Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 174/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 174/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 174/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
_
SENTINȚA PENALĂ NR.174/F
Ședința publică de la 17.04.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE O. B.
GREFIER D. P.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR: L. I..
Pe rol, soluționarea plângerii formulată de către petiționara, C. I., împotriva rezoluțiilor emise la data de 02.11.2012, în dosarul nr. 481/P/2012 și 19.12.2012 din dosarul nr. 4147/II-2/2012, ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petiționara, C. I., personal, lipsind intimații, B. S., M. A., U. L. și L. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Petenta C. I. personal având cuvântul, arata că dorește a administra proba cu înscrisuri în cadrul căreia dorește a depune sentința civilă nr.699/2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosar nr._/299/2012 prin care s-a dispus ca numita B. S. să meargă pentru radierea domiciliului înscris în cartea de identitate . nr._ emisă de Secția 1 poliție la 22.09.2000 în sensul schimbării domiciliului de la adresa din municipiul București, sector 1 ,..27. Consideră că această sentință are relevanță deoarece la dosar se află adeverința din noiembrie 2012 emisă de Asociația de proprietari . că B. S. locuiește în . întreținerea de 3 ani. De asemenea, arata că acea sentință are relevantă deoarece în plângerea adresată Curții de apel în calitate de parte vătămată a menționat că numita B. S. se face vinovată în dosarul de executare promovat prin B. M. A., de comiterea infracțiunilor de fals privind identitatea și înșelăciune. Totodată privind executorul judecătoresc M. A. care a promovat acest dosar pe baza cererii formulate de numita B. S. care și-a declinat o identitate falsă, arată că acesta nu a fost audiat de poliție sau parchet. De asemenea solicită a se emite o adresă către B. M. A., pentru a se înainta în totalitate dosarul de executare nr.153/2010 care stă la baza acestei plângeri împotriva rezoluțiilor parchetul.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, arată că nu se opune administrării probei constând în depunerea acelui înscris. În ceea ce privește emiterea unei adrese către biroul executorului judecătoresc, în vederea înaintării dosarului de executare nr.153/2010 apreciază că nu se impune atașarea acestui dosar, dat fiind că actele relevante pentru dosar sunt atașate, deja.
Curtea, încuviințează depunerea de înscrisuri constând în depunerea sentințe civile pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București și constata proba administrată prin atașarea înscrisurilor la dosar. Respinge proba constând în emiterea unei adrese către biroul executorului judecătoresc, având în vedere că la dosar se află în copie acest dosarul de executare sau cel puțin înscrisurile relevante. Ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul plângerii
Petenta C. I. având cuvântul, arata că a formulat plângere împotriva rezoluției nr.4147/II-2/2012, emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București comunicată în 04.01.2013 și împotriva rezoluției din data de 02.11.2012, în dosarul nr. 481/P/2012.
Solicită admiterea plângerii, infirmarea rezoluțiilor, trimiterea dosarului la P. de pe lângă Curtea de Apel București în vederea începerii urmăririi penale, emiterii rechizitoriului și sesizării instanței față de persoanele care fac obiectul prezentei plângeri, în condițiile în care instanța apreciază să dispună începerea urmăririi penale în cauză și reținerea cauzei spre judecare.
Precizează că plângerea vizează pe intimatul M. A. care se face vinovat de abuz în serviciu, B. S. se face vinovată de înșelăciune și de fals privind identitatea, U. L. director al agenției din . băncii Reiffeisen se face vinovat de abuz în serviciu, L. I. salariată în cadrul aceleiași agenții de bancare se face vinovată de neglijență în serviciu, or niciuna din aceste persoane nu a fost audiată de poliție sau parchet.
Intimatul M. A. a promovat dosarul de executare nr.153/2010 pentru care nu a trimis somație, la adresa unde locuiește de 12 ani conform cărții de identitate și a reședinței aplicate pe cartea de identitate, respectiv în ..27, ., București, pentru B. S. a menționat pe cererea de executare un domiciliu fals respectiv ..27, ., București unde nu a locuit niciodată. În susținerea acestui ultim aspect solicită a se avea în vedere declarațiile a doi vecini din . A. D. I. și C. M., care atestă că nu o cunosc pe B. S. și care nu a figurat niciodată pe listele de întreținere. Abuzul în serviciu în privința lui M. A. constă în aceea că a luat în contul său de consemnări de la CEC Bank de la agenția din . băncii Reiffeisen exact în ziua scadenței suma pe care o pusese în contul său de debitoare, respectiv 1765, 97 franci, lucru inadmisibil, executorul având dreptul să ridice numai un sfert din sumă și nu în totalitate. De asemenea în dosarul de contestație la executare nr._ de la Judecătoria sectorului 1 București prin sentința civilă nr._/10.10.2011 s-a dispus returnarea sumei abuziv luată în plus de 3478,42 lei și cheltuieli de judecată în sumă de 194, 3 lei, or intimatul M. A. nu s-a supus dispozițiilor instanței de judecată. Privind această sentință în faza procesuală a recursului fără nici un temei a câștigat B. S., în prezent aflându-se în contestație în anulare la Tribunalul București Secția III civilă cu termen la 26.04.2013.
Privind pe B. S. aceasta se face vinovată de înșelăciune și de fals privind identitatea având în vedere că în cererea prin care s-a pornit dosarul de executare nr.153/2010 de către B. M. A., a indicat un domiciliu fals respectiv cel din ..27, ., București, în realitate aceasta locuiește din 1964 cu soțul Rusenescu Eugeniu la adresa din ..9, . București.
Arată că personal a angajat și plătit pe B. S. pentru a acorda îngrijiri tatălui său în vârstă de 90 de ani care suferise mai multe accidente vasculare cerebrale, acesta fiind internat la Spitalul de geriatrie de la Otopeni. Precizează că tatăl său nu era deplasabil, nu mai putea scrie, astfel că nu putea să ia în spațiu pe B. S., iar actul de identitate deținut în care se menționează adresa de domiciliu din ..27, ., București, este obținut prin fals. Mai mult tatăl său nu a știut de acea căsătorie cu B. S. și care ulterior a fost anulată prin hotărârea Curții de Apel secția a III civilă.
În acest moment în care la dosar se află și sentința civilă nr.699/2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosar nr._/299/2012 privind radierea domiciliului numita B. S., se poate conchide că acest domiciliu nu a fost și nu este obținut în mod corect, însă l-a folosit în dosarul de executare.
Privind pe U. L. care este director al agenției din . băncii Reiffeisen se face vinovat de abuz în serviciu împotriva intereselor băncii și împotriva persoanelor respectiv, a sa. Acest intimat a trimis în data de 28.02.2011 în contul de consemnări al B. M. A. la CEC Bank, întreaga sumă depusă în data de 09.02.2011 în contul a 3 rate pe care a dorit să le achite în avans, consideră că în acest fel a fost prejudiciată și banca și clientul acesteia.
Referitor la L. I. salariată în cadrul aceleiași agenții bancare din . face vinovată de neglijență în serviciu, transcriind cererea sa din 09.02.2011 fără să menționeze că data la care se dorește a se face rambursarea în avans, este 09.02.2011. Arată că urmare a acestei omisiuni întreaga sumă de 1765,97 franci elvețieni au rămas în contul său de debitoare în așteptare în loc să între în contul băncii, anticipat.
Consideră că a fost și este în continuare prejudiciată astfel că se constituie parte civilă cu suma de 7400 ron care solicită să fie plătiți în solidar de cei 4 intimați.
Apreciază că este inadmisibil ca intimații să nu fi fost audiați și nici până în prezent aceștia nu s-au prezentat în instanța deși au fost legal citați de 3 ori.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, solicită în temeiul prev.art.278/1 al.8 lit.a C.pr.pen menținerea rezoluțiilor ca legale și temeinice, respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petentă și obligarea acesteia la cheltuieli judiciare avansate de stat.
Arata că petenta a fost obligată la plata unor cheltuieli judiciare, a formulat contestație la executare care inițial a fost admisă, ulterior casată însă, în condițiile în care prin această contestație nu s-a dispus suspendarea executării nu se poate reține culpă privind executarea silită, în sarcina unui executor judecătoresc. Mai mult funcționarii bancari nu au făcut altceva decât să pună în executare dispoziția executorului judecătoresc care la rândul lui a acționat în baza unei hotărâri judecătorești.
Apreciază că nu se poate reține în sarcina executorului judecătoresc comiterea infracțiunii de înșelăciune și nici a funcționarilor bancari comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu și neglijență în serviciu.
Privind pe B. S. arată că există dovada domiciliului, chiar dacă nu locuia acolo și apreciază că nu s-a urmărit inducerea în eroare a autorităților prin declararea unei alte adrese decât aceea la care locuia efectiv persoana respectivă. Mai arata că intimata B. S. a indicat adresa de domiciliu potrivit codului de procedură civilă și nu adresa de reședință cum se reține chiar în plângerea formulată.
Concluzionând apreciază că nefiind indicii privind comiterea unei infracțiuni, în mod corect parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații din prezenta cauză.
Petenta C. I. în replică, arata că la dosar există două adrese privind domiciliul lui B. S. și că în 15 zile de când nu mai locuia la o adresă era datoare să încunoștințeze poliția și autoritățile, însă precizează că nu a locuit niciodată la acea adresă din ..27, ., București. Menționează că înșelăciunea intimatei B. S. este în formă continuată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București la data de 22.01.2013, petenta C. I. a formulat plângere împotriva rezoluțiilor emise la data de 02.11.2012, în dosarul nr. 481/P/2012 și 19.12.2012 din dosarul nr. 4147/II-2/2012, ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând instanței desființarea soluțiilor și trimiterea dosarului la același organ judiciar în vederea începerii urmăririi penale, fie reținerea dosarului spre judecare.
În motivele expuse, petenta critică în esență temeinicia soluției de netrimitere în judecată, reiterând expunerea faptelor pentru care a formulat plângerea penală.
A fost atașat dosarul nr. 481/P/2012 și lucrarea nr. 4147/II-2/2012, ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Analizând întregul material probatoriu administrat în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin plângerea formulată la data de 03.03.2011, numita C. I. a solicitat efectuarea de cercetări față de numiții: M. A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 al. 5 Cod penal și 246 Cod penal, B. S. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al. 5 Cod penal, U. L. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 Cod penal și 249 Cod penal și L. I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 249 Cod penal.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că Raiffeisen Bank-Agenția I. M. a procedat, în baza adresei de poprire emise de către executorul judecătoresc M. A., fără o notificare prealabilă, la indisponibilizarea sumelor de bani din contul pe care petenta îl avea deschis la unitatea bancară respectivă, până la concurența sumei de 9042,42 lei.
A mai arătat petenta că deși a depus la Raiffeisen Bank „dovada contestației la executare și suspendarea executării silite”, precum și dovada că a solicitat Judecătoriei Sectorului 1 București, anularea tuturor actelor de executare din dosarul de executare silită nr. 153/2010 a B. „A. M.”, unitatea bancară a procedat la virarea sumei de 1765,97 franci elvețieni din contul petentei în cel de consemnări al biroului respectiv.
Prin plângerea formulată la data de 02.05.2011, petenta a solicitat să se efectueze cercetări și față de B. „A. M.”, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal, uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal, înșelăciune prev. de art. 215 al. 5 Cod penal în legătură cu executarea silită ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 221/2011.
Petenta a mai solicitat să se efectueze cercetări și față de numita B. S. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals privind identitatea, prev. de art. 293 Cod penal.
Prin rezoluția nr. 481/P/2011 emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel București la data de 02.11.2012, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M. A. –executor judecătoresc- și B. „A. M.” pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 al. 5 Cod penal și abuz în serviciu prev. de art. 246 Cod penal, față de B. S. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 al. 5 Cod penal și fals privind identitatea prev. de art. 293 Cod penal, U. L. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 246 Cod penal și neglijență în serviciu prev. de art. 249 Cod penal și L. I. pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 Cod penal.
În ceea ce privește situația de fapt, prin rezoluția menționată s-a reținut că prin decizia penală nr. 1984/22.11.2007 a Curții de Apel București-Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și familie, numita C. I. a fost obligată să plătească numitei B. S. suma totală de 5564 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în fond, apel și recurs.
La data de 03.11.2010, numita B. S. s-a adresat B. „A. M.”, solicitând punerea în executare silită a titlului executoriu.
În cuprinsul cererii, susnumita a trecut atât adresa de domiciliu, respectiv București, .. 27, ., precum și pe cea aleasă pentru comunicarea actelor de procedură, respectiv OP 22CP209 București.
Prin încheierea pronunțată la data de 31.12.2010 de Judecătoria Sectorului 1 București s-a încuviințat executarea silită solicitată asupra tuturor bunurilor mobile, imobile deținute de către numita C. I., inclusiv prin poprire.
După actualizarea creanței și stabilirea cheltuielilor de executare, la data de 01.02.2011, executorul judecătoresc M. A. a procedat la înființarea popririi, fără somație prealabilă, prin adresa comunicate la data de 08.02.2011 către Raiffeisen Bank, Banca Transilvania și Academiei de Studii Economice din București, unde numita era angajată.
Numita C. I. a fost înștiințată despre măsura luată la data de 10.02.2011, adresa respectivă fiindu-i comunicată prin afișare.
Prin adresa nr._/02.03.2011, Raiffeisen Bank-Agenția I. M. a confirmat indisponibilizarea sumelor aflate în contul numitei C. I. până la concurența sumei de 9042,42 lei, precum și plata sumei de 5805,42 lei la data de 28.02.2011.
Se mai reține în rezoluția procurorului că pretinsa dovadă a contestației la executare și „suspendarea executării silite”, despre care petenta susține că a comunicat-o unității bancare la data de 14.02.2011, este în fapt o copie de pe contestația la executare introdusă de petentă la Judecătoria Sectorului 1 București, prin care solicita anularea tuturor actelor de executare și suspendarea provizorie a executării silite în dosarul de executare nr. 153/2010 al B. „A. M.”.
Cu privire la acest aspect, procurorul a arătat că sesizarea instanței de executare nu poate constitui prin ea însăși motiv de suspendare a executării silite.
Prin urmare, s-a apreciat că în lipsa oricăror impedimente la executare, procedura executării silite în dosarul nr. 153/2010 al B. „A. M.” a fost îndeplinită în conformitate cu dispozițiile legale.
În ceea ce privește cererea de rambursare în avans a creditelor, s-a apreciat că nu are nicio relevanță de natură penală, faptul că rubricile formularului au fost completate de angajații băncii, atâta timp cât cererea poartă semnătura petentei.
Referitor la faptul că numita B. S. a indicat în cererea formulată în fața executorului judecătoresc, cerere ce a stat la baza constituirii dosarului de executare menționat, o adresă de domiciliu la care în fapt nu locuia, s-a apreciat de asemenea că fapta nu are nicio implicație de natură penală.
Prin rezoluția nr. 4147/II-2/2012, emisă la data de 19.12.2012 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta C. I. împotriva soluției date în dosarul 481/P/2011.
În considerentele rezoluției menționate se specifică faptul că rezoluția atacată este legală și temeinică, din actele premergătoare rezultând că petenta a fost obligată prin decizia penală nr. 1984/2007 a Curții de Apel București la plata sumei de 5.564 lei către numita B. S., reprezentând cheltuieli de judecată în fond, apel și recurs, iar prin încheierea din 31.12.2010, Judecătoria Sectorului 1 București a încuviințat executarea silită, astfel încât poprirea înființată de executorul judecătoresc este în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă, iar simpla sesizare a instanței cu soluționarea unei contestații la executare nu suspendă executarea.
S-a mai specificat faptul că formularul tipizat înregistrat la Raiffeisen Bank a fost în mod corect completat și poartă semnătura petentei, iar neindicarea adresei la care creditoarea B. S. locuia nu are nicio consecință juridică, astfel încât criticile petentei constituie exclusiv interpretări personale privind legalitatea executării silite ce nu pot fi primite.
Curtea apreciază de asemenea ca temeinică și legală rezoluția atacată, pentru următoarele considerente:
Astfel, reanalizând actele premergătoare efectuate, Curtea reține că petenta C. I. a fost obligată la plata sumei de 5.564 lei către numita B. S., reprezentând cheltuieli de judecată în fond, apel și recurs, ca urmare a soluționării definitive și irevocabile a dosarului 31._ prin decizia penală nr. 1984/2007 pronunțată de Curtea de Apel București.
La solicitarea numitei B. S. s-a constituit de către B. A. M., dosarul de executare silită nr. 153/2010, executarea silită fiind încuviințată prin încheierea din data 31.12.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
La data de 03.02.2011 executorul judecătoresc M. A. a emis adrese de înființare a popririi către terții popriți, inclusiv către Raiffeisen Bank.
Prin adresa nr._/02.03.2011, Raiffeisen Bank-Agenția I. M. a confirmat indisponibilizarea sumelor aflate în contul numitei C. I. până la concurența sumei de 9042,42 lei, precum și plata sumei de 5805,42 lei la data de 28.02.2011, suma respectivă de bani a fost depusă de petentă în cont cu titlu de rambursare anticipată, reprezentând suma aferentă a trei rate dintr-un credit.
La data de 15.02.2011, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București contestația la executare formulată de petenta C. I. prin care aceasta a solicitat anularea executării silite ce constituia obiectul dosarului de executare nr. 153/2010 al B. A. M. și întoarcerea executării silite prin restituirea sumelor de bani încasate.
Contestația la executare, cât și cererea de întoarcere a executării silite au fost respinse irevocabil prin decizia penală nr. 1973/R pronunțată la data de 19.07.2012 de Tribunalul București-Secția a IV-a Civilă.
Din considerentele deciziei amintite reiese că petenta a invocat în cadrul contestației la executare exercitate, în esență, aceleași motive ca și cele pe care și-a întemeiat plângerea penală formulată, instanța civilă constatând cu caracter irevocabil că procedura executării silite în dosarul 153/2010 al B. A. M. s-a desfășurat în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare în materie. Trebuie precizat că în cauză nu s-a dispus suspendarea executării silite.
Astfel, s-a arătat că derularea unei căi extraordinare de atac împotriva hotărârii ce constituie titlu executoriu nu impietează asupra caracterului irevocabil al acesteia, înființarea popririi se face fără somație potrivit art. 454 al. 1 Cod procedură civilă, domiciliile debitoarei și ale creditoarei avute în vedere, erau chiar cele menționate în actele de identitate ale acestora, iar dreptul de a cere executarea silită a titlului executoriu în cauză nu s-a prescris dat fiind că cererea de executare silită a fost depusă până la împlinirea acestuia, depunerea cererii având efect întreruptiv.
Or, în lipsa oricăror date care să denote că executorul judecătoresc M. A. sau funcționarul bancar U. L.(director la Agenția I. M. a Raiffeisen Bank la data la care au fost indisponibilizate sumele de bani aflate în contul petentei și la virarea acestora în executarea popririi dispuse) ar fi exercitat în mod abuziv sau necorespunzător atribuțiile ce le reveneau în cursul executării silite, soluția procurorului de netrimitere în judecată este legală și temeinică.
În ceea ce privește presupusa faptă penală a numitei L. I. constând în aceea că în calitate de angajat al Raiffeisen Bank a completat rubricile cererii tipizate de rambursare anticipată, în mod corect procurorul a considerat că acest aspect este lipsit de relevanță penală atâta timp cât petenta a semnat cererea respectivă, cerere care de altfel a fost întocmită la inițiativa petentei, așa cum aceasta însăși precizează în plângerea penală. De altfel, este lipsit de relevanță faptul că pe cererea de rambursare anticipată a creditului nu s-a menționat data la care cererea a fost întocmită în contextul în care indisponibilizarea sumei de bani ca efect al popririi avea prioritate indiferent de data depunerii sumei respective.
De asemenea, faptul că numita B. S. a indicat în cererea introductivă privind executarea silită ca și domiciliu, o adresă la care aceasta nu locuia efectiv, Curtea reține dincolo de aspectul că adresa respectivă figura și în actul de identitate al susnumitei, faptul că menționarea adresei de domiciliu a creditorului în cererea adresată executorului nu are aptitudinea de a produce consecințe juridice și nici de a induce în eroare vreo persoană în scopul obținerii unui folos material injust, plângere petentei fiind și sub acest aspect lipsită de relevanță penală.
În considerarea celor expuse, urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta C. I., a menține rezoluția nr. 481/P/2011 emisă la data de 02.11.2012 de P. de pe lângă Curtea de Apel București, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații M. A., B. S., U. L. și L. I., iar în baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală a obliga petenta la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 2781 al. 8 lit. a Cod procedură penală respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta C. I..
Menține rezoluția nr. 481/P/2011 emisă la data de 02.11.2012 de P. de pe lângă Curtea de Apel București, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații M. A., B. S., U. L. și L. I..
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă petenta la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. B. D. P.
Red.B.O.
Dact.EA-2ex/31.05.2013
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1458/2015. Curtea de... | Falsul intelectual. Art. 289 C.p.. Decizia nr. 2006/2012. Curtea... → |
|---|
