Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 715/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 715/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 715/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 715
Ședința publică de la 18 aprilie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE C.-B. I.-T.
JUDECĂTOR M. O.
JUDECĂTOR M. C.
GREFIER I. P.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a participat procuror M. C.
Pe rol se află judecarea cauzei penale privind recursul declarat de recurenta S.C. U. A. S.A., corespondent al asigurătorului MAPFREE FAMILIAR din SPANIA împotriva sentinței penale nr. 587 din data de 9 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu.
La apelul nominal făcut în ședință publică, intimatul inculpat a fost reprezentat prin apărător ales, intimata parte civilă V. V., a fost reprezentată prin avocat, lipsă fiind recurentul asigurător S.C. U. A. S.A. și intimatul parte civilă S. DE C. DE URGENȚĂ B. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat faptul că recurentul asigurător S.C. U. A. S.A. a depus la dosar (fila 192-193) o cerere de lăsare ea a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, întrucât consilierul juridic al recurentului se află la Tribunalul București, fiind citat într-un alt dosar cu mențiunea „personal la interogatoriu”.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, față de faptul că procedura este legal îndeplinită, iar ședința de recursuri se află la final, pune concluzii de respingere a cererii formulate de recurent.
Curtea, deliberând, respinge cererea recurentului, ședința de judecată aflându-se la final.
Părțile, întrebate fiind de către instanță, declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Suma contestată pare mare, însă în opinia Ministerului Public, a fost just stabilită de către instanța de fond care a avut în vedere imensitatea și intensitatea suferințelor psihice suferite de partea vătămată, căreia i-au fost accidentați ambii copii, pe trecerea de pietoni, iar unul dintre copii a și decedat.
Intimata partea civilă, prin avocat, solicită să fie respins recursul ca nefondat. Depune concluzii scrise.
Intimata inculpată, prin avocat, lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 587 din data de 9 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în baza art. 14 Cod procedură penală raportat la art.346 alin.1 Cod procedură penală coroborat cu art. 998 și urm. cod civil și art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. DE URGENȚĂ “B. A.” și a obligat pe condamnata D. M. R. la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 3.194,40 lei cu titlu de daune materiale.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă V. V. și a fost obligată condamnata D. M. R. la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 515.000 lei din care 15.000 lei cu titlu de daune materiale și 500.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 și art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 22 din O.U.G. nr. 61/2005, a fost obligat asigurătorul Mapfre Familiar din Spania - prin corespondent S.C. U. A. S.A. - la plata acestor sume datorate de către asiguratul său - condamnata D. M. R. – către partea civilă V. V., în limita plafonului legal.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligată condamnata D. M. R. la plata sumei de 850 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul nr. 4119/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei D. M. R., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal.
În actul de sesizare a instanței, s-a reținut că, în ziua de 01.10.2009, inculpata, a condus autoturismul marca Ford, cu număr de înmatriculare 0647-CBZ, pe DN 6, în loc. B., jud. I., iar, când a ajuns în dreptul unei treceri de pietoni, a surprins și accidentat mortal minorul V. N. F. în vârstă de 11 ani, care era angajat în traversarea șoselei în mod regulamentar, printr-un loc marcat și semnalizat cu indicatorul „Trecere de pietoni”, fapta fiind săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, respectiv a disp. art. 72 alin.4 din O.U.G. 195/2002 R.
În ședința de judecată din data de 29.07.2011, inculpata D. R. M. a arătat că dorește ca judecata să se facă potrivit art. 320/1 Cod procedură penală, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa în actul de sesizare, solicitând să nu se mai administreze alte probe în fața instanței, ci judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care a arătat că le cunoaște și le însușește
Instanța a încuviințat solicitarea inculpatei, iar din întregul material probator administrat în cauză a reținut situația de fapt, astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu.
Prin sentința penală nr. 271/05.08.2011, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosar nr._, s-a dispus, în baza art. 178 alin. 1 și 2 C.pen., cu aplic. art. 320/1 C.pr.pen. și cu aplicarea art. 74 alin.1 lit.a) și alin.2 C.pen. rap. la art. 76 lit. e) C.pen., condamnarea inculpatei D. M. R. la pedeapsa de 1 an închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat potrivit art. 81-82 C.pen. pe o durată de 3 (trei) ani termen de încercare, iar în baza art. 320/1 alin.5 C.pr.pen. s-a dispus disjungerea cauzei în vederea soluționării laturii civile, dosarul nou format având nr._ .
Sentința penală nr. 271 din 05.08.2011, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ a rămas definitivă, prin nerecurare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că inculpata D. M. R. nu a recunoscut pretențiile părților civile.
În această situație, având în vedere că pentru soluționarea acțiunii civile se impunea administrarea de probe în fața instanței, prin sentința penală menționată, în baza art. 320/1 alin 5 Cod procedură penală, a fost disjunsă acțiunea civilă formulată de părțile civile S. C. DE URGENȚĂ “B. A.” și V. V. cu consecința înregistrării dosarului la arhiva penală a Judecătoriei Cornetu, sub numărul_ .
Prin sentința civilă nr. 3790/11.11.2011 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosar nr._ a fost soluționată acțiunea civilă.
Prin decizia penală nr. 1033/R/22.05.2012, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, a fost admis recursul declarat de asigurător împotriva sentinței civile nr. 3790/11.11.2011, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosar nr._, a fost casată sentința atacată și s-a trimis cauza, aceleiași instențe, spre rejudecare.
Dosarul a fost reînregistrat la Judecătoria Cornetu, sub nr._ .
Astfel investită, instanța fondului a constatat că, în termen legal, părțile vătămate S. C. de Urgență “B. A.” și V. V. s-au constituit părți civile solicitând:
- partea civilă V. V. a solicitat obligarea inculpatei alături de asigurător la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de daune materiale (reprezentând cheltuieli cu înmormântarea, pomeniri, loc de veci) și 500.000 lei cu titlu de daune morale;
- partea civilă S. C. DE URGENȚĂ “B. A.” a solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 3194,40 lei cu titlu de daune materiale (reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea victimei V. N. F.);
În dovedirea pretențiilor civile formulate, părților civile le-a fost încuviințată proba cu înscrisuri, fiind depuse deconturi medicale (filele 33-38 dosar), bonuri și facturi fiscale (fila 101 dosar) și proba testimonială, fiind audiați martorii P. N. (fila 102 dosar) și D. D. (fila 103, 34 dosar) ale căror declarații au fost atașate la dosarul cauzei.
Judecătorul fondului – pe latura civilă a cauzei - a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale, potrivit art. 998 și urm. Cod civil: fapta ilicită a condamnatei (suprimarea vieții prin nerespectarea normelor legale de circulație pe drumurile publice), prejudiciul material suferit de partea civilă (constând în efectuarea de cheltuieli cu înmormântarea victimei, pomenirile specifice ritului ortodox etc.) și moral (dispariția bruscă din viața familiei a fiului său V. F. N. care se angajase în traversare împreună cu fratele său geamăn V. M. V.) suferit de partea civilă V. V., legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudicii (nerespectarea normelor rutiere de către condamnată urmată de decesul victimei), vinovăția dovedită a condamnatei (stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă) care a acționat din culpă.
Este neîndoielnic faptul că în momentele de durere prilejuite părții civile V. V. de moartea fiului său, V. N. F. (11 ani), aceasta nu a avut în vedere preconstituirea de probe care să facă dovada tuturor cheltuielilor ocazionate de înmormântarea și pomenile creștinești care au urmat.
Cu toate acestea, martora D. D., vecină cu partea civilă - atestă faptul că, aceasta a efectuat cheltuieli cu înmormântarea și pomeni, la care au participat aproximativ 50 de copii și părinții acestora și are cunoștință de faptul că s-a împrumutat cu suma de 9.000 lei. În mod similar, martorul P. N. a apreciat că în total partea civilă a cheltuit aproximativ 15.000 lei.
Apreciind asupra cuantumului pretențiilor materiale ale celor părții civile instanța de fond a luat în calcul, pe lângă facturile și bonurile fiscale și declarațiile martorilor audiați sub aspectul laturii civile (care au atestat sumele de bani cheltuite de partea civilă cu ocazia înmormântării victimei, pomenirilor și ritualurilor ortodoxe, faptul că aceasta a împrumutat suma de 9000 lei, bani pe care i-a folosit pentru organizarea celor expuse, numărul de persoane participante la pomenirile organizate) și va proceda la o apreciere globală a cuantumului sumelor pretinse cu titlu de daune materiale, în raport și de numărul pomenirilor organizate anual potrivit ritului creștinesc de la momentul decesului și până în prezent, numărul de participanți și sumele împrumutate de partea civilă.
Astfel, instanța fondului a apreciat că partea civilă V. V. a dovedit că a efectuat cheltuieli în cuantum de 15.000 lei - servicii funerare, loc de veci, transportul, sicriul, alimente, haine și pomenirile creștinești.
În ceea ce privește temeinicia solicitării părții civile V. V. privind obligarea condamnatei, la plata de daune morale, în cuantum de 500.000 lei instanța de fond a reținut că, deși nu există criterii obiective pentru evaluarea prejudiciul moral pretins, pot fi avute în vedere în acest sens unele criterii orientative (cum ar fi impactul emoțional puternic pentru partea civilă cauzat de decesul subit al fiului său, în vârstă de 11 ani, victimă a accidentului rutier, de care era extrem de atașată sufletește).
În ceea ce privește daunele morale, instanța de fond a apreciat că, în cauză, se justifică acordarea de daune morale, în compensarea traumelor psihice suferite de partea vătămată ca urmare a faptei condamnatei.
La stabilirea despăgubirilor bănești pentru repararea daunelor morale, judecătorul fondului a analizat despăgubirea care trebuie să compenseze prejudiciul efectiv suferit de partea civilă în urma decesului fiului său.
Astfel, a luat în considerare suferința psihică prin care a trecut partea civilă V. V. în urma accidentului, necesitatea suplinirii victimei în relațiile din sânul familiei (victima fiind fratele geamăn al lui V. M. V.), faptul că aceasta va fi lipsită pentru totdeauna de dreptul de a se bucura de prezența membrului de familie decedat, dar și de sprijinul său moral, vârsta numitului V. N. F. (11 ani), relațiile foarte apropiate existente între partea civilă și victimă, relații firești mamă-copil.
Instanța de fond a apreciat că se impune acordarea de despăgubiri civile pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de partea civilă V. V., în cuantum de 500.000 lei.
În ceea ce privește pretențiile civile ale Spitalului C. de Urgență “B. A.” instanța fondului a apreciat, raportat la înscrisurile depuse, că unitatea sanitară a făcut dovada cheltuielilor ocazionate de îngrijirile medicale acordate victimei, în cuantumul sumei de 3194,40 lei.
Ținând seama că, la data producerii accidentului, autoturismul condus de către condamnata D. M. R. avea o poliță de asigurare obligatorie valabilă, în baza art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 și art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 22 din OUG nr. 61/2005, a obligat asigurătorul Mapfre Familiar din Spania - prin corespondent . - la plata acestor sume datorate de către asiguratul său - condamnata D. M. R. – către partea civilă V. V., în limita plafonului legal.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au declarat recurs asiguratorul de răspundere civilă S.C. U. A. S.A., corespondent al asigurătorului MAPFREE FAMILIAR din SPANIA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile a cauzei, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul depus la dosar, (filele 11-18, dosar C.A.B) - în esență - solicitând reducerea cuantumului despăgubirilor civile acordate, pe care le apreciază ca fiind excesive.
Analizând sentința penală atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele arătate, precum și din oficiu, potrivit art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei deduse judecății, Curtea constată că recursul promovat în speță este nefondat, urmând a fi astfel respins, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Probele administrate în cauză au demonstrat – în mod indubitabil – că inculpata D. M. R. se face vinovată de săvârșirea faptei de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.1 și 2 Cod penal, astfel cum aceasta a fost descrisă și reținută în actul de sesizare și pentru care a fost condamnată la pedeapsa de 1 an închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat potrivit art. 81-82 C.pen. pe o durată de 3 (trei) ani termen de încercare, prin sentința penală nr. 271 din 05.08.2011, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, rămasă definitivă, prin nerecurare.
Cu privire la procentul culpei, acesta a fost stabilit, cu valoare de autoritate de lucru judecat și anume acela de 100% în sarcina inculpatei.
Astfel, a fost cert dovedit că inculpata D. M. R. - în ziua de 1.X.2009 - a condus autoturismul marca Ford, cu număr de înmatriculare 0647-CBZ, pe DN 6, în loc. B., jud. I., iar, când a ajuns în dreptul unei treceri de pietoni, a surprins și accidentat mortal minorul V. N. F. în vârstă de 11 ani.
Victima se afla împreună cu fratele său geamăn, V. M. V., ambii în vârstă de 11 ani și care erau angajați în traversarea șoselei în mod regulamentar, printr-un loc marcat și semnalizat cu indicatorul „Trecere de pietoni”.
În urma accidentului produs de inculpată, minorul V. M. V. a suferit leziuni traumatice produse prin lovire cu și de corpuri și planuri dure în condițiile unui accident de circulație, necesitând pentru vindecare 1-2 zile îngrijiri medicale, astfel cum reiese din raportul de expertiză medico-legală A1/J/463/2009 (fila 47). Spre deosebire de fratele său, V. N. F. a decedat după o spitalizare cuprinsă între 01.10.2009 – 08.10.2009 a decedat la S. C. de Urgență „B. A.”,
Pentru dovedirea acestei situații de fapt, în cursul urmăriri penale și al cercetării judecătorești pe latură penală, au fost reținute mijloace de probă administrate la urmărirea penală, ce nu au fost contestate de niciuna din părți.
Răspunzând criticilor formulate pe latură civilă, Curtea apreciază că, în soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a procedat corect, daunele materiale fiind acordate în cuantumul dovedit, iar cele morale – în cuantum de 500.000 lei către partea civilă V. V. (mama victimei) reținând că acestea au fost ocazionate, prin pierderea suferită, au fost în mod just stabilite, cuantumul acestora, deși prin fapta săvârșită de inculpată, s-a creat părții civile un prejudiciu de ordin nepatrimonial, constând în suferințele determinate de decesul unui membru de familie, acesta trebuie să fie unul echitabil și nu să constituie un temei al îmbogățirii fără justă cauză, dar a fost avut în vedere și procentul culpei inculpatei de 100%.
În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, Curtea constată că, în caz de vătămări corporale și decese cauzate printr-un accident de circulație, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial, asigurătorul acordă despăgubiri, potrivit contractului, câtă vreme cuantumul lor total, pentru unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, se încadrează în limita de 1.500.000 de EURO (valabilă pentru anul 2009, când s-a produs accidentul în cauză, conform art.24 alin.3 din Ordinul nr.20/2008 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor), numai această limită fiind raportată, prin actul normativ respectiv.
Cu privire la despăgubirile materiale, Curtea constată că, așa cum în mod corect a stabilit instanța de fond, acestea au fost probate cu înscrisurile depuse la dosar, constând în acte și martori, fiind dovedită cheltuirea sumei de 15.000 lei, cu titlu de daune materiale.
Astfel, partea civilă (intimată în speță) este mama victimei, iar prin ansamblul dovezilor, a fost probată trauma prin care această familie a trecut, prejudiciile directe sau indirecte suferite de parte.
Cu toate acestea, despăgubirea părții civile nu reprezintă un pretium doloris, ci are scopul de a alina, prin mijloace pecuniare, condițiile de viață alterate ale victimei. Aceasta concepție nu se poate aplica numai pentru victima propriu-zisă în situația supraviețuirii sale cu anumite consecințe în plan fizic, ci și pentru victimele indirecte, respectiv partea civilă V. V., care incontestabil a avut de suferit în urma săvârșirii infracțiunii.
Prejudiciile nepatrimoniale, denumite și daune morale, constituie acele consecințe dăunătoare care nu pot fi evaluate în bani, deci cu conținut neeconomic și care rezultă din atingerile și încălcările drepturilor personale nepatrimoniale. Asemenea consecințe pot fi durerile fizice, psihice, afective, atingerile aduse onoarei, cinstei, demnității etc.
Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate etc.
Fără a minimaliza împrejurările comiterii faptei sau prejudiciul suferit de părțile civile, confirmate de acte și martori, Curtea arată că existența acestuia rezultă din însăși săvârșirea faptei, suferința morală provocată de schimbarea dramatică a comportamentului, a stilului de viață, fiind de natură a justifica acordarea daunelor morale, context în care se constată îndeplinite pe deplin condițiile angajării răspunderii civile delictuale a autorului accidentului, prevăzute de art. 998-999 C.civ., prin fapta acestuia, săvârșită cu vinovăție (chiar dacă nu exclusivă), cauzând nemijlocit prin urmările sale grave, un prejudiciu moral părților civile.
Raportat la valoarea acestora, cu toate că o evaluare a prejudiciului moral este mai greu de realizat, Curtea, față de circumstanțele în care s-a produs fapta cauzatoare de prejudicii și urmările grave pe care le-a avut asupra părții civile, apreciază că suma acordată de prima instanță apare ca fiind justificată, în raport de contextul social actual, întrucât la stabilirea acestui cuantum se au în vedere principiul proporționalității, echității și reparării integrale a pagubei, dar și împrejurarea că sumele de bani stabilite cu acest titlu nu trebuie să constituie o îmbogățire fără justă cauză a victimelor daunelor, dar nici o diminuare a patrimoniului pentru autorii daunelor.
Contrar criticilor formulate (în scris, de societatea de asigurare), Curtea constată că, în mod legal, a fost stabilită întinderea daunelor morale acordate, ea este corespunzătoare suferinței pricinuite de moartea intempestivă a victimei, în condițiile unui accident rutier neprevăzut, dar pe fondul unei culpe de 100%, în sarcina inculpatei.
D. urmare, Curtea apreciază justă raportarea instanței de fond, în determinarea cuantumului daunelor morale acordate, inclusiv la vârsta fragedă a victimei, astfel că suma stabilită cu acest titlu constituie o reparație într-adevăr echitabilă pentru acea suferință, astfel că nu se impune reducerea ei, astfel cum a solicitat asigurătorul de răspundere civilă.
Deși pierderea suportată de partea civilă V. V. (și întreaga sa familie) – din toate punctele de vedere – nu mai poate fi acoperită în nicio modalitate, în raport cu valoarea morală căreia i s-a adus atingere, prin săvârșirea faptei de către inculpata D. M. R., Curtea apreciază că sumele stabilite de instanța de fond sunt de natură a oferi o satisfacție cât de cât echitabilă pentru trauma suferită de mama victimei, prin pierderea brutală a celei mai dragi ființe.
Toate aceste argumente au fost avute în vedere de prima instanța la soluționarea laturii civile a cauzei, stabilindu-se judicios și cuantumul despăgubirilor acordate părții civile care nu poate fi împiedicată să obțină o justă și integrală reparare a pagubei.
Pentru toate aceste considerente și, cum din oficiu nu sunt motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea urmează a respinge, ca nefondat, recursul promovat în speță, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Constatând culpa procesuală a recurentei, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta S.C. U. A. S.A., corespondent al asigurătorului MAPFREE FAMILIAR din SPANIA împotriva sentinței penale nr. 587 din data de 9 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe recurentă la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C.-B. I.-T. M. O. M. C.
GREFIER,
I. P.
red.C.B.I.T.
dact.L.G.
ex.2
red.N.C.M.-Jud.Cornetu
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 703/2013. Curtea de... | Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... → |
|---|
