Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1141/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1141/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-10-2014 în dosarul nr. 1141/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1141/A
Ședința publică din data de 03 octombrie 2014
Curtea constituită din:
Președinte: M.-A. M.
Judecător: C. B.
Grefier: E.-A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol pronunțarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria G. împotriva sentinței penale nr.81 din data de 28 ianuarie 2014, a Judecătoriei G., pronunțată în dosarul nr._/23/2013.
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 29 septembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, 03 octombrie 2014 și a decis următoarele:
CURTEA ,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 81/21.01.2014 a Judecătoriei G., s-a dispus „În baza art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 R privind circulația pe drumurile publice, cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal, art. 76 alin.1 lit. d Cod penal și art. 320 indice 1 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul C. T. L. la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică în sânge .
În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a - II - a Cod penal.
În temeiul art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 R privind circulația pe drumurile publice, cu reținerea cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal, art. 76 alin.1 lit. d Cod penal și art. 320 indice 1 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul C. T. L. la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a - II - a Cod penal.
În temeiul art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 R privind circulația pe drumurile publice, cu reținerea cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal, art. 76 alin.1 lit. d Cod penal și art. 320 indice 1 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul C. T. L. la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a - II - a Cod penal.
În temeiul art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 R privind circulația pe drumurile publice, cu reținerea cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal, art. 76 alin.1 lit. d Cod penal și art. 320 indice 1 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul C. T. L. la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a - II - a Cod penal.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, contopește pedepsele aplicate în cauză pentru infracțiunile concurente deduse judecății, dându-se spre executare inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 81 alin. 2 Cod penal coroborat cu art. 82 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixând un termen de încercare de 2 ani și 4 luni.
În baza art.359 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale”.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria G. din data de 18.07.2013, emis în dosarul nr. 1262/P/2012 și înregistrat la Judecătoria G. în urma sesizării instanței cu nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C. T. L. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică în sânge de peste 0,80g/l alcool pur în sânge, prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are dreptul de conducere suspendat, prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal.
În fapt, s-a reținut că la data de 08.03.2012, ora 20.45, pe . Oinacu, jud. G., a condus auto Dacia L. cu nr._ având o concentrație alcoolică peste limita legală iar la datele de 26.10.2012, 21.11.2012 și 05.02.2013 a fost depistat de organele de poliție din Municipiul G. conducând autovehicule pe drumurile publice, deși avea permisul de conducere suspendat.
În faza de urmărire penală, probele s-au administrat prin următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, proces-verbal de declarație învinuit, rezultate alcoltest DRAGER, declarații martori, buletin de analiză toxicologică nr. 429/2012.
În ședința publica din data de 02.12.2013, inculpatul a declarat ca recunoaște în totalitate faptele așa cum sunt menționate în rechizitoriu, solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale si nu solicita administrarea de probe noi, așa cum rezulta din declarația acestuia de la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că situația de fapt descrisă în actul de sesizare corespunde pe deplin adevărului, din coroborarea probelor administrate în faza urmăririi penale rezultând în mod indubitabil că acesta se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel P. de pe langă Judecătoria G. criticand sentința pentru faptul că pedepsele aplicate inculpatului sunt inferioare limitelor legale calculate ca urmare a aplicării art. 396 alin. 10 C.p.p și a dispozițiilor privind circumstanțele atenuante. De asemenea s-a arătat că instanța de fond a dat eficiență atat circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. c) C.pen din 1969 cat și dispozițiilor art. 396 alin. 10 ceea ce nu este corect.
Curtea, analizând apelul declarat în cauză în raport de art.417 C. pr. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază că este fondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește situația de fapt, Curtea reține că din coroborarea mijloacelor de probă ce au fost administrate pe parcursul urmăririi penale și a judecății în primă instanță rezultă că situația de fapt ce a fost reținută de către instanța de fond este una corectă.
În ceea ce privește aplicarea principiului legii penale mai favorabile față de inculpat Curtea reține că la data de 01.02.2014 Legea nr. 143/2000 a fost modificată în sensul că au fost reduse considerabil pedepsele prevăzute pentru infracțiunile ce au stat la baza trimiterii în judecată a inculpatului.
Prin decizia Curții Constituționale nr. 256/06.05.2914 s-a arătat că principiul aplicării legii penale mai favorabile urmează a fi incident, însă nu prin combinarea dispozițiilor din legile penale succesive, pentru că, în caz contrar, s-ar anula voința mai sus relevată care are în vedere ansamblul de norme ce au fost integrate organic într-un nou cod și nicidecum dispoziții ori instituții autonome. Altfel spus, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală. Însă, prin aceeași decizie s-a mai arătat că Curtea Constituțională a sancționat punctual un înțeles contrar principiului legii penale mai favorabile în cazul unor instituții de drept penal material (a se vedea în acest sens Decizia nr.1.092 din 18 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.67 din 31 ianuarie 2013 — referitoare la prescripția specială, Decizia nr.1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011 — referitoare la acordul de recunoaștere a vinovăției) nu contravine argumentelor de mai sus, deoarece, în acele decizii, norma mai favorabilă s-a integrat în cuprinsul aceluiași act normativ, nefiind modificată viziunea de ansamblu a reglementării. Astfel, legea de modificare a termenului de prescripție specială (art.I pct.3 din Legea nr.63/2012) a fost încorporată în legea de bază (respectiv Codul penal din 1969), pierzându-și identitatea și integrându-se deplin în filosofia de ansamblu a reglementării existente, situația fiind în mod vădit diferită în cazul succesiunii în timp a două coduri penale, întrucât într-o atare ipoteză se schimbă opțiunea puterii legislative cu privire la însăși filosofia politicii penale. Din acest raționament rezultă că aplicarea legii penale mai favorabile în mod global este obligatorie în cazul în care s-ar dispune combinarea dispozițiilor din legile penale succesive, respectiv cele două coduri penale. În cazul în care însă legea aplicabilă este unică, în acest caz Legea 143/2000, modificarea ei nu atrage imposibilitatea de a dispune aplicarea pedepselor reduse cu sistemul cumulului juridic pe care îl prevedea o altă lege, care este mai favorabilă în raport de actualul Cod penal. În acest caz nu se poate vorbi despre o lex tertia, fiind vorba despre aplicarea mai favorabilă a dispozițiilor legale în raport de fiecare lege în parte, respectiv în primul rand Legea 143/2000 și ulterior aplicarea dispozițiilor mai favorabile dintre cele două coduri penale.
În ceea ce privește legea penală mai favorabilă în acest caz, Curtea apreciază că limitele de pedeapsă pentru infracțiunile săvarșite nu s-au redus ca urmare a intrării în vigoare a noului cod penal, iar în cazul în care instanța se orientează către o pedeapsă cu închisoarea pentru aceste infracțiuni, lege penală mai favorabilă este vechea reglementare penală care cuprinde în dispozițiile art. 33 și următoarele C.pen din 1969 o modalitate mult mai blandă de sancționare a concursului de infracțiuni decat actuala legislație penală. De asemenea, modalitățile de individualizare ale executării pedepsei prevăzute de art. 81 și 86/1 C.pen din 1969 sunt mai favorabile inculpatului decat cele actuale.
În ceea ce privește primul motiv de apel, Curtea reține că după aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 față de minimul prevăzut de lege pentru infracțiunile săvarșite, limitele minime ale pedepselor scad la 8 luni închisoare. Prin urmare aplicarea art. 76 c.pen. din 1969 ar urma să se facă raportat la minimul special de 8 luni închisoare ceea ce conduce la aplicarea unor pedepse în temeiul art. 76 alin. 1 lit. e) C.pen din 1969 care se vor situa obligatoriu în limitele menționate în acel text.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel, Curtea reține că în cazul aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu poate fi valorificată ca circumstanță atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen din 1969, întrucât recunoașterii săvârșirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valență juridică. Dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 pot fi aplicate concomitent cu dispozițiile art. 396 alin. 10 C. proc. pen., numai atunci când se constată existența unei alte atitudini a inculpatului după săvârșirea infracțiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpatului și a modalității de executare a acesteia, Curtea, avand în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, consideră că aplicare unor pedepse orientate spre minimul rezultat ca urmare a aplicării art. 396 alin. 10 C.p.p. și a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a) C.pen. din 1969 pentru infracțiunile comise cu suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, este suficientă pentru reeducarea inculpatului și necesară pentru a se asigura o reinserție socială normală a acestuia.
Astfel, față de toate aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C.p.p. Curtea va admite apelul declarat de P. de pe langă Judecătoria G. împotriva sentinței penale nr. 81/21.01.2014 a Judecătoriei G..
Va desființa, în parte, sentința penală nr. 81/21.01.2014 a Judecătoriei G. și rejudecând:
În baza art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 76 alin.1 lit. e Cod penal, a art. 396 alin. 10 Cod procedură penală cu și cu aplicarea art. 5 C.pen., va condamna pe inculpatul C. T. L. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică în sânge .
În temeiul art. 71 C.pen. din 1969 va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 61 alin. 1 lit a) teza a II a și lit. b) C.pen. din 1969 pe durata executării pedepsei rezultante principale.
În temeiul art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 76 alin.1 lit. e Cod penal, a art. 396 alin. 10 Cod procedură penală cu și cu aplicarea art. 5 C.pen, va condamna pe inculpatul C. T. L. la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C.pen. din 1969 va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 61 alin. 1 lit a) teza a II a și lit. b) C.pen. din 1969 pe durata executării pedepsei rezultante principale.
În temeiul art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 76 alin.1 lit. e Cod penal, a art. 396 alin. 10 Cod procedură penală cu și cu aplicarea art. 5 C.pen, va condamna pe inculpatul C. T. L. la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C.pen. din 1969 va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 61 alin. 1 lit a) teza a II a și lit. b) C.pen. din 1969 pe durata executării pedepsei rezultante principale.
În temeiul art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 76 alin.1 lit. e Cod penal, a art. 396 alin. 10 Cod procedură penală cu și cu aplicarea art. 5 C.pen, va condamna pe inculpatul C. T. L. la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C.pen. din 1969 va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 61 alin. 1 lit a) teza a II a și lit. b) C.pen. din 1969 pe durata executării pedepsei rezultante principale.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 C.penal va contopi pedepsele aplicate în cauză pentru infracțiunile concurente deduse judecății, și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 luni închisoare, pe care o va spori cu 2 luni închisoare, inculpatul executand în final pedeapsa rezultantă de 4 (patru) luni închisoare.
Aplicarea sporului este necesară pentru ca inculpatul să înțeleagă existența unei răspunderi penale pentru fiecare dintre infracțiunile comise și pentru ca acesta să nu beneficieze practic de impunitate pentru vreuna dintre acestea.
În temeiul art. 71 C.pen. din 1969 va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 61 alin. 1 lit a) teza a II a și lit. b) C.pen. din 1969 pe durata executării pedepsei rezultante principale.
În baza art. 81 alin. 2 Cod penal din 1969 va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni stabilit conform art. 82 din Codul penal din 1969..
În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen din 1969 va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 61 alin. 1 lit a) teza a II a și lit. b) C.pen. din 1969 pe durata termenului de încercare de 2 ani și 4 luni pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale.
În baza art. 404 Cod procedură penală, va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1969, privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 81/21.01.2014 a Judecătoriei G..
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare răman în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C.p.p. admite apelul declarat de P. de pe langă Judecătoria G. împotriva sentinței penale nr. 81/21.01.2014 a Judecătoriei G..
Desființează, în parte, sentința penală nr. 81/21.01.2014 a Judecătoriei G. și rejudecând:
În baza art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 76 alin.1 lit. e Cod penal, a art. 396 alin. 10 Cod procedură penală cu și cu aplicarea art. 5 C.pen., condamnă pe inculpatul C. T. L. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică în sânge .
În temeiul art. 71 C.pen. din 1969 interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 61 alin. 1 lit a) teza a II a și lit. b) C.pen. din 1969 pe durata executării pedepsei rezultante principale.
În temeiul art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 76 alin.1 lit. e Cod penal, a art. 396 alin. 10 Cod procedură penală cu și cu aplicarea art. 5 C.pen, condamnă pe inculpatul C. T. L. la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C.pen. din 1969 interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 61 alin. 1 lit a) teza a II a și lit. b) C.pen. din 1969 pe durata executării pedepsei rezultante principale.
În temeiul art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 76 alin.1 lit. e Cod penal, a art. 396 alin. 10 Cod procedură penală cu și cu aplicarea art. 5 C.pen, condamnă pe inculpatul C. T. L. la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C.pen. din 1969 interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 61 alin. 1 lit a) teza a II a și lit. b) C.pen. din 1969 pe durata executării pedepsei rezultante principale.
În temeiul art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 76 alin.1 lit. e Cod penal, a art. 396 alin. 10 Cod procedură penală cu și cu aplicarea art. 5 C.pen, condamnă pe inculpatul C. T. L. la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C.pen. din 1969 interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 61 alin. 1 lit a) teza a II a și lit. b) C.pen. din 1969 pe durata executării pedepsei rezultante principale.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 C.penal contopește pedepsele aplicate în cauză pentru infracțiunile concurente deduse judecății, și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 luni închisoare, pe care o sporește cu 2 luni închisoare, inculpatul executand în final pedeapsa rezultantă de 4 (patru) luni închisoare.
În temeiul art. 71 C.pen. din 1969 interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 61 alin. 1 lit a) teza a II a și lit. b) C.pen. din 1969 pe durata executării pedepsei rezultante principale.
În baza art. 81 alin. 2 Cod penal din 1969 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni stabilit conform art. 82 din Codul penal din 1969..
În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen din 1969 dispune suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 61 alin. 1 lit a) teza a II a și lit. b) C.pen. din 1969 pe durata termenului de încercare de 2 ani și 4 luni pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale.
În baza art. 404 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1969, privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 81/21.01.2014 a Judecătoriei G..
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare răman în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru a asigura asistența juridică a intimatului inculpat se va avansa din fondurile MJ către Baroul București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. M. A. C. B.
GREFIER,
E. - A. N.
Red./Thred.M.M.A.
5 ex./10.10.2014
Jud.G.– jud.M.A.C.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1/2014. Curtea de... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1143/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
