Falsul intelectual. Art. 289 C.p.. Decizia nr. 2006/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2006/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-10-2012 în dosarul nr. 2006/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
Decizia penală nr. 2006 R
Ședința publică din: 18 octombrie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: I. C.
JUDECĂTOR: F. B. V.
JUDECĂTOR: D. M.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de domnul procuror M. V..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect recursurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI si părțile civile C. I. I., . C. G., Ș. G. E. și C. P. împotriva sentinței penale nr. 442 din data de 04.05.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, pronunțată in dosarul nr._ .
Dezbaterile si susținerile părților au fost consemnate in încheierea de ședință din data de 11.10.2012 care face parte integrantă din prezenta, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.10.2012.
CURTEA ,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința penală nr.442 din 04.05.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. a C.pr.pen. a fost achitat inculpatul N. N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 289 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. a C.pr.pen., a fost achitată inculpata I. M. sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de instigare la fals intelectual și a două infracțiuni de neglijență în serviciu în formă agravată, prev. de art. 25 rap. la art. 289 C.pen. și de art. 249 alin. 1 și 2 C.pen., cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. a C.pr.pen., a fost achitată inculpata M. M. sub aspectul săvârșirii a trei infracțiuni de neglijență în serviciu în formă agravată, prev. de art. 249 alin. 1 și 2 C.pen., cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
În temeiul art. 346 alin. 3 C.pr.pen. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de părțile civile C. I.-I., C. P., Ș. C.-G., Ș. E. și .>
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriulParchetului de pe lângă Tribunalul București, emis la data de 20.07.2011, în dosarul de urmărire penală nr. 2145/P/2009, s-a pus în mișcare acțiunea penală și au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații N. N., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 289 C.pen., cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen., I. M., pentru săvârșirea unei infracțiuni de instigare la fals intelectual și a două infracțiuni de neglijență în serviciu în formă agravată, în concurs, prev. de art. 25 rap. la art. 289 C.pen. și, respectiv, de art. 249 alin. 1 și 2 C.pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. și M. M., pentru săvârșirea a trei infracțiuni de neglijență în serviciu în formă agravată, în concurs, prev. de art. 249 alin. 1 și 2 C.pen.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul N. N., în zilele de 19.05.2004, 23.06.2004 și 8.12.2004, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiunilor de serviciu în cadrul Oficiului de Cadastru, Geodezie și Cartografie București, unde avea funcția de referent de specialitate superior, a întocmit în fals adresele nr. 1796C, 2053C și 4527C către Judecătoria Sectorului 2 București, în prima și cea de-a treia omițând cu știință comunicarea datelor solicitate de instanța de judecată, în timp ce în cuprinsul celei de-a doua adrese a atestat instanței de judecată fapte necorespunzătoare adevărului; inculpata I. M., în ziua de 23.06.2004, l-a determinat pe inculpatul N. N. să insereze în cuprinsul adresei nr. 2053C, către Judecătoria Sectorului 2 București, paragraful potrivit căruia terenul în litigiu „nu făcea obiectul aplicării Legii 18/1991, nefiind astfel la dispoziția subcomisiei comunale Dobroiești”, atestând astfel instanței de judecată fapte necorespunzătoare adevărului, iar în zilele de 19.05.2004 și 08.12.2004, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiunilor de serviciu în cadrul Oficiului de Cadastru, Geodezie și Cartografie București, unde avea funcția de director executiv, a semnat adresele nr. 1796C și 4527C, întocmite în fals de inculpatul N. N., fără a verifica conținutul răspunsurilor, încălcându-și astfel îndatoririle de serviciu, prin îndeplinirea lor defectuoasă, cauzând o vătămare importantă a intereselor legale ale unei persoane, faptele având consecințe deosebit de grave potrivit art. 146 C.pen.; inculpata M. M., în zilele de 19.05.2004, 23.06.2004 și 8.12.2004, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiunilor de serviciu în cadrul Oficiului de Cadastru, Geodezie și Cartografie București, unde avea funcția de șef Serviciu cadastru, a semnat adresele nr. 1796C, 2053C și 4527C, întocmite în fals de inculpatul N. N., fără a verifica conținutul răspunsurilor, încălcându-și astfel îndatoririle de serviciu, prin îndeplinirea lor defectuoasă, cauzând o vătămare importantă a intereselor legale ale unei persoane, faptele având consecințe deosebit de grave, potrivit art. 146 C.pen.
În faza urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: adresele OCPI, adresa nr._/6908/30.08.10 a P.T.B. - Direcția Urbanism având planul cu delimitarea limitei intravilanului Municipiului București la data de 01.01.1990, conform OCAOTA București, Legea nr. 18/1991, H.CG.M.B. 194/2004, titlu de proprietate nr._ emis de SAI având codul_, documente emise de Primăria București - adresa nr. A/4157/30.10.08, certificat de urbanism nr._ ind. 12 B, Lg.18/1991 a fondului funciar, Legea nr.24/1996 pentru modificarea și completarea legii administrației publice locale nr. 69/1991, Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, adresa nr. CRM/_/19.02.2010 emisă de Primăria Municipiului București Direcția Generală de Dezvoltare, Investiții și Planificare Urbană împreună cu documentele care au stat la baza Hotărârii Consiliului General al Municipiului București nr. 89/13.06.1997; planșe cadastrale; declarații inculpați; declarații martori; adresa nr. C938/15.12.2010 emisă de Ministerul Administrației și internelor - Arhivele Naționale - Serviciul Județean I. cu următoarele documente: „Registrul Agricol al comunei C. și Tabelul Gospodăriilor”; adresa nr. 6216/19.08.2010 emisă de Ministerul Administrației și Internelor - Arhivele Naționale; Serviciul Arhive Naționale Istorice Centrale; adresele OCPI nr._/11.08.10,_/20.12.2010, 4259/23.02.2011.
În faza cercetării judecătorești au fost ascultați inculpații și martorii M. V., C. A., B. I. și G. S..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că la data de 4.03.1991, partea vătămată Ș. E. a depus la Consiliul Local al comunei Dobroiești, județul I., cererea nr. 517/04.03.1991, prin care a solicitat, în temeiul Legii nr. 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 4,5 ha, pe care susținea că l-a adus ca aport la Cooperativa Agricola Dobroiești. Urmare acestei cereri, Comisia Comunală Dobroiești, împreună cu Comisia Județeană pentru stabilirea Dreptului de Proprietate a Sectorului Agricol I. și Comisia Municipiului București, au validat reconstituirea dreptului de proprietate pe amplasamentul din . A, sector 2 (tarlaua 5/3, . obținerea titlului de proprietate, în același an, respectiv la data de 8.05.1995, partea vătămată Ș. E. a încheiat un contract de donație autentificat la notariatul de Stat al Sectorului 2 București sub nr._/1995, prin care a donat fiicelor sale, părțile vătămate Ș. C.-G. și C. P., împreună cu soțul acesteia C. I.-I., suprafața de 45.000 mp, situată în București, ., sector 2. De asemenea, partea vătămată Ș. C.-G. a vândut cota indiviză de 1/3 din terenul menționat anterior cumnatului său, partea vătămată C. I.-I., conform contractului de vânzare-cumpărare nr.409/10.02.1997 încheiat la B.N.P. R. C.. La solicitarea . Municipiului București a emis certificate de urbanism V 96G/_/10.09.1997 și 55 G/12.05.1998, potrivit cărora situația juridică a terenului din . A s-ar fi schimbat, urmare aprobării unui PUZ conform hotărârii C.G.M.B. nr.89/1997, în sensul că terenul ar fi devenit intravilan. În continuare, soții C. au solicitat și obținut de la Primăria Municipiului București autorizațiile de construcție cu nr. 8pG/10.12.1997 și 10pG/25.05.1999, construcțiile edificate pe terenul din Gherghiței nr. 27A fiind estimate la valoarea de 4._ lei (ROL) și, respectiv, 3._ lei (ROL). Ministerul Agriculturii și Alimentației, prin avizul nr.39/29.10.1997, având în vedere certificatele de urbanism eliberate de Primăria Municipiului București, a aprobat „scoaterea definitivă din producția agricolă a terenului arabil în suprafață de 45.000 mp și introducerea sa în intravilanul sectorului 2 ca urmare a aprobării PUZ-ului”.
La data de 17.07.2003, Primăria Municipiului București a chemat în judecată Prefectura Municipiului București, Comisia Județeană pentru stabilirea Dreptului de Proprietate - SAI, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a Comunei Dobroiești, părțile vătămate Ș. C., C. P., C. I. și Ș. E. precum și intervenienții accesorii Astrid Goebbel Borits, Fritz Bernedt Goebbel, R. Krestel și H. T., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/21.04.1995 și a tuturor actelor subsecvente privind terenul din . A, sector 2, în suprafață de 45.000 mp, cu motivarea că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut cu încălcarea Legii nr. 18/1991.
Prin sentința civilă nr. 4824/3.06.2005, Judecătoria Sectorului 2 București a admis cererea Primăriei Municipiului București și, pe cale de consecință, a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/21.04.1995 precum și a contractului de donație nr._/08.05.1995.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere adresa nr. 2053 C/23.06.2004 a Oficiului de Cadastru, Geodezie și Cartografie București, potrivit căreia terenul în litigiu se afla la data emiterii titlului de proprietate în intravilanul Municipiului București, potrivit O.C.O.T. - 2000.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile vătămate Ș. E., Ș. C., C. P. și C. I., Tribunalul București admițând calea de atac prin decizia civilă nr. 735/A/28.03.2006.
Împotriva deciziei civile nr. 735/A/28.03.2006 a Tribunalului București a declarat recurs Primăria Municipiului București, acesta fiind admis de Curtea de Apel București, care, rejudecând, a respins ca nefondat apelul părților vătămate Ș. E., Ș. C., C. P. și C. I., menținând astfel în totalitate dispozițiile sentinței apelate, care a devenit astfel irevocabilă, dobândind autoritate de lucru judecat.
În motivarea deciziei de recurs, Curtea de Apel București a avut în vedere aceeași adresă nr. 2053 C/23.06.2004 a O.C.G.C.B., precum și adresele emise de Primăria Capitalei - Serviciul Urbanism. În plus, instanța de recurs a reținut și faptul că titlul de proprietate în litigiu a fost emis de Comisia SAI cu toate că terenul se afla pe raza sectorului 2 al municipiului București.
În timpul judecății în primă instanță, Judecătoria Sectorului 2 București s-a adresat mai multor instituții pentru a se lămuri cu privire la situația juridică a terenului în litigiu, instituții între care s-a numărat și Oficiul de Cadastru, Geodezie și Cartografie București.
Astfel, la data de 7.05.2004, Judecătoria Sectorului 2 București a emis o adresă către Oficiul de Cadastru, Geodezie și Cartografie București, prin care solicită să i se comunice „copii certificate ale documentelor ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/21.04.1995 prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului de 4 ha. și 5000 mp pârâtei Ș. G. E., precum și data la care acest teren a trecut din extravilan în intravilan”, adresă care a fost înregistrată la destinatar sub nr. 1796C/14.05.2004. Această adresă a fost repartizată de inculpata I. M., serviciului condus de inculpata M. M., care a încredințat-o spre soluționare inculpatului N. N.. Prin răspunsul nr. 1796C/19.05.2004, întocmit de inculpatul N. N. și contrasemnat și de cele două coinculpate, s-a comunicat instanței că „unitatea noastră nu deține documente ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/21.04.1995 în vederea obținerii informațiilor solicitate, vă rugăm să vă adresați la subcomisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 - a Comunei Dobroiești.”
Urmare acestui răspuns, la termenul din 2.06.2004, instanța a emis, pentru termenul stabilit la 30.06.2004, o a doua adresă către Oficiul de Cadastru, Geodezie și Cartografie a Municipiului București prin care, de această dată, solicita să i se comunice „data la care terenul de 4 ha și 5000 mp., situat în București, ., sector 2, a trecut din extravilan în intravilanul municipiului...", adresă care a fost înregistrată la destinatar sub nr. 2053C/7.06.2004 (după cum se poate observa, în această solicitare era identificat terenul în discuție cu adresa lui poștală). Prin aceeași procedură anterior descrisă și această adresă a ajuns spre soluționare tot la inculpatul N. N.. Prin răspunsul formulat de inculpatul N. N. și semnat de inculpata M. M. și de martorul C. A. (pentru inculpata I. M.), răspuns înregistrat sub nr. 2053/23.06.2004, s-a comunicat Judecătoriei Sectorului 2 București că „terenul în suprafață de 45 ha ce face obiectul titlului de proprietate nr._/13.04.1995, situat în ., conform delimitării O.C.O.T. - 1990 terenul se află în intravilanul Municipiului București, având categoria de folosință AG - grădini de legume, iar la posesori este înscris - Primăria Sectorului 2. Menționăm că terenul nu face obiectul aplicării Legii nr. 18/1991, deoarece nu se află la dispoziția subcomisiei locale a comunei Dobroiești. Anexăm alăturat extras din planul cadastral scara 1.2000 și xerocopii din registrele cadastrale aflate în arhiva O.C.G.C. București".
În luna noiembrie 2004, Judecătoria Sectorului 2 București a emis cea de-a treia adresă către Oficiul Național de Cadastru, în dosarul nr. 6681/2003, cu termen la 8.12.2004, prin care solicită să i se comunice, de această dată, „dacă la data de 1.01.1990, terenul în suprafață de 45.000 mp. situat în București, ., sector 2, era în intravilanul sau extravilanul Municipiului București” (de remarcat că, în această solicitare, este indicată o adresă poștală ușor diferită - . în loc de .). Adresa instanței a fost înregistrată la Oficiul de cadastru sub nr. 4527C/24.11.2004, iar prin același mod, prezentat anterior pentru adresele din lunile mai și iunie, a fost repartizată spre soluționare tot inculpatului N. N.. Acesta a întocmit răspunsul nr. 4527C/8.12.2004, contrasemnat de cele două coinculpate și a comunicat instanței că „unitatea noastră nu deține documente privind solicitarea dumneavoastră. În vederea obținerii informațiilor solicitate vă rugăm să vă adresați la Subcomisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 1 a comunei Dobroiești, județul I. și la Direcția de Urbanism și Amenajarea Teritoriului din cadrul Primăriei Generale a Municipiului București.”
Instanța de fond a constatat că probatoriul administrat în cauză nu a relevat faptul că cele trei adrese incriminate de acuzare ar conține date necorespunzătoare adevărului sau ar ascunde cu rea-credință fapte sau împrejurări. Astfel:
(1) În privința primei adrese emise de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. 6681/2003 către instituția în cadrul căreia își desfășurau activitatea inculpații, instanța constată că aceasta se referea la terenul de 4 ha. și 5000 mp. ce a făcut obiectul titlului de proprietate nr._/21.04.1995, fără a se indica adresa poștală a imobilului.
Nu s-a demonstrat de către acuzare că inculpatul N. N. a avut la dispoziție suficiente documente pe baza cărora să identifice terenul, cu atât mai mult cu cât, așa cum se va arăta cu prilejul analizei răspunsului la a doua adresă, în registrele cadastrale aflate în arhiva OCGC (pe care o putea studia inculpatul în fundamentarea răspunsului), terenul era identificat cu adresă poștală și nu cu .> (cum era menționat pe spatele titlului de proprietate). Pe de altă parte, inculpatul N. N. nu avea la dispoziție documentele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate (documente pe care, de altfel, nici instanța civilă și nici instanța penală de față nu au reușit să le obțină de la emitentul titlului, care a comunicat că nu le mai deține).
(2) În privința celei de-a doua adrese a Judecătoriei Sectorului 2 București către OCGC, instanța a constatat că în aceasta era menționată adresa poștală a imobilului în discuție – București, ., fapt ce a permis inculpatului N. N. să identifice acest imobil în registrele cadastrale. Potrivit extrasului din registrul cadastral al posesorilor (vol. I, pag. 101 DUP) și, respectiv, extrasului din registrul cadastral al parcelelor la nivelul anului 1986 (vol. I, pag. 102 DUP), terenul în discuție este identificat prin adresă poștală (.), are suprafața de 5,6141 ha, figurează la categoria de folosință „grădini legume” iar la partida cadastrală este indicat codul_, corespunzător Consiliului Popular Sector 2. Pe de altă parte, din studiul planșelor cadastrale aflate în plicul de la fila 143 din vol. II al dosarului de urmărire penală rezultă că, potrivit delimitării OCAOTA 1990, realizată în colaborare de Direcția Generală de Urbanism și Amenajarea Teritoriului din cadrul PMB și Oficiul de Cadastru și Organizare Teritorială al Municipiului București și avizată de Ministerul Agriculturii și Alimentației, terenul în discuție se afla în intravilanul Sectorului 2 al municipiului București, atât la nivelul anului 1973 cât și la nivelul anului 1990. Astfel fiind, informațiile transmise Judecătoriei Sectorului 2 București prin adresa nr. 2053C/23.06.2004 în privința modului de identificare a terenului în registrele cadastrale și, respectiv, în delimitarea OCAOTA 1990 sunt confirmate de conținutul acestor documente de referință indicate în adresă. Pe de altă parte, în condițiile în care Planul de Urbanism General (PUG), prin care se face, potrivit dispozițiilor Legii nr. 50/1991, delimitarea între extravilanul și intravilanul localităților, a fost aprobat la nivelul municipiului București abia în anul 2000 (prin Hotărârea CGMB nr. 89/269/21.12.2000), nu s-a făcut dovada că în arhiva instituției în care lucrau cei trei inculpați exista vreun alt document oficial în afara delimitării OCAOTA 1990, care să permită delimitarea intravilanului de extravilan (de altfel, chiar și în rechizitoriu se menționează că arhiva fostului OCAOTA nu a fost preluată niciodată de OCPI). Dimpotrivă, din declarațiile martorilor M. V. (referent în cadrul Direcției de Urbanism a municipiului București la momentul de referință), C. A. (director în cadrul OCPI al municipiului București) și B. I. (șeful Serviciului de Urbanism) a rezultat că până la apariția PUG în anul 2000 planul OCAOTA 1990 a fost singurul instrument de lucru folosit în activitatea instituției în realizarea lucrărilor care implicau delimitarea intravilanului de extravilanul municipiului București.
Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că oricum organul de urmărire penală nu a probat afirmația că termenul în discuție s-ar fi aflat în extravilanul municipiului București la momentul emiterii titlului de proprietate, dimpotrivă, înscrisurile aflate la dosarul cauzei conducând la concluzia că acesta se găsea în intravilanul localității.
Astfel, este de remarcat că acuzarea s-a bazat în rechizitoriu în susținerea acestei afirmații pe două deducții ale procurorului, bazate pe probe indirecte – una în sensul că, din moment ce PUG a fost aprobat doar în anul 2000, se poate concluziona că terenul în discuție a trecut din extravilan în intravilan la momentul aprobării Planului Urbanistic Zonal (PUZ) și a Planului Urbanistic de Detaliu (PUD) pentru . CGMB nr. 89/13.06.1997, reținându-se ca argument și faptul că a fost necesar avizul Ministerului Agriculturii și Alimentației nr. 39/29.10.1997, și o alta în sensul că, din moment ce potrivit hărții orașului C. de la nivelul anului 1945 parte din terenul fabricii de cărămidă ar fi fost (potrivit procurorului) în extravilanul localității, iar viziunea fostului regim, exprimată prin Legea nr. 59/1974, era în sensul extinderii suprafețelor agricole și limitării intravilanului, rezultă că termenul în discuție era în extravilanul municipiului București și după includerea orașului C. în acest municipiu și după modificarea limitelor administrative ale municipiului București prin Legea nr. 1/1968 și Decretul nr. 284/1979.
După cum lesne se poate observa, aceste concluzii nu se bazează pe probe directe care să ateste situația juridică a terenului din . la momentul de referință, respectiv faptul că acesta s-ar fi aflat, anterior anului 1990, la data emiterii titlului de proprietate sau la orice alt moment anterior aprobării PUZ și PUG în anul 1997 în extravilanul municipiului București. Dimpotrivă, alte înscrisuri aflate la dosarul de urmărire penală conduc la concluzia că termenul s-a aflat dintotdeauna în intravilanul acestui municipiu, venind astfel să întărească realitatea planului OCAOTA 1990, avut în vedere la elaborarea răspunsului inculpaților către instanță.
Astfel, potrivit adresei nr. 1001/9.06.1948, emisă de Primarul Orașului C., terenul situat în . C., Drumul Gherghiței și prelungirea străzii Schidtz se află în perimetrul de construcție al acestei comune (mențiuni care infirmă și interpretarea dată de organul de urmărire penală schiței din anul 1945).
Pe de altă parte, în raportul de expertiză tehnică judiciară realizat de expertul G. Anculete în dosarul Judecătoriei Sectorului 2 București nr. 6333/1998, s-a reținut, la răspunsul de la lit. c, în pe baza studiului documentelor anexă la raport, că termenul se află cu siguranță în intravilanul localității, pe teritoriul administrativ al Primăriei Sectorului 2 București.
Mai mult decât atât, potrivit adeverinței nr. 9672/19.05.1995, eliberată de Consiliul Local al Sectorului 2 București chiar pentru uzul părților vătămate C. I.-I., C. P. și Ș. C.-G., acestea figurau în registrul agricol cu suprafața de 45.000 mp teren arabil intravilan la poz. 317, vol. II, situat în ., sector 2.
În plus, contractul de închiriere nr. 132/25.02.1992 (încheiat, deci, anterior emiterii titlului de proprietate), având ca obiect închirierea terenului în discuție pe o perioadă de 10 ani către partea vătămată . partea vătămată C. I., a fost încheiat, în calitate de locator, de Administrația Domeniului Public a Sectorului 2 București (iar nu de CAP Dobroiești).
În raport cu cele reținute, instanța a constatat că mențiunile din adresa 2053C/23.06.2004 corespund adevărului, terenul în litigiu aflându-se la momentul emiterii titlului de proprietate în intravilanul sectorului 2 al municipiului București și, astfel, neputând face obiectul Legii nr. 18/1991 întrucât nu se afla la dispoziția subcomisiei locale a comunei Dobroiești din județul I..
3. În fine, cu privire la cea de-a treia adresă emisă de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. 6681/2003 către instituția în cadrul căreia își desfășurau activitatea inculpații, instanța a constatat că aceasta se referea la terenul în suprafață de 45.000 mp situat în București, .. 27 (iar nu 27A), din sectorul 2. Cum terenul de la numărul poștal 27 de pe . cel în discuție, aflat la nr. 27A la momentul de referință) avea o suprafață de 822 mp și nu de 45.000 mp, nu se poate afirma că răspunsul la această adresă, în sensul că instituția nu deține documente cu privire la un astfel de teren, ar contraveni realității (este de menționat că oricum nici acest răspuns, ca de altfel nici cel dat la prima adresă a Judecătoriei Sectorului 2 București, nu au fost avute în vedere de instanța de fond și de cea de recurs la pronunțarea soluției în dosarul nr. 6681/2003).
În raport cu situația de fapt reținută, instanța de fond a constatat că în drept, întrucât informațiile menționate în cele trei adrese întocmite de inculpatul N. N. și contrasemnate de cele două coinculpate nu contravin adevărului, infracțiunea de fals intelectual în formă continuată nu există, pentru că nu se regăsește în speță elementul material al acestei infracțiuni care, potrivit art. 289 C.pen., trebuie să constea fie într-o acțiune de atestare a unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, fie într-o inacțiune, constând în omisiunea cu știință de a insera anumite fapte sau împrejurări. Pe cale de consecință logică, nu există nici infracțiunea de instigare la comiterea acestei infracțiuni și nici infracțiunile de neglijență în serviciu, reținute prin rechizitoriu în sarcina celor două inculpate, aceste din urmă infracțiuni fiind indisolubil legate de infracțiunea de fals intelectual.
Astfel fiind, instanța de fond în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. a C.pr.pen. a dispus achitarea celor trei inculpați sub aspectul tuturor infracțiunilor deduse judecății.
Ca o consecință a acestei soluții date laturii penale a cauzei, constatând că nu este îndeplinită cerința de bază a angajării răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 C.civ. (1864) - existența unei fapte ilicite - și dând pe deplin eficiență, în plan procesual, dispoz. art. 346 alin. 3 C.pr.pen., instanța de fond a respins și acțiunea civilă formulată de părțile civile C. I.-I., C. P., Ș. C.-G., Ș. E. și . care se solicita obligarea inculpaților la plata de despăgubiri în cuantum de 10.162.860 de lei).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și părțile civile C. I. I., . C. G., Ș. G. E. și C. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului P. a arătat că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpaților pentru comiterea infracțiunilor de fals intelectual în forma continuată prevăzută de art.289 C. pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen. și a infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art.249 alin.1 și 3 C. pen., faptele există în materialitatea lor și au fost comise de către inculpați.
S-a mai arătat că instanța de fond nu a avut în vedere intervenirea prescripției speciale a răspunderii penale în ce privește infracțiunea de instigare la fals intelectual de care este acuzată inculpata I. M. și infracțiunea de fals intelectual de care este acuzat inculpatul N. N. și nu a discutat în cadrul dezbaterilor din ședința publică de la 04.05.2012 acest aspect.
Recurentele părți civile au solicitat condamnarea inculpaților pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, anularea înscrisurilor falsificate, respectiv adresele nr.1796/C2008, 2053/C/2004 și 4527/C/2004, obligarea inculpaților în solidar la 2.357.497 euro despăgubiri, echivalentul sumei de 10.162.860 lei.
S-a arătat că instanța de fond nu și-a motivat soluția și nu s-a pronunțat cu privire la o . probe administrate, ceea ce a dus la o gravă eroare de fapt și la pronunțarea greșită a achitării inculpaților și la respingerea neîntemeiată a acțiunii civile.
Analizând recursurile declarate de părți în raport de motivele invocate, cât și din oficiu, Curtea constată că sunt neîntemeiate și le va respinge în baza art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen.
În mod justificat instanța de fond a dispus achitarea inculpaților în baza art.10 lit.a C. pr. pen., deoarece nu s-a făcut dovada de acuzare că aceștia au comis faptele reținute în sarcina lor.
Referitor la prima adresă emisă de Judecătoria Sectorului 2 București către Oficiul de Cadastru, Geodezie și Cartografie București prin care se solicita relații în privința terenului de 4 ha și 5000 mp ce a făcut obiectul titlului de proprietate nr._/21.04.1995 nu s-a indicat adresa poștală, iar inculpatul N. N. nu a avut la dispoziție suficiente elemente pentru a identifica terenul.
Chiar inculpatul în declarația sa a arătat că nu a reușit să identifice din documentele cadastrale imobilul în litigiu, astfel că se justifică și adresa emisă.
În privința celei de-a doua adrese a Judecătoriei Sectorului 2 către O.C.G.C., se constată că în aceasta era menționată adresa poștală a imobilului în discuție, respectiv București, ., iar potrivit documentelor de evidență, acest teren era în intravilan, mențiuni făcute în mod corect și în adresa emisă de inculpați, adresă cu nr.2053/C/23.06.2004.
Instanța de fond a dezvoltat pe larg aceste aspecte și nu se mai impune reluarea lor, fiind expuse anterior la prezentarea sentinței recurate.
Cu privire la cea de-a treia adresă emisă de Judecătoria Sectorului 2 către instituția unde lucrau inculpații, în mod întemeiat instanța de fond a constatat că aceasta se referea la terenul în suprafață de 45.000 mp.
Terenul de la nr. poștal 27 avea o suprafață de 822 mp și nu de 45.000 mp, situație în care nu se poate afirma că răspunsul la această adresă ar contraveni realității.
Cuprinsul celor trei adrese întocmite de inculpatul N. N. și contrasemnate de cele două coinculpate nu contravin realității, situație în care în mod justificat s-a dispus achitarea inculpaților în baza art.10 lit.a C. pr. pen., faptele imputate inculpaților nu există.
În condițiile în care în mod întemeiat s-a dispus achitarea inculpaților în baza art.10 lit.a C. pr. pen., deoarece nu există faptele de care sunt acuzați inculpații, nu se mai pune problema punerii în discuție a schimbării încadrării juridice a infracțiunilor pentru care au fost acuzați inculpații.
Față de soluția pe latura penală, instanța de fond a procedat corect și cu privire la latura civilă, respingând acțiunile civile formulate de părțile civile.
De asemenea, nu se mai impunea să se discute nici intervenirea prescripției speciale, în condițiile în care s-a dispus achitarea pe temeiul art.10 lit.a, o asemenea discuție nu își mai avea sens.
Recurenții au invocat faptul că nu s-au avut în vedere toate actele primite de la autorități, dar este cunoscut că trebuiesc analizate doar acelea care prezintă utilitate pentru soluționarea cauzei, instanța de fond și instanța de recurs ținând cont în analiza probelor în primul rând de adresele emise de Judecătoria Sectorului 2 București, de solicitările din aceste adrese, de răspunsurile inculpaților, dar și de relațiile trimise de Oficiul de Cadastru, Geodezie și Cartografie, de Primăria Municipiului București, de Arhivele Naționale.
De asemenea trebuie avut în vedere și modul în care a dresele emise de către inculpat au influențat soluția dată în procesul civil.
Totodată, nu s-a făcut dovada că inculpații ar fi avut vreun interes să falsifice aceste adrese și este greu de crezut că în lipsa unui interes ar fi comis asemenea fapte.
În concluzie, se constată că hotărârea recurată este legală și temeinică, motivată convingător atât în fapt cât și în drept și nu sunt motive pentru casarea ei.
Recurentele părți civile vor fi obligate la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și părțile civile C. I. I., . C. G., Ș. G. E. și C. P. împotriva sentinței penale nr.442 din 04.05.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.
Obligă fiecare recurent parte civilă la câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. C. F. B. V. D. M.
GREFIER,
R. S.
Red. D.M.
Dact. A.L. 2 ex./21.11.2012
Jud. Sect.2 București – jud.: P. C.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Conflict de competenţă. pozitiv/negativ. Art. 43 CPP/art51... → |
|---|
