Traficul de persoane. Art.210 NCP. Decizia nr. 1061/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1061/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 1061/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1061
Ședința publică din data de 25 septembrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. D. G.
JUDECĂTOR: I.-T. C. B.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. M..
Pe rol, se află pronunțarea asupra apelului formulat de inculpatul Ț. G. împotriva sentinței penale nr.288 din data de 4.07.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.09.2014 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, în temeiul art.391 alin.1 NCPP, a stabilit data pronunțării astăzi, 25 septembrie 2014, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.288 din data de 4.07.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în baza art. 386 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.12 alin. 1 și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 210 alin 1 lit. a) și b) Cod penal, cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal (1968) și art. 5 Cod penal, text în baza căruia a fost condamnat inculpatul Ț. G. [fiul lui V. și I., născut la 24.01.1982 în oraș O., jud. C. S., domiciliat în oraș Recaș, ., nr.13, județul T., posesor CI . nr._, eliberată la data de 24.03.2011, CNP_], la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru trafic de persoane în formă continuată, în regim de detenție.
În baza art. 65 Cod penal, au fost interzise inculpatului pe perioada executării pedepsei principale, exercițiul dreptului prev. de art. 66 alin.1 lit. a) b) și f ) Cod penal.
În baza art. 67 alin. 2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii executării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a) b) și f) Cod penal pe o perioadă de trei ani.
A fost admisă acțiunea civilă promovată de părțile civile, B. C., B. E., S. M., Ț. M., N. V. I. și C. N. și a fost obligat inculpatul către fiecare dintre aceste părți civile, la câte 1.500 euro - daune materiale și 2.000 euro - daune morale.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă promovată de părțile civile B. M. și Ș. T. F. și a fost obligat inculpatul către fiecare dintre aceste părți civile la câte 1.100 euro - daune materiale și 2.000 euro - daune morale.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă promovată de partea civilă I. G. și a fost obligat inculpatul către partea civilă la 450 euro - daune materiale și 1.000 euro - daune morale.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă promovată de părțile civile B. M., S. A. S., D. N., I. A., D. O., Gogoașa N., C. D., I. C. D. și D. V. C. și a fost obligat inculpatul, după cum urmează: la câte 600 euro - daune materiale și 2.000 euro - daune morale, către fiecare dintre părțile civile B. M., S. A. S., I. A. și D. O.; la câte 800 euro - daune materiale și 2.000 euro - daune morale către fiecare dintre părțile civile D. N., C. D. și I. C. D.; la 900 euro - daune materiale și 2.000 euro - daune morale, către părțile civile G. N. și D. V. C..
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă promovată de părțile civile B. G., R. C. I., N. I., P. C. M., N. S., I. M., M. C., R. G., A. S., C. N., P. V., C. S., M. C., R. F., B. M. si S. I. și a fost obligat inculpatul către fiecare dintre aceste părți civile, la câte 800 euro - daune materiale și 2.000 euro - daune morale.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă promovată de părțile civile A. I. și C. C. L. și a fost obligat inculpatul la câte 700 euro - daune materiale și 2.000 euro - daune morale către fiecare dintre aceste părți civile.
În baza art. 274 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul Ț. G. la 6.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar onorariile pentru avocații desemnați din oficiu, pentru asistența juridică a părților civile, în cuantum de 600 lei pentru fiecare dintre d-nii avocați: B. A., G. Celestina, B. V., T. I., R. I. D., P. C. G., Sarkozi I., I. O. L. C. și B. L. F., rămân în sarcina statului, fiind avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 24.05.2011, martora Căpușneanu M. a formulat o plângere penală împotriva numiților P. D. și Ț. G., motivat de faptul că, aceștia din urmă au exploatat prin muncă, în Spania, un număr total de 36 de persoane, cetățeni români, care au plecat în Spania prin intermediul S.C. munca EUROPEANĂ S.R.L. Amara, al cărei reprezentant a fost chiar martora.
S.C. MUNCA EUROPEANĂ S.R.L. Amara, cu sediul social în orașul Amara, ., județul Ialomița, a fost înregistrată oficial în data de 27.09.2010 (CUI_), având ca asociat unic pe numita Căpușneanu I. (mama martorei), iar printre obiectele de activitate cu caracter principal îl reprezenta activitatea agențiilor de plasare a forței de muncă.
După înființarea societății, martora Căpușneanu M. T. a fost împuternicită, tacit, de mama sa să deruleze activități conform specificului societății.
Cel mai probabil în lunile martie-aprilie 2011, părțile vătămate A. S., C. N. și P. V. (primele două domiciliate în mun. Slobozia, iar cea de a treia în orașul Amara) au aflat despre existența societății pentru care lucra Căpușneanu M. T. și pentru că doreau să-și găsească un loc de muncă, s-au deplasat la locuința martorei, pentru a se interesa de obținerea unui eventual loc de muncă în străinătate.
Așa fiind, inițial au mers la locuința martorei părțile vătămate A. S. și P. V. și, din discuțiile purtate cu martora, aceasta le-a precizat că, prin intermediul societății pe care o reprezintă, intermediază găsirea de locuri de muncă cu societăți din străinătate, în special din Germania, dar și din alte țări.
Cu acel prilej, martora le-a menționat celor două persoane interesate de găsirea unui loc de muncă că le poate intermedia angajarea lor, pe bază de contract de muncă, la un abator în Germania, în anumite condiții, pe care li le-a prezentat pe larg.
Aceeași discuție a purtat-o cu Căpușneanu M. T. și C. N., dar la o dată ulterioară, față de A. S. și P. V.. Fiind convinse de veridicitatea celor afirmate de martoră, cele trei femei și-au dat acordul de a pleca în Germania la muncă, la abator, în condițiile expuse de martoră.
După aproximativ o săptămână de la depunerea dosarului la sediul societății, cele trei părți vătămate, împreună cu alte șase persoane necunoscute s-au întâlnit cu martora Căpușneanu M. T., la agenția de turism ATLASSIB din Slobozia, cel mai probabil, în jurul datei de 14.04.2011, într-o zi de vineri.
Cu acel prilej, martora i-a dat numitei P. V. un număr de telefon din Germania, pentru a-l putea apela pe cel ce urma să le aștepte în localitatea germană Dusseldorf și să se ocupe de angajarea și cazarea lor.
Ajunse în localitatea germană Dusseldorf, cele trei părți vătămate și celelalte persoane, cetățeni români, au locuit efectiv, cu toții, într-un apartament, timp de aproximativ două săptămâni, perioadă de timp în care, aproape 7 zile, A. S., C. Nicoletași P. V., împreună cu alte două persoane, au muncit într-un abator, aparținând unui cetățean turc, au dat probe de lucru tot la un abator aparținând unui cetățean german de origine poloneză și pentru că nu le-au convenit condițiile de plată, după ce au primit câte 200 euro fiecare, în contul zilelor lucrate, au decis să se întoarcă în țară.
Înainte de plecarea celor trei persoane în Germania, cât și după aceea, la domiciliul martorei Căpușneanu M. T. au continuat să vină, mai multe persoane, cetățeni români, în număr total de 33 de persoane, în concret, părțile vătămate: A. I., B. C. I., B. G., B. E., B. M., B. M., B. M., C. N., C. D., C. C. L., C. S., D. V. C., D. N., D. O., G. N., I. C. D., I. A., I. M., I. G., M. C., M. C., N. Ș., N. I., N. V. I., P. C. M., R. G., R. C. I., R. F., S. M., S. A. S., S. I., Ș. T. F. și Ț. M. (domiciliați în mun. Slobozia, mun. Fetești, orașul Amara și comunele Valea Ciorii, Scânteia, Sudiți, județul Ialomița, precum și în .).
Inițial, martora Căpușneanu M. T. le-a precizat unora dintre cei menționați aceleași condiții de plecare și de muncă în Germania, la abator, însă, după plecarea părților vătămate A. S., P. V. și C. N. în Germania, a primit prin telefon și apoi prin email o ofertă de forță de muncă, în agricultură, în Spania, de la Ț. G. și P. D., fapt petrecut în jurul datei de 13.04.2011.
În concret, inculpatul Ț. G. și martorul P. D. s-au prezentat ca fiind reprezentanții legali ai societății GRUPO GT SERVICIOS înregistrată în Spania, Rda. B. Alinyo, 72, 1, 1_, Sueca, Valencia, iar oferta de muncă se referea la solicitarea a unui număr de 120 de persoane din România care să vină la muncă, la cules de fructe și legume și avea în vedere următoarele condiții: plata la oră de 4 euro, ziua de lucru de 8-12 ore, fiecare muncitor va plăti 4 euro pe transport de la locul de cazare la locul de muncă, 4 euro se vor da șefului de echipă responsabil pentru acești oameni, iar 1,2 euro la zi asigurările sociale.
Conform aceleiași oferte, cei doi i-au precizat martorei că vor asigura cazarea oamenilor veniți din România, câte 2-3 persoane/cameră, transmițând prin email și fotografii cu casa de locuit.
De asemenea, i s-a făcut cunoscut martorei că, persoanele care urmau să vină din România trebuia să aibă fiecare câte 250 euro asupra sa, din care 100 euro pentru cazare/lună, 100 euro spre a le întocmi actele necesare pentru munca în Spania, iar 50 euro să aibă pentru procurarea hranei până la primul salariu.
În atare împrejurări, martora Căpușneanu M. T. le-a adus la cunoștință celor 33 de persoane mai sus menționate, despre oferta de muncă primită de la inculpatul Ț. G. și martorul P. D., din Spania, prezentându-le unora și fotografiile cu locul de cazare, astfel că, cei în cauză și-au dat acordul să plece în Spania.
D. urmare, mai întâi un număr de 26 de persoane, în concret: A. I., B. C. I., B. G., B. E., B. M., C. N., C. D., C. C. L., D. V. C., D. N., D. O., G. N., I. C. D., I. A., I. M., I. G., M. C., N. Ș., N. I., N. V. I., P. C. M., R. G., R. C. I., S. M., S. I. și Ț. M., și-au cumpărat bilet de călătorie cu autocarul de la o agenție de turism situată în municipiul Slobozia, în apropierea Pireus Bank, plecarea în Spania urmând a avea loc în data de 26.04.2011.
Astfel, în data de 26.04.2011, cele 26 de persoane s-au întâlnit cu martora Căpușneanu M. T. la stația Peco Petrom, amplasată la ieșirea din municipiul Slobozia, pe sensul de deplasare către B., acolo unde, aceasta le-a prezentat oferta de muncă, în scris, primită de la inculpatul Ț. G., fiecare semnând de luare la cunoștință, pe un tabel întocmit de martoră.
Tot cu acel prilej, martora, Căpușneanu M. T., a mai încheiat câteva contracte de mediere cu persoanele care nu încheiaseră încă un astfel de contract cu societatea reprezentată de ea, iar după îndeplinirea acestor formalități, toți cei 26 au plecat cu autocarul câtre Valencia, acolo unde urmau să se întâlnească cu cei doi bărbați inculpatul Ț. G. și martorul P. D..
Între timp, Căpușneanu M. T. a fost contactată telefonic și de numitele A. S., C. N. și P. V., iar în urma discuțiilor telefonice purtate cu acestea, martora le-a prezentat și lor oferta de muncă primită din Spania, cele femei acceptând propunerea de a munci în Spania, astfel că, din banii câștigați în Germania și-au plătit biletele pentru autocarul care le-a transportat din Germania în Spania, în localitatea Valencia, unde l-au contactat telefonic, la un număr de telefon dat de martora Căpușneanu M. T., pe martorul P. D. .
Așadar, în jurul datei de 29.04.2011, cele 26 persoane plecate din România, au ajuns în Valencia, acolo unde au fost așteptate de martorul P. D. și de inculpatul Ț. G., acesta din urmă prezentându-se că el este patronul pentru care vor munci „șeful suprem”, cel care coordona întreaga activitate, cum avea să-l caracterizeze, cu ocazia audierii în fața tribunalului, persoana vătămată constituită parte civilă, I. A..
Ulterior ajungerii celor 26 de persoane în Valencia, cei doi bărbați le-au transportat în localitatea Sueca, cu trei autoutilitare tip dubă, conduse de ei doi, cât și de o a treia persoană indicată de unele dintre părțile vătămate doar cu apelativul de „I.”.
Ajunse în localitatea Sueca, cei 26 de romani au coborât din dubele cu care au fost transportate, după care, inculpatul Ț. G. și martorul P. D., le-au cerut să se împartă în două grupuri și să-i urmeze într-un imobil, tip ., ambele grupuri formate din cei mai sus menționați, au fost introduși, pe rând, într-un apartament acolo unde potrivit depozițiilor lor coroborate i s-a cerut fiecăruia suma de 200 euro din cei 250 euro pe care îi avea, martorul P. D. și inculpatul Ț. G., motivându-le că 100 euro va fi chiria pe o lună, iar cealaltă sută contravaloarea permisului de ședere în Spania, pe perioada contractului de muncă. Persoanele în cauză le-au dat celor doi bărbați câte 200 euro, precum și cărțile lor de identitate, pentru întocmirea contractelor de muncă, iar la scurt timp cărțile de identitate le-au fost restituite.
Cei care văzuseră, înainte de plecarea din țară, fotografii prezentate de către martora Căpușneanu M. T., cu apartamentele în care vor locui, au recunoscut locația în care au fost introduși, ca fiind aceea care le-a fost prezentată de martoră.
Toate acestea se întâmplau în jurul orelor 4:00-5:00 dimineața, astfel că, după finalizarea acestor demersuri, inculpatul Ț. G. și martorul P. D. le-au transportat pe cele 26 persoane într-o locație din localitatea Sueca, caracterizată de cei în cauză, prin declarațiile complete din faza urmăririi penale, menținute ori completate în faza judecății, ca un fel de grajd, acolo unde nu se aflau decât niște saltele așezate pe jos, condiții total improprii de locuire și odihnă, cei doi bărbați precizându-le că vor sta în aceste condiții doar cât să se odihnească după călătorie, iar după aceea, vor fi transportați la locurile de cazare despre care li se vorbise în țară de către Căpușneanu T..
În locația unde au fost duse, persoanele menționate mai sus au întâlnit alte persoane, cetățeni români, aproximativ opt oameni, care aveau o înfățișare fizică deplorabilă, aceștia spunându-le că muncesc de mai mult timp pentru inculpatul Ț. și martorul P., că nu au primit niciun ban și nici hrană de la aceștia, ci s-au hrănit doar cu portocalele pe care le luau de la locul unde munceau.
Văzând condițiile de cazare și auzind de la persoanele găsite acolo care a fost conduita celor doi, I. G. s-a întors, în aceeași zi, în România, considerând că inculpatul Ț. G. și martorul P. D. nu vor respecta, sub nicio formă, oferta de muncă și de cazare despre care el luase la cunoștință, înainte de plecarea din țară.
Tot astfel, A. I. și C. C. L. au insistat să li se restituie cei 200 euro fiindcă doresc să plece de acolo și să revină în România, dar au primit de la martorul P. D. doar câte 100 euro. Părăsind locația, cei doi s-au îndreptat către gara din Sueca cu gândul de a se întoarce în România, însă, în urma unei discuții telefonice purtate cu martora Căpușneanu M. T., au hotărât să se întoarcă la locul de cazare, întrucât primiseră asigurări de la aceasta din urmă că totul se va rezolva de către cei doi bărbați, astfel cum aceștia i-au promis martorei.
În jurul datei de 01-02.05.2011, cele trei femei A. S., C. N. și P. V. au ajuns și ele în localitatea Valencia venind din Germania și l-au contactat telefonic pe martorul P. D. cu care s-au întâlnit, acesta din urmă transportându-le cu o autoutilitară tip dubă și cazându-le la aceeași locație unde fuseseră cazate și cele 26 de persoane.
În data de 02.05.2011, alte șapte persoane, B. M., B. M., C. S., M. C., R. F., S. A. S. și Ș. T. F., în urma discuțiilor purtate cu martora Căpușneanu M. T. și prezentării de către aceasta a acelorași aspecte privind cazarea, transportul, inclusiv a unor imagini fotografice, ca și în cazul celorlalte 29 de persoane deja menționate, depunerii dosarelor personale și încheierii contractelor de mediere, s-au întâlnit cu martora la aceeași stație Peco Petrom, au urcat într-un autocar și au plecat către Valencia, acolo unde au ajuns în data de 05.05.2011.
La Valencia, cele șapte persoane au fost așteptate de martorul P. D. care s-a prezentat ca fiind persoana de legătură despre care martora Vaben (fosta Capusneanu) T. le-a făcut cunoscut înainte de placarea din țară. Apoi martorul le-a transportat cu o dubă în localitatea Sueca, în aceeași locație unde au fost duși inițial și ceilalți 26 de oameni, mai precis în apartamentul prezentat în imaginile fotografice trimise odată cu oferta de muncă. Aici, P. D. a luat câte 200 euro, de la fiecare, sub pretextul că 100 euro reprezintă plata anticipată a chiriei pe o lună de zile, iar ceilalți 100 euro ar reprezenta contravaloarea taxelor obținerii contractelor de muncă.
După toate acestea, tot martorul P. D. le-a transportat pe cele șapte persoane în aceeași locație din localitatea Sueca, unde au fost cazate și celelalte, sosite în Spania anterior datei de 05.05.2011.
Despre condițiile de cazare din localitatea Sueca, toate cele 36 de persoane vătămate, constituite ulterior părți civile, audiate în cauză, în faza urmăririi penale, iar unele dintre ele și în faza judecății, au precizat că erau absolut improprii de locuit, nu aveau unde își pregăti de mâncare și de fiecare dată când cereau să fie duse la muncă, martorul P. D. și inculpatul Ț. G., le dădeau explicații evazive, precizându-le, că, în foarte scurt timp se va rezolva și problema contractelor de muncă, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Sporadic, doar unii dintre cei veniți la muncă în Spania au fost scoși la lucru, pentru perioade scurte de timp, și chiar dacă unora posibil să li se fi încheiat contracte de muncă, li se luau ulterior cardurile de salarii, pentru a fi împiedicați să plece.
Cele mai multe dintre părțile civile, prezente în fața Tribunalului și-au menținut declarațiile din faza urmăririi penale, altele însă, precum Coles N., R. F., S. I., C. S., I. A. Iordanescu G., R. G., S. M., S. A. S. au dat depoziții detaliate, arătând că au fost cazați ca animalele, mutați frecvent, dintr-o locație în alta, pentru a nu fi găsiți de poliție,bătuți, amenințați, și obligați să asiste la corecțiile aplicate altor persoane, mințiți prin promisiuni repetate în sensul că este vorba doar de o cazare provizorie ori că li se va găsi loc de muncă.
Persoanele care posedau telefon mobil au contactat-o telefonic pe martora Căpușneanu M. T. în țară, explicându-i acesteia că nu sunt scoși la muncă și că, nu li s-au făcut contracte de muncă, iar condițiile de cazare și de hrană sunt foarte rele, că nu se respectă ceea ce s-a prezentat în oferta de muncă. Martora Căpușneanu M. T., de fiecare dată când era sunată de vreuna dintre persoanele aflate in Spania, lua legătura cu cei doi bărbați, iar aceștia îi dădeau asigurări că totul se va rezolva, astfel cum s-au înțeles.
Audiată în faza de judecată, martora și-a menținut declarația din faza urmăririi penale, iar depozițiile sale se coroborează cu cele ale părților civile. Conform acestora, martorul P. D. și inculpatul Ț. G. s-ar fi prezentat cu ocazia înaintării ofertei de muncă, drept angajatori, patroni ai unei firme, înființată în Spania. Ulterior, potrivit susținerilor martorei, cei doi și-ar fi schimbat poziția susținând că sunt doar intermediari între angajatorii spanioli și oamenii trimiși la muncă urmare a insistențelor martorei de a i se trimite documentele de înființare a firmei despre care făcuseră vorbire, îngrijorată fiind de nemulțumirile celor care o apelau telefonic. Martora vorbește despre nemulțumirile oamenilor care i-au relatat în legătură cu condițiile insalubre de cazare (într-un fel de grajd care adăpostea 20-23 de persoane) cu faptul că nu erau duși la muncă, despre propria-i îngrijorare, referitor la situația celor 36 de persoane, despre pretextele invocate de P. și Ț., pentru a justifica amânarea începerii lucrului (timp nefavorabil sau afectarea culturilor), despre promisiunile repetate ale acestora în sensul că totul este în regulă și că, oamenii vor începe lucrul.
Din declarațiile martorei, răzbesc, totodată, propriile-i sentimente de părere de rău față de chinul suportat de cei plecați în Spania, dar și propriile-i impresii, urmare a informațiilor contradictorii primite de la cei ce o apelau telefonic, în sensul că oamenii care îi telefonau nu puteau, întotdeauna, să se exprime liber, lăsându-i impresia că sunt supravegheați ori forțați să spună altceva decât ceea ce gândesc.
Martora, R. T., confirmă, susținerile părților civile, în sensul că odată ajunși în Spania, soțul său R. G., i-a relatat telefonic despre faptul că li s-au luat banii și nu au fost scoși la muncă. A înțeles din discuțiile cu partea civilă menționată că inculpatul Ț. era una dintre persoanele care urma să le asigure locuri de muncă și, în fapt, cel ce le-a luat banii.
Pentru a se întoarce în țară, R. G., a primit bani de acasă, susține în continuare martora, celor plecați în Spania nu li s-a asigurat un loc de muncă și deși li s-a promis restituirea banilor plătiți drept chirie pentru hala în care au fost cazați, nu s-a mai întâmplat acest lucru.
În faza urmăririi penale, s-a procedat și la audierea ca martor a numitului Aruică I. C. (pg. 231 a volumului al doilea din dosarul de urmărire penală), fiul părții civile Aruică S.. Acesta susține că înainte de plecarea mamei sale în Spania, amândoi lucrau la Avicola Slobozia și, aflând despre o firmă din Amara care oferea lucru în străinătate, mama sa și-a depus c.v.-ul.
Coroborând aceste declarații de martori cu declarațiile părților civile din ambele faze ale procesului penal, în opinia Tribunalului, după ajungerea celor 36 de persoane în localitatea Sueca, inculpatul Ț. G. a săvârșit acte materiale ce se circumscriu conceptului de exploatare a persoanei, prin executarea unor munci cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate, și securitate.
Astfel, pe baza materialului probator menționat, inclusiv a depozițiilor lui P. D. atât în calitate de învinuit (faza de urmărire penală), cât și de martor (faza judecații) se va reține că A. I., C. C. L., M. C., R. G., A. S., C. N. și P. V. au fost duși de cei doi bărbați, la aproximativ o săptămână de la sosirea în localitatea Sueca, la primăria din localitatea Gandia, acolo unde s-au făcut demersuri ce au avut ca rezultat emiterea documentelor de ședere (NYE) a persoanelor susmenționate în Spania, inculpatul însușindu-și de la fiecare dintre persoanele vătămate, diverse sume de bani în euro (în medie 10 euro), pe motiv că trebuie să achite contravaloarea eliberării permiselor de ședere, cu toate că la sosirea lor în Spania, le mai ceruse câte 100 euro în același scop.
După trecerea unei a doua săptămâni în care, de asemenea, cele șapte persoane menționate în alineatul de mai sus, nu au fost scoase la muncă, acestea au plecat de la locul de cazare, fără acordul inculpatului și al martorului P., dându-și seama că nu vor beneficia de vreun contract de muncă și nici de condițiile de cazare și de muncă ce le-au fost promise, înainte de plecarea din România, găsindu-și, pe cont propriu, câte un loc de muncă unde au lucrat, perioade diferite de timp, pe bază de contract de muncă, prestând diferite activități.
Persoanele vătămate B. G., I. M., R. C. I., N. I., P. C. M., N. Ș., C. D., D. N., G. N., I. A., I. C. D., D. O., B. M., S. A. S., B. M. și Ș. T. F. au obținut, în același timp și în aceleași condiții, documentele de ședere pe teritoriul Spaniei, de la primăria din Gandia, ca și ceilalți menționați mai sus. După obținerea acestui document persoanele în cauză au fost transportate de către martorul P. D. în localitatea M. D’Ebre, cu excepția numiților B. M., S. A. S., B. M. și Ș. T. F.. Aceștia din urmă au rămas în locația din localitatea Sueca. Cei transportați în localitatea M. D’Erbe au fost cazați într-o locație improprie de locuit, prevăzută cu trei camere, de 3/3 metri, în fiecare cameră fiind câte trei paturi suprapuse, doar cu saltele, fără lenjerie, o bucătărie și o cadă de dimensiuni mici ca pentru copii, câte șase în cameră. Aici, aceste persoane, au mai întâlnit alte douăsprezece persoane care fuseseră aduse acolo, atât de către martorul P. D., cât și de inculpatul Ț. G..
În această locație, persoanele vătămate constituite ulterior părți civile au locuit aproximativ zece zile, fără să fie scoase la muncă. Din declarațiile lor coroborate rezultă că deși, îi rugau pe cei doi bărbați (martorul P. D. și inculpatul Ț. G.) să le ducă la lucru, și de fiecare dată, cei doi le promiteau spunându-le că acest lucru se va întâmpla în scurt timp.
După trecerea acestei perioade de timp, în care persoanele în cauză s-au hrănit doar din economiile pe care le aveau asupra lor, N. Ș. i-a apelat telefonic pe P. și Ț. și le-a făcut cunoscut că, o parte dintre cei cazați în acea locație vor să plece acasă, în România, însă atât martorul P. D., cât și inculpatul Ț. G. i-au rugat să mai aștepte alte 5 zile, timp în care o să-i ducă la muncă.
Având în vedere situația existentă, persoanele vătămate N. Ș., P. C. M., N. I., I. M., R. C. și B. G. au depus plângeri penale împotriva celor doi la poliția din Barcelona și cu ultimele resurse bănești pe care le-au avut, s-au reîntors în România, la mijlocul lunii mai 2011. Persoanele vătămate C. D., D. N., G. N., I. A., I. C. D. și D. O. au rămas în continuare în localitatea M. D’Ebre.
La scurt timp după plecarea celor șase persoane mai sus menționate P. D. și inculpatul Ț. G. i-au transportat pe D. N. și I. A. în localitatea Aitona situată la aproximativ 80 km de M. D’Ebre, sub pretextul că le vor găsi de muncă.
Înainte de plecare, cei doi bărbați le-au promis, că vor lucra într-o fabrică de fructe. Odată ajunși în localitatea Aitona, cei doi au fost cazați la o fermă a unui spaniol, situată pe câmp, într-o casă cu trei camere, acolo unde se aflau mai mulți cetățeni români, printre care și persoanele vătămate B. M. și S. A. S., ce fuseseră transportate în acea locație tot de către P. D. și Ț. G..
B. M. și S. A. S. fuseseră transportați în localitatea Aitona de către martorul, P. D., după ce, în prealabil, acesta îi dusese, două zile, la cules de portocale, la o plantație din zona Sueca, alături de B. M. și Ș. T. F.. Din declarațiile persoanelor în cauză rezultă că nu au fost plătite pentru munca depusă, nu li s-au încheiat contracte de muncă, persoanele ascultate arătând în declarațiile din faza urmăririi penale că, la un moment dat, au semnat doar niște acte în limba spaniolă, fără să înțeleagă conținutul acestora și fără a li se da vreo explicație în acest sens.
După cele două zile de lucru împreună cu B. M. și S. A. S., persoanele vătămate B. M. și Ș. T. F. au mai muncit, încă două zile, tot la cules de portocale, dar potrivit declarațiilor acestora din faza urmăririi penale P. D. a refuzat să le dea banii pentru munca depusă, transportându-i de la Sueca în localitatea M. D’Ebre.
Odată ajunși aici, B. M. și Ș. T. F. au fost duși de inculpatul Ț. G. la cules de portocale, încă o zi, după care alte trei zile au stat în cameră, primind în schimb câte 10 euro de la martorul P. D..
Dându-și seama de faptul că nu este o treabă serioasă în Spania, după cum se exprimă în propriile declarații persoanele vătămate B. M. și Ș. T. F., cu bani primiți de la familiile lor, s-au întors în România.
Între timp, B. M., S. A. S., D. N. și I. A. aflați în localitatea Aitona, au primit promisiuni din partea martorului P. D. și a inculpatului Ț. G., că vor începe munca, în cel mai scurt timp, însă, după trecerea a două săptămâni de zile, aceștia nu au muncit nicăieri, rămânând și fără bani de mâncare.
D. fiind situația în care ajunseseră și faptul că nu se întrezărea posibilitatea încheierii unui contract de muncă, persoanele vătămate B. M., S. A. S., D. N. și I. A. au plecat de la locul de cazare și au fost transportați de un cetățean român pe nume „N.” în localitatea M. D’Ebre, mai precis în gara M. La N., acolo unde s-au întâlnit și cu părțile vătămate D. O., G. N., C. D., I. D. C., dormind cu toții, mai întâi în gară, apoi într-o stație peco.
În decursul acestor două săptămâni, C. D., G. N., I. C. D., D. O. au fost transportați de către P. și Ț. în localitatea Caspe situată la aproximativ 150 km de localitatea M. D’Ebre, sub pretextul că un patron spaniol le-ar fi încheiat un contract de muncă pe o durată de aproximativ 6 luni, mai precis perioada de coacere a fructelor.
După cum rezultă din declarațiile de la urmărirea penală, D. O. nu a muncit deloc timp de o săptămână, cât au locuit cu toții în localitatea Caspe, iar celelalte trei persoane vătămate au muncit de miercuri până vineri la legat la vie, timp de 10 ore/zi, fără a fi plătite fiind transportați de inculpatul Ț. G. de la locul de cazare la locul de muncă.
Refuzul personalelor vătămate de a preda cardurile și codurile PIN primite de la patronul spaniol a fost sancționat de inculpat și de martorul P. cu indicația de a pleca acasă.
Toate acestea au determinat pe cei patru să părăsească locația și să se întoarcă în localitatea M. D’Ebre, cu trenul, întâlnindu-se în gara M. La N. cu B. M., S. A. S., D. N. și I. A..
Persoanele vătămate D. N. și G. N. au declarat că au primit bani de la familie și au plecat în România, iar D. O., I. A., C. D., I. D. C., B. M. și S. A. S. au revenit în țară, în jurul datei de 02.06.2011, cu bilete de autocar plătite de martora Căpușneanu M. T., conform propriilor susțineri coroborate cu cele ale martorei care în declarațiile din fața tribunalului a menționat că l-a ajutat financiar pe A. I., dar și pe alte persoane cu care a ținut legătura, trimițând bani de transport unei avocate românce pe care a contactat-o pe NET, solicitându-i ajutorul în numele celor aflați în Spania.
Persoanele vătămate B. C. I., B. E., C. N., N. V., Ț. M., S. M. și D. V. C., după aproximativ două săptămâni de ședere, fără să fie scoși la muncă și fără să li se încheie vreun contract de muncă, au fost duși la lucru, două zile, cu excepția lui C. N. care a muncit doar o zi, la o plantație de portocali aparținând unui spaniol, după care a renunțat văzând că nu i se încheie contract de muncă.
După cele două zile de muncă, cele 7 persoane au solicitat celor doi bărbați să li se dea banii pentru munca lor, pentru a-și cumpăra de mâncare, motiv pentru care inculpatul le-a dat acestora câte 10 euro, pentru a-și procura strictul necesar.
După alte câteva zile de ședere, fără să muncească, cele șapte persoane vătămate mai sus menționate, au fost transportate în localitatea Miravet, situată la aproximativ 5 ore de mers cu autoturismul de Sueca. În această din urmă localitate, au fost cazate conform declarațiilor lor coroborate, într-o casă dărăpănată, în paturi prevăzute doar cu saltele, iar într-un colț de casă se afla un aragaz și o chiuvetă.
În astfel de condiții, au locuit o săptămână, fără să fie scoși la muncă și, începând cu a doua săptămână, cei doi bărbați i-au dus (cu excepția lui D. V. C.), la cules de nectarine, muncind 9 ore/zi, timp de o săptămână, și chiar dacă li s-a încheiat contract de muncă, fără ca cei în cauză să poată înțelege conținutul clauzelor prevăzute în limba spaniolă nu și-au primit drepturile bănești, cardurile de salarii fiindu-le oprite de inculpat și de martorul P. D..
La rugămințile celor șase persoane vătămate, justificate de lipsa de alimente necesare hranei zilnice, cei doi le-au dat acestora suma modică de câte 10 euro pentru mâncare.
La sfârșitul celei de a doua săptămâni de ședere în localitatea Miravet, martorul P. D. și inculpatul Ț. G. le-au transportat pe cele șase persoane menționate, în localitatea M. D’Ebre fiind cazate într-o locație asemănătoare cu localitatea Miravet, acolo unde se mai aflau cazați alți cetățeni români, duși acolo tot de cei doi, și ținuți, fără să muncească, de către aceștia din urmă, aproximativ șapte luni. D. V. C. a rămas singur în localitatea Miravet, acolo unde a lucrat la cules de cireșe la primarul localității, timp de aproximativ două săptămâni, iar cu banii câștigați a revenit în țară.
După ce au ajuns în localitatea M. D’Ebre, cele șase persoane (fără D. V. C.) au lucrat o săptămână la cules de nectarine, pe o plantație situată la aproximativ 45 de minute de mers cu autoturismul, față de locul de cazare, primind la sfârșitul săptămânii de muncă, câte 10 euro pentru procurarea hranei.
Deși toți cei șase au insistat să primească toți banii rezultați în urma muncii lor, li s-a refuzat acest lucru, nejustificat, motiv care i-a determinat să ia legătura în țară cu martora Căpușneanu M. T. căreia i-au făcut cunoscută situația grea în care se aflau, martora plătind șase bilete de autocar cu care au revenit în România, în jurul datei de 10.06.2011.
În ceea ce-i privește pe C. S., M. C. și R. F., după cazarea lor în localitatea Sueca și procurarea documentelor de ședere în Spania, au fost transportate de martorul P. D. în localitatea M. D’Ebre și de aici, readuși în Sueca. În total cei trei bărbați nu au lucrat mai mult de trei zile la cules de portocale, nu li s-au încheiat contracte de muncă, nu au fost plătiți pentru munca lor.
Revenind în localitatea Sueca, cele trei persoane vătămate au stat aproximativ două săptămâni, fără să fie scoase la muncă, perioadă de timp la expirarea căreia au plecat de acolo, fără știrea inculpatului și a martorului P. D., revenind în țară.
Persoanele vătămate B. M. și S. I. au beneficiat de același tratament de cazare, timp de o săptămână și din cauza condițiilor improprii de cazare și de hrană, a condițiilor necorespunzătoare de transport și a faptului că erau obligați să stea la cozi interminabile, pentru finalizarea actelor de ședere în Spania, S. I. a suferit un accident vascular, motiv pentru care a fost internat într-un spital din zonă, fiind însoțit de B. M., iar după externare s-au reîntors împreună în România.
Sintetizând cele expuse mai sus, judecătorul fondului a concluzionat în sensul că, faptele reținute în sarcina inculpatului Ț. G. se concretizează în recrutare, transport și găzduire unui număr total de 36 de părți vătămate, cetățeni români, prin inducere în eroare în scopul exploatării lor prin executarea unor munci cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate, și securitate, întrunind astfel, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită, pe baza ansamblului material probator administrat în ambele faze ale procesului penal, mijloace de probă ce se coroborează, atât între ele, cât și cu celelalte înscrisuri existente la materialul probator al prezentei cauze.
Astfel, toate declarațiile celor treizeci și șase de părți vătămate audiate în prezenta cauză, confirmă situația de fapt, reținută, din analiza coroborată a acestor declarații reieșind, fără putință de tăgadă, realitatea infracțiunii săvârșite de către inculpat în formă continuată, cât și caracterul intenționat, din punct de vedere subiectiv, al săvârșirii acesteia.
De asemenea, depozițiile martorului, P. D., se coroborează cu materialul probator existent și situația de fapt prezentată.
P. D. a fost audiat, în calitate de învinuit, în faza urmăririi penale și a avut calitatea de inculpat în procedura disjunsă în care a operat recunoaștere vinovăției.
Așadar, în conformitate cu Decizia Î.C.C.J., pronunțată în interesul legii, nr. 17/2012, obligatorie pentru instanță, declarațiile din faza urmăririi penale ale lui P. D. care a recunoscut săvârșirea faptei împreună cu inculpatul Ț. G., au fost analizate în prezenta cauză disjunsă.
Audiat ca martor, în cauza privindu-l pe Ț. G., conform aceleiași decizii obligatorii, P. D. a declarat că menține depozițiile din faza urmăririi penale, al căror conținut îl cunoaște și de a căror veridicitate nu se îndoiește.
Din depozițiile date ca învinuit, în faza urmăririi penale rezultă indubitabil rolul de leader al inculpatului Ț. care-i ordona transmiterea ofertelor de muncă prin e-mail, ori transportul persoanelor la locurile de cazare, sau în câmp, cu promisiunea că-i va organiza o echipă de oameni care să muncească în agricultură.
Audiat în faza de judecată, susține că locațiile oferite oamenilor veniți la muncă în Spania erau dotate cu utilitățile necesare și corespunzătoare locuirii propriu - zise, dar recunoaște că nu toate imaginile transmise prin e-mail, martorei Vaben T. M., reprezentau realitatea și anume locațiile în care urmau a fi cazate cele 36 de părți civile. După cum susține martorul, inclusiv cu ocazia depoziției din fața Tribunalului, de salarizarea oamenilor se ocupa inculpatul Ț. și a văzut când acestuia i se dădeau diferite sume de bani, dar nu cunoaște scopul plăților făcute. Își amintește suma stabilită pentru chirie și pentru întocmirea actelor ca fiind de 200-250 euro, dar și aspecte legate de nemulțumirile oamenilor, cazați prea mulți în cameră și neavând un loc de muncă continuu, rămași fără bani de hrană urmare a întârzierilor foarte mari în întocmirea actelor, inclusiv situațiile când i-a hrănit din propriul pachet pe cei rămași fără alimente, ori a asistat la refuzul lui Ț. de a le da oamenilor banii solicitați. Insistă asupra întârzierilor în întocmirea formelor pentru angajare și arată că, într-adevăr, nu s-a reușit angajarea tuturor celor 36 de persoane venite la muncă în Spania, multe dintre ele, întorcându-se în țară înainte de întocmirea actelor, nemaiavând nici bani pentru alimente.
Potrivit aceleiași depoziții, unele dintre aceste persoane au lucrat, fiind angajați cu acte în regulă și martorul îi nominalizează pe D. V., B. E., N. V., dar nu poate preciza dacă cei menționați și-au primit banii pentru munca depusă.
Martorul încearcă să justifice întârzierile și întocmirea formelor de muncă prin aceea că societăți spaniole precum INSELEVALS, ar fi solicitat cca 80 de oameni pentru cules fructe pe o perioadă îndelungată pentru ca apoi să nu-și poată ține promisiunea.
La întrebarea procurorului, cu ocazia audierii de către tribunal, dacă în oferta de muncă transmisă prin e-mail martorei Vaben T. M. figura și numele societății INSELEVALS răspunsul a fost „Nu ”.
Inculpatul Ț. G. nu a putut fi audiat, deși în faza urmăririi penale s-au efectuat toate demersurile necesare - citații, mandate de aducere, verificări penitenciare, inclusiv verificări INTERPOL.
Inculpatul nu s-a prezentat în fața Tribunalului, susținându-și nevinovăția prin pledoaria avocatului ales și prin depozițiile martorilor propuși în apărare: Z. T., S. P. și C. C. V..
S-au depus acte în circumstanțiere precum actele de naștere ale celor doi minori rezultați din concubinajul cu Scâteie P. și livretul de familie.
Declarațiile martorilor menționați relevă aspecte diferite de restul materialului probator existent la dosar.
Martorii au susținut că au cunoștință despre grupul de 30-40 de români, veniți la muncă în Spania, în 2011, toți odată, spun martorii din apărare, prin intermediul lui P. D. și Ț. G..
Din coroborarea acestor declarații, a rezultat că toți cei sosiți pentru angajare ar fi beneficiat de condiții normale de cazare, în locuințe dotate cu utilitățile necesare și locuind câte 2-3 în cameră, nu au lucrat tot timpul, dar acest lucru s-ar fi datorat patronilor spanioli care solicitau doar câte 10-20 de persoane nu mai multe, ceea ce îl obliga pe Ț. să-i împartă în funcție de solicitări și să-i mute dintr-un loc în altul. Oamenilor veniți la muncă li s-au încheiat contracte de muncă și au fost plătiți prin filă CEC sau cont bancar, susțin, de asemenea, martorii, iar nemulțumirile lor nu ar putea fi imputate inculpatului Ț. G., întrucât se datorează unor aspecte obiective, timp nefavorabil, faptul că perioada de cules cireșe (muncă solicitată de părți) a durat foarte puțin, în general perioada aprilie – septembrie fiind o perioadă mai critică, cu munci agricole diferite și mai prost plătite, iar plata chiriei și pentru întocmirea actelor este un lucru firesc, iar unii dintre cei veniți la muncă trimițând sume mari de bani acasă fără a-și opri necesarul pentru nevoile personale.
Nemulțumirile unora s-ar fi datorat, conform depozițiilor martorilor, nerespectării ofertei de muncă, aceștia părăsind locul de muncă după numai o zi sau două de lucru, fără a-și încasa salariile pentru munca depusă, bani care nu se plăteau în avans.
Martorii (S. P. și C. C. V.) au susținut că au lucrat cu Ț. G. și au fost mulțumiți de condițiile oferite de acesta, nu i-au plătit niciodată comision și nu s-au împrumutat de bani la el, convinși fiind că oricine vine la muncă în Spania nu o face pentru a se îmbogăți (martorul S. P.).
A arătat Tribunalul că mărturiile făcute în apărare sunt tendențioase și relevante, astfel că necoroborându-se cu restul materialului probator, nu pot susține o situație de fapt diferită de cea reținută în rechizitoriu.
Tendențioase, întrucât martorii sunt prezentați pentru prima dată în faza de judecată; în faza urmăririi penale, inculpatul dovedind un total dezinteres pentru cercetarea penală și administrarea de probe. Mai mult decât atât, înseși părțile civile, în declarațiile lor, vorbesc despre existența unor persoane în anturajul inculpatului care foloseau de multe ori violență în relațiile cu cei veniți la muncă și care, evident, se bucurau de un alt tratament, iar martorul S. P. se află într-o relație oarecum de afinitate cu inculpatul, fiind tatăl concubinei acestuia, după cum rezultă din actele depuse în circumstanțiere, la ultimul termen de judecată.
Irelevante întrucât martorii își prezintă practic propria situație, o situația aparte de cea a părților civile, caracterizată prin relații apropiate cu inculpatul, nu-și amintesc decât câteva nume din acea perioadă precum N. V., B. C., G. N., Ț. M., D. C., nu cunosc amănunte legate de salarizarea celor în cauză.
Mai mult decât atât, chiar dacă depozițiile celor trei martori, mai sus menționați, oferă anumite informații privind munca depusă de părțile civile în Spania, în agricultură, în cursul anului 2011, ele nu contrazic neapărat susținerile acestora și restul materialului probator administrat.
Astfel este posibil ca unora dintre persoanele menționate să li se fi încheiat contracte de muncă, așa cum susțin martorii, dovadă că au primit carduri de salariu, fapt recunoscut de înseși unele dintre părțile civile însă, ulterior, aceste carduri le-au fost solicitate și chiar luate de către inculpatul care se temea că cei în cauză ar fi putut pleca fără a-i achita presupusele datorii, aspect ce se deduce din declarațiile coroborate ale părților civile, date inclusiv cu ocazia cercetării judecătorești.
Este posibil ca salariile să se fi plătit, de către patronul spaniol la interval de două săptămâni, cum susține martorul S. P., dar inculpatul Ț. G., îi muta des pe oameni, de la un loc de muncă la altul, astfel că nu apucau să-și încaseze salariile.
Se împrumutau probabil la inculpatul Ț. G. cum susține același martor, dar conform depozițiilor părților civile, acest lucru se întâmpla pentru că nu erau plătiți și li se luaseră toate rezervele bănești cu care veniseră din țară, de către același Ț..
S-a reținut că inclusiv martorii din apărare au recunoscut faptul că întocmirea actelor de rezidență a durat mai mult timp, situații în care este corectă mențiunea făcută de toate cele 36 de părți civile, coroborate cu declarațiile martorilor P. D. și Vaben T. M., în sensul că unii dintre ei nu mai aveau nici bani de alimente.
Unele dintre părțile civile și-au pierdut răbdarea și s-au întors în țară după 2-3 zile, menționează martorii din apărare, lucru firesc însă, în condițiile în care nu mai aveau cu ce se hrăni și mulți dintre ei nu fuseseră încă angajați deși îi plătiseră comision și chirie inculpatului, iar banii nu le fuseseră restituiți în ciuda nerespectării ofertei de angajare.
Așa cum s-a arătat, depozițiile detaliate din faza urmăririi penale ale martorei Căpușneanu M. T. (actualmente Vaben) se coroborează cu cele ale persoanelor vătămate, în sensul că martora a prezentat, întocmai, actele materiale efectuate cu prilejul încheierii contractelor de mediere cu cele treizeci și șase de părți vătămate, discuțiile purtate cu acestea în legătură cu oferta de muncă primită de la inculpat, precum și realitatea demersurilor făcute cu prilejul întoarcerii în țară a unora dintre cei plecați în Spania, constând în ajutorul bănesc acordat, la procurarea biletelor de transport necesare revenirii în țară.
Tot astfel, martora a declarat că a avut discuții telefonice, atât cu inculpatul cât și cu Ț. G. și, anterior, corespondență informatică cu aceștia, în legătură cu oferta de locuri de muncă ce i-a fost adresată de cei doi bărbați și că, numai după ce a fost convinsă de aceștia de veridicitatea celor spuse de ei, le-a îndrumat pe toate părțile vătămate să le accepte oferta.
În vederea aflării adevărului și a justei soluționări a cauzei, în faza urmăririi penale, s-a solicitat autorităților judiciare spaniole, prin cerere de comise rogatorie internațională, să precizeze informații cu privire la societatea GRUPO GT SERVICIOS înregistrată în Spania, Rda. B. Alinyo, 72, 1, 1_, Sueca, Valencia, în legătură cu datele de starea civilă ale administratorilor/asociaților, cu datele sediului social, obiectului de activitate și perioadei de funcționare.
Referitor la societatea GRUPO GT SERVICIOS s-a dovedit, pe această cale, că societatea nu există, nu a desfășurat niciun tip de activitate; s-au obținut, de asemenea, anumite contracte presupus a fi încheiate cu societatea respectivă, în limba română, de exemplu ofertă agricultură datată 20.03.2011 semnată la rubrica intermediar G. Ț., iar dedesubt purtând ștampila GRUPO GT SERVICIOS, înscris identic cu cel trimis ce cei doi, martorul P. D. și inculpatul din prezenta cauză, Ț. G., prin email martorei Căpușneanu M. T. și prezentat de către aceasta tuturor persoanelor vătămate plecate în Spania.
În urma audierii martorilor R. T. – soția părții vătămate R. G. și A. I. C. – fiul părții vătămate A. S., a rezultat faptul că aceștia au fost prezenți la momentul în care părțile vătămate menționate mai sus, au purtat discuții la locuința martorei Căpușneanu M. T. în legătură cu plecarea în Spania, aspecte confirmate de părțile vătămate în declarațiile lor.
Față de toate aceste argumente, Tribunalul a reținut că, din materialul probator administrat în ambele faze ale procesului penal, rezultă indubitabil că persoanele vătămate, constituite ulterior părți civile au cunoscut că vor fi angajate în străinătate, în Spania, în mod legal, prin intermediul firmei înființate de inculpat și de martorul P. D.. În realitate, însă, s-a dovedit că respectiva firmă nu exista, astfel că, trimiterea la muncă a unora dintre ele, fără a fi plătite și neîndeplinirea obligației de angajare asumată, pentru celelalte, confiscarea cardurilor de salarii și mutarea lor repetată dintr-o locație în alta, la intervale scurte de timp, pentru a fi împiedicate să-și ridice drepturile bănești, lipsirea de hrană și de orice mijloace de subzistență, prin confiscarea încă de la sosirea în Spania a sumelor de câte 200-250 euro de la fiecare, sub pretextul plății contravalorii chiriei și întocmirii formelor de angajare, cazarea în condiții improprii, toate acestea se circumscriu formei de exploatare prin muncă.
Întârzierile în întocmirea actelor de muncă au avut ca scop tocmai obținerea unor sume de bani de la persoanele vătămate, dovadă că banii nu le-au fost restituiți celor pentru care nu s-au respectat obligațiile de angajare asumate, ceea ce întărește convingerea unei induceri în eroare din partea inculpatului Ț. G., ajutat de martorul P. D., scopul faptelor sale, fiind cu totul altul decât cel prezentat persoanelor vătămate și anume primirea lor în Spania pentru obținerea unor sume de bani, fie sub aspectul asigurării chiriei și a întocmirii formelor de ședere în țara străină și de angajare, fie din munca prestată.
Apărarea inculpatului - în sensul că nerespectarea obligației de angajare în cazul unora dintre persoanele vătămate, ori întârzierea în întocmirea actelor pentru celelalte nu i s-a datorat lui, ci unor factori obiectivă - a fost înlăturată de judecătorul fondului, întrucât dacă ar fi fost de bună credință, așa cum susține și cum martorii în apărare au încercat să demonstreze, atunci inculpatul Ț. le-ar fi restituit, tuturor celor față de care nu și-au putut onora promisiunile, sumele de bani avansate de aceștia.
Ori probele administrate au dovedit contrariul, susținerile părților civile, precum și celelalte mijloace de probă administrate în cauză confirmând, în opinia tribunalului, intenția inculpatului Ț. G. de a induce în eroare cele 36 de persoane plecate la muncă în Spania, prezentându-le o altă situație decât cea reală, prin oferta de muncă transmisă prin e-mail, ascunzându-le scopul acțiunilor sale de recrutare, transportare, adăpostire sau primire și anume acela de exploatare și, implicit, vinovăția inculpatului în ceea ce privește infracțiunea de trafic de persoane pentru care este cercetat penal.
D. urmare, judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului Ț. G. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, așa cum s-a reținut și în actul de inculpare.
După . Legii nr. 286/2009, privind Codul penal actual fapta se regăsește în dispozițiile art. 210 alin. 1 lit. „a” și „ b” din codul penal actual.
Cu ocazia cuvântului pe fond (dezbaterilor), inculpatul a solicitat, prin apărător, schimbarea încadrării juridice în sensul celor de mai sus, dar reținerea formei continuate (art. 41 alin. 2 Cod penal) din vechea lege, apreciind că, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, Curtea Constituțională a interzis combinarea prevederilor din legi succesive, în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, referindu-se exclusiv la cele două coduri penale (cel actual și cel de la 1968 ).
Având în vedere fapta reținută în sarcina inculpatului Ț. G. și încadrarea juridică reținută în rechizitoriu, prin care se face referire la o lege specială (Legea nr. 67/2001), în opinia apărării, Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale nu ar fi aplicabilă.
Tribunalul a admis această solicitare de schimbare a încadrării juridice, în opinia sa însă Decizia Curții Constituționale fiind pe deplin aplicabilă ori de câte ori ne aflăm în situația succedării a două sau mai multe legi penale, de la momentul comiterii infracțiunii, până la condamnarea definitivă, deci și în cauza de față și, în raport de dispozițiile Deciziei nr. 265/6 mai 2014, a reținut următoarele:
Prin Decizia penală nr. 265/6 mai 2014 a Curții Constituționale, s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal în vigoare sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile fără a se face distincție în sensul că s-ar fi avut în vedere și ar fi fost comparate doar prevederile vechiului și noului cod penal și nu și dispozițiile unor legi speciale, precum Legea nr. 678/2001.
Potrivit art. 5 alin. 1 din Codul penal în vigoare, în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii, până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Tribunalul, în raport cu dispozițiile deciziei mai sus menționate, a constatat că pentru a se determina dintre codul penal actual și Legea nr.678/2001, legea penală mai favorabilă, trebuie să se aibă în vedere limitele de pedeapsă și, în concret, pedeapsa ce urmează a i se aplica inculpatului, incidența sau nu a circumstanțelor atenuante ori agravante, tratamentul aplicabil în cazul infracțiunii continue și a concursului de infracțiuni, modalitatea de executare spre care urmează a se orienta instanța.
A arătat Tribunalul că ceea ce este de comparat în cazul inculpatului Ț. G. se referă la pedeapsa ce urmează a fi aplicată în raport cu limitele speciale ale legii mai favorabile, respectiv încadrarea din Legea nr.678/2001, respectiv art. 12 alin. 1, 2 lit. „a” (abrogate) și noua încadrare juridică, în vigoare la acest moment al judecății (art. 210 alin.1 lit. a și b Cod penal).
Așadar, Legea nr. 678/2001 nu prevede modalitatea aplicării pedepsei în cazul unității infracționale continuate, ci doar limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de trafic de persoane. Din acest punct de vedere, mai favorabil este Codul penal actual.
În ceea ce privește dispozițiile legale mai favorabile, aplicabile în cazul unității infracțiunii continuate, trebuie comparate dispozițiile vechiului cod penal (art. 41 alin. 2) cu dispozițiile din noul cod (actualul cod) penal și anume art. 35 Cod penal.
Din acest punct de vedere, este bine de știut că, în privința infracțiunii continuate, . noului (actualului) cod penal, aduce o modificare de esență și anume impune unitatea de subiect pasiv, cerință ce nu era impusă de vechiul cod ori de jurisprudența majoritară anterioară.
Așadar, în raport cu noua reglementare (art. 35 Cod penal), în speța dedusă judecății, în sarcina inculpatului Ț. G. ar trebui să se rețină 36 de infracțiuni de trafic de persoane, câți subiecți pasivi sunt, cu consecința aplicării tratamentului juridic pentru concursul de infracțiuni (art. 39 lit. „b” Cod penal) ceea ce ar constitui o situație mai puțin favorabilă pentru inculpat, decât cea rezultând din aplicarea art.41 alin. 2 din vechiul cod penal.
Astfel, făcând aplicarea art. 210 Cod penal actual cu art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1968 nu se combină dispoziții din cele două legi succesive (Legea nr. 678/2001 și codul penal în vigoare), nu se încalcă deci Decizia nr.265/6 mai2014 a Curții Constituționale, astfel că a fost admisă cererea și s-a dispus, în temeiul art. 386 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice din art. 12 alin. 1 li 2 lit. „a” din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal 1968, în art. 210 alin. 1 lit. „a” și „ b” Cod penal actual cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal de la 1968.
Pe de altă parte, contrar susținerilor din apărare, Decizia nr. 265/6 mai 2014 a Curții Constituționale este pe deplin aplicabilă, legea penală mai favorabilă (codul penal în vigoare), urmând a fi aplicată în ansamblul său, în ceea ce privește individualizarea pedepsei, reținerea de circumstanțe reale și personale (atenuante și agravante), modalitate de executare, pedepse accesorii și complementare.
A mai arătat judecătorul fondului că nu se poate reține că prin încadrarea juridică obținută (art. 210 alin. 1 lit. „ a” și „b” Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1968) s-ar face o combinare între prevederile celor două coduri, întrucât, ceea ce se compară, în principal, nu sunt vechiul și noul cod penal, ci Legea nr. 678/2001 și codul penal actual.
În senul celor de mai sus, este de menționat, decizia de speță a Î.C.C.J. nr. 2049/18 iunie 2014, ulterioară atât Deciziei CC, cât și Deciziei nr.5/26 mai 2014 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care, într-un caz similar, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal și art. 37 lit. ,,a” Cod penal anterior, în infracțiunea prev. de art. 210 alin.1 lit ,,a” Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. ,,a” Cod penal anterior, cu art.5 Cod penal.
Pentru infracțiunea săvârșită, inculpatului Ț. G. i s-a aplicat o pedeapsă, în raport de criteriile generale și obligatorii de individualizare, prev. de art.74 Cod penal precum: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de legea penală mai favorabilă, împrejurările, modul și mijloacele de comitere, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, gravitatea rezultatului produs, scopul urmărit, antecedentele penale, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, situația familială.
Față de perseverența infracțională deosebită, constând în implicarea unui număr mare de persoane, rolul concret de leader, în desfășurarea activității infracționale alături de P. D., de atitudinea de negare a faptelor și de neprezentare în fața organelor judiciare pe întreg parcursul procesului penal, de consecințele deosebite produse și de valorile sociale lezate, libertate și patrimoniul celor 36 de subiecți pasivi, tribunalul a apreciat că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.
Pe de altă parte, vârsta tânără, lipsa antecedentelor penale, situația familială dovedită cu actele în circumstanțiere (căsătorit și tată a doi minori) sunt, fără îndoială, elemente ce-l caracterizează favorabil, însă prin pronunțarea unei pedepse orientată mai mult spre minimul special prevăzut de lege, acestora li se acordă suficientă eficiență juridică.
De asemenea, Tribunalul a aplicat o pedeapsă complementară a interzicerii unora dintre drepturile prevăzute de art.66 Cod penal, în raport cu dispozițiile art.67 alin. 2 Cod penal și cu obligativitatea pronunțării unei asemenea sancțiuni.
Ca pedeapsă accesorie, a fost avută în vedere jurisprudența CEDO, cu referire la art.3 din Protocolul nr.1, adițional la Convenție, în sensul că interzicerea drepturilor electorale nu se aplică în mod automat, într-o societate democratică, ci în funcție de gravitatea infracțiunii și cu respectarea principiului proporționalității.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate, Tribunalul a apreciat, în raport cu persoana inculpatului și cu aspectul că a perseverat în săvârșirea de acte antisociale, existând o . elemente ce-l caracterizează negativ, inclusiv dezinteresul față de proces și lipsa oricărei urme de regret, precum și de scopul în sine al pedepsei, luând în calcul și atitudinea de nerecunoaștere, că pronunțarea condamnării nu poate constitui în cazul inculpatului un avertisment suficient, impunându-se pentru reeducarea acestuia și prevenirea comiterii de fapte similare, executarea efectivă în regim de detenție.
Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a reținut că persoanele vătămate s-au constituit părți civile încă din faza urmăririi penale, după cum urmează:
-A. I. cu suma de 1.500 euro despăgubiri materiale și 2.000 euro daune morale; A. S. cu suma de 3.500 euro despăgubiri materiale și 2.000 euro daune morale; B. C. cu suma de 1.500 euro despăgubiri materiale și 2.000 euro daune morale; B. G. cu suma de 1.500 euro despăgubiri materiale și 2.000 euro daune morale; B. E. cu suma de 1.500 euro despăgubiri materiale și 2.000 euro daune morale; B. M. cu suma de 1.500 euro despăgubiri materiale și 2.000 euro daune morale; B. M. cu suma de 4.000 euro despăgubiri materiale și 2.000 euro daune morale; B. M. cu suma de 1.500 euro despăgubiri materiale și 2.000 euro daune morale; C. N. cu suma de 1.500 euro despăgubiri materiale și 2.000 euro daune morale; C. N. cu suma de 1.500 euro despăgubiri materiale și 2.000 euro daune morale; C. D. cu suma de 1.500 euro despăgubiri materiale și 2.000 euro daune morale; C. C. L. cu suma de 1.500 euro despăgubiri materiale și 2.000 euro daune morale; C. S. cu suma de 1.500 euro despăgubiri materiale și 2.000 euro daune morale; D. V. C. cu suma de 1.500 euro despăgubiri materiale și 2.000 euro daune morale; D. N. cu suma de 1.500 euro despăgubiri materiale și 2.000 euro daune morale; D. O. cu suma de 1.500 euro despăgubiri materiale și 2.000 euro daune morale; G. N. cu suma de 1.500 euro despăgubiri materiale și 2.000 euro daune morale; I. C. D. cu suma de 1.500 euro despăgubiri materiale și 2.000 euro daune morale; I. A. cu suma de 1.500 euro despăgubiri materiale și 2.000 euro daune morale; I. M. cu suma de 1.500 euro despăgubiri materiale și 2.000 euro daune morale; I. G. cu suma de 1.500 euro despăgubiri materiale și 2.000 euro daune morale; M. C. cu suma de 2.000 euro despăgubiri materiale; M. C. cu suma de 1.500 euro despăgubiri materiale și 2.000 euro daune morale; N. Ș. cu suma de 1.500 euro despăgubiri materiale și 2.000 euro daune morale; N. I. cu suma de 1.500 euro despăgubiri materiale și 2.000 euro daune morale; N. V. I. cu suma de 1.500 euro despăgubiri materiale și 2.000 euro daune morale; P. C. M. cu suma de 1.500 euro despăgubiri materiale și 2.000 euro daune morale; P. V. cu suma de 1.500 euro despăgubiri materiale și 2.000 euro daune morale; R. G. cu suma de 1.500 euro despăgubiri materiale și 2.000 euro daune morale; R. C. I. cu suma de 1.500 euro despăgubiri materiale și 2.000 euro daune morale; R. F. cu suma de 1.500 euro despăgubiri materiale și 2.000 euro daune morale; S. M. cu suma de 1.500 euro despăgubiri materiale și 2.000 euro daune morale; S. A. S. cu suma de 4.000 euro despăgubiri materiale și 2.000 euro daune morale; S. I. cu suma de 4.500 euro despăgubiri materiale și 2.000 euro daune morale; Ș. T. F. cu suma de 1.500 euro despăgubiri materiale și 2.000 euro daune morale; Ț. M. cu suma de 1.500 euro despăgubiri materiale și 2.000 euro daune morale.
Părțile civile și-au menținut pretențiile în fața instanței, mai puțin I. C. D., care și-a majorat cuantumul daunelor materiale cu suma de 200 euro, reprezentând amendă plătită pe teritoriul Spaniei din vina inculpaților, fără a produce, însă, dovezi în acest sens, (încheierea din 30 august 2013) și I. G., care și-a majorat daunele morale la 3.500 euro și a solicitat și despăgubiri materiale constând din salariul minim pe economie acordat lunar de la momentul inducerii sale în eroare și până la data încheierii procesului, fără a dovedi, însă, pierderea locului de muncă urmare a plecării în Spania.
De asemenea, prin apărători, la termenul de judecată din data 22 noiembrie 2013, s-a precizat că pretențiile civile, atât morale cât și materiale, sunt solicitate în euro, ci nu în Ron, astfel cum greșit s-a reținut în rechizitoriu, aspect, de altfel, dovedit prin declarațiile persoanelor vătămate date în faza urmăririi penale.
Părțile civile nu au solicitat administrarea de dovezi în susținerea pretențiilor lor materiale, astfel că Tribunalul - reținând vinovăția inculpatului Ț. G. și existența unei legături de cauzalitate între actele materiale comise de acesta și prejudiciile aduse părților civile, și având în vedere și depozițiile martorilor audiați - a cuantificat despăgubirile materiale pentru fiecare în parte, în funcție de anumite criterii: perioada lucrată și neremunerată, costul transportului dus-întors, perioada petrecută pe teritoriul Spaniei în care părților civile nu li s-a acordat loc de muncă, sumele de bani solicitate de inculpat pentru cazare, transport, întocmirea contractelor de muncă.
A fost avută în vedere, de asemenea, sentința penală nr.285/F/29.11.2013, de condamnare a lui P. D., pentru aceeași infracțiune, dat fiind răspunderea solidară a celor doi, în calitate de inculpați, precum și aspectul că nu s-au produs schimbări, cât privește probatoriul administrat pe latură civilă.
S-a reținut că, în declarația sa, martorul P. D., îi evidențiază pe numiții B. E., N. V. și D. V. C., ca fiind persoane care au lucrat în Spania, în agricultură, dar martorul nu poate preciza dacă respectivele persoane au fost remunerate pentru munca depusă. Așadar, declarația martorului nu schimbă cu nimic situația de fapt astfel cum a fost reținută, în ceea ce privește latura civilă, prin sentința penală nr. 285/2013 de condamnare a lui P. D., în calitate de inculpat. În același sens sunt și declarațiile martorilor audiați la cererea inculpatului, numiții Z. T., S. P. și Cârpeanu C. V. care îi menționează pe cei ce au fost scoși la muncă: N. V., B. C., Ț. M., iar alături de ei pe G. N. și D. C..
În acest sens, s-a avut în vedere că partea civilă I. G. s-a întors în România după doar o zi, făcând doar cheltuielile de transport și alte cheltuieli inerente unei călătorii; că părțile civile B. C., B. E., S. M., Ț. M., N. V. I. și C. N. au fost scoși la muncă (la cules de nectarine) cel mai mult, fără a li se plăti salariul cuvenit (timp de aprox.15-16 zile); că părțile civile B. M. și Ș. T. F. au lucrat în agricultură timp de aprox.6 zile, fără a li se plăti salariu sau primind sume de bani modice pentru strictul necesar; că timp de 3 zile, la legat de vie, au muncit fără a fi plătite și părțile civile C. D., G. N. și I. C. D.; că la cules de portocale au lucrat câte două zile, B. M., S. A. S., tot câte două zile au muncit, în condiții asemănătoare, și părțile civile, C. S., M. C., R. F., D. V. C..
S-a menționat că, fiecăreia dintre părțile civile, inculpatul Ț. G. i-a cerut câte 200 euro și apoi și alte sume minore, precum câte 10 euro, restituindu-le câte 100 euro doar părților civile C. C. L. și A. I..
Părțile civile și-au plătit singure biletul de călătorie dus-întors România – Spania, cu unele excepții, precum C. D., D. O., I. C. D., I. A., B. M., S. A. S., care au primit bani de întors de la martora Vaben M. T..
În funcție de aceste criterii, de situația concretă a fiecărei părți civile, rezultând din actele dosarului, inclusiv de perioada petrecută în Spania fără a muncii și de suferința fizică provocată (lipsa hranei, folosirea ultimelor economii, condițiile improprii de lucru), Tribunalul, în raport cu dispozițiile art.998-999 din vechiul Cod civil, lege în vigoare la data săvârșirii faptelor ilicite, a admis - în totalitate - acțiunea civilă promovată de părțile civile B. C., B. E., S. M., Ț. M., N. V. și C. N. și - în parte - acțiunile civile promovate de celelalte, acordând fiecărei părți civile, în funcție de depozițiile și înscrisurile existente la dosar, sumele cuvenite drept contravaloare a prejudiciului material suferit.
S-a reținut că partea civilă, S. I., nu a depus în concret dovezi privind cheltuielile cu spitalizarea din Spania, având în vedere dispozițiile art.19 alin.1 Cod procedură penală, conform cărora acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.
Sub aspectul daunelor morale, judecătorul fondului - având în vedere inducerea în eroare, dezamăgirea produsă părților civile, suferința fizică determinată de lipsa hranei și cazare în condiții improprii, cu consecințe evidente asupra trăirilor psihice ale acestora, producerea și a unor pagube morale – a apreciat că se impune a fi reparate, potrivit legii civile, prin acordarea fiecăreia dintre cele 36 de persoane prejudiciate, a unor sume de bani cu acest titlu, stabilind că suma de 2.000 euro, solicitată în marea lor majoritate de părțile civile, este îndreptățită, pe deplin justificată de suferința produsă.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel inculpatul Ț. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, atât sub aspectul laturii penale, cât și al celei civile.
Astfel, prin motivele arătate pe larg în scris (filele 51-54, dosar C.A.B.), în principal, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât hotărârea este lovită de nulitate absolută, iar în subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului, pe temeiul prev.de art.17 alin.2 Cod procedură penală rap.la art.16 alin.1, lit.b Cod procedură penală.
În cadrul controlului de legalitate, exercitat în conformitate cu dispozițiile art.417 Cod procedură penală, Curtea constată că prima instanță a făcut o justă și completă analiză a probelor administrate, stabilind corespunzător activitatea infracțională desfășurată de inculpat și vinovăția acestuia, activitate corect încadrată în dispozițiile art. 210 alin 1 lit. a) și b) Cod penal, cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal anterior și art. 5 Cod penal, având în vedere împrejurările concrete în care s-a acționat.
Cu privire la critica principală, Curtea constată că, întrucât cererea de recuzare a fost respinsă, instanța era obligată să judece cauza.
Faptul că aceeași instanță a soluționat și cauza privind pe coinculpatul apelantului din speță, nu echivalează cu o antepronunțare, întrucât sunt două persoane diferite, probatorii diferite, un inculpat a recunoscut, iar celălalt nu.
Curtea constată că judecătorul nu are o părere formată cu privire la celălalt inculpat, astfel că nu se impune desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În ceea ce privește întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane dedusă judecății, instanța de fond s-a pronunțat pe baza coroborării tuturor probelor administrate, în ambele faze ale procesului penal (urmărire penală și cercetare judecătorească), probe aflate la dosar, individualizate și analizate pe larg de judecător și - în mod corect - având în vedere și declarațiile inculpatului P. D. care a recunoscut în comiterea faptelor, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare.
În cauză, au fost avute în vedere declarațiile celor 36 de părți vătămate (civile) și ale martorului Plesu D., depozițiile martorilor Căpușneanu (Vaben) M. T., R. T. și A. I. C. (doar din faza urmăririi penale), confruntările efectuate în cauză inclusiv între părțile vătămate și martora Căpușneanu M. T., cercetată inițial ca făptuitoare, informațiile oferite de autoritățile judiciare spaniole urmare a cererii de comisie rogatorie internațională, cu privire la inexistența S.C. Grupo GT Servicios, xerocopii contracte mediere încheiate între cele 36 părți vătămate și S.C. Munca Europeană S.R.L. Amara, procese-verbale încheiate de organele de cercetare penală, precum și declarațiile martorilor propuși în apărare: C. C., V. S. P. și Z. T.,
D. urmare, prezumția de nevinovăție a inculpatului Ț. G., consacrată de art.4 Cod procedură penală, a fost răsturnată în speță, prin probe pertinente, concludente și utile care au dovedit neîndoielnic vinovăția acestuia.
În plus, în calea de atac a apelului, inculpatul nu a solicitat administrarea de probe noi, mulțumindu-se doar cu simpla afirmație că „fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege”, fără a combate în niciun fel un amplu material probator deja administrat.
Aceeași este situația și cu privire la probele în circumstanțiere, apărarea făcând simple susțineri, vizând datele personale favorabile ale inculpatului, care și reale fiind, au fost avute în vedere de prima instanță.
Este adevărat că infracțiunea de trafic de persoane se caracterizează printr-un grad ridicat de pericol social, având în vedere frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracțiune, cu consecințe tragice asupra libertății persoanei, însă pericolul social generic, reflectat în limitele ridicate de pedeapsă stabilite de legiuitor, nu se identifică cu pericolul social concret, determinat pentru fiecare caz în parte de ansamblul datelor particulare ale cauzei.
De asemenea, nu trebuie omis că pedeapsa se aplică făptuitorului și că ea trebuie adaptată persoanei celui căruia îi este destinată și pe care este chemată să îl reeduce.
Rezultă, așadar, că pedeapsa trebuie adecvată nu numai în raport cu fapta săvârșită, ci și cu periculozitatea socială a infractorului.
Periculozitatea socială se apreciază și în contextul comportamentului manifestat de inculpat după săvârșirea faptelor, acesta încercând să scape de răspundere penală sau să-și diminueze gradul de participație.
Astfel fiind, Curtea constată că, în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, instanța fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare judiciară a pedepselor prev.de art.74 Cod penal, aplicându-i inculpatului o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social al faptei săvârșite, modalitatea și împrejurările în care aceasta a fost comisă, orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Curtea apreciază că, în cauză, nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante, nefiind conturate premisele în acest sens, față de modalitatea în care a acționat inculpatul urmare a hotărârii infracționale luate, iar în ceea ce privește intenția acestuia de a periclita libertatea persoanei – prin tratamentul aplicat celor 36 de părți vătămate, profitând de vulnerabilitatea lor din pricina situației materiale precare - vin să contureze caracterul lipsit de moralitate al inculpatului.
Pe de altă parte, este de observat că, prin sentința penală nr.285 din 29 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr._, coinculpatul P. D. a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea în același cuantum, de 4 ani închisoare, însă modalitatea de executare pentru acesta a fost aleasă având în vedere recunoașterea și regretul sincer manifestat de inculpat, care au condus la soluționarea procesului penal cu celeritate.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că aplicarea unei pedepse privative de libertate, într-un cuantum de 4 ani, este aptă să ducă la îndeplinirea scopului preventiv și educativ, sancțiunea, astfel stabilită de tribunal, având caracterul atât al unei măsuri de constrângere, cât și al unui mijloc de reeducare a inculpatului.
De asemenea, Curtea constată că și soluționarea laturii civile a fost just și temeinic rezolvată de judecătorul fondului, care a avut în vedere totalitatea probelor solicitate de cele 36 de părți vătămate, constituite părți civile, probe încuviințate și administrate de instanță, astfel ajungând la o soluție corectă.
Așadar, constatând că - în procesul de individualizare judiciară - instanța de fond a respectat întocmai criteriile consacrate de art.74 Cod procedură penală, Curtea – în temeiul dispozițiilor art.421 pct.1, lit.b Cod procedură penală – urmează să respingă apelul promovat în speță.
Constatând culpa procesuală a apelantului, Curtea va face aplicarea art.275 alin.2 Cod procedură penală, cu privire la cheltuielile judiciare efectuate de stat în prezenta cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de inculpatul Ț. G. împotriva sentinței penale nr.288 din data de 4.07.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă pe inculpat la plata a 1.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Onorariul avocatului din oficiu se va înainta din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 sept 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. D. G. I.-T. C. B.
GREFIER,
D. T.
red.C.B.I.T.
dact.L.G.
ex.42
red.D.V.-Trib.Ialomița
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... → |
|---|
