Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1143/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1143/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-10-2014 în dosarul nr. 1143/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1143/A
Ședința publică din data de 03 octombrie 2014
Curtea constituită din:
Președinte: M.-A. M.
Judecător: C. B.
Grefier: E.-A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol pronunțarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București împotriva sentinței penale nr.375 din data de 30 aprilie 2014, a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțată în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 29 septembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, 03 octombrie 2014 și a decis următoarele:
CURTEA ,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 375/30.04.2014 a Judecătoriei Sector 1 București, s-a dispus „În baza art. 386 N.C.p.p., schimbă încadrarea juridică dată faptei savârșită de inculpatul V. V. din infracțiunea prev. de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. e, g și i din V. cod penal cu aplicarea art.37 alin. 1 lit. b din V. cod penal în infracțiunea prev. de art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit. b și d C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen.
În baza art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit. b și d C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen., cu aplicarea art. 374 alin.4, art. 396 alin.10 C.p.p., condamnă pe inculpatul V. V., la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (fapta din 10.12.2013).
În baza art. 72 C.pen., deduce perioada reținerii si arestării preventive din data de 10.12.2013 la 16.01.2014.
În baza art. 81 V.C.pen. rap. la art. 5 C.pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 4 luni, stabilit în condițiile art.82 V.C.pen.
În baza art. 359 V.C.p.p., pune în vedere inculpatului V. V. dispozițiile art.83 V.C.p. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
In baza art. 19, art. 397 C.p.p., rap. la art. 1357 C.Civ., admite acțiunea civilă si obligă inculpatul V. V. la plata sumei de 1300 lei despăgubiri civile catre partea civilă B. G. I., domiciliat în București, ., sector 1.
În baza art. 274 alin.1, obligă pe inculpatul V. V. la plata sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat”.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr._/P/2013 din data de 30.12.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 06.01.2014 sub nr._, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul V. V., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. e, g și i din codul penal cu aplicarea art.37 alin. 1 lit. b din codul penal.
In actul de sesizare, s-a reținut in esență, că în data de 10.12.2013, în jurul orei 18:40, inculpatul V. V. în timp ce se afla în autovehiculul VW Transporter cu nr. de înmatriculare CC 6775 CA oprit pe șoseaua Chitilei, în dreptul imobilului nr.299, sector 1, a sustras oglinda retrovizoare lateral din partea stângă, prin ruperea suportului de prindere, a autovehiculului VW Transporter cu nr. de înmatriculare P 2176 AH, aparținând persoanei vătămate B. G.-I..
Pentru dovedirea situației de fapt în cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă: declarația inculpatului V. V., declarațiile părții vătămate constituite parte civiă B. G. I., declarațiile martorilor B. M., B. F., D. I. I., C. I., I. I., B. G. Ș., proces verbal de prindere în flagrant din data de 10.12.2013, procese verbale de cercetare la fața locului din 10.12.2013, respectiv din 11.12.2013 cu planșele foto aferente, fișe de cazier judiciar.
În ședința publică din 28.04.2014 inculpatul V. V. a declarat că solicită aplicarea prev. art.377 C.p.p., că recunoaște săvârșirea faptei astfel cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței, solicitând instanței judecarea în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că situația de fapt descrisă în actul de sesizare corespunde pe deplin adevărului, din coroborarea probelor administrate în faza urmăririi penale rezultând în mod indubitabil că acesta se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Sector 1 București criticând sentința pentru faptul că pedeapsa aplicată inculpatului este inferioară limitelor legale calculate ca urmare a aplicării art. 396 alin. 10 C.p.p. și pentru faptul că instanța a omis să se pronunțe cu privire la măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara ce fusese dispusă contra inculpatului.
Curtea, analizând apelul declarat în cauză în raport de art.417 C. pr. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază că este fondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește situația de fapt, Curtea reține că din coroborarea mijloacelor de probă ce au fost administrate pe parcursul urmăririi penale și a judecății în primă instanță rezultă că situația de fapt ce a fost reținută de către instanța de fond este una corectă.
În ceea ce privește aplicarea principiului legii penale mai favorabile față de inculpat Curtea reține că la data de 01.02.2014 Legea nr. 143/2000 a fost modificată în sensul că au fost reduse considerabil pedepsele prevăzute pentru infracțiunile ce au stat la baza trimiterii în judecată a inculpatului.
Prin decizia Curții Constituționale nr. 256/06.05.2914 s-a arătat că principiul aplicării legii penale mai favorabile urmează a fi incident, însă nu prin combinarea dispozițiilor din legile penale succesive, pentru că, în caz contrar, s-ar anula voința mai sus relevată care are în vedere ansamblul de norme ce au fost integrate organic într-un nou cod și nicidecum dispoziții ori instituții autonome. Altfel spus, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală. Însă, prin aceeași decizie s-a mai arătat că Curtea Constituțională a sancționat punctual un înțeles contrar principiului legii penale mai favorabile în cazul unor instituții de drept penal material (a se vedea în acest sens Decizia nr.1.092 din 18 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.67 din 31 ianuarie 2013 — referitoare la prescripția specială, Decizia nr.1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011 — referitoare la acordul de recunoaștere a vinovăției) nu contravine argumentelor de mai sus, deoarece, în acele decizii, norma mai favorabilă s-a integrat în cuprinsul aceluiași act normativ, nefiind modificată viziunea de ansamblu a reglementării. Astfel, legea de modificare a termenului de prescripție specială (art.I pct.3 din Legea nr.63/2012) a fost încorporată în legea de bază (respectiv Codul penal din 1969), pierzându-și identitatea și integrându-se deplin în filosofia de ansamblu a reglementării existente, situația fiind în mod vădit diferită în cazul succesiunii în timp a două coduri penale, întrucât într-o atare ipoteză se schimbă opțiunea puterii legislative cu privire la însăși filosofia politicii penale. Din acest raționament rezultă că aplicarea legii penale mai favorabile în mod global este obligatorie în cazul în care s-ar dispune combinarea dispozițiilor din legile penale succesive, respectiv cele două coduri penale. În cazul în care însă legea aplicabilă este unică, în acest caz Legea 143/2000, modificarea ei nu atrage imposibilitatea de a dispune aplicarea pedepselor reduse cu sistemul cumulului juridic pe care îl prevedea o altă lege, care este mai favorabilă în raport de actualul Cod penal. În acest caz nu se poate vorbi despre o lex tertia, fiind vorba despre aplicarea mai favorabilă a dispozițiilor legale în raport de fiecare lege în parte, respectiv în primul rând Legea 143/2000 și ulterior aplicarea dispozițiilor mai favorabile dintre cele două coduri penale.
În ceea ce privește legea penală mai favorabilă în acest caz, Curtea apreciază că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de furt calificat săvârșită s-au redus ca urmare a intrării în vigoare a noului cod penal, iar în cazul în care instanța se orientează către o pedeapsă cu închisoarea pentru această infracțiune, lege penală mai favorabilă este noua reglementare penală.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului și a modalității de executare a acesteia, Curtea, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, consideră că o pedeapsă orientată spre minimul rezultat ca urmare a aplicării art. 396 alin. 10 C.p.p. pentru infracțiunea comisă cu suspendarea sub supraveghere a executării, este suficientă pentru reeducarea inculpatului și necesară pentru a se asigura o reinserție socială normală a acestuia.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel, Curtea reține că potrivit art. 399 alin. 1 C.p.p. instanța era obligată a se pronunța cu privire la măsura preventivă ce era dispusă în cauză lucru care nu s-a întâmplat.
Astfel, față de toate aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C.p.p. Curtea va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sector 1 București împotriva sentinței penale nr. 375/30.04.2014 a Judecătoriei Sector 1 București.
Va desființa, în parte, sentința penală nr. 375/30.04.2014 a Judecătoriei Sector 1 București și rejudecând:
În baza art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit. b și d C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen., cu aplicarea art. 396 alin.10 C.p.p., va condamna pe inculpatul V. V., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art.91 alin.1 C.pen. va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 3 ani, calculat conform art.92 C.pen.
În temeiul art.93 C.pen., inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
- se va prezenta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;
- va primi vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- va anunța, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- va comunica schimbarea locului de muncă;
- va comunica informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art.93 alin.2 lit.b C.pen. impune inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În temeiul art.93 alin.3 C.pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul unei instituții Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, pe o perioadă de 60 de zile.
În temeiul art.91 alin.4 C.pen. va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.96 C.pen.
În baza art. 72 C.pen., va constata că inculpatul a fost reținut si arestat preventiv de la data de 10.12.2013 pană la data de 16.01.2014.
În temeiul art. 424 alin. 2 rap la art. 399 alin. 1 C.p.p. va constata încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părași tara dispusă față de inculpat prin decizia din 16.01.2014 a Tribunalului București secția I penala.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 375/30.04.2014 a Judecătoriei Sector 1 București.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare efectuate cu ocazia soluționării apelului exercitat de P. de pe langă Judecătoria Sector 1 București rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C.p.p. admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sector 1 București împotriva sentinței penale nr. 375/30.04.2014 a Judecătoriei Sector 1 București.
Desființează, în parte, sentința penală nr. 375/30.04.2014 a Judecătoriei Sector 1 București și rejudecând:
În baza art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit. b și d C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen., cu aplicarea art. 396 alin.10 C.p.p., condamnă pe inculpatul V. V., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art.91 alin.1 C.pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 3 ani, calculat conform art.92 C.pen.
În temeiul art.93 C.pen., inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
- se va prezenta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;
- va primi vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- va anunța, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- va comunica schimbarea locului de muncă;
- va comunica informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art.93 alin.2 lit.b C.pen. impune inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În temeiul art.93 alin.3 C.pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul unei instituții Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, pe o perioadă de 60 de zile.
În temeiul art.91 alin.4 C.pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.96 C.pen.
În baza art. 72 C.pen., constată că inculpatul a fost reținut si arestat preventiv de la data de 10.12.2013 pană la data de 16.01.2014.
În temeiul art. 424 alin. 2 rap la art. 399 alin. 1 C.p.p. constată încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părași tara dispusă față de inculpat prin decizia din 16.01.2014 a Tribunalului București secția I penală.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 375/30.04.2014 a Judecătoriei Sector 1 București.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare efectuate cu ocazia soluționării apelului rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a inculpatului se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. M. A. C. B.
GREFIER,
E. - A. N.
Red./Thred.M.M.A.
5 ex./13.10.2014
J.Sect.1 – jud.Z.E.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1141/2014.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
