Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 1079/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1079/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 1079/2014

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ

DOSAR NR._ (_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 1079/A

Ședința publică din 30.09.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – B. F. V.

JUDECĂTOR – L. C.-N.

GREFIER – T. S.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror N. N..

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul P. M. împotriva sentinței penale nr. 210/21.05.2014 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ .

Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședință publică de la 23.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, instanța a rămas în pronunțare asupra soluției, în temeiul art. 391 alin. 1 Cod procedură penală.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului penal de față, constată că:

Prin sentința penală nr.210 din data de 21.05.2014 pronunțată de Judecătoria B. s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 196 alin. 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul P. M., la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala din culpa.

In temeiul art. 83 n.c.p. a fost amânată aplicarea pedepsei pe durata unui termen de 2 ani, stabilit, conform art. 84 n.c.p.

S-a încredințat supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul I..

Pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie sa se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

-să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta;

-să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

-să anunțe in prealabil schimbarea locuinței si orice deplasare care depășește 5 zile, precum si întoarcerea;

-să comunice schimbarea locului de munca;

-să comunice informații si documente de natura a permite controlul mijloacele sale de existenta.

-să nu conducă niciun vehicul.

In temeiul art. 88 n.c.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea amânării aplicării pedepsei.

În baza art. 19 C.p.p., și art. 397 alin. 1 C.p.p.coroborat cu art. 998-999 si urm. din Vechiul Cod civil., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență București, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr.8, sector 1 și a fost obligat inculpat la plata către această parte civilă a sumei de 5378,7 lei daune materiale reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată C. M. la care s-a adăugat dobânda legala de la data pronunțării pana la achitarea debitului.

S-a luat act că partea vătămată V. A. M., domiciliată în București, Calea V., nr.25, ., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Dispozițiile sus-menționate cu privire la daunele materiale sunt opozabile asiguratorului S.C.C. ASIGURARI S.A. cu sediul social în Sibiu, ..5, turnul A, etajele 3,4,5,6- Centrul de Afaceri Sibiu, care preia obligația achitării despăgubirilor în temeiul Legii nr. 136/1995.

Onorariul parțial al avocatului din oficiu, in cuantum de 100 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului I..

În temeiul art. 274 al. 1 Noul cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul emis la data de 10.06.2013 de către P. de pe lângă Judecătoria B. în dosarul nr. 3964/P/2009, înregistrat pe rolul Judecătoriei B. la data de 11.06.2013 sub nr.7451/P/2013, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul P. M., cercetat în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cp.

S-a reținut prin actul de sesizare a instanței că în data de 09.06.2009, în jurul orei 10,30, inculpatul s-a deplasat la benzinăria OMV, situată pe . consumat o cafea, parcând autoturismul marca Jeep Grand Cherokee în parcarea benzinăriei pe primul loc din dreapta ușii de acces. În continuare, inculpatul a relatat că, în jurul orei 11,30, a urcat la volanul autoturismului și, dorind să plece, a efectuat manevra de mers înapoi, după ce în prealabil s-a asigurat, moment în care a auzit o persoană care striga să oprească, lucru pe care acesta 1-a făcut imediat. După ce inculpatul a coborât din mașină, a observat în partea lateral dreapta spate a autoturismului o persoană de sex masculin căzută pe asfalt, care i-a spus să cheme poliția și ambulanța întrucât a lovit-o cu autoturismul. De asemenea, inculpatul P. M. a declarat că nu a simțit și nu a văzut să fi lovit cu autoturismul persoana căzută pe asfalt și nicio altă persoană.

In cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă: proces - verbal de cercetare la fața locului și schița accidentului de circulație, declarații învinuit, declarații parte vătămată, declarații martori, raport de expertiză medico-legală nr. Al/J/346/2009 din data de 08.09.2009, raport de expertiză tehnică auto judiciară din data de 08.03.2010, opinie separată la raportul de expertiză tehnică auto judiciară, completare la raportul de expertiză tehnică auto judiciară, înscrisuri medicale, adresa nr. 64/26.04.2012, emisă de . SRL, poliță RCA ./ 17/G 17/HR nr._, în xerocopie, proces-verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare .

Analizând materialul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală, cât și în urma readministrării probelor în faza de judecată, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În data de 09.06.2009, organele de poliție din cadrul Poliției Orașului Voluntari s-au deplasat în parcarea stației OMW, unde a avut loc un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a persoanei vătămate C. M..

În evenimentul rutier a fost implicat autoturismul marca Jeep Grand Cherokee de culoare neagră cu numărul de înmatriculare_, ce a fost condus de către inculpatul P. M. care, la efectuarea manevrei de mers înapoi fără să se asigure corespunzător, a lovit-o pe partea vătămată, C. M., care se deplasa pietonal în parcarea stației peco către casierie.

Partea vătămată, C. M. a fost examinată din punct de vedere medico-legal de către Serviciul de Medicină Legală I., iar din raportul de expertiză medico-legală nr. A 1/J/346/2009 din data de 08.09.2009 a rezultat că „numitul C. M. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri-planuri dure în condițiile unui accident rutier. Leziunile pot data din 09.06.2009 și necesită circa 140 de zile de îngrijirii medicale. Leziunile nu au pus în primejdie viața victimei. Hemiartoplastia de șold stâng (montarea unei proteze de șold stâng) reprezintă infirmitate fizică permanentă în înțelesul legii penale și este o consecință directă a traumatismului prin accident rutier din data de 09.06.2009".

Fiind audiat în legătură cu cele întâmplate, atât în cursul urmăririi penală, cât și pe parcursul judecății, inculpatul P. M. nu a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că, în data de 09.06.2009, în jurul orei 10,30, s-a deplasat la benzinăria OMV, situată pe . consumat o cafea, parcând autoturismul marca Jeep Grand Cherokee în parcarea benzinăriei pe primul loc din dreapta ușii de acces. În continuare, inculpatul a relatat că, în jurul orei 11,30, a urcat la volanul autoturismului și, dorind să plece, a efectuat manevra de mers înapoi, după ce în prealabil s-a asigurat, moment în care a auzit o persoană care striga să oprească, lucru pe care acesta 1-a făcut imediat. După ce inculpatul a coborât din mașină, a observat în partea lateral dreapta spate a autoturismului o persoană de sex masculin căzută pe asfalt, care i-a spus să cheme poliția și ambulanța întrucât a lovit-o cu autoturismul. De asemenea, inculpatul P. M. a declarat că nu a simțit și nu a văzut să fi lovit cu autoturismul persoana căzută pe asfalt și nicio altă persoană .

Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, partea vătămată C. M. a declarat că, în data de 09.06.2009, în jurul orei 10,30, s-a deplasat la stația peco OMV, situată pe . orașul Voluntari, jud. I., cu autoturismul cu nr. de înmatriculare KDH 691, proprietatea fiicei sale, pe care 1-a parcat la pompa nr. 4, alimentându-1 cu carburant. După ce a alimentat, în timp ce se deplasa pietonal către casierie pentru a achita combustibilul, a observat un autoturism marca Jeep Grand Cherokee care staționa în parcarea de lângă benzinărie, pe locul de lângă intrare, cu fața spre benzinărie și cu spatele spre pompe. Partea vătămată a precizat că a întors capul spre stânga pentru circa 2-4 secunde pentru a vedea numărul pompei de alimentare, moment în care a simțit că a fost lovită de autoturismul respectiv în partea dreaptă, căzând pe partea stângă. De asemenea, partea vătămată a mai relatat că a fost lovită de autoturismul marca Jeep Grand Cherokee cu nr. de înmatriculare_ în momentul când a ajuns la jumătatea drumului dintre pompă și . efectuând manevra de mers înapoi fără să se asigure .

Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale și a reaudierii sale în ședință publică martorul R. A. a relatat faptul că, în data de 09.06.2009, în timp ce lucra la stația OMV P., a fost anunțat de către angajații stației că un client a lovit cu mașina o persoană, iar în momentul în care a ieșit din biroul său, a văzut partea vătămată C. M., care stătea pe un scaun așteptând ambulanța. În continuare, martorul a relatat că a vizionat înregistrările surprinse de camerele de supraveghere video și a observat partea vătămată, C. Marín, venind de la pompă spre casierie, iar la un moment dat una dintre camere i-a surprins doar capul și imediat s-a văzut un colț al mașinii marca Grand Cherokee. De asemenea, martorul a declarat că au fost surprinse de camerele video doar plafonul mașinii și capul părții vătămate, C. M., care a dispărut dintr-o dată. Totodată, martorul a precizat că s-a văzut cum a apărut mașina imediat după ce a dispărut capul părții vătămate din imagine, mașina deplasându-se foarte puțin și oprindu-se imediat.

De asemenea, în cauză a fost audiat martorul C. T., angajat al stației OMV P., care a declarat că, în data de 09.06.2009, a alimentat la pompa nr. 4 autoturismul părții vătămate C. M., după care aceasta a plecat spre casierie, iar martorul s-a deplasat la pompa nr. 1, privind în direcția opusă casieriei, pentru a observa dacă intră în stație autoturisme pe care să le alimenteze. întrucât nu se afla nicio mașină pentru a fi alimentată, martorul s-a deplasat spre spălătoria auto, moment în care a văzut-o pe partea vătămată căzută. În continuare, martorul a precizat că șoferul autoturismului marca Jeep Grand Cherokee a vrut să o ajute pe partea vătămată să se ridice, însă nu a reușit, deoarece aceasta acuza dureri de șold. Martorul a mai declarat că șoferul autoturismului îi spunea părții vătămate că nu a lovit-o întrucât are senzori de parcare.

Fiind audiat, martorul M. F. a declarat că, în seara zilei de 08.06.2009, senzorii de parcare ai autoturismului marca Jeep Grand Cherokee cu nr. de înmatriculare_ funcționau, întrucât a condus în acea seară autoturismul la rugămintea inculpatului P. M. .

Pentru stabilirea cu certitudine a împrejurărilor în care s-a produs accidentul, instanța a încuviințat pentru inculpat în cauză proba cu expertiza tehnică auto judiciară de către expert tehnic ing. S. P., concluzionându-se că starea de pericol a fost creată de ambii participanți implicați în eveniment, conducătorul auto care nu s-a asigurat pe tot timpul efectuării manevrei de mers înapoi și de către pieton care nu a dat atenție circulației in incinta stației de carburanți, întorcând capul spre stânga în timpul deplasării către casierie. Ambii participanți au avut posibilitatea evitării producerii accidentului, dacă șoferul s-ar fi asigurat pe tot timpul efectuării manevrei de mers inapoi, iar pietonul, dacă ar fi fost atent în permanență la circulația în incinta stației, conducătorul auto P. M. încălcând prevederile art 54, iar pietonul C. M. încălcând prevederile art 35 din Ordonanța de Urgență nr 195 din 2002 privind circulația pe drumurile publice.

Din analiza ansamblului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut culpa inculpatului P. M. care, din cauza nerespectării la momentul efectuării manevrei de mers înapoi a obligației de a semnaliza din timp și de a se asigura că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, obligație impusă de dispozițiile art. 54 din O.U.G. nr. 195/2002 rep.,care a provocat accidentul de circulație din data de 09.06.2009 în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a părții vătămate C. M..

Situația de fapt astfel reținută a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: proces - verbal de cercetare la fața locului și schița accidentului de circulație, declarații învinuit, declarații parte vătămată, declarații martori, raport de expertiză medico-legală nr. Al/J/346/2009 din data de 08.09.2009, raport de expertiză tehnică auto judiciară din data de 08.03.2010, opinie separată la raportul de expertiză tehnică auto judiciară, completare la raportul de expertiză tehnică auto judiciară, înscrisuri medicale, adresa nr. 64/26.04.2012, emisă de . SRL, poliță RCA ./ 17/G 17/HR nr._, în xerocopie, proces-verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare, raport de expertiză tehnică auto întocmit de ing S. P..

În temeiul art. 386 Cod. Proc penală și a dispozițiilor art. 5 Noul Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, văzând încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat în noua reglementare, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prev de art 184 alin.2 și 4 cod penal în infracțiunea prev de art 196 alin 2 Cod penal.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective al infracțiunii vătămare corporală din culpă, elementul material al infracțiunii de vătămare corporală din culpă se caracterizează prin acțiunea inculpatului de conducere a unui autovehicul cu nerespectarea dispozițiilor art. 54 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, fără a se asigura în mod corespunzător la efectuarea manevrei de mers înapoi.

Urmarea imediată a acțiunii inculpatului a reprezentat-o vătămarea corporală a părții vătămate, cu consecința producerii asupra acesteia de leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 140 de zile de îngrijiri medicale.

Legătura de cauzalitate a rezultat din materialul probator administrat în cauză, întrucât în situația in care inculpatul ar fi respectat in totalitate regulile de circulație rutiera, asigurându-se in mod corespunzător la efectuarea manevrei de mers înapoi, producerea accidentului si, implicit, consecințele sale, ar fi fost evitate.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul nu a prevăzut posibilitatea producerii rezultatului socialmente periculos, deși putea și trebuia să-l prevadă, atitudine psihică specifică culpei simple.

Întrucât fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege și este imputabilă acestuia, în temeiul art 15 Cod penal., instanța de fond a pronunțat o soluție de condamnare a acestuia.

La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 C.pen. raportate în prezenta cauză, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpaților, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a acestora.

Instanța a ținut cont că inculpatul nu are antecedente penale, fiind la prima abatere de la dispozițiile legii penale, astfel cum a rezultat din fișa de cazier judiciar atașată la dosarul cauzei.

În privința limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanța a reținut că, potrivit art. 196 alin. 2 C.pen., infracțiunea dedusă judecății se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amenda.

Astfel, punând în balanță ansamblul acestor considerente, prin prisma dispozițiilor legale invocate anterior, instanța a apreciat că în cauză se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea îndreptată spre minimul special prevăzut de lege, în cuantum de 6 luni închisoare, având ca modalitate de executare amânarea executării pedepsei pe un termen de doi ani, aceasta fiind aptă să atingă scopul preventiv și punitiv al sancțiunii, neimpunându-se executarea pedepsei în regim de detenție pentru îndreptarea inculpatului.

Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că inculpatul deținea poliță de asigurare RCA la momentul producerii accidentului la ..A SA.

În privința acțiunii civile formulate de partea civilă S. C. de Urgență Bucuresti, instanța a constatat că aceasta a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de_,40 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a partii vatamate.

Conform art. 313 alin.1 din Legea 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată.

Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.

Având în vedere că prin comiterea de către inculpat a accidentului de circulație s-a cauzat vătămarea victimei, aceasta necesitând îngrijiri medicale care au ocazionat cheltuieli suportate de către furnizorul de servicii medicale constituit ca parte civilă, cheltuieli dovedite prin fișa de examinare, evoluție, tratament a victimei și decontul de plată, a reieșit că în cauză au fost îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatului privitoare la faptă, prejudiciu, raportul de cauzalitate și vinovăție.

La acordarea cheltuielilor de spitalizare instanța a avut in vedere concluziile raportului de expertiză tehnică auto care stabilesc că starea de pericol a fost creată de ambii participanți implicați în eveniment, conducătorul auto care nu s-a asigurat pe tot timpul efectuării manevrei de mers înapoi și de către pieton care nu a dat atenție circulației in incinta stației de carburanți, întorcând capul spre stânga în timpul deplasării către casierie.

Prin urmare, reținând culpa comună a inculpatului și a persoanei vătămate la producerea accidentului de circulație, în proporție de 50% fiecare, în temeiul art 19 C.p.p., și art. 397 alin. 1 C.p.p.coroborat cu art 998-999 si urm. din Vechiul Cod civil., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență București, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr.8, sector 1 și a fost obligat inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 5378,7 lei daune materiale reprezentând jumătate din cheltuielile de spitalizare pentru partea vătămată C. M., la care s-a adăugat dobânda legala de la data pronunțării pana la achitarea debitului.

S-a luat act că partea vătămată V. A. M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Dispozițiile sus-menționate cu privire la daunele materiale sunt opozabile asiguratorului S.C.C. ASIGURARI S.A, care a preluat obligația achitării despăgubirilor în temeiul Legii nr. 136/1995.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul P. M., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 03.06.2014 sub nr._ (_ ).

Inculpatul critică hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinice întrucât se consideră nevinovat privind comiterea faptei.

De asemenea arată că din raportul de constatare întocmit de organele de poliție rezultă că nu s-au găsit urme de impact pe autoturism, iar din constatarea tehnică și declarația martorului M. a rezultat că mașina avea senzori de parcare în stare de funcționare

În concluzie solicită admiterea apelului în temeiul dispozițiilor art.421 alin.2 lit.a C.pr.pen., casarea sentinței penale atacate și achitarea sa conform dispozițiilor art.17 alin.2 raportat la art.16 alin.1 lit.c C.pr.pen.

La dosar au fost depuse note scrise și din partea asigurătorului, acesta solicitând achitarea inculpatului.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, în raport de criticile formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., Curtea apreciază apelul declarate ca fiind fondat pentru următoarele considerente:

Curtea observă în primul rând că sentința atacată este legală și temeinică în privința reținerii situației de fapt și a vinovăției inculpatului, criticile acestuia nefiind fondate.

Astfel, în examenul propriu, Curtea reține în fapt, în esență, că în data de 09.06.2009, organele de poliție din cadrul Poliției Orașului Voluntari s-au deplasat în parcarea stației OMW, unde a avut loc un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a persoanei vătămate C. M..

Curtea reține situația de fapt coroborând mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv proces - verbal de cercetare la fața locului și schița accidentului de circulație, declarații învinuit, declarații parte vătămată, declarații martori, raport de expertiză medico-legală nr. Al/J/346/2009 din data de 08.09.2009, raport de expertiză tehnică auto judiciară din data de 08.03.2010, opinie separată la raportul de expertiză tehnică auto judiciară, completare la raportul de expertiză tehnică auto judiciară, înscrisuri medicale, adresa nr. 64/26.04.2012, emisă de . SRL, poliță RCA ./ 17/G 17/HR nr._, în xerocopie, proces-verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare, precum și cele administrate în fața primei instanțe, respectiv declarația inculpatului, declarații martori.

Deși inculpatul a negat constant că ar fi lovit partea vătămată, deși nu a observat-o în nici un moment pe aceasta.

Totuși, din probele administrate rezultă împrejurarea că acesta a comis fapta.

Astfel, martorul R. A. a relatat faptul că, în data de 09.06.2009, în timp ce lucra la stația OMV P., a fost anunțat de către angajații stației că un client a lovit cu mașina o persoană, iar în momentul în care a ieșit din biroul său, a văzut partea vătămată C. M., care stătea pe un scaun așteptând ambulanța. În continuare, martorul a relatat că a vizionat înregistrările surprinse de camerele de supraveghere video și a observat partea vătămată, C. Marín, venind de la pompă spre casierie, iar la un moment dat una dintre camere i-a surprins doar capul și imediat s-a văzut un colț al mașinii marca Grand Cherokee. De asemenea, martorul a declarat că au fost surprinse de camerele video doar plafonul mașinii și capul părții vătămate, C. M., care a dispărut dintr-o dată. Totodată, martorul a precizat că s-a văzut cum a apărut mașina imediat după ce a dispărut capul părții vătămate din imagine, mașina deplasându-se foarte puțin și oprindu-se imediat.

Declarația acestui martor se coroborează, de altfel, cu declarația părții vătămate C. M., acesta arătând constant că a fost lovit de autoturismul condus de inculpat.

Mai mult, în urma efectuării expertizei tehnice auto judiciare, s-a concluzionat că starea de pericol a fost creată de ambii participanți implicați în eveniment, conducătorul auto care nu s-a asigurat pe tot timpul efectuării manevrei de mers înapoi și de către pieton care nu a dat atenție circulației in incinta stației de carburanți, întorcând capul spre stânga în timpul deplasării către casierie. Ambii participanți au avut posibilitatea evitării producerii accidentului, dacă șoferul s-ar fi asigurat pe tot timpul efectuării manevrei de mers inapoi, iar pietonul, dacă ar fi fost atent în permanență la circulația în incinta stației, conducătorul auto P. M. încălcând prevederile art 54, iar pietonul C. M. încălcând prevederile art. 35 din Ordonanța de Urgență nr 195 din 2002 privind circulația pe drumurile publice.

O probă ce demonstrează vinovăția inculpatului este și raportul de expertiză medico-legală nr. A 1/J/346/2009 din data de 08.09.2009, prin care se atestă că victima C. M. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri-planuri dure în condițiile unui accident rutier; ca atare, din punct de vedere medical se atestă că leziunile prezentate de persoana vătămată se puteau produce prin lovire cu și de corp dur, în condițiile unui accident rutier, iar nu prin simpla cădere neprovocată a victimei, astfel cum a încercat să susțină inculpatul.

De altfel, singurele apărări ale inculpatului, care de fapt nu a observat victima în momentul când a efectuat manevra de mers înapoi, au fost acelea că autoturismul nu prezenta avarii (explicabil în condițiile în care impactul s-a produs la o viteză foarte redusă), precum și că autoturismul ar fi fost dotat cu senzori de parcare (împrejurare nerelevantă, în condițiile în care chiar dacă acești senzori existau și funcționau, atenționând inculpatul cu privire la apropierea de un obstacol, este posibil ca acesta să fi acționat cu întârziere, respectiv frânând tardiv).

În drept, fapta inculpatului este prevăzută de art.196 al.2 Cod penal. Inculpatul a acționat din culpă fără prevedere, după cum corect a observat prima instanță, în sensul că trebuia și putea să prevadă că în condițiile în care efectuează manevra de mers cu spatele fără a se asigura corespunzător, în incinta unei benzinării unde circulă și pietoni, este posibil să producă un accident de circulație.

În mod corect a aplicat prima instanță dispozițiile noului Cod penal, intrat în vigoare la 01.02.2014, apreciind că este legea penală mai favorabilă. Astfel, limitele de pedeapsă prevăzute de art.196 al.2 Cod penal sunt mai reduse decât cele prevăzut de art.184 al.2,4 Cod penal din 1969, iar amânarea aplicării pedepsei, cu toate că presupune respectarea unor obligații, prezintă un caracter mai favorabil pentru inculpat față de instituția suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art.81 Cod penal din 1969, întrucât în amânarea aplicării pedepsei nu atrage decăderi și interdicții, conform art.90 Cod penal, neaplicându-se vreo pedeapsă, iar în condițiile aplicării unei pedepse până la un 1 an închisoare inculpatul nu este recidivist, în cazul unei eventuale revocări a amânării aplicându-se regulile de la concurs, iar nu cumularea pedepselor, ca în cazul revocării suspendării condiționate.

Curtea constată că pedeapsa stabilită de prima instanță, de 6 luni închisoare, este corespunzătoare, ținând seama de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, precum și de împrejurarea că acestuia îi revine numai o parte din culpă, accidentul fiind consecință și a conduitei imprudente a persoanei vătămate.

Desigur, Curtea apreciază că în mod corect s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, cu obligațiile aferente, nefiind nevoie ca inculpatului să i se aplice imediat o pedeapsă.

Cu toate acestea, Curtea observă că obligația impusă inculpatului de către prima instanță, aceea de a nu conduce nici un vehicul pe durata termenului de încercare, este excesivă. Astfel, Curtea are în vedere că accidentul s-a produs în incinta unei benzinării, în urma unei neatenții de moment de care a dat dovadă inculpatul în momentul efectuării manevrei de mers înapoi, acesta neîncălcând reguli fundamentale privind circulația pe drumurile publice (cum ar fi trecerea pe culoarea roșie a semaforului, neacordarea priorității de trecere pietonilor ori altor autovehicule, depășiri prin locuri interzise, conducerea cu îmbibație alcoolică peste limita legală etc.), culpa în privința producerii evenimentului aparținând în mod egal și victimei. Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că impunerea acestei obligații inculpatului nu este necesară, urmând să o înlăture.

Față de aceste considerente, Curtea în baza art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen. va admite apelul declarat de inculpatul P. M. împotriva sentinței penale nr.210/21.05.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .

Va desființa în parte sentința penală nr.210/21.05.2014 a Judecătoriei B. și rejudecând:

Va înlătura obligația stabilită în sarcina inculpatului P. M. de a nu conduce nici un vehicul pe durata termenului de supraveghere.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art.275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În baza art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen. admite apelul declarat de inculpatul P. M..

Desființează în parte sentința penală nr.210/21.05.2014 a Judecătoriei B. și rejudecând:

Înlătura obligația stabilită în sarcina inculpatului P. M. de a nu conduce nici un vehicul pe durata termenului de supraveghere.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art.275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 30.09.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

B. F. V. L. C.-N.

GREFIER,

T. S.

Red.B.F.V.

Dact.BFV/EA-2 ex/22.10.2014

J.B. –jud.L.C.M.

← Purtarea abuzivă. Art.296 NCP. Decizia nr. 1078/2014. Curtea de...		Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 1118/2014. Curtea de... →

Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 1079/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 1079/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI