 2247
Ședința publică de la 29 noiembrie 2013
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE S. M.
JUDECĂTOR F. D.
JUDECĂTOR L. C.
GREFIER V. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR: L. C..
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către inculpatul, H. R., împotriva încheierii de ședință, din data de 19.11.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a I a Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul – inculpat, H. R., personal și asistat de avocat ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Recurentul - inculpat precizează că nu are nevoie de translator de ebraică sau ivrit, deoarece cunoaște, știe și vorbește limba română.
Constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513 Cod procedură penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentului-inculpat având cuvântul, pune concluzii de admiterea recursului, casarea soluției instanței de fond și în raport de probele administrate în cauză, de poziția avută de inculpat pe toată durata cercetărilor și a procesului penal, de investiția făcută în România și de faptul că nu are nici un interes să se sustragă de la judecarea cauzei, solicită admiterea cererii privind modificarea controlului judiciar, având în vedere și circumstanțele personale ale acestuia.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că motivul invocat de către inculpat, este identic cu cel de la cererea anterioară, care, a fost cenzurat de către instanță, prin respingerea cererii, având în vedere natura și modalitatea de comitere a infracțiunilor, numărul mare de acte materiale și complexitatea foarte ridicată a cauzei, nu impune admiterea unei astfel de cereri.
Recurentul - inculpat solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată.
CURTEA,
Prin încheierea de ședință din 19.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul H. R. de încuviințare a părăsirii teritoriului țării și a fost obligat la 200 lei, cheltuieli judiciare statului.
Instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 11.10.2013 pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală în dosarul nr._ 13, inculpatul H. R. a solicitat modificarea controlului judiciar dispus de Curtea de Apel București prin decizia penală nr. 565/26.03.2013 în dosarul nr._/3/2013, în sensul încuviințării părăsirii teritoriului României pe o perioadă de 30 de zile.
În motivarea cererii s-a arătat că la data de 20.02.2013, Tribunalul București a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile prin încheierea din dosarul nr._, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat și a infracțiunii de trafic de celule de natură umană.
Prin decizia penală nr. 565/26.03.2013, Curtea de Apel București a admis recursul inculpatului și a dispus, printre altele admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și obligarea inculpatului să nu depășească limitele teritoriale ale municipiului București.
Ulterior, prin încheierea din data de 17.09.2013 dată în dosarul de față, s-a modificat controlul judiciar, în sensul că a fost obligat să nu părăsească teritoriul țării.
Se mai învederează că, prin această din urmă încheiere s-a reținut că inculpatul are posibilitatea să ceară și să i se permită să nu părăsească teritoriul României în situații temeinic justificate.
Or, inculpatul arată că are vârsta de 59 de ani, nu are antecedente penale, în ultimii 20 de ani a locuit în România, unde a activat ca manager al unui spital de boli cardio – vasculare, în condițiile în care familia lui locuiește în Israel.
Mai arată inculpatul că tatăl său este în vârstă de 90 de ani și este bolnav, că are două fete și un nepot, pe care nu i-a văzut de câteva luni.
De asemenea, inculpatul arată că are mai multe probleme de sănătate, recomandându-i-se să facă investigații la o clinică din Israel.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia penală nr. 565/26.03.2013, pronunțată în dosarul nr._/3/2013 al Curții de Apel București, în baza art.385/15 pct. 2 lit. d C.pr.pen., s-a admis recursul declarat de recurentul-inculpat H. R., împotriva încheierii de ședință din data de 13.03.2013 a Tribunalului București - Secția a -II-a Penală, s-a casat încheierea recurată și rejudecând pe fond cererea de liberare provizorie sub control judiciar, în baza art.1608a alin.2 C.pr.pen., s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul H. R. și s-a dispus punerea acestuia în libertate provizorie de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 29/UP/20.02.2013 emis de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul penal nr._, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Pe timpul liberării provizorii inculpatul H. R. a fost obligat, conform art.160/8a alin.3 și art.160/2 alin.3 C.p.p., să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limitele teritoriale ale municipiului București;
b) să se prezinte la organele de urmărire penală și la instanța de judecata ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la organul de politie din București conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
De asemenea, în baza art.160/2 alin.31 C.pr.pen., inculpatului H. R. i s-au impus următoarele obligații:
a) să nu ia legătura direct sau indirect și să nu se apropie de ceilalți inculpați și de martorii din prezenta cauză;
b) să nu desfășoare activitățile în exercitarea cărora a săvârșit faptele, pentru care este cercetat în prezenta cauză.
S-a atras atenția inculpatului H. R. că, în cazul încălcării cu rea-credință a măsurilor sau obligațiilor sus-menționate, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Prin încheierea din data de 17.09.2013, dată în dosarul de față, în baza art. 1603 C.pr.pen., art.160 8a alin.3 C.pr.pen. raportat la art.1602 alin.3 lit.a C.pr.pen., s-a dispus modificarea controlului judiciar, în sensul că, pe timpul liberării provizorii, inculpatul H. R., este obligat să nu depășească limita teritorială a României decât în condițiile stabilite de instanță.
Totodată, s-au menținut celelalte obligații impuse inculpatului prin decizia penală nr.565 din 26.03.2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2013.
Cu privire la cererea de încuviințare a teritoriului României pe o durată de 30 de zile, tribunalul reține că potrivit art.1603 C.pr.pen. controlul judiciar instituit de instanță poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice.
Tribunalul constată că de la ultima modificare a controlului judiciar nu au intervenit împrejurări deosebite care să impună ridicarea temporară a interdicției de a părăsi teritoriul României.
Dimpotrivă, tribunalul constată că cererea formulată de inculpat are un conținut identic cu cea formulată la data 04.10.2013, respinsă prin încheierea din 14.10.2013.
De asemenea, tribunalul constată că cererea este fundamentată pe aceleași înscrisuri, ca și cea respinsă anterior, datate 11.05.2009, 11.11.2011, care nu pot fi luate în considerare nici la acest moment, întrucât nu este în interesul soluționării cauzei să se permită părăsirea teritoriului României în perioada următoare, cu atât mai mult cu cât nici măcar audierea nemijlocită a inculpatului nu s-a făcut de tribunal.
Pe de altă parte, tribunalul consideră că gravitatea faptelor concrete imputate inculpatului H. R., multitudinea actelor materiale, complexitatea foarte ridicată a cauzei, precum și necesitatea existenței unui control adecvat al conduitei procesuale a inculpatului constituie împrejurări de natură a justifica aprecierea că nu sunt îndeplinite condițiile pentru ridicarea temporară a obligației de a nu părăsi țara.
Tribunalul mai reține că o parte din motivele invocate, respectiv cel privind contactele directe cu fiicele și nepotul, și cel privind investigațiile medicale, nu reprezintă motive temeinice în înțelesul legii procesual penale, întrucât rudele inculpatului sunt libere să îl viziteze în România, unde există suficiente instituții medicale de specialitate ce pot să evalueze și să trateze cu profesionalism problemele cu hipertensiunea arterială și hiperglicemia.
În ceea ce privește vizitarea în Israel a tatălui său în vârstă de 90 de ani, tribunalul consideră că buna desfășurare a procesului penal impune ca inculpatul să nu părăsească teritoriul țării în perioada următoare.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul H. R., criticând-o pentru aceea că, în mod nelegal și netemeinic instanța de fond nu i-a încuviințat ridicarea controlului judiciar, deoarece nu are nici un interes să părăsească definitiv România, nu dorește să se sustragă de la cercetări cu atât mai mult cu cât are o investiție impresionantă în România.
De asemenea, a arătat că pe tot parcursul cercetărilor a avut o atitudine sinceră.
Examinând recursul declarat în cauză, sub aspectul motivelor invocate, Curtea apreciază că este neîntemeiat.
Inculpatul Hocman R. este cercetat pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat și trafic de celule umane, fiind inițial arestat preventiv în cauză, ulterior fiind liberat provizoriu, sub control judiciar, una dintre măsurile de supraveghere stabilită de instanță, fiind aceea de a nu părăsi teritoriul României.
Inculpatul a solicitat să i se încuviințeze părăsirea teritoriului României pentru o durată de 30 zile, deoarece este cetățean israelian și dorește să meargă să-și viziteze familia, toto9dată, a arătat că dorește să efectueze anumite investigații medicale la o clinică din Israel, având probleme de sănătate.
Potrivit dispozițiilor art. 1560^3 C.p.p., controlul judiciar instituit de instanță poate fi ridicat oricând în tot sau în parte sau modificat dacă există motive temeinice.
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, motivele invocate de inculpat nu sunt apreciate ca fiind temeinice pentru a justifica ridicarea uneia dintre obligații.
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, cauza în care inculpatul este cercetat este deosebit de complexă, iar buna desfășurare a procesului penal este primordială.
Legăturile personale cu familia pot fi realizate și prin deplasarea familiei în România iar problemele medicale pot fi rezolvate și în rețeaua sanitară publică sau privată din țara noastră.
Pentru considerentele expuse, față de dispozițiile art. 385^15 pct. 1 litera b C.p.p., va respinge recursul inculpatului ca neîntemeiat.
Potrivit art. 192 alin. 2 C.p.p., va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului H. R., împotriva încheierii de ședință din data de 19.11.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a I a Penală, în dosarul nr._ .
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.11.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
S. MustațăFlorică DuțăLuminița C.
GREFIER,
V. B.
Red./dact. L.C. 2 ex./20.12.2013
| ← Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 2224/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
