Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1499/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1499/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 1499/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1499/A
Ședința publică din data de 03.12.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. T.
JUDECĂTOR: G. C. A.
GREFIER: S. V.-V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror B. E. Eliana.
Pe rol se află pronunțarea cu privire la soluționarea apelului declarat de inculpatul Ș. D. M. împotriva sentinței penale nr. 638/10.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 19.11.2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 03.12.2014, când a hotărât următoarele:
Curtea,
Asupra apelului de fata,
Prin sentința penala nr. 638/10.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._, in baza art. 386 alin. 1 din Codul de procedură penală, a fost schimbata încadrarea juridică a faptei inculpatului Ș. D. M. din infracțiunea de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie, faptă prevăzută în art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. e) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969, în infracțiunea de furt, prevăzută în art. 228 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal și art. 5 alin. (1) din Codul penal.
În baza art. 228 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal și art. 5 alin. (1) din Codul penal, a fost condamnat inculpatul Ș. D. M. la pedeapsa de 1 (unu) an și 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt în stare de recidivă postexecutorie.
S-a luat act că persoana vătămată S.C. C. ROAMNIA S.A. – Magazinul Băneasa nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul în valoare de 277, 13 lei fiind recuperat.
În baza art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul Ș. D. M. la plata către stat a sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (700 lei din faza de urmărire penală și 300 lei din faza de judecată), care se va achita în contul IBAN RO59TREZ7035032XXX005229, Cod fiscal_ deschis la Trezoreria Sectorului 3, beneficiar Judecătoria Sector 1.
În baza art. 274 alin. (1) rap. la art. 272 alin. (2) din Codul de procedură penală, s-a dispus avansarea onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat apărarea inculpatului Ș. D. M. în faza de judecată, respectiv av. C. A., în cuantum de 200 lei, din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca, la data de 04.07.2013, în jurul orei 15.45, inculpatul a luat din hipermarketul C. Băneasa 16 seturi de pixuri marca „Roller” în valoare de 277,13 lei, pe care le-a ascuns în buzunarele pantalonilor, după care a ieșit din magazin pe porțile principale, fără a le achita, în scopul însușirii lor pe nedrept.
Instanța de fond a retinut această situație de fapt pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
S-a retinut ca, din plângerea penală (fila 7 din dosarul de urmărire penală), rezultă că în data de 04.07.2013, o persoană necunoscută a sustras de pe raionul BLS din hipermarketul C. Băneasa 16 seturi de pixuri marca „Roller” în valoare de 277,13 lei, iar acesta a fost surprins de către agentul de pază după ieșirea din zona comercială cu produsele asupra sa, fără să le achite, cel în cauză fiind predat imediat organelor de poliție. Pentru acest motiv, persoana vătămată a solicitat dispunerea măsurilor legale ce se impun, precizând (în înscrisul existent la fila 8 din dosarul de urmărire penală) că nu se constituie parte civilă în procesul penal întrucât prejudiciul de 277,13 lei a fost recuperat.
Procesul verbal de constatare a infracțiunii (fila 6 din dosarul de urmărire penală), s-au confirmat cele menționate de persoana vătămată în plângerea formulată, organele de poliție constatând că în camera de interpelare a magazinului se afla persoana în cauză, identificată ulterior în persoana inculpatului Ș. D. M.. De asemenea, a rezultat că în urma efectuării controlului corporal al inculpatului au fost identificate cele 16 seturi de pixuri Roller (11 seturi a câte 2 pixuri marca FRIXION PILOT și 5 seturi a câte 3 pixuri marca FRIXION PILOT).
Instanta de fond a apreciat ca, aceste probe se coroborează și cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv cu dovada de ridicare a bunurilor de la inculpat (fila 18 din dosarul de urmărire penală) și dovada de predare a acestor bunuri persoanei vătămate fila 19 din dosarul de urmărire penală), precum și cu declarația martorului C. R. G. din faza de urmărire penală (fila 17) și din faza de judecată, în care acesta a precizat că în data de 04.07.2013, fiind în exercitare atribuțiilor de serviciu, a fost avertizat de către colegi cu privire la comportamentul suspect al inculpatului, observat pe camerele de supraveghere, sens în care l-a oprit pe inculpat, care ieșise pe la . a trece și pe la casele de marcat, iar inculpatul, la interpelarea sa, a recunoscut că nu a achitat cele 16 seturi de pixuri.
A fost avut in vedere si declarația olografă a inculpatului Ș. D. M. din data de 04.07.2013 (fila 16 din dosarul de urmărire penală), consemnată a fi fost efectuată în cadrul procesului verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare (fila 5 din dosarul de urmărire penală), acesta recunoscând fapta comisă și modalitatea de comitere. Astfel, inculpatul a arătat că a luat de pe un raft 16 seturi de pixuri Pilot, le-a ascuns în buzunarul pantalonilor și a ieșit din spațiul comercial pe la poarte principală fără a achita pixurile și reușind să le fure.
Instanta de fond a apreciat ca, in drept, fapta inculpatului Ș. D. M. constând în aceea că în data de 04.07.2013, în jurul orei 15.45, a luat din hipermarketul C. Băneasa 16 seturi de pixuri marca „Roller” în valoare de 277,13 lei, pe care le-a ascuns în buzunarele pantalonilor, după care a ieșit din magazin pe porțile principale, fără a le achita, în scopul însușirii lor pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt în stare de recidivă postexecutorie, faptă prevăzută în art. 228 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal și art. 5 alin. (1) din Codul penal.
Sub aspectul încadrării juridice, instanța de fond a retinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută în art. 208 alin. (1) comb. cu art. 209 alin. (1) lit. e) din Codul penal din 1968 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1968, iar la termenul de judecată din data de 03.09.2014, instanța a pus în discuția părților, în baza art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care este cercetat inculpatul Ș. D. M. din infracțiunea de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie, faptă prevăzută în art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. e) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969, în infracțiunea de furt, prevăzută în art. 228 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal și art. 5 alin. (1) din Codul penal.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei închisorii care se poate aplica, s-a retinut că aceasta nu poate fi decât în regim de detenție în cazul ambelor reglementări penale succesive întrucât în cauză (astfel cum se va arăta în considerentele următoare) sunt incidente dispozițiile privind recidiva postexecutorie. În acest context, pentru stabilirea legii penale mai favorabile, instanța va avea în vedere doar limitele de pedeapsă din cele două reglementări penale succesive.
Comparând limitele de pedeapsă prevăzute în cele două texte de lege din reglementările penale succesive, instanța constată că infracțiunea de furt calificat, faptă prevăzută în art. 208 alin. (1) comb. cu art. 209 alin. (1) lit. e) din Codul penal din 1968 era pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 3 ani la 15 ani (în cauză neexistând circumstanțe atenuante legale sau judiciare de natură să atragă coborârea obligatorie a maximului special al pedepsei la minimul special prevăzut de 3 ani închisoare), iar infracțiunea de furt (agravanta privind săvârșirea infracțiunii de furt în public din vechea reglementare penală nemaifiind prevăzută ca agravantă în accepțiunea Codului penal intrat în vigoare la data de 01.02.2014) prevăzută în art. 228 alin. (1) din Codul penal este pedepsită cu pedeapsa închisorii de la unu la 3 ani; în acest din ultim caz, aplicând tratamentul sancționator al recidivei postexecutorii prevăzut în art. 43 alin. (5) din Codul penal, noile limite ale pedepsei închisorii devin: de la 1 an și 6 luni la 4 ani și 6 luni închisoare.
Sub acest aspect, s-a apreciat că legea penală mai favorabilă în accepțiunea art. 5 alin. (1) din Codul penal în cazul dat este Codul penal intrat în vigoare la data de 01.02.2014.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care este cercetat inculpatul Ș. D. M. din infracțiunea de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie, faptă prevăzută în art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. e) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969, în infracțiunea de furt, prevăzută în art. 228 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal și art. 5 alin. (1) din Codul penal.
Prima instanta a constatat că fapta de furt este săvârșită în stare de recidivă postexecutorie în raport de pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prin Sentința penală nr. 526 din data de 20.04.2004 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 6359/2002, definitivă prin Decizia penală nr. 5732 din data de 04.11.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv în raport de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 791/28.11.2001 a Tribunalului București, definitivă prin neapelare, pedepse contopite în baza art. 83 din Codul penal din 1968 în pedeapsa rezultantă de 9 ani și 6 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 526 din data de 20.04.2004 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 6359/2002, definitivă prin Decizia penală nr. 5732 din data de 04.11.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-a constata că din pedeapsa rezultantă de 9 ani și 6 luni închisoare, din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data de 08.09.2008, a rămas un rest rămas neexecutat de 1197 zile, astfel încât pedeapsa este considerată executată la data de 18.12.2011. Astfel, pentru pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare din cadrul pedepsei rezultante, termenul de reabilitare judecătorească de 5 ani (prevăzut în art. 166 alin. (1) lit. b) din Codul penal) s-ar fi împlinit la data de 17.12.2016, iar fapta dedusă judecății a fost săvârșită la data de 04.07.2013, deci înainte de împlinirea termenului de reabilitare judecătorească astfel incat inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății în stare de recidivă postexecutorie.
La individualizarea pedepsei prima instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 74 din Codul penal raportate în prezenta cauză, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, circumstanțele personale ale inculpatului (cunoscut cu antecedente penale inclusiv pentru fapte contra patrimoniului, conform fișei de cazier judiciar), fapta dedusă judecății în prezenta cauză fiind săvârșită de inculpat în stare de recidivă postexecutorie, și circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei, respectiv săvârșirea faptei în public.
Astfel, instanța de fond a avut in vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor concretizat în valorile sociale care au fost vătămate – patrimoniul persoanei și relațiile sociale care se formează în jurul acestor valori, dar și obiectul material al infracțiunii și valoarea modică a prejudiciului cauzat de 277,13 lei, precum și faptul că prejudiciul a fost recuperat întrucât inculpatul a fost surprins în flagrant, iar bunurile sustrase de acesta au fost ridicate și predate părții vătămate.
Totodată, prin raportare la dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. f) din Codul penal, instanța de fond a retinut că inculpatul, deși inițial a avut o atitudine de recunoaștere a faptei (în declarația olografă dată), ulterior nu s-a mai prezentat nici în fața organelor de urmărire penală și nici în fața instanței de judecată, deși a fost legal citat prin toate mijloacele procedurale prevăzute de lege.
Prin urmare, prima instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse al cărei cuantum va fi orientat puțin peste minimul special prevăzut de lege.
S-a apreciat ca nu sunt incidente în cauză circumstanțe atenuante legale și judiciare, de natură să atragă reducerea cu o treime a limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea de furt.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei închisorii stabilite, instanța de fond a apreciat că disprețul major al inculpatului față de normele de drept (inculpatul fiind anterior condamnat pentru alte fapte penale, conform fișei de cazier judiciar), fapta dedusă judecății fiind săvârșită de inculpat în stare de recidivă postexecutorie, reprezintă o împrejurare care îndreptățește instanța să considere că reeducarea poate fi asigurată doar prin executarea pedepsei închisorii în detenție.
Cu privire la latura civilă, instanța de fond a constatat că persoana vătămată persoana vătămată S.C. C. ROAMNIA S.A. – Magazinul Băneasa a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal, prejudiciul în valoare de 277,13 lei fiind recuperat, instanța urmând să ia act de acest aspect.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel inculpatul Ș. D. M..
In motivarea apelului declarat de inculpat s-a invederat faptul ca sentinta pronuntata de instanta de fond este lovita de nulitate absoluta intrucat inculpatul, deși era arestat din luna august 2014, nu a fost adus la judecarea cauzei la prima instanta la termenul din septembrie 2014.
S-a mai invocat si faptul ca instanta de fond nu a avut in vedere la individualizarea pedepsei faptul ca inculpatul a recunoscut săvârșirea infractiunii, imprejurare fata de care se impunea retinerea circumstantelor atenunate si reducerea pedepsei sub minimul prevazut de lege.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd disp. art. 417 alin. 2 cod pr. penală, Curtea constată că apelul este fondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 364 alin. 1 c.p.p., judecata cauzei are loc în prezența inculpatului, aducerea inculpatului aflat în stare de deținere la judecată fiind obligatorie.
Potrivit art. 281 alin. 1 lit. e c.p.p., determină întotdeauna aplicarea nulității încălcarea dispozițiilor privind prezența suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii.
Se constatat faptul ca inculpatul Ș. D. M. a fost arestat la data de 14.08.2014 fiind incarcerat la P. R. la data de 22.08.2014 în baza MEPI nr. 176/2014 emis de Judecătoria Sectorului 3 București.
Desi incarcerat, inculpatul Ș. D. M. nu a fost adus la Judecatoria Sector 1 Bucuresti, la termenul de judecata din data de 03.09.2014 cand au avut loc dezbaterile la instanta de fond in prezenta cauza nr._ .
Cum potrivit art. 281 alin. 4 lit. b c.p.p., incălcarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 281 alin. 1 lit. e c.p.p. poate fi invocata in orice stare a procesului dacă încălcarea a intervenit în cursul judecății, Curtea va constatat nulitatea absoluta a sentinței penale nr. 638/10.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, avand in vedere faptul ca, desi incarcerat, inculpatul Ș. D. M. nu a fost adus in fata instantei de fond la termenul de judecata din data de 03.09.2014 cand au avut loc dezbaterile.
Față de motivul de apel constand in nulitatea absoluta a sentintei primei instante, Curtea apreciază că nu se mai impune analizarea, de catre instanta de control judiciar, a celorlalte motive de apel invocate de inculpat, precum cele privind individualizarea pedepsei.
Pentru considerentele mai sus expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. b Cod pr. penală va fi admis apelul declarat de apelantul-inculpat Ș. D. M., va fi desfiinta sentința penala nr. 638/10.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, cauza urmand a fi trimisa la rejudecare Judecătoriei Sectorului 1 București.
Văzând și art. 275 alin 3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. b C.pr.pen., admite apelul formulat de apelantul-inculpat Ș. D. M. împotriva sentinței penale nr. 638/10.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, desființează sentința penală apelată și dispune rejudecarea de către Judecătoria Sectorului 1 București.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, onorariului avocatului din oficiu (200 de lei), urmând a fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată in sedinta publica azi, 03.12.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
G. T. G. C. A.
GREFIER
S. V.-V.
Red./tehnored. G.C.A.
Jud. fond M.M.O.
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 375/2014.... → |
|---|
