Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 1118/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1118/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 1118/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1118
Ședința publică din data de 30.09.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: P. V. A.
JUDECĂTOR: C. E. R.
GREFIER: R. D. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. F..
Pe rol, se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de către P. de pe lângă Judecătoria Sector 4 București și de către intimatul-inculpat M. A. împotriva sentinței penale nr. 2557/23.07.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București - Secția Penală, în dosarul nr._ .
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit data pronunțării la 30.09.2014, când în aceeași constituire, a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin sentința penala nr.2557/23.07.2014 a Jud. Sector 4 București, în temeiul art. 396 alin. 5 din C. pr. pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. c) din C. pr. pen. a dispus achitarea privind pe inculpatul M. A., pentru infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen. cu aplic. art. 41 din C. pen. și art. 5 din C. pen. – întrucât nu există probe că persoana a săvârșit infracțiunea.
- În temeiul art. 396 alin. 5 din C. pr. pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. c) din C. pr. pen. a dispus achitarea privind pe inculpatul M. A., pentru infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen. cu aplic. art. 41 din C. pen. și art. 5 din C. pen. – întrucât nu există probe că persoana a săvârșit infracțiunea.
- În baza art. 244 alin. 1 și 2 din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 din C. pen. și art. 43 alin. 5 din C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. 10 din C. pr. pen. a condamnat pe inculpatul M. A., fiul lui T. și A., născut la 10.06.1963, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, la o pedeapsă de: - 1 an închisoare (faptă din data de 26.03.2012).
În baza art. 67 alin. 1 din C. pen. cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 1, 3 din C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C.pen. pe durata pedepsei principale.
- În baza art. 244 alin. 1 și 2 din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 din C. pen. și art. 43 alin. 5 din C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. 10 din C. pr. pen. a condamnat pe inculpatul M. A., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, la o pedeapsă de: - 1 an închisoare (faptă din data de 26.03.2012).
În baza art. 67 alin. 1 din C. pen. cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 1, 3 din C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C.pen. pe durata pedepsei principale.
În temeiul art. 38 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. b din C. pen. și art. 45 alin. 3 din C. pen.., a contopit cele două pedepse de câte 1 an închisoare și pedepsele complementare aferente, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare, pe care a sporit-o cu 4 luni închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de:
- 1 an și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b din C. pen pe o durată de 2 ani.
În baza art. 65 alin. 1, 3 din C.pen. și art. 45 alin. 5 din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C.pen. pe durata pedepsei principale.
În baza art. 72 din Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 14.05.2014 la zi, iar, în temeiul art. 399 din Cod procedură penală, menține măsura arestului preventiv față de inculpatul M. A..
În baza art. 25 rap. și art. 397 alin. 1 din Cod procedură penală a luat act că persoanele vătămate D. I., N. C. V. și M. F. G. nu s-au constituit părți civile în cauză.
În temeiul art. 404 alin. 4 lit. d din C.p.p. rap. la art.112 alin. 1 lit. e din C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 2350 lei.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 1200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Prima instanța a reținut următoarele:
În cursul lunii martie 2012, inculpatul M. A., la sugestia unei persoane pe nume Pantică A. I., a hotărât să obțină bani, pretinzând că sunt proprietarii unui apartament pe care urmau să-l închirieze, în prealabil. Astfel, inculpatul, împreună cu această persoană au închiriat apartamentul în București, .. 4, ., sector 4, de la numitul I. T. (acesta din urmă fiind mandat de proprietarul M. I. să procedeze ca atare), pe o durată de 3 zile, contra sumei de 300 lei. În continuare, apartamentul a fost postat de către numitul Pantică A. I., pe internet, în vederea închirierii, iar, în seara zilei de 26.03.2014, inculpatul M. A. a prezentat apartamentul în cauză persoanei vătămate D. I., susținând, în mod mincinos, că este propietarul al apartamentului. Inculpatul s-a înțeles cu persoana vătămată să-i închirieze apartamentul contra sumei de 800 lei/lună, primind de la aceasta suma de 1000 lei, ca și chirie. În acest sens, între inculpat și persoana vătămată s-a încheiat o chitanță de mână, atestatoare a sumei de bani primită de inculpat cu titlu de « chirie » (filele nr. 61 din d.u.p).
În cursul aceleiași seri, de 26.03.2014, în urmărirea acelorași rezoluții infracționale, inculpatul M. A. s-a întâlnit la același apartament și cu persoana vătămată N. C. V.. Inculpatul, procedând în aceeași manieră, a susținut, în mod mincinos, că este propietarul al apartamentului, înțelegându-se cu persoana vătămată să-i închirieze apartamentul, primind de la aceasta suma de 100 lei în avans. În ziua următoare, inculpatul s-a întâlnit cu cealaltă persoană vătămată, respectiv M. F. G. (aceasta urmând să locuiască împreună cu N. C. V. în apartamentul închiriat), ocazie cu care a primit suma de 1250 lei, reprezentând restul « chiriei » și o parte din garanție. Cu această ocazie, inculpatul a încheiat cu persoanele vătămate M. F. G. și N. C. V. un contract de comodat privind apartamentul în cauză (filele nr. 62-63 din d.u.p.).
Conform susținerilor inculpatului, cu ocazia întâlnirilor cu cele trei persoane vătămate, acesta, pentru a întări încrederea, a prezentat un act de proprietate care atesta în fals că el este proprietarul apartamentului care urma a fi închiriat (act care a fost procurat inculpatului de către numitul Pantică Adian I.), ultim aspect care este confirmat și de cele trei persoane vătămate.
Ulterior, în cursul zilei de 27.03.2012, persoanele vătămate, dându-și seama că au fost înșelate de inculpat, au sesizat organele judiciare.
Situația de fapt mai sus expusă rezultă din probele administrate în cauză. Astfel, declarațiile inculpatului de recunoaștere date în fața instanței se coroborează cu: declarațiile persoanelor vătămate M. F. G., N. C. V., D. I., declarațiile suspectului/inculpatului M. A., declarațiile martorilor I. T., S. C., procesele verbale de recunoaștere de pe planșa foto, fotografiile judiciare, procesele verbale de conducere în teren, înscrisurile de la dosar.
În fața instanței, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare, că nu solicită administrarea altor probe, solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Împotriva acestei hotărâri, P. de pe lângă Judecătoria sector 4 București si inculpatul M. A., au declarat apel, pentru motivele consemnate in partea introductiva.
Apelul parchetului este fondat, iar al inculpatului, nefondat.
Soluția achitării inculpatului pentru cele două infracțiuni de uz de fals pentru care s-a dispus trimiterea în judecată este netemeinică, probele administrate în faza de urmărire penală demonstrând contrariul celor reținute de prima instanță.
Infracțiunea de uz de fals are și în noua reglementare din art.323 Cp aceleași elemente constitutive ca și fostul art.291 VCp, presupunând folosirea unui înscris oficial sau sub semnătură privată despre care cel care îl folosește trebuie să aibă cunoștință că este fals, în scopul producerii de consecințe juridice.
Probele administrate în faza de urmărire penală demonstrează dincolo de orice dubiu faptul că inculpatul M. A. a folosit un act de proprietate despre care știa că este fals, act pe care l-a prezentat persoanelor vătămate pentru a le induce în eroare și a obține de la acestea sume de bani prin inducerea în eroare.
Declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală (f.74- 76 dup) și ascultarea din procedura prevăzută de art.375 al.1 Cpp sunt edificatoare din acest punct de vedere, acesta precizând că a folosit actul de proprietate a apartamentului în care el apărea ca și proprietar în condițiile în care cunoștea că acel act este fals, imobilul aparținând unei alte persoane, iar statutul său era doar de chiriaș pentru 3 zile.
Poziția inculpatului privind folosirea actului fals se coroborează pe deplin cu toate declarațiile date în faza de urmărire penală de către persoanele vătămate, acestea precizând că inculpatul le-a prezentat un act de proprietate în care el apărea ca și proprietar al imobilului, suplimentar prezentându-le persoanelor vătămate și cartea sa de identitate, pentru a le întări convingerea că actul de proprietate este real și că există identitate între datele inserate în actul de proprietate și cele din cartea sa de identitate.
In acest sens sunt si declarațiile persoanelor vătămate D. I. (f.23-25-26 dup), N. C. V. (f. 28-29 dup) și M. F. G. (f.38-39 dup).
Faptul că respectivul înscris nu a putut fi identificat și atașat la dosar nu poate duce la concluzia că în lipsa lui nu ar exista probe că fapta nu ar fi fost săvârșită de inculpat ori că nici nu ar fi existat vreo faptă de uz de fals.
Din probele prezentate rezultă că acel înscris nereal a existat, conținea mențiuni nereale și a fost folosit în cunoștință de cauza, către inculpat în scopul de a produce consecințe juridice, iar atâta timp cât era vorba de un act de proprietate a unui imobil, acesta l-a constituit unul notarial autentic. Chiar dacă acelui act i-ar fi lipsit o mențiune ad validitatem din punct de vedere al Codului civil, aceasta nu este de natură să conducă la concluzia că înscrisul respectiv nu întrunește toate condițiile pentru a fi considerat un înscris falsificat.
Prima instanța putea pronunța o soluție de achitare, dacă inculpatul cere aplicarea procedurii recunoașterii vinovăției, însă nu urmând această procedură care nu presupune administrarea altor probe decât a unor înscrisuri, ci, dacă instanța are dubii că fapta/faptele nu ar exista, nu ar fi probe că ar fi săvârșite de inculpat, aceasta avea obligația de a respinge aplicarea procedurii simplificate, de a urma procedura de drept comun conform art.375 al.5-10 Cpp și, la final, poate pronunța soluții, conform art.396 Cpp.
Neprocedând astfel, instanța a încălcat dispozițiile legale la care a făcut trimitere, neefectuând cercetarea judecătorească propriu-zisă, neadministrând nicio probă și pronunțând direct o soluție de achitare, în lipsa parcurgerii etapei cercetării judecătorești.
Prin urmare, inculpatul M. A., va fi condamnat, in baza art. 323 teza 1 din Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 din Codul penal și art. 43 alin. 5 din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, pentru săvârșirea a doua infracțiunii de uz de fals, fapte din data de 26.03.2012, la cate o pedeapsă de 1 an închisoare, in raport de limitele de pedeapsa prevăzute de lege, 3 luni la 3 ani închisoare, ce se majorează cu ½ si se reduc cu 1/3, conf. art. 43 alin. 5 din C. pen., si art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Pedepsele aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni de înșelăciune (câte 1 an închisoare), vor fi majorate la 2 ani închisoare, întrucât sunt nejustificat de mici, în raport de perseverența infracțională dovedită de acesta, în condițiile în care anterior a fost condamnat, repetat, la pedepse mult mai mari, pe care le-a executat în parte, a beneficiat de liberare condiționată și, de fiecare dată, a reluat activitatea infracțională, dovedind practic că nu s-a reeducat.
Perseverența infracțională a inculpatului rezulta din cazierul judiciar, acesta fiind condamnat, constant, începând din 1988 și până în 2007, de nu mai puțin de 8 ori pentru infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului (furt și tâlhărie) la pedepse diferite (3 ani, 2 ani, 8 ani, 5 ani, etc.).
Prin urmare, este nejustificata solicitarea apărării de aplicare fata de inculpat, a sancțiunii amenzii penale, pe considerentele ca inculpatul a recunoscut și regretă faptele săvârșite, precum și că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.
În temeiul art. 38 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. b din C. pen. și art. 45 alin. 3 din C. pen., se vor contopi cele 4 pedepse și pedepsele complementare aferente, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, pe care o va spori cu 1 an si 4 luni închisoare, prin aplicarea obligatorie a concursului de infracțiuni, în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de:
- 3 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b si l (interzicerea dreptului de a se afla in min. București) din C. pen, pe o durată de 3 ani.
Și solicitarea parchetului de a se aplica față de inculpat pedeapsă complementara a interzicerii dreptului de a se afla in min. București este justificată, având în vedere trecutul infracțional al acestuia, prezența în Mun. București reprezentând o sursă de pericol de săvârșire a unor noi fapte penale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct. 2 lit. a CPP admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria sector 4 București, împotriva sentinței penale nr.2557/23.07.2014 a Jud. Sector 4 București.
Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b din C. pen pe o durată de 2 ani si pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C.pen., pe durata pedepsei principale, aplicate inculpatului prin sentința apelată, în pedepsele componente, după cum urmează:
- 1 an închisoare (faptă din data de 26.03.2012), in baza art. 244 alin. 1 și 2 din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 din C. pen. și art. 43 alin. 5 din C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. 10 din C. pr. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, 2 ani pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C. pen. si pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C.pen., pe durata pedepsei principale.
- 1 an închisoare (faptă din data de 26.03.2012), in baza art. 244 alin. 1 și 2 din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 din C. pen. și art. 43 alin. 5 din C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. 10 din C. pr. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, 2 ani pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C. pen. si pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C.pen., pe durata pedepsei principale.
- sporul de pedeapsa de 4 luni închisoare.
Face aplicarea disp. art. 5 CP și în consecință:
- În baza art. 244 alin. 1 și 2 din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 din C. pen. și art. 43 alin. 5 din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. 10 din C. pr. pen. condamnă pe inculpatul M. A., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, la o pedeapsă de 2 ani închisoare (faptă din data de 26.03.2012).
În baza art. 67 alin. 1 din C. pen. cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b si l (interzicerea dreptului de a se afla in min. București) din C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 1, 3 din C.pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C.pen. pe durata pedepsei principale.
- În baza art. 244 alin. 1 și 2 din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 din C. pen. și art. 43 alin. 5 din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. 10 din C. pr. pen. condamnă pe inculpatul M. A., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, la o pedeapsă de 2 ani închisoare (faptă din data de 26.03.2012).
În baza art. 67 alin. 1 din C. pen. cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b si l (interzicerea dreptului de a se afla in min. București) din C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 1, 3 din C.pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C.pen. pe durata pedepsei principale.
În baza art. 323 teza 1 din Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 din Codul penal și art. 43 alin. 5 din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul M. A., pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, la o pedeapsă de 1 an închisoare (faptă din data de 26.03.2012).
În baza art. 67 alin. 1 din C. pen. cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b si l (interzicerea dreptului de a se afla in min. București) din C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 1, 3 din C.pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C.pen. pe durata pedepsei principale.
În baza art. 323 teza 1 din Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 din Codul penal și art. 43 alin. 5 din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul M. A., pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, la o pedeapsă de 1 an închisoare (faptă din data de 26.03.2012).
În baza art. 67 alin. 1 din C. pen. cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b si l (interzicerea dreptului de a se afla in min. București) din C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 1, 3 din C.pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C.pen. pe durata pedepsei principale.
Înlătură sporul de pedeapsa de 4 luni închisoare.
În temeiul art. 38 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. b din C. pen. și art. 45 alin. 3 din C. pen., contopește cele 4 pedepse și pedepsele complementare aferente, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, pe care o sporește cu 1 an si 4 luni închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de:
- 3 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b si l (interzicerea dreptului de a se afla in min. București) din C. pen, pe o durată de 3 ani.
În baza art. 65 alin. 1, 3 din C.pen. și art. 45 alin. 5 din C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C.pen. pe durata pedepsei rezultante.
În temeiul art. 404 alin.4 lit.a teza întâi CPP raportat la art. 72 alin.(1) CP deduce din durata pedepsei principale aplicate durata reținerii și a arestării preventive, respectiv de la 14.05.2014 la zi.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M. A., împotriva aceleiași sentințe, si-l obliga la 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
P. V.-A. C. E. R.
GREFIER,
R. C. D.
Red. V.A.P.
Dact.G.P./2 ex.
Red. F.M. P. – Judecătoria Sectorului 4 București – Secția Penală
| ← Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
