Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 63/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 63/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 63/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a I-a PENALĂ
Sentința penală nr.63/F
Ședința publică din data de 29.I.2014
Curtea compusă din:
Președinte: D. P.
Grefier: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea plângerii împotriva Rezoluției din data de 6.VIII.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, din Dosarul nr.1151/P/2013, și a Rezoluției din data de 9.X.2013 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, din Dosarul nr.3335/II/2/2013, formulată de petentul-persoană vătămată I. G.-M..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns petentul-persoană vătămată, personal, lipsind intimatul-făptuitor C. Fierar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de propus, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea plângerii.
Petentul-persoană vătămată, personal, arată că s-a dispus, în mod abuziv, evacuarea sa, deoarece nu există dovada evacuării silite, iar, pe data de 20 noiembrie 2013, Judecătoria Sectorului IV, București a anulat toate actele de executare, ca fiind lovite de nulitate.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, prin plângerea formulată, petentul-persoană vătămată își exprimă, de fapt, nemulțumirea cu privire la soluția dispusă de către intimatul-magistrat, care nu poate atrage răspunderea penală a magistratului. Arată că petentul-persoană vătămată nu a făcut dovada existenței unor înscrisuri, care să fi fost sustrase. Ca atare, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a plângerii, cu obligarea petentului-persoană vătămată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Pe data de 6.XI.2013, pe rolul acestei instanțe de judecată a fost înregistrată plângerea împotriva Rezoluției din data de 6.VIII.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, din Dosarul nr.1151/P/2013, și a Rezoluției din data de 9.X.2013 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, din Dosarul nr.3335/II/2/2013, formulată de petentul-persoană vătămată I. G.-M..
În motivare, petentul-persoană vătămată a arătat că s-a dispus, în mod abuziv, evacuarea sa, deoarece nu există dovada evacuării silite, iar, pe data de 20 noiembrie 2013, Judecătoria Sectorului IV, București a anulat toate actele de executare, ca fiind lovite de nulitate.
Au fost atașate dosarele nr.1151/P/2013 și nr.3335/II/2/2013 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Analizând conținutul plângerii, precum și actele și lucrările dosarelor, Curtea reține că, prin Rezoluția din data de 6.VIII.2013, din Dosarul nr.1151/P/2013, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a dispus, în temeiul art.228, alin.4, Cod procedură penală, raportat la art.10, alin.1, litera a, Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul F. C., judecător la Judecătoria Sectorului IV, București, pentru infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art.242, Cod penal, constatându-se, în temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta. Reține că, prin Rezoluția din data de 9.X.2013, din Dosarul nr.3335/II/2/2013, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul-persoană vătămată I. G.-M..
Din analiza actelor și lucrărilor dosarelor, Curtea apreciază că plângerea nu este întemeiată.
Astfel, Curtea constată că, prin plângerea penală formulată, petentul-persoană vătămată a solicitat, în mod lapidar, fără să ofere vreun argument, tragerea la răspundere penală a judecătorului F. C., judecător la Judecătoria Sectorului IV, București, pentru comiterea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art.242, Cod penal. Procurorul a atașat la dosar mai multe înscrisuri, printre care Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 24.V.2012 a Judecătoriei Sectorului IV, București, din Dosarul nr._/4/2012, prin care instanța de judecată, compusă din judecătorul F. C. a admis cererea înaintată de Biroul Executorului Judecătoresc „Ulman B.”, în Dosarul de executare nr.849/2012, la solicitarea creditorului T. A.-E. împotriva debitorilor I. G.-M. și I. C., încuviințând executarea silită împotriva debitorilor, în temeiul actului de adjudecare din data de 2.V.2012, emis de Biroul Executorului Judecătoresc „Ulman B.”, prin predarea silită a imobilului situat în București, ., nr.4, ., etaj III, . (fila 13 din Dosarul nr.1151/P/2013). Petentul-persoană vătămată nu a fost în măsură nici măcar să indice actul sustras sau distrus de instanța de judecată, învinuire gravă adusă unui magistrat, cu atât mai mult cu cât nu constituie decât o simplă afirmație, fără nici un corespondent în realitatea obiectivă. Este evident faptul că petentul-persoană vătămată, în procedura ieșirii din indiviziune cu I. C., fratele său, cu privire la masa succesorală de pe urma defuncților părinți, urmărește să obțină un preț cât mai mare din vânzarea bunurilor imobile la licitație publică, atât timp cât cei doi frați nu s-au înțeles prin acord, însă acest scop nu justifică susținerea calomnioasă din acest dosar, care se dovedește o pură afirmație generică, dar care a declanșat o întreagă procedură penală, cu eforturi umane și materiale din partea organelor judiciare, toate acestea pentru cercetarea unei false și calomnioase acuzații.
Ca atare, Curtea apreciază că, în mod corect, procurorul a constatat că făptuitorul nu a comis nici o faptă penală, în materialitatea sa.
În consecință, Curtea, Curtea, în temeiul art.278/1, alin.8, litera a, Cod procedură penală, va respinge, ca neîntemeiată, plângerea împotriva Rezoluției din data de 6.VIII.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, din Dosarul nr.1151/P/2013, și a Rezoluției din data de 9.X.2013 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, din Dosarul nr.3335/II/2/2013, formulată de petentul-persoană vătămată I. G.-M., pe care, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art.278/1, alin.8, litera a, Cod procedură penală, respinge, ca neîntemeiată, plângerea împotriva Rezoluției din data de 6.VIII.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, din Dosarul nr.1151/P/2013, și a Rezoluției din data de 9.X.2013 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, din Dosarul nr.3335/II/2/2013, formulată de petentul-persoană vătămată I. G.-M..
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe petentul - persoană vătămată la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29.I.2014.
JUDECĂTOR,
D. P. GREFIER,
I. P.
Red. și dact.: jud.D.P.
2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 52/2014. Curtea de... → |
|---|
