Falsul privind identitatea. Art. 293 C.p.. Decizia nr. 122/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 122/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 122/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 122/A
Ședința publică din data de 19 februarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. R. A. V.
JUDECĂTOR: G. C. A.
GREFIER: VICTORIȚA S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de doamna procuror E. Eliana B..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul P. G. D., împotriva sentinței penale nr.1002 din 14.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 05 februarie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei decizii; Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la 12 februarie 2014 și 19 februarie 2014, hotărând următoarele:
CURTEA
Asupra apelului:
Prin Sentința penală nr. 1002/14 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București a fost condamnat inculpatul P. G. D. la pedeapsa de 8 luni închisoare în baza art. 26 C.pen. (1969) rap. la art. 288 alin. 1 C.pen. (1969) cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b C.pen. (1969) și cu aplic. art. 3201 alin. 7 C.proc.pen. (1968); a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare în baza art. 20 C.p. rap. la art. 215 alin. 1, alin. 2 și alin. 3 C.p. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b C.p. și cu aplic. art. 3201 alin. 7 C.p.p.; a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare în baza art. 291 C.p. cu aplic. art. 37 lit. b C.p. și cu aplic. art. 3201 alin. 7 C.p.p.; a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 8 luni închisoare în baza art. 293 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b C.p. și cu aplic. art. 3201 alin. 7 C.p.p. În baza art. 33 lit. a C.p. rap. la art. 34 alin. 1 lit. b C.p. au fost contopite cele patru pedepse aplicate stabilindu-se ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, sporită la 2 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 C.pen. (1969). În baza art. 113 C.p. a fost obligat inculpatul la tratament medical până la însănătoșire. În baza art. 348 C.p.p. a fost anulată cartea de identitate falsificată . nr._ și tichetul Raiffeisen Bank cod ROo8RZBR_9503.
Pentru a pronunța această soluție, a reținut prima instanță că, la datele de 10.07.2013 și 11.07.2013, prin folosirea cărții de identitate . nr._, falsificată, pe numele „G. C.”, a încercat să inducă în eroare reprezentanții S.S.I.F. INTERCAPITALINVEST S.A., pentru a vinde prin intermediul acesteia instrumentele financiare deținute de C. G. și de a-și însuși în mod injust contravaloarea lor, de cca. 4700 lei, acțiune întreruptă de intervenția organelor de poliție. În sarcina inculpatului s-a reținut elementul circumstanțial agravant prev. de art. 215 alin. 2 C.pen. (1969), deoarece cartea de identitate falsificată îi dă un plus de credibilitate, constituind astfel un mijloc fraudulos. Inculpatul a săvârșit faptele cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a instrumentelor financiare, motiv pentru care fapta sa se încadrează în infracțiunea de înșelăciune în contracte.
Fapta aceluiași inculpat care a pus la dispoziția unor persoane necunoscute mijloacele (fotografia proprie) ce au servit la falsificarea cărții de identitate . nr._ pe numele „G. C.”, falsificare de natură a produce consecințe juridice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 288 alin. 1 C.p. cu aplic. rap. 37 lit. b C.p.
Fapta aceluiași inculpat care, la datele de 10.07.2013 și 11.07.2013, a folosit cartea de identitate . nr._, falsificată, pe numele „G. C.”, în fața reprezentanților S.S.I.F. I. INVEST S.A., în vederea producerii unor consecințe juridice – încheierea și executarea unui contract de intermediere de instrumente financiare – întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C.p. cu aplic. art. 37 lit. b C.p.
Prin faptul că a permis folosirea fotografiei sale pentru a falsifica cartea de identitate - . nr._, inculpatul a dat un ajutor material autorilor infracțiunii de fals, creînd impresia că identitatea sa este aceea de „G. C.”. În condițiile în care respectiva carte de identitate a fost folosită pentru a-și declina identitatea în fața reprezentanților S.S.I.F. I. INVEST S.A., cu scopul de a-i determina pe aceștia să înstrăineze instrumentele financiare deținute de C. G., acest înscris a fost efectiv folosit pentru a produce efecte juridice. Aceasta cu atât mai mult cu cât în materie de stare civilă, asemenea înscrisuri se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate.
Fapta inculpatului care, la data de 11.07.2013, s-a prezentat în fața organelor de poliție cu identitatea falsă de “G. C.”, fiul lui I. și C., născut la data de 06.08.1948 în ., domiciliat în Mun. G., . nr. 122, ., CNP_, în scopul inducerii acestora în eroare și a se sustrage răspunderii penale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. 1 C.p..
Organele de poliție fac parte din categoria autorităților publice, potrivit art. 145 C.p., fiind învestite cu atribuții statale. De aceea, fapta inculpatului de a se prezenta în fața organelor de anchetă drept “G. C.”, cu scopul de a le dirija pe acestea pe o pistă falsă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 293 alin. 1 C.p. De-abia după ce au făcut o analiza comparativă a trăsăturilor inculpatului cu cele ale numitului “G. C.”, organele de poliție au avut reprezentarea identității reale a inculpatului.
Toate infracțiunile au fost săvârșite cu intenție directă, potrivit art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.p., deoarece scopul vizat de către inculpat a fost acela de a vinde instrumentele financiare deținute de C. G.. Pentru a-și atinge scopul, inculpatul a recurs la falsificarea unei cărți de identitate, s-a prezentat atât în fața reprezentanților S.S.I.F. I. INVEST S.A, cât și în fața organelor de urmărire penală ca fiind numitul de C. G. și a deschis un cont bancar pe acest nume.
Fiecare dintre infracțiunile de mai sus a fost săvârșită de inculpat în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 alin. 1 lit. b C.pen. (1969).
La individualizarea pedepselor aplicate, prima instanță a reținut că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, suferind, în perioada 1989 -2008, o lungă . condamnări la pedeapsa închisorii; suferă de grave afecțiuni psihiatrice, având discernământul diminuat în raport de faptele comise, aspect semnalat de raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuată în cauză; în sarcina acestuia se rețin un număr de 4 infracțiuni, toate având ca scop încercarea de vinde acțiunile aparținând numitului C. G., după un plan bine pus la punct, ceea ce denotă caracterul premeditat al faptelor; probele vin să contureze ideea că inculpatul nu a fost singur în această aventură, ci a fost ajutat de către o persoană rămasă neidentificată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul P. G. D..
În ședința publică de la data de 05.02.2014 s-a rectificat calea de atac exercitată ca fiind apelul, potrivit art. 10 din Legea nr. 255/2013.
În susținerea apelului, a arătat inculpatul că se impune reținerea circumstanțelor vizând modul și împrejurările de săvârșire a faptei, totodată se impune reaprecierea pedepsei prin modificarea limitelor de pedeapsă în actualul C.pen. cât privește infracțiunea de înșelăciune.
Examinând actele dosarului și sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417-419 C.proc.pen., Curtea urmează a admite apelul declarat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a evaluat judicios probele administrate și a apreciat întemeiat că ele confirmă neechivoc participația inculpatului P. G. D., în calitate de complice, la comiterea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, precum și de autor al infracțiunilor de uz de fals, fals privind identitatea și de tentativă la infracțiunea de înșelăciune.
Curtea reține, sub un prim aspect, că antrenarea răspunderii penale a unei persoane implică stabilirea, cu prioritate, a existenței faptelor comise, în materialitatea lor, respectiv a acțiunilor întreprinse obiectiv de persoana suspectă.
Lămurirea detaliată a dinamicii unei activități ilicite și definirea exactă a tuturor secvențelor ce compun tabloul infracțional permite, concomitent, și formularea unor aprecieri asupra atitudinii subiective a participanților la comiterea acelei activități.
Prin urmare, fiind un proces eminamente psihic, intenția ce animă autorul unei fapte penale nu poate face, în sine, obiectul probațiunii, deoarece ea nu cunoaște o expresie materială, susceptibilă a fi probată în mod obiectiv. Ceea ce trebuie probat neechivoc în procesul penal este doar manifestarea făptuitorului în sfera realității înconjurătoare, pe baza acesteia urmând a se deduce și poziția sa psihică față de faptă ori urmările acesteia.
Din această perspectivă, Curtea constată că procesul verbal de supraveghere și surprindere în flagrant întocmit de către organele de poliție, coroborat cu mijloacele materiale de probă și cu înscrisurile emise de S.S.I.F. I. INVEST S.A, RAIFFEISEN BANK S.A. și ..A., confirmă dincolo de orice îndoială rezonabilă implicarea apelantului - inculpat P. G. D. în săvârșirea faptelor reținute prin rechizitoriu.
Procesul-verbal de supraveghere constituie o probă directă și constituie un mijloc de probă ce poate servi necondiționat la aflarea adevărului, fiind corect valorificat probator de către instanța de fond.
Se reține de altfel că inculpatul P. G. D. nu a contestat legalitatea acestui mijloc de probă; dimpotrivă, inculpatul a înțeles să recunoască în totalitate faptele.
În ce privește individualizarea pedepsei, prima instanță a evaluat corect starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, consecințele infracțiunilor, motivul săvârșirii și scopul urmărit.
Este adevărat că nivelul de educație și starea de sănătate a inculpatului – faptul că acesta suferă de grave afecțiuni psihiatrice și că a avut discernământul diminuat în raport de faptele comise, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică efectuată în cauză, ar justifica concluzia unui grad de pericol social redus al persoanei infractorului.
Se observă însă că, în cadrul operațiunii de individualizare, gradul de pericol social al faptei, periculozitatea infractorului și eventualele circumstanțe atenuate sau agravante se apreciază împreună, existând o legătură indisolubilă între circumstanțele atenuante ori agravante și celelalte criterii de individualizare a pedepsei.
Or, față de natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, în mod corect prima instanță, deși avea această posibilitate conform art. 74 alin. 2 C.pen. (1969), nu a reținut circumstanțe atenuante judiciare.
Pe de altă parte, se constată că norma de incriminare în vigoare la data săvârșirii faptelor a fost modificată în cursul judecății, respectiv la data de 01.02.2014: elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută anterior de art. 215 alin. 1, alin. 2 și alin. 3 C.pen. (1969), se regăsesc în prezent în conținutul art. 244 alin. 1 și 2 C.pen.; falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.pen. (1969)) este incriminat de art. 320 C.pen.; uzul de fals – art. 291 C.pen. (1969) este incriminat de art. 323 C.pen.; falsul privind identitatea – art. 293 C.pen. (1969) este incriminat de art. 327 C.pen.
Se reține că legile penale de fond se raportează la constituirea situației juridice penale, înțeleasă ca fiind aceea care dă Statului puterea de a face să se execute o pedeapsă și creează pentru condamnat îndatorirea de a o suporta. Situația juridică penală impune reunirea a două elemente: o infracțiune și o hotărâre judecătorească de condamnare.
Chiar dacă aplicarea de către judecător a unei legi noi faptelor anterioare este prin definiție retroactivă, se observă că o hotărâre penală nu este declarativă a unei stări de drept care ar rezulta din simpla săvârșire a infracțiunii. O hotărâre penală constituie situația juridică de condamnat a autorului faptei penale.
Din această cauză, o lege penală de fond edictată după săvârșirea infracțiunii, dar înainte de judecată, atinge o situație juridică în curs de constituire și nu comportă, prin urmare, decât un efect imediat; o lege nouă care dezincriminează o faptă sau micșorează o pedeapsă poate, fără retroactivitate și în virtutea efectului imediat al legii, să se aplice infracțiunilor anterioare nejudecate, deoarece, până la judecată, infracțiunea nu produce vreun efect de drept pe care legea nouă l-ar repune în cauză.
Din contră, o lege nouă, care creează o infracțiune sau o pedepsește mai aspru nu poate, fără retroactivitate, să se aplice infracțiunilor anterioare nejudecate. Motivul este acela că o lege care se aplică unei situații în curs poate să împiedice ori să diminueze efectele faptelor anterioare, dar nu să le amplifice sau să se atribuie altele noi.
Prin urmare, renunțarea la principiul neretroactivității legii (art. 15 alin. 2 teza a II-a din Constituția României) se impune doar în cazul condamnărilor definitive, întrucât doar în acele cazuri s-a creat o situație juridică nouă, ale cărei efecte sunt repuse în discuție prin intervenția legii noi, mai favorabile. În toate celelalte cazuri se aplică principiul neretroactivității, prevăzut de art. 15 alin. 2 teza I din Constituție – ”legea dispune numai pentru viitor”.
În cazul infracțiunilor aflate în curs de judecată la momentul intervenirii legii noi mai favorabile, fiind vorba de formarea unei situații juridice, alegerea legii mai favorabile înseamnă compararea efectelor legilor succesive distinct, raportat la fiecare element ce intră în structura situației juridice penale, fără ca prin aceasta să se aducă atingere politicii penale.
Dacă legiuitorul ar fi urmărit ca infracțiunile săvârșite sub imperiul legii vechi să fie pedepsite fie urmându-se concepția vechiului cod penal, fie potrivit legii noi, în sensul corelării limitelor reduse de pedeapsă cu regimul sancționator mai sever aplicabil în cazul pluralității de infracțiuni, nu s-ar fi impus reglementarea cuprinsă la art. 5 C.pen., întrucât este evident că, în cazul în care prin aplicarea legii noi s-ar ajunge la o pedeapsă mai severă, aplicarea acestei pedepse ar fi neconstituțională, retroactivând o lege nefavorabilă.
De aceea, trebuie admis că, în cazul infracțiunilor nejudecate la momentul modificării concepției legiuitorului, infractorul beneficiază de dispozițiile mai favorabile cuprinse în legile succesive, fără a se încălca astfel principiul separației puterilor în stat cât timp dreptul judecătorului de a analiza instituțiile ce compun situația juridică penală este dat de legiuitor.
Dispozițiile art. 5 C.pen., potrivit cărora ”în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Dispozițiile alin. (1) se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile.”, ar rămâne fără niciun efect, suplimentar reglementării cuprinse la art. 15 din Constituție ce interzice retroactivitatea legii nefavorabile, în cazul în care interpretarea textului este în sensul stabilirii situației juridice a infractorului prin compararea globală a legilor succesive. D. în absența reglementării cuprinse la art. 5 C.pen. judecătorul, aplicând dispoziții penale din legi diferite, ar fi creat o a treia lege, ce nu corespunde nici politicii penale anterioare - și nici politicii penale actuale, nicidecum în cazul în care pedeapsa este stabilită tocmai în aplicarea voinței legiuitorului, transpusă în prevederile art. 5 C.pen.
Revenind la situația juridică a inculpatului P. G. D., se reține că, sub aspectul limitelor pedepsei, legea nouă este mai favorabilă exclusiv sub aspectul infracțiunii de înșelăciune, art. 244 alin. 1 și 2 C.pen. prevăzând un maxim special redus de la 15 ani la 5 ani.
Sub aspectul reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în consecința recunoașterii vinovăției, dispozițiile art. 320 ind. 1 alin. 7 C.proc.pen. (1968) sunt identice cu prevederile art. 396 alin. 10 C.proc.pen.
Sub aspectul reținerii tentativei, dispozițiile art. 20 C.pen. (1969) sunt identice cu prevederile art. 32 C.pen.
Sub aspectul pluralității de infracțiuni, dispozițiile legii vechi sunt mai favorabile, întrucât nu impun aplicarea unui spor.
În consecință, în aplicarea art. 386 C.proc.pen. și art. 5 C.pen., avându-se în vedere și caracterul preponderent procedural al normei cuprinse la art. 396 alin. 10 C.proc.pen., urmează a fi schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului P. G. D., din infracțiunea prev. de art. art. 20 C.pen. (1969) rap. 215 alin. 1, alin. 2 și alin. 3 C.pen. (1969), cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C.proc.pen. (1968) și art. 37 lit. b C.pen. (1969) în infr. prev. de art. 32 C.pen. rap. art. 244 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen. (1969) și art. 396 alin. 10 C.proc.pen.
În ce privește infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals și fals privind identitatea, limitele de pedeapsă prevăzute de actualul C.pen. au fost majorate, astfel că legea aplicabilă este cea de la data săvârșirii faptelor, reținută de prima instanță.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen. va fi admis apelul declarat împotriva Sentinței penale nr. 1002/14 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1; va fi desființată sentința apelată și în rejudecare: va fi descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente; se va schimba încadrarea juridică a faptei de tentativă la infracțiunea de înșelăciune săvârșită de inculpat din infr. prev. de art. 20 C.pen. (1969) rap. 215 alin. 1, alin. 2 și alin. 3 C.pen. (1969), cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C.proc.pen. (1968) și art. 37 lit. b C.pen. (1969) în infr. prev. de art. 32 C.pen. rap. art. 244 alin. 1 și 244 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen. (1969) și art. 396 alin. 10 C.proc.pen., texte de lege în baza cărora va fi condamnat pe inculpatul P. G. D. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a rap. art. 33 alin. 1 lit. b C.pen. (1969) va fi contopită pedeapsa astfel stabilită cu pedepsele aplicate inculpatului prin sentința apelată pentru celelalte infracțiuni concurente, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 vor fi înlăture pedepsele accesorii.
În baza art. 109 C.pen. va fi obligat inculpatul să urmeze un tratament medical până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.
În baza art. 72 C.pen. va fi dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestării sale preventive de la 11.07.2013 la zi.
În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat, în faza judecății apelului, rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu desemnat inculpatului în faza judecății apelului, în cuantum de 200 lei, se avansează din fondurile M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul P. G. D. împotriva Sentinței penale nr. 1002/14 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .
Desființează sentința apelată și rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 5 C.pen. și art. 386 C.proc.pen. schimbă încadrarea juridică a faptei de tentativă la infracțiunea de înșelăciune săvârșită de inculpat din infr. prev. de art. 20 C.pen. (1969) rap. 215 alin. 1, alin. 2 și alin. 3 C.pen. (1969), cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C.proc.pen. (1968) și art. 37 lit. b C.pen. (1969) în infr. prev. de art. 32 C.pen. rap. art. 244 alin. 1 și 244 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen. (1969) și art. 396 alin. 10 C.proc.pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpatul P. G. D. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a rap. art. 33 alin. 1 lit. b C.pen. (1969) contopește pedeapsa mai sus menționată cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infr. prev. de art. 26 C.p. (1969) rap. la art. 288 alin. 1 C.p. (1969) cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b C.p. (1969) și cu aplic. art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p. (1968), de 1 an închisoare pentru infr. prev. de art. 291 C.p. (1969) cu aplic. art. 37 lit. b C.p. (1969) și cu aplic. art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p. (1968), de 8 luni închisoare pentru infr. prev. de art. 293 alin. 1 C.p. (1969) cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b C.p. (1969) și cu aplic. art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p. (1968), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza disp. art. 12 alin. 1 din legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a codului penal, înlătură pedepsele accesorii aplicate inculpatului.
În baza art. 109 C.pen. obligă inculpatul să urmeze un tratament medical până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.
Conform art. 424 alin. 3 C.proc.pen. și art. 72 C.pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestării sale preventive de la 11.07.2013 la zi.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat, în faza judecății apelului, rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu desemnat inculpatului în faza judecății apelului, în cuantum de 200 lei, se avansează din fondurile M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2014.
Președinte, | Judecător, | |
S. R. A. V. | G. C. A. | |
Grefier, | ||
Victorița S. |
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 123/2014. Curtea de Apel... | Îndreptare eroare materială. Art.194 şi urm. C.p.p.. Decizia... → |
|---|
