Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p.. Decizia nr. 1094/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1094/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 1094/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1094
Ședința publică de la 11 septembrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - D. G. M.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat prin procuror M. C..
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL IALOMIȚA, inculpatul E. F. și partea civilă S.C. A. L. S.R.L. CLUJ N.- prin reprezentant Poali O. împotriva sentinței penale nr. 271/F din 18 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 11 septembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, în temeiul art. 391 alin. 1 Cod procedură penală, a stabilit data pronunțării pentru astăzi, 25 septembrie_ când, în aceiași compunere a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 271/F din 18 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice pentru infracțiunea de înșelăciune, din art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal anterior, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal anterior și art.37 lit.b Cod penal anterior, în art.244 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.35 Cod penal.
În baza art.386 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art.215 alin.1, 2, 3 si 5 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal anterior, în infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art.215 alin.1, 2 și 3 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal anterior și art.5 Cod penal, text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul, E. F. [fiul lui T. și V., născut la data de 28.12.1967 în Fetești, județul Ialomița, recidivist, CNP_], la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.290 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal anterior și art.5 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (întocmirea în fals a unui număr de 3 antecontracte de vânzare-cumpărare).
În baza art.17 alin.2 Cod procedură penală rap. la art.16 alin.1 lit.a Cod procedură penală, a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. și ped. de art.290 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (întocmirea unui număr de 4 facturi fiscale, în valoare de 822.488,83 lei).
În baza art.33 lit.a-art.34 lit.b Cod penal anterior, s-a dispus ca inculpatul E. F. să execute, ca rezultantă, pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
S-a făcut, în cauză, aplicarea disp.art.71, art.64 lit.a teza a II-a, lit.b Cod penal anterior.
În baza art.86 ind.1-86 ind.2 Cod penal anterior, s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare.
A fost încredințată supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune Ialomița.
În baza art.71 alin.5 Cod penal anterior, s-a dispus ca, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, să se suspende și executarea pedepselor accesorii.
În baza art.86 ind.3 Cod penal anterior, s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la consilierul Serviciului de Probațiune Ialomița;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natura a fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art.86 ind.3 alin.3 lit.b Cod penal anterior, s-a impus ca inculpatul să nu schimbe domiciliul sau reședința avută și să nu depășească limitele statului român, decât în condițiile fixate de instanță.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor legale a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art.83-84 Cod penal anterior).
A fost admisă - în parte - acțiunea civilă promovată de partea civilă S.C. A. L. S.R.L. Cluj N. și a fost obligat inculpatul la plata de despăgubiri civile în cuantum de 114.456,108 lei, contravaloarea celor trei antecontracte întocmite în fals.
A fost menținut sechestrul asigurator instituit de parchet prin Ordonanța de indisponibilizare nr.815/P/2010 din 13 februarie 2013, asupra imobilului proprietatea inculpatului, situat în Fetești, ., Clădirea C1, etaj 1, județul Ialomița (p.v.pag.211 vol.II urmărire penală).
În baza art.256 Cod procedură penală, s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor, prin anularea înscrisurilor falsificate, respectiv cele trei antecontracte de vânzare-cumpărare, două din 11 martie 2008, privind pe I. I., în calitate de promitent vânzător și unul din 15 septembrie 2008, privind pe I. L. M., în calitate de promitent vânzător (vol.I dosar urmărire penală, pag.81 și urm).
În baza art.276 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul E. F., către partea civilă S.C. A. L. S.R.L. Cluj N., la plata de cheltuieli judiciare în cuantum de 2.000 lei.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul E. F. la 3.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În iunie 2007, mai precis la data de 15 iunie 2007, inculpatul E. F. a încheiat un contract de comision cu S.C. A. L. S.R.L. Cluj-N., având ca obiect intermedierea vânzării-cumpărării de terenuri agricole, de către E. F. pentru beneficiarul S.C. A. L. S.R.L. Cluj-N., contra unui comision de intermediere primit de inculpat de la societatea beneficiară.
Ulterior, la 22 octombrie 2007, contractul este concesionat de către inculpat în favoarea PF E. F. Fetești, iar apoi transferat pe I.I.E. F., păstrându-se, pentru ultimele două entități juridice, același atribut fiscal, toate aceste operațiuni realizându-se cu acordul societății beneficiare.
După cum reiese din prevederile contractului, inculpatul E. F. și apoi cele două entități (PF-II E. F.) au fost finanțați de către S.C. A. L. Cluj-N., pentru achiziția de terenuri agricole.
Potrivit contractului de comision, inculpatul și apoi cele două entități aveau obligația de a intermedia achiziționarea de terenuri agricole exclusiv de pe raza județului Ialomița, în favoarea S.C. A. L. S.R.L. Cluj-N..
Pentru fiecare operațiune de intermediere, societatea beneficiară achita inculpatului (ca persoană fizică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală) un comision în valoare de 400 lei/ha cu drept de deducere din sumele avansate de S.C. A. L., structurat și încasat astfel:
-200 lei/ha la prezentarea către societatea beneficiară a titlurilor de proprietate și procurilor autentice prin care proprietarul terenului îl mandata pe inculpat pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu beneficiara S.C. A. L. S.R.L. Cluj-N. și din care urma să rezulte că s-a achitat integral prețul vânzării către proprietar (din sumele avansate de S.C. A. L.);
-200 lei/ha la data perfectării, în formă autentică, a contractului de vânzare-cumpărare între vânzător, prin inculpatul împuternicit și cumpărătorul S.C. A. L. S.R.L. Cluj-N. și intabulării suprafeței de teren.
Altfel spus, S.C. A. L. S.R.L. Cluj-N. avea obligația să pună la dispoziția inculpatului sumele de bani necesare efectuării tranzacțiilor pe care acesta le putea utiliza pentru plata integrală a prețului terenului, pentru cheltuielile cadastrale și notariale, precum și pentru facturarea comisionului în funcție de categoria serviciului prestat, de stadiul operațiunii în sine (200 lei/ha-stadiu de procuri; 400 lei/ha-intabulare în acte finale).
În îndeplinirea obligațiilor contractuale, inculpatul trebuia, într-o primă etapă, să identifice terenurile agricole ce urma să fie achiziționate de S.C. A. L. Cluj-N., discutând în prealabil cu vânzătorii-promitenți.
Dacă ajungea la o înțelegere și se întrevedea posibilitatea perfectării contractului de vânzare-cumpărare, solicita bani de la beneficiar, iar societatea îi expedia acestuia bani în avans, ținând cont de sumele solicitate, banii fiind trimiși în conturile deschise de către inculpat, ori ridicați în numerar.
De menționat că la data de 30 iunie 2007 s-a încheiat actul adițional nr.1 la contract (pag.15 vol.II dosar urmărire penală), prin care s-a modificat obiectul contractului (pct.II), iar la 15 decembrie 2007 s-a încheiat actul adițional nr.2 la contract (pag.11 vol.II dosar urmărire penală), prin care PFA E. F., în calitate de prestator și . Cluj-N. beneficiar, convin ca prestatorul să desfășoare și activitatea de întocmire a documentațiilor necesare privind terenurile, în general prestarea oricăror activități impuse de proiectul de achiziție terenuri pentru care se angajase.
Practic, prin cele două acte adiționale, părțile hotărăsc modificarea obiectului contractului prin renunțarea la activitate exclusivă de comisionare și demararea din partea prestatorului a activității de prestari servicii, prestatorul dobandind, totodata, obligatia de a achizitiona terenuri din alte zone, nu numai de pe raza anumitor localitati din judetul I., astfel cum se prevazuse in contractul initial (aceasta ultima modificare fiind impusa prin actul aditional nr.1).
Contractul de comision incheiat intre cele doua parti a fost pus in practica in perioada 15 iunie 2007-31 decembrie 2010.
Conform raportului de expertiza contabila judiciara efectuat in faza judecatii in coroborare cu alte probe ale dosarului, inscrisuri si depozitii, in aceasta perioada inculpatul a primit, in total, de la . Cluj-N., pentru intermedierea achizitionarii de terenuri agricole, suma totala de 2.185.361,55 lei, prin viramente bancare pentru avansuri achizitii teren si plata serviciilor conexe (notariat, cadastru, etc.), inclusiv viramente bancare pentru plati facturi comision prestari servicii E. F. si prin plati in numerar pentru contravaloare terenuri.
De observat ca expertul contabil numit de instanta de judecata a ajuns la aceleasi concluzii cu cel desemnat in faza urmaririi penale, referitor la obiectivul privind suma de bani incasata de E. F., PFA E. F., I.I.E. F. de la . Cluj N. pentru prestarea serviciilor de intermediere achizitii terenuri agricole.
O parte majoritara din suma de bani primita de la . Cluj-N. a fost utilizata de inculpat pentru achizitionarea de terenuri agricole, in acest sens pronuntandu-se atat expertiza contabila judiciara din faza judecatii cat si cea din faza urmaririi penale.
Raportul de expertiza contabila din faza urmaririi penale, intocmit de expert contabil Uta C., stabileste achizitia unei suprafete totale de 443,45 ha terenuri agricole, realizata pentru . Cluj N., conform facturilor fiscale acceptate de societate.
F. a face o combinatie intre concluziile celor doua rapoarte de expertiza contabila judiciara, este de retinut insa ca ambele constata o suma nejustificata ridicata de inculpat in numerar si prin retrageri numerar prin ATM, in total 593.250 lei, pentru care nu s-au gasit acte justificative, in concordanta cu prevederile contractului de comision incheiat la data de 15 iunie 2007 si cu actele aditionale ulterioare.
Expertul parte A. V., propus de inculpat, arata ca prestatorul E. F. era indreptatit sa foloseasca sume de bani si in scopuri personale, intrucat din suma totala de 2.185.361,55 lei, incasati de la ., suma de 410.444,55 lei, reprezinta potrivit specificatiilor din viramentele bancare, “plata facturi comision prestari servicii”.
Tribunalul a avut rezerve cu privire la opinia separata a expertului-parte, formulata in deplina concordanta cu apararea inculpatului, intrucat nu se combate, in niciun fel, lipsa documentelor justificative, se sustine doar ca inculpatul era indreptatit sa-si opreasca comisionul.
Este adevarat ca din sumele avansate de beneficiar, acesta isi putea deduce comisionul, insa in situatia in care ar fi procedat astfel pentru suma de 593.250 lei, ar fi trebuit sa emita facturi fiscale. Ori, concluzia expertului desemnat de instanta este evidenta: lipsa acte justificative.
Mai mult decat atat, este adevarat ca potrivit specificatiilor din viramentele bancare, suma de 410.444,55 lei reprezinta “plata facturi, comision prestari servicii, dar se refera la alte aspecte, dupa cum rezulta din materialul probator existent la dosar.
Astfel, constatand ca o parte din sumele de bani solicitate de inculpat si achitate in avans de catre . Cluj-N. nu erau justificate, reprezentantii societatii beneficiare ii cer inculpatului sa se prezinte la sediul firmei pentru a se clarifica situatia in sensul analizarii stadiului de executare a contractului de comision.
Astfel, la data de 20 noiembrie 2008, se incheie o conventie intre E. F. prestator 1, E. F. PFA prestator 2 si .-N. beneficiar, prin care partile convin efectuarea unui decont general si analiza intregii activitati, investind respectiva conventie cu valoare de conciliere intre parti (pag.16-18 vol.II urmarire penala).
Potrivit acestui inscris, recunoscut si semnat de ambele parti, inculpatul E. F. ar fi achizitionat 433,93 ha teren arabil si mai avea, la acea data, de onorat, 147,829 ha, pentru care primise deja suma de 472.050,15 lei.
Asadar, inculpatul E. F. recunoaste aceasta suma, nu sustine la acel moment (nu rezulta din continutul conventiei) ca ar fi vorba de contravaloare comision sau de o alta suma de bani la care ar fi fost indreptatit si toate acestea in conditiile in care, anterior conventiei de conciliere, la data de 25 mai 2008, tot inculpatul emisese si un bilet la ordin pentru o suma identica cu cea stabilita la 20 noiembrie 2008, si anume tot de 472.050,15 lei, pentru a garanta deci indeplinirea obligatiilor contractuale constand in achizitionare de teren agricol in valoarea mentionata.
La data de 6 octombrie 2010, Banca Transilvania-Sucursala Slobozia, refuza biletul pentru “lipsa totala de disponibil, prezentat la plata dupa expirarea termenului de prezentare” (pag.52 vol.II dosar urmarire penala).
Ulterior, intre II E. F. si . Cluj-N., reprezentata de martorul B. I., in calitate de administrator, se incheie un proces-verbal de compensare, fara data si fara numar, in care se mentioneaza ca suma datorata de II E. F. catre . de 472.050,10 lei si, la randul sau, societatea beneficiara datoreaza catre II E. F. suma de 43.788,89 lei, contravaloarea unor facturi emise si neincasate in perioada 30 decembrie 2007-01 iunie 2010.
De comun acord partile accepta compensarea sumelor si, urmare a acestei operatiuni, suma datorata de E. F., ramane la 428.261,21 lei.
Suma de 472.050,10 lei este recunoscuta de prestatorul E. F. si cu alte ocazii, dupa cum se retine si in cuprinsul raportului de expertiza judiciar contabila efectuat in cauza in faza judecatii, astfel:
-la data de 13 iulie 2010 cand remite societatii beneficiare, prin corespondenta, in vederea semnarii, cu adresa nr.105/13 iulie 2010, un proces-verbal de compensare;
- prin adresele inaintate catre . Cluj, sub nr.128/14 octombrie 2010, 148/20 octombrie 2010, 158/16 decembrie 2010, prin care se solicita compensarea cu sumele pe care prestatorul sustine ca le-ar avea de incasat de la beneficiar.
De fiecare data insa corespondenta a fost primita retur, semn ca societatea beneficiara nu era dispusa sa recunoasca o alta posibila compensare in afara celei conform careia inculpatul ar fi mai avut de datorat 428.261,21 lei.
La data efectuarii verificarii de catre reprezentantii . Cluj N., soldata cu incheierea conventiei din 20 noiembrie 2008, inculpatul depusese la societate si documente legate de cumpararea unor terenuri printre care si un numar de 3 antecontracte de vanzare-cumparare din 11 martie 2008 si respectiv 15 septembrie 2008, procura speciala, certificate de mostenitori, titluri de proprietate, din respectivele documente reiesind o valoare a achizitiilor de teren de 114.456,08 lei, corespunzatoare a 26,463 ha teren agricol, creand impresia ca transferul de proprietate (actul de vanzare-cumparare) in favoarea . urmeaza a se face in termen de 30 de zile.
Dupa cum se va dovedi urmare a audierii ca martor in faza de urmarire penala a numitilor I. L. si I. I., aceste antecontracte nu reflectau realitatea, insusi inculpatul recunoscand constant in declaratiile sale acest aspect.
In fapt, conventiile prezentate nu facusera obiectul niciunei tranzactii cu vanzatorii, martorii confirmand ca nu au incheiat si semnat documentele, nu au primit nicio suma de bani de la inculpat si nu au pus la dispozitia acestuia actele de proprietate (nici nu puteau efectua vanzarile deoarece terenurile apartineau . care nu-i imputernicise in scopul mentionat in cele 3 antecontracte).
Asadar, la data incheierii conventiei din 20 noiembrie 2008, reprezentantii societatii beneficiare nu aveau cunostinta de faptul ca cele 3 antecontracte depuse de inculpat erau nereale, in sensul ca fusesera intocmite de E. F., tocmai pentru a justifica o parte din suma primita drept avans.
Audiat in cauza, inculpatul a susținut că în sumele de bani primite în avans de la . Cluj-N. pentru achizitii de terenuri, nu era cuprins si comisionul datorat lui, pentru care emitea ulterior facturi. Sustine, de asemenea, ca nu si-a primit integral comisionul cuvenit pentru toate ofertele facute societatii beneficiare, dar si altor societati comerciale administrate de acelasi B. I., sens in care a emis 4 facturi, in octombrie 2010, pentru sumele datorate de . Cluj N. drept contravaloare a serviciilor prestate.
Recunoaste cele 3 antecontracte intocmite in fals, insa sustine ca ajunsese la o intelegere cu proprietarul terenului, numitul Gandolfi M., care, de altfel, i-a si predat actele in original, martorii I. L. M. si I. I. fiind doar mandatari ai vanzatorului. Nu s-a ajuns la incheierea tranzactiei, precizeaza inculpatul, intrucat B. si Gandolfi nu s-ar fi inteles cu privire la pret, recunoaste, de asemenea, suma de_ lei, datorata societatii beneficiare, sustine insa ca la data incheierii conventiei din 20 noiembrie 2008, banii fusesera deja alocati si ii pastra lichizi pentru cumparare de terenuri, dar declara ca daca in urma unei compensari si-ar primi toate comisioanele cuvenite, iar contractul s-ar finaliza, societatea beneficiara ar fi cea datoare, ci nu el.
Referitor la cele 4 facturi fiscale emise in octombrie 2010, arata ca ele contin comision neachitat in special pentru tranzactii cu terenuri agricole atat in favoarea . si in favoarea altor societati administrate de B., in conditiile in care i se cuvenea comision chiar si numai pentru informatiile oferite si invoca, in aparare, procesul-verbal incheiat cu . iulie 2007 in acest sens (pag.53 din primul volum de inscrisuri depus de inculpat in dovedirea sustinerilor sale).
Cu privire la cele patru facturi fiscale, despre care se face vorbire in declaratia inculpatului, asa cum se retine in rechizitoriu si rezulta, de altfel, si din actele dosarului, inclusiv raportul de expertiza contabila judiciara, Tribunalul va constata ca acestea au fost intocmite de inculpat in luna octombrie 2010, fiind in valoare totala de_,77 lei.
Din cuprinsul acestora, rezulta ca societatea beneficiara . Cluj-N. ar datora inculpatului sume de bani constand in comisioane si cheltuieli efectuate cu prilejul achizitionarii de terenuri.
Facturile nu au fost recunoscute, fiind refuzate la plata de catre . Cluj-N., pe motiv ca sumele inscrise in continutul lor nu erau datorate.
Pentru acest motiv, intocmirea celor 4 facturi fiscale, nr.864/14 octombrie 2010, nr.865/14 octombrie 2010, nr.866/22 octombrie 2010 si nr.867/22 octombrie 2010, de catre inculpat, a fost incadrata juridic prin rechizitoriu ca fiind una dintre cele doua infractiuni de fals in inscrisuri sub semnatura privata, in forma continuata, prev. de art.290 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Dupa cum s-a aratat, inculpatul nu recunoaste savarsirea acestei infractiuni de fals, dupa cum nu recunoaste nici comiterea infractiunii de inselaciune, solicitand compensarea sumei de bani datorate . sumele pe care, dupa cum sustine, societatea beneficiara i le-ar datora lui cu titlu de comision neachitat, inclusiv pentru informatiile oferite privind tranzactiile de terenuri altor societati beneficiare decat . Cluj-N., si care exced cadrul contractului de comision incheiat in data de 15 iunie 2007 si actelor aditionale ulterioare.
Recunoaste doar intocmirea in fals a celor 3 antecontracte de vanzare-cumparare din 11 martie si respectiv 15 septembrie 2008, despre care martorii I. I. si I. L. M., audiati in faza urmaririi penale, sustin ca nu au cunostinta, iar semnaturile de la rubrica promitent-vanzator nu le apartine (pag.73 si 77 vol.I urmarire penala), dar cu ocazia dezbaterilor arata ca exista un obicei in sensul incheierii unor contracte in asemenea conditii, urmand a fi apoi validate de catre promitentul vanzator.
Referitor la cele sustinute de inculpat, martorul B. I. arata ca prestatorul, in persoana inculpatului E. F., nu si-a indeplinit obligatiile contractuale, in sensul ca nu a putut justifica sumele de bani avansate pentru o anumita suprafata de teren, neachizitionata, de 148 ha in opinia sa si pentru care . achitase in avans inclusiv comisionul.
La momentul incheierii conventiei din noiembrie 2008, arata in continuare martorul, comisioanele catre prestatori erau achitate la zi, chiar in avans, iar neintelegerile aparute s-au datorat inclusiv faptului ca inculpatul si-a infiintat o societate comerciala purtand un nume identic, diferind doar localitatea, ., ceea ce conducea la confuzii din mai multe puncte de vedere. Considera ca in prezent . N. nu mai datoreaza nimic inculpatului, nu recunoaste intelegerea conform careia s-ar fi obligat sa-i achite inculpatului comisioane doar pe baza unor simple informatii privind identificarea unor suprafete de terenuri si arata ca prin conventia din noiembrie 2008 s-au stabilit exact si definitiv obligatiile dintre prestator si beneficiar.
La fel ca si inculpatul, precizeaza ca, in genere, pentru comisioanele datorate, se emiteau ulterior facturi de catre prestator, dar numai dupa indeplinirea obligatiilor contractuale privind identificarea terenului, corespondenta dintre parti cu privire la acest aspect si, neaparat, numai dupa incheierea unui antecontract de vanzare-cumparare.
Nu a achitat niciodata comision prestatorilor pe baza simplelor informatii si chiar daca ar fi folosit informatiile oferite de inculpat in scopul achizitionarii de terenuri pentru . pentru alte societati ce-i apartineau, s-a achitat de datorie cu ocazia incheierii conventiei din noiembrie 2008, data de la care, sustine martorul, nu i-a mai alocat bani lui E. F. pentru achizitii de terenuri si moment la care, arata acelasi martor, nu cunostea realitatea privind suma de bani avansata pentru cele 148 ha, considerand ca inculpatul este inca in posesia banilor si continua demersurile pentru achizitionarea terenurilor agricole.
Martorul Poali O., fost angajat al .-N. si mandatat de B. I. pentru gestionarea proiectului de achizitii terenuri, declara in fata Tribunalului ca, dimpotriva, in 2010, inculpatul se mai ocupa inca de achizitii de terenuri pentru .-N., iar conventia din noiembrie 2008 nu a constituit neaparat actul final al colaborarii dintre parti, fara ca acestea sa reuseasca o intelegere cu privire la comisioanele pretinse de E. F. si cuvenite, dupa parerea martorului, pentru intermedieri de achizitii terenuri agricole pe raza judetelor Constanta, Braila si pentru societati precum . Denro ori Go Agraria. In opinia martorului, colaborarea dintre societatea beneficiara si inculpat, il indreptatea, pe acesta din urma, la comisioane si pentru simplele informatii oferite, chiar daca numele inculpatului nu figura in procura sau in antecontract, in conditiile in care terenurile achizitionate fusesera identificate pe baza datelor oferite de acesta, cele 4 facturi referindu-se atat atat la comisioane pentru terenuri achizitionate pe raza judetului Braila si datorate inclusiv de alte societati, precum . administrator era var primar cu martorul B. I., cat si la diferente de comisioane pentru terenuri achizitionate prin intermediul inculpatului, pe raza judetelor Constanta, Braila, I., de la . la diferite persoane fizice.
Ceea ce isi aminteste martorul este ca intre inculpatul, E. F., si B. I. izbucneau dese scandaluri in legatura cu plata unor comisioane de acest gen, discutii la care martorul nu a asistat, cert este ca, odata cu incheierea conventiei din 2008 s-au constatat inclusiv unele datorii privind comisioanele de achitat, nementionate in conventia care a constituit doar un prim pas in rezolvarea problemelor dintre partile contractante si care trebuia urmata de alte intelegeri si alte acte aditionale, ceea ce nu s-a mai intamplat.
In opinia Tribunalului, declaratia martorului data in fata sa se coroboreaza cu inscrisul sub semnatura privata intitulat “Conventie”, incheiat si semnat de parti la 18 august 2010 si aflat la pag.43 vol.II dosar urmarire penala si care dovedeste continuarea colaborarii dintre parti pentru finalizarea contractului de comision din 15 iunie 2007 si dupa luna noiembrie 2008.
In ceea ce priveste contradictiile dintre declaratia din fata instantei si cele din faza urmaririi penale, martorul arata ca depozitiile de la urmarire i-au fost ori “dictate” de juristul de la . l-a asistat, de altfel, in timpul audierii, ori le-a semnat fara sa le citeasca, dupa ce fusesera deja scrise de altcineva si insista, in continuarea depozitiei din fata Tribunalului, asupra dreptului inculpatului de a primi comisioane, neachitate de . de alte societati beneficiare, pentru terenurile cumparate in favoarea acestora.
Pe baza probelor administrate si existente la dosar, Tribunalul retine ca, in fapt, colaborarea dintre inculpatul E. F. si .-N. nu se rezuma la contractul de comision din 15 iunie 2007, iar colaborarea dintre inculpat si B. I. nu se rezuma doar la . are in vedere si alte societati beneficiare ale intermedierilor de tranzactii cu terenuri arabile.
Obiectul judecatii din cauza de fata, sesizarea instantei altfel spus, se rezuma insa la contractul de comision din 15 iunie 2007 si actele aditionale incheiate exclusiv cu .-N. privind intermedierea achizitiei de terenuri agricole de pe raza judetului I. si, ulterior, si a altor judete (conform actelor aditionale modificatoare), in schimbul unui comision, achitat in conditiile stipulate de parti.
Inculpatul recunoaste sumele datorate .-N., dar le propune spre compensare cu contravaloarea unor comisioane neincasate si care, in opinia Tribunalului, exced obligatiilor contractului de comision.
Asadar, ceea ce trebuie analizat este daca in cauza s-a dovedit intentia de inducere in eroare a . Cluj-N., prin folosirea de mijloace frauduloase, pentru obtinerea de catre inculpat a unui folos material. Altfel spus, daca inculpatul E. F. datoreaza societatii beneficiare o anumita suma de bani si daca aceasta datorie este rezultatul unei fapte penale (inducerii in eroare cu stiinta, cu ocazia executarii contractului de commission din 15 iunie 2007), ori este doar consecinta neindeplinirii unei obligatii contractuale, ceea ce poate atrage, eventual, doar o raspundere civila ori comerciala.
Pe de alta parte, faptele inculpatului trebuie analizate in contextul intregii colaborari cu .-N. si, mai ales, cu B. I., pentru a se observa, in functie de natura si durata relatiilor dintre cei doi, de atitudinea beneficiarilor, intentia reala a inculpatului si masura in care beneficiarul a cunoscut si a acceptat aceasta intentie.
Sub aspectul celor mentionate, in opinia Tribunalului, nu poate fi retinuta intentia de inducere in eroare a societatii beneficiare, .-N., ca parte civila, decat referitor la prezentarea celor 3 antecontracte fictive intocmite la 11 martie 2008, 15 septembrie 2008, ca si cand ar reprezenta vointa de instrainare exprimata de proprietar, prin mandatarii I. I. si I. L. M., a unor terenuri agricole situate pe raza localitatii V., judetul Constanta, respectiv a localitatii Stelnica, judetul I. (inscrisuri aflate in vol.I de urmarire penala, pag.81-114), al caror obiect totalizeaza 114.456,08 lei si care constituie, prin ele insele, fapta de fals in inscrisuri sub semnatura privata, prev.de art.290 Cod penal, cu apl.art.41 alin.2 din vechiul Cod penal si de art.322 cu apl.art.35 din Codul penal in vigoare la acest moment.
In opinia Tribunalului nu se poate retine, asadar, infractiunea de inselaciune decat pentru suma de 114.456,08 lei, aferenta celor trei antecontracte si recunoscute de inculpat, in conditiile in care nu s-a dovedit intentia de inducere in eroare referitor la intreaga suma solicitata de la partea civila si stabilita prin raportul de expertiza, de 586.506,18 lei.
Este adevarat, aceasta este suma stabilita drept prejudiciu, inclusiv prin raportul de expertiza contabila intocmit de expert Uta C. din faza urmaririi penale (vol.I, pag.214-254).
De asemenea, expertiza contabila judiciara realizata in faza judecatii concluzioneaza in sensul unui posibil prejudiciu de 586.506,18 lei, recunoscut, de altfel, de inculpat, dar propus spre compensare (cu suma de bani cuvenita, in opinia sa, drept comision), si care, sustine expertul contabil, au fost ridicati de inculpat din banci, ori prin ATM, prin retrageri numerar, fara a putea fi identificate acte justificative.
Asa cum s-a aratat, nu se poate retine ca intreaga suma de 586.506,18 lei ar fi fost incasata drept comision, neexistand facturare in acest sens. In opinia Tribunalului, insa, nici despre o inducere in eroare a societatii beneficiare referitor la intreaga suma mantionata, nu poate fi vorba, in sens penal, intrucat nu s-a probat, dincolo de orice dubiu, ca inculpatul s-ar fi folosit permanent, de manopere dolosive, pentru mentinerea in eroare a partii civile, singurele mijloace frauduloase folosite in acest scop, indubitabil probate, fiind cele 3 antecontracte despre care s-a facut vorbire mai sus.
In rest, atitudinea inculpatului se concretizeaza, mai degraba, in acte de nerespectare a clauzelor contractuale, susceptibile de a fi supuse examinarii unei instante civile privind folosirea banilor in scopul incheierii in forma autentica a contractelor de vanzare-cumparare, in favoarea beneficiarului, in termen de 40 de zile de la data efectiva a platii pretului, cu consecinta, in caz de neindeplinire a acestor obligatii, a suportarii sanctiunii achitarii de daune ori de penalitati de intarziere.
S-a opinat in sensul celor de mai sus, avand in vedere si atitudinea reprezentantilor . au continuat colaborarea cu inculpatul si dupa data de 20 noiembrie 2008, aspect sustinut de martorul Poali O., dar mentionat si in cuprinsul expertizei contabile judiciare dispusa de Tribunal (pag.56 dosar instanta, „ulterior incheierii conventiei din 20 noiembrie 2008, respectiv la datele de 15 decembrie 2008 si 12 ianuarie 2009, . a mai virat catre E. F. I.I., suma totala de 173.652,53 lei”), precum si de nenumaratele discutii si neintelegeri dintre inculpat si martorul B. I., privind plata comisioanelor, rezultate atat din depozitiile persoanelor ascultate in cauza, cat si din dezbateri, ceea ce denota ca, permanent, reprezentantii partii civile beneficiare au avut cunostinta despre refuzul inculpatului de a plati suma stabilita prin conventia mai sus mentionata.
Un serios dubiu in favoarea inculpatului il reprezinta si inscrisul de la pag.53 al primului volum de acte depuse in aparare si recunoscut de martorul B. I., cu ocazia audierii in fata Tribunalului.
Acest inscris este o dovada a inconstantei modalitatii de plata a comisionului de catre .-N. fiind de fapt o conventie a partilor privind plata comisionului exclusiv pe baza informatiilor verbale oferite de inculpat pentru terenuri agricole identificate si achizitionate pe teritoriul judetului I., localitatile S., Fetesti, Vladeni, ceea ce demonstreaza, totodata, riscul contractual asumat de partea civila, urmare a derogarii de la clauzele contractului de comision.
Nu se justifica, insa, apararea inculpatului privind falsificarea celor 3 inscrisuri (antecontracte) sub semnatura privata, si care in momentul folosirii lor in relatiile cu partea civila imbraca forma inducerii in eroare, ceea ce atrage existenta infractiunii de inselaciune.
Cat priveste facturile fiscale nr.864/14 octombrie 2010 si nr.865/14 octombrie 2010, nr.866/20 octombrie 2010 si 867 din aceeasi data, potrivit raportului de expertiza intocmit in cauza s-a decis ca acestea indeplinesc conditiile cerute de art.155 alin.19 din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, fara a contine insa informatiile si documentele stabilite conform contractului de comision, incheiat la data de 15 iunie 2007.
Mai mult decat atat, sunt justificate prin documente privind alte societati comerciale, dobanditoare de terenuri agricole, decat partea civila din prezenta cauza, ceea ce exced contractului de comision din 15 iunie 2007 si, implicit, cauzei deduse judecatii.
Avand in vedere declaratia martorului Poali O. din faza de judecata, conform careia inculpatul ar fi putut fi indreptatit la plata unui comision doar pentru informatiile oferite privind identificarea de terenuri si practica in acest sens a beneficiarei, care a acordat comision in astfel de situatii (inscrisul de la pag.53 a vol.I), Tribunalul a apreciat că nu s-a dovedit, dincolo de orice dubiu, fictivitatea informatiilor continute de facturile fiscale mentionate, lipsa lor de adevar, astfel ca nu se poate retine infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata.
Pe de alta parte, insa, aceleasi inscrisuri sunt, in opinia Tribunalului, irelevante pentru prezenta cauza, . nefiind acceptata compensarea datoriilor, chiar daca s-ar proba ca sumele continute de cele 4 facturi fiscale sunt reale.
Asa cum s-a precizat deja, in conditiile in care contin informatii privind relatiile contractuale ale inculpatului cu alte societati decat A. L. SRL Cluj-N., cele 4 facturi fiscale exced contractului de comision si actelor aditionale succesive si, implicit, obiectului dedus judecatii, activitatea per ansamblu a inculpatului in relatiile cu celelalte societati administrate de martorul B. I. interesand doar sub aspectul conturarii laturii subiective a actiunilor sale.
F. de cele ce preced, in opinia Tribunalului, in sarcina inculpatului se impune reținerea unei infractiuni de inselaciune in forma continuata, constand in inducerea si mentinerea in eroare a partii civile, . Cluj N., cu privire la indeplinirea obligatiilor contractuale si utilizarea sumelor de bani alocate de societatea beneficiara in scopul pentru care fusesera avansate, prin prezentarea a 3 antecontracte de vanzare-cumparare fictive, doua datate 11 martie 2008, iar cel de-al treilea 15 septembrie 2008, cauzand societatii beneficiare un prejudiciu de 114.456,08 lei, prev. de art.244 alin.l2 din Codul penal in vigoare si de art.215 alin.1, 2 si 3 din Codul penal anterior.
De asemenea, in sarcina inculpatului s-a reținut si o infractiune de fals in inscrisuri sub semnatura privata, in forma continuata, constand tocmai in atestarea unor imprejurari nereale prin intocmirea celor 3 antecontracte, prev. de art.322 din actualul Cod penal si de art.290 din vechiul Cod penal.
Pentru considerentele mai sus expuse, Tribunalul a constatat inexistenta infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata, constand din intocmirea a 4 facturi fiscale nr.864 si 865 din 14 octombrie 2010 si nr.866 si 867 din 20 octombrie 2010 si, pe cale de consecinta, a pronuntat, in temeiul art.17 alin.2 Cod procedura penala rap.la art.16 alin.1 lit.a Cod procedura penala, achitarea pentru aceasta presupusa infractiune.
Potrivit art.5 alin.1 din Codul penal in vigoare, in cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea mai favorabila.
In opinia Tribunalului, pentru a se determina, dintre doua coduri succesive, legea penala mai favorabila, trebuie avuta in vedere decizia nr.265 din 6 mai 2014 a Curtii Constitutionale referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.5 din Codul penal, in conformitate cu care inculpatii care au comis fapte sub imperiul legii vechi, dar urmeaza a fi judecati dupa legea noua (cazul dedus judecatii) trebuie sa aiba, in functie de legea mai favorabila, o situatie juridica identica atat cu cei condamnati anterior, potrivit legii vechi, cat si cu cei ce vor savarsi infractiuni potrivit legii noi, nefiind permisa o a treia forma de tratament sanctionator, ce combina dispozitii din ambele coduri.
Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile art.5 din Codul penal sunt constitutionale in masura in care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile, fiind interzisa alternarea institutiilor de drept penal din cele doua legi, in caz contrar in aplicarea legii penale mai favorabile existand pericolul de a se crea o discriminare pozitiva si un privilegiu pentru infractorul care este judecat in perioada de tranzitie.
Pornind de la aceste dispozitii, Tribunalul a identificat legea penala mai favorabila, aplicabila in cauza, raportat la pedepsele prevăzute pentru fiecare infractiune, fata de imprejurarile reale si personale, apreciind ca nu s-ar justifica retinerea de circumstante atenuante, avand in vedere atitudinea de negare a faptelor, perseverenta infractionala si lipsa oricarui efort in recuperarea prejudiciului, dar, in acelasi timp, dat fiind caracterul nonviolent, economic al faptelor, considerand ca scopul pedepsei poate fi atins si fara o executare efectiva in penitenciar.
F. de cele ce preced, avand in vedere imprejurarile comiterii faptelor si elementele ce-l caracterizeaza pe inculpat (atitudinea constanta de negare a actiunilor de inducere in eroare si de intocmire de inscrisuri fictive, faptul ca nu se afla la primul contact cu legea penala, chiar daca a intervenit reabilitarea), dar si natura nonviolenta a faptelor, tratamentul aplicabil in cazul concursului de infractiuni, modalitatile de executare a pedepsei, . de libertate, prevazute de fiecare dintre cele doua reglementari, conditiile impuse in acest sens de fiecare dintre legile mentionate, orientarea instantei, in sensul neretinerii de circumstante atenuante, ca parte componenta a institutiei sanctiunii dar, totodata, al pronuntarii unei pedepse rezultante coborata spre minimul special prevazut de lege, retinand si aspectul ca pedeapsa ce se impune a fi aplicata pentru infractiunea de inselaciune se preconizeaza a fi pedeapsa rezultanta si pentru a evita combinarea dispozitiilor penale din mai multe legi succesive, cu riscul crearii, pe cale judiciara, a unei a treia legi, ceea ce ar contraveni deciziei nr.265/2014 a Curtii Constitutionale si ar nega ratiunea de politica penala conceputa de legiuitor, Tribunalul a apreciat ca in ansamblul sau mai favorabilă este vechea lege (Codul penal de la 1968).
La aprecierea Codului penal anterior, ca lege mai favorabila, Tribunalul a avut in vedere, in primul rand, finalitatea aplicarii oricarei pedepse si anume modalitatea de executare, iar in conditiile in care suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere apare ca fiind modalitatea cea mai potrivita, un avertisment suficient in cazul unui inculpat ce a comis fapte economice, nonviolente, in cadrul unei colaborari indelungate cu partea civila si bazata, uneori, pe angajamente si concesii reciproce, sens in care s-a constatat, fata de sfera obligatiilor impuse condamnatului de catre fiecare dintre cele doua coduri penale succesive si de efectele suspendarii, potrivit fiecareia dintre ele, ca mai favorabil este Codul penal anterior.
A arătat Tribunalul că, în cauza dedusa judecatii, suspendarea sub supraveghere ar fi aplicabila, asadar, potrivit ambelor coduri, sens in care s-a ținut seama de prevederile inscrise in art.16 alin.2 din Legea nr.187/2012 de punere in aplicare a Codului penal, care acorda prioritate, in determinarea legii penale mai favorabile, sferei obligatiilor impuse condamnatului si efectelor suspendarii, fata de durata termenului de incercare, precum si de actuala reglementare a institutiei in sine care prevede o obligatie importanta si destul de severa, pe care nu o regasim in Codul penal anterior-munca in folosul comunitatii.
Ca o concluzie, s-a ținut seama, deci, la stabilirea legii penale mai favorabile, nu numai de limitele de pedeapsa fixate de fiecare dintre cele doua coduri penale succesive (aparent noul cod ar fi mai favorabil prin limitele prevazute pentru infractiunea de inselaciune), ci si de tratamentul sanctionator in cazul concursului de infractiuni, de asemenea mai favorabil conform vechii legi, legea noua impunand un spor obligatoriu de o treime din totalul pedepselor ce nu formeaza rezultanta, dar, mai ales, in cazul inculpatului, de modalitatea in care fiecare lege reglementeaza suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.
Asadar, Tribunalul a respins cererea de schimbare a incadrarii juridice formulata de parchet si de parti, privind retinerea pentru infractiunea de inselaciune a incadrarii prev. de art.244 Cod penal, modalitatea de executare fiind mai favorabila potrivit Codului penal anterior si aplicând legea veche, ca lege mai favorabila, in ansamblul sau, conform Deciziei Curtii Constitutionale nr.285/2014, făcând aplicarea art.386 Cod procedura penala doar cat priveste inlaturarea alin.5 si a starii de recidiva postexecutorie, pentru art.215 alin.1, 2, 3 cu art.41 alin.2 Cod penal anterior.
Înlăturarea alin.5 al art.215 Cod penal anterior se impune intrucat urmare a prejudiciului reținut, mai mic de 200.000 lei, nu se mai poate reține agravanta, privind producerea unor consecințe deosebit de grave.
Starea de recidiva postexecutorie nu poate fi retinuta raportat la ultima condamnare, pronuntata prin sentinta penala nr.176/10 iunie 2003 a Judecatoriei Fetesti, definitiva prin neapelare la 24 iunie 2003, prin care s-a stabilit in sarcina inculpatului E. F. pedeapsa rezultanta de 2 ani inchisoare, cu suspendarea conditionata a executarii, pe durata unui termen de incercare de 4 ani, calculat de la 22 noiembrie 2002.
Ori, este de observat ca, potrivit art.86 din Codul penal anterior, prin implinirea termenului de incercare, in cazul inculpatului a intervenit reabilitarea, anterior comiterii infractiunilor deduse judecatii.
Asa cum s-a aratat si cu ocazia cuvantului pe fond pentru infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata, in forma continuata, legea veche este mai favorabila inclusiv sub aspectul limitelor de pedeapsa.
Pentru considerentele expuse in conformitate cu dispozitiile art.72 din vechiul cod, s-a stabilit in sarcina inculpatului, pentru fiecare dintre infractiunile retinute, cate o pedeapsa in functie de limitele fixate de lege, de gradul de pericol social, de persoana inculpatului, de perseverenta infractionala si atitudinea nesincera, de antecedentele penale, aspecte ce exclus, in opinia Tribunalului, retinerea de circumstante atenuante.
Pe de alta parte, asa cum s-a mai aratat, natura infractiunilor, atitudinea de prezentare in fata instantei, colaborarea indelungata per ansamblu cu partea civila, au justificat orientarea instantei pentru fiecare dintre cele doua infractiuni retinute, spre minimul special prevazut de legea veche, mai favorabila, stabilirea drept pedeapsa rezultanta pe cea pronuntata pentru infractiunea de inselaciune si aplicarea, ca modalitate de executare, a dispozitiilor art.86 ind.1-86 ind.2 si urm.din Codul penal de la 1968, privind suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de incercare compus din cuantumul pedepsei inchisorii aplicate, la care se va adauga un interval de timp de 3 ani.
Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, Tribunalul a luat act ca societatea beneficiara, . Cluj-N., si-a majorat pretentiile la termenul de judecata din 4 iunie 2014, la suma de 586.506,18 lei, bani incasati nejustificat de catre inculpat, conform concluziilor raportului de expertiza contabila judiciara, aspect consemnat in incheierea de sedinta de la acea data. Aceeasi suma a solicitat-o . Cluj-N. prin plangerea penala formulata la 19 octombrie 2010, impreuna cu valoarea unor dobanzi de 0,1% pentru fiecare zi de intarziere.
Acestei plangeri penale i-au urmat si altele, din datele de 8 si de 20 februarie 2011, pentru comiterea infractiunilor de inselaciune si fals, urmate de o noua plangere penala, din 5 octombrie 2011, prin care . Cluj-N. s-a constituit parte civila in procesul penal, cu suma de 472.050 lei.
Asadar, Tribunalul a avut in vedere aceasta ultima plangere penala, din 5 octombrie 2011 si a reținut că partea civilă și-a majorat pretentiile de la 472.050 lei la 586.506 lei.
Dupa cum reiese din raportul de expertiza mentionat, precum si din dezbateri, inculpatul recunoaste aceasta suma de bani pretinsa de partea civila, dar o propune spre compensare, cu prezumtivele datorii pe care societatea beneficiara . Cluj N. le-ar avea fata de el, cu titlu de comision neachitat.
Din considerentele mai sus expuse a rezultat ca, potrivit opiniei Tribunalului, doar suma de 114.456,08 lei, de asemenea recunoscuta de inculpat (conform raportului de expertiza contabila judiciara-pag.56 vol.II instanta), este rezultat al infractiunii de inselaciune, constatând intemeiata numai in parte actiunea civila promovata de . Cluj-N..
A mai arătat Tribunalul că solicitarea de compensare a acestei sume, formulate de inculpat, nu poate fi primita, intrucat ea este rezultatul unor fapte penale constand din falsificarea a trei antecontracte de vanzare-cumparare si prezentarea acestora ca fiind reale, in scopul inducerii in eroare a societatii beneficiare, astfel ca nu intereseaza eventualele datorii ale . catre inculpat, compensarea nefiind permisa raportat la natura penala a cauzei de fata, ceea ce intereseaza fiind raportul de cauzalitate dintre infractiunea de inselaciune si prejudiciul rezultat, existent și dovedit in cauza.
Diferenta datorata de inculpat societatii beneficiare, pana la 586.506,18 lei, constituie, asa cum s-a aratat, datorii comerciale, urmare a derularii contractului de comision si a altor relatii contractuale dintre parti, astfel ca nu poate constitui, in opinia Tribunalului, obiectul infractiunilor deduse judecatii.
Cum faptele deduse judecatii, producatoare de prejudicii, sunt comise anterior intrarii in vigoare a actualei legi civile, in cauza sunt aplicabile dispozitiile art.998-999 din vechiul cod, in raport de care Tribunalul a admis in parte acțiunea civilă promovată în cauză și a obligat pe inculpat, către . Cluj-N., la despăgubiri civile in cuantum de 114.456,08 lei.
Având în vedere că paguba produsă prin infracțiunea de înșelăciune nu a fost recuperată, Tribunalul a menținut sechestrul asigurator instituit de parchet prin Ordonanta de indisponibilizare nr.815/P/2010 din 13 februarie 2013, asupra imobilului proprietatea inculpatului, situat în Fetești, ., Clădirea C1, etaj 1, județul Ialomița (p.v.pag.211 vol.II urmărire penală).
Potrivit art.256 Cod procedura penala, instanța de judecată, în cursul judecății, poate lua măsuri de restabilire a situației anterioare săvârșirii infracțiunii, când schimbarea acelei situații a rezultat din comiterea infracțiunii, iar restabilirea este posibila, sens în care s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv a celor 3 antecontracte de vânzare-cumpărare, din 11 martie și, respectiv, 15 septembrie 2008.
În baza art.276 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul către partea civilă la plata parțială a cheltuielilor judiciare efectuate de acesta și dovedite cu înscrisuri (contravaloare onorariu avocat ales).
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel P. de pe L. Tribunalul Ialomița, inculpatul E. F. și partea civilă S.C. A. L. S.R.L. CLUJ N., prin reprezentant Poali O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, atât sub aspectul soluționării laturii penale, cât și al laturii civile.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Cu prilejul executării unui contract de comision, încheiat cu S.C. A. L. S.R.L. Cluj N., deși din probele administrate rezultă acest lucru a indus în eroare această societate, pretinzând în mod mincinos că ar fi identificat și achiziționat terenuri agricole, sens în care a folosit bani primiți drept avans de la această societate, în interes propriu.
Pe tot parcursul derulării contractului, inculpatul a menținut în eroare partea vătămată, pretinzând în mod mincinos că este în măsură să își îndeplinească obligațiile, folosindu-se și de manopere dolosive, în sensul că a falsificat documente justificative, pe care le-a prezentat reprezentanților părții vătămate.
În dezacord cu opinia primei instanțe, Curtea constată că suma plătită de partea vătămată inculpatului, respectiv 472.050,10 lei reprezintă prejudiciul produs părții civile, deoarece în cazul în care aceasta ar fi avut cunoștință despre incapacitatea inculpatului de a-și onora obligațiile, nu ar fi efectuat plata.
Va obliga, în aceste condiții, inculpatul la plata acestei sume, admițând apelul părții civile.
De asemenea, Curtea constată, în acord cu opinia primei instanțe, că partea civilă a fost prejudiciată și cu suma de 114.456,108 lei, contravaloarea a trei antecontracte de vânzare cumpărare, întocmite în fals.
În acord cu opinia primei instanțe, Curtea reține vinovăția inculpatului în ce privește întocmire în fals a unui număr de trei antecontracte de vânzare cumpărare, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.322 alin.1, cu aplicarea art.35, art.36 și art.5 Cod penal.
Convențiile respective sunt unele fictive, nereflectând realitatea.
Martorii audiați au confirmat că nu au încheiat și semnat documentele, nu au pus la dispoziția acestuia acte de proprietate și nici nu au primit vreo sumă de bani de la inculpat.
Aceste acte au fost întocmite de inculpat, tocmai pentru justificarea avansului primit de la partea civilă.
În ceea ce privește soluția de achitare dispusă de prima instanță cu privire la activitatea de întocmire în fals a patru facturi, Curtea o apreciază drept nelegală.
Din expertiza financiar contabilă efectuată în cauză, se reține că prin emiterea facturilor nr.864, 865, 866 și 867 din anul 2010, s-a atestat în mod nereal existența unor activități circumscrise în sfera contractului de comision, încheiat cu S.C. A. L. S.R.L..
Aceste facturi doresc a face dovada unor activități prestate pentru partea civilă, fiind destinate deci să producă anumite consecințe juridice, respectiv compensarea sumelor pe care inculpatul le-a pretins și le-a cheltuit în interes propriu.
Se impune, deci, condamnarea inculpatului și pentru aceste fapte.
Deși inculpatul prin intermediul motivelor de apel nu recunoaște săvârșirea faptelor, acesta face trimitere la principiul „in dubio pro reo”.
În speță, însă, Curtea nu are un dubiu privind vinovăția inculpatului, având în vedere probele tehnice administrate în cauză, dar și depozițiile convergente ale martorilor B. I., Poali O., precum și înscrisurile administrate în cauză.
Inculpatul invocă săvârșirea unor fapte, dar cu o altă formă de vinovăție decât cea prevăzută de lege.
Prin întocmirea unor înscrisuri false, se exclude orice formă de culpă, forma de vinovăție din speță fiind intenția directă, calificată prin scop, respectiv de a indice și a menține în eroare partea civilă.
Comparând dispozițiile Codului penal din 1969 cu Legea nr. 206/2009, Curtea constată că legea nouă îi este mai favorabilă, sens în care va face aplicarea art.5 din Codul penal.
Față de exigențele art.38 lit.a și art.39 lit.b Cod penal, Curtea apreciază că se impune aplicarea pedepsei cele mai grele, la care se va adăuga un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse.
Se impune aplicarea unui tratament sancționator mai sever față de cel stabilit de prima instanță, cu executare în regim de detenție, având în vedere periculozitatea făptuitorului, multitudinea infracțiunilor și a actelor materiale, dar și mobilul săvârșirii, respectiv dorința de îmbogățire.
Prejudiciul este ridicat și nu este recuperat până în prezent.
În aceste condiții, va admite apelurile formulate de procuror și partea civilă, modificând sentința apelată, în sensul celor menționate anterior, apelul inculpatului urmând a fi respins ca nefondat.
Va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p., admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Ialomița și partea civilă S.C. A. L. S.R.L. CLUJ N. - prin reprezentant Poali O. împotriva sentinței penale nr. 271/F din 18 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._
Desființează, în parte, sentința penală apelată și în fond rejudecând:
Repune pedepsele aplicate în individualitatea lor.
În baza art.386 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică din infracțiunile prev. și ped. de art.215 alin. 1, 2, 3 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. anterior și art. 37 lit.b Cod penal anterior, art. 290 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal anterior, art. 290 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal anterior, cu aplic. art.33 lit. a C.p. anterior, în infracțiunile prev. de art. 244 alin. 1 și 2 C.p. cu aplic. art. 35 alin. 1 și art. 36 alin. 1 C.p., art. 322 alin. 1 C.p., art. 35 alin. 1, art. 36 alin. 1 C.p. și respectiv art. 322 alin. 1 C.p., art. 35 alin. 1 și art. 36 alin. 1 C.p., toate cu aplic. art. 38 alin. 1 C.p.
În baza art. 244 alin. 1 și 2 C.p. cu aplic. art. 35 alin. 1, art. 36 alin. 1 C.p. și art. 5 C.p. condamnă pe inculpatul E. F., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Face aplicarea disp.art.66 alin. 1 lit.a și lit.b Cod penal pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, ca pedeapsă complementară și în baza art. 65 alin. 1 aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit.a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale care se va executa conform art. 65 alin, 3 de la data prezentei.
În baza art. art. 322 alin. 1 C.p., art.35 alin. 1 și art. 36 alin. 1 C.p. cu art. 5 C.p. condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma continuată (întocmirea în fals a unui număr de 3 antecontracte de vânzare-cumpărare).
În baza art. 322 alin. 1 C.p., art 35 alin. 1 și art. 36 alin. 1 C.p. cu art. 5 C.p. condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma continuată, (întocmirea unui număr de 4 facturi fiscale, în valoare de 822.488,83 lei).
În baza art.38 lit.a și art.39 lit.b Cod penal anterior, inculpatul E. F. va executa ca pedeapsă principală rezultantă, pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare la care se adaugă 1/3 din totalul celorlalte pedepse, adică 8 luni, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare, în regim de detenție.
În baza art. 45 alin. 1 C.pen. și alin. 5 C.p. rap. la art. 67 și art. 65 C.pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen. pe durata executării pedepsei principale rezultante și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a b C.pen. pe o durata de 2 ani după executarea pedepsei principale rezultante.
Admite acțiunea civilă promovată de partea civilă S.C. A. L. S.R.L. Cluj N..
Obligă inculpatul la plata de despăgubiri civile în cuantum de 586.506,18 lei, 472.050,10 lei reprezentând suma recunoscută ca fiind datorată de inculpat potrivit facturilor de compensare și suma de 114.456,08 lei, reprezentând contravaloarea celor 3 antecontracte de vânzare cumpărare.
În baza art.256 Cod procedură penală, dispune restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor, prin anularea și a facturilor fiscale nr.864 si 865 din 14 octombrie 2010 și nr.866 și 867 din 20 octombrie 2010, înscrisuri falsificate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 421 pct. 1 lit. a C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul E. F. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din apelurile parchetului și părții civile rămân în sarcina statului și în baza art. 275 alin. 2 C.p.p., obligă inculpatul la plata sumei de 500 de lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. D. G. M.
GREFIER,
G. A. I.
red. D.G.M.
dact.L.G.
ex.5
red.D.V.-Trib.Ialomița
| ← Traficul de persoane. Art.210 NCP. Decizia nr. 1061/2014. Curtea... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1064/2014. Curtea... → |
|---|
