Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1536/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 1536/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 1536/2014

DOSAR NR._

(_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.1536/A

Ședința publica de la 09.12.2014

P. - D. L.

JUDECĂTOR – I. T.

GREFIER - S. N.

* * * * * *

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr.310/01.10.2014 pronunțate de Judecătoria B., în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință se prezintă intimatul inculpat T. I. C., personal și asistat de apărător ales L. Gigel, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind intimatele părți civile N. D. și T. J. C..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Intimatul inculpat T. I. C. identificat cu CI . nr._ arată că menține declarațiile date în cauză și nu dorește să dea declarații suplimentare în fața instanței de apel.

Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului declarat de P..

Reprezentantul Ministerului Public critică hotărârea atacată sub aspectul nelegalității, având în vedere că instanța s-a pronunțat numai cu privire la o faptă, iar inculpatul a fost trimis în judecată pentru două fapte, sens în care solicită desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Apărătorul ales al intimatului inculpat T. I. C. solicită modificarea hotărârii apelate și pronunțarea unei hotărâri legale, cu reținerea dispozițiilor art.38, 39 Cod penal și menținerea dispozițiilor art.83, 85 Cod penal.

Intimatul inculpat T. I. C., în ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă comiterea faptei.

CURTEA,

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr.310 din 01.10.2014, pronunțată de Judecătoria B., în baza art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen. a fost condamnat inculpatul T. I. C. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.

În baza art. 66 alin. 1 lit. a), b) C. pen. a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a), b) C. pen. a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 83 Cod penal, s-a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii, stabilind un termen de supraveghere de 2 ani, conform art. 84 C. pen.

În conformitate cu art. 85 C.pen. s-a dispus ca inculpatul T. I. C. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

- va primi vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa

- va anunța, în prealabil, orice schimbare a locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

- va comunica schimbarea locului de muncă;

- va comunica informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Supravegherea măsurilor și executarea obligațiilor stabilite prin prezenta sentință penală a fost efectuat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În baza art.404 alin.3 C.p.p. i s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 88 Cod penal, referitoare la situațiile care atrag revocarea amânării aplicării pedepsei.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. și art. 19 Cod procedura penală raportat la art. 1357 cod civil a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de partea civilă N. D..

În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 58/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. din data de 24.03.2014, înregistrat sub nr._ la data de 09.04.2014, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpaților B. NICUȘOR pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin.1 – art. 229 alin.1 lit.d c.p., cu aplic. art. 38 alin.1 C.p. și art. 41 alin.1 C.p. (două fapte) și T. I. C., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 48 alin.1 C.p. rap. la art. 228 alin.1 – art. 229 alin.1 lit.d C.p. cu aplic. art. 38 alin.1 C.p. (două fapte).

În actul de sesizare s-a reținut, în esență, că la data de 17.01.2014, în intervalul ora 18:28 – 20:25, a pătruns prin forțarea ușii de acces și respectiv a ferestrei tip termopan în locuința numitei N. D. situată în comuna Moara Vlăsiei, ., județul I. (de unde a sustras un ceas de damă marca Longines în valoare de 1.600 euro) și în locuința numitei T. J. C. situată în ., ..1, județul I. (de unde a sustras un laptop marca HZ, zece parfumuri bărbătești de diferite mărci și cartea de identitate a persoanei vătămate, bunuri în valoare de 4.000 lei.

La data de 17.01.2014 inculpatul T. I. C. a condus autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_, împrumutat de către inculpatul B. Nicușor zis ,,Ș.”, cu care l-a transportat pe acesta în . unde B. Nicușor a plecat de la mașină circa 30 minute și, ulterior, l-a transportat în zona Tâncăbești (comuna Snagov, . asemenea, inculpatul B. Nicușor a plecat de la mașină circa 20 minute. Inculpatul Ț. I. C. zis,, C.” a primit de la inculpatul B. Nicușor suma de 100 lei și o sticluță de parfum, pe care ulterior a predat-o organelor de poliție, fiind recunoscută de către numitul Taher A. (soțul persoanei vătămate T. J. C.) ca fiind una din cele sustrase din locuința sa în data de 17.01.2014.

Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă: plângeri și declarații părți vătămate, procese verbale de cercetare la fața locului, procese verbale de investigații și planșe fotografic, procese verbale de redare rezumativă a convorbirilor telefonice, declarații martor, declarații inculpați.

Prin încheierea din 14.05.2014, pronunțată în procedura de cameră preliminară, în baza art. 346 alin.2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.58/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

Prin încheierea de ședință din data de 17.06.2014, instanța a dispus disjungerea cauzei în ceea ce îl privește pe inculpatul B. Nicușor și formarea unui dosar separat cu termen de judecată la data de 23.09.2014.

Prin încheierea de ședință din 23.09.2014 a fost admisă cererea inculpatului T. I. C. de judecare potrivit procedurii simplificate în cazul recunoașterii învinuirii, cu motivarea ce se regăsește în conținutul încheierii, declarația inculpatului dată potrivit art. 375 alin.1 Cod procedură penală fiind consemnată separat și atașată la dosar.

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut situația de fapt, așa cum a fost prezentată în rechizitoriul parchetului.

Situația de fapt rezultă din declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptei, coroborate cu materialul probator administrat în faza de urmărire penală (proces verbal de sesizare, declarații martori, declarații inculpat, plângere persoană vătămată, adresă prejudiciu, proces verbal de cercetare la fața locului, planșă foto).

Instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului T. I. C. care la data de 17.01.2014 a condus autoturismul marca Opel Astra cu nr. De înmatriculare_, împrumutat de către inculpatul B. Nicușor, zis S., cu care l-a transportat pe acesta din urma in . unde B. Nicușor a plecat de la mașina cca 30 minute si ulterior l-a transportat in zona Tâncăbeștie (comuna Snagov, . asemenea B. Nicușor a plecat de la mașina cca 20 minute, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat prevăzute de art. 48 alin.1 C.pen. rap. la art. 228 alin.1 – 229 alin.1 lit.d C.p..

Sub aspect obiectiv, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de sprijinire a inculpatului B. Nicușor în acțiunea de luare a bunurilor din posesia părților vătămate, prin transportarea acestuia la locul faptei si preluarea sa după săvârșirea infracțiunii, motiv pentru care se poate reține în sarcina petentului o activitate infracțională specifică participației penale în modalitatea complicității.

Urmarea imediată a faptelor este producerea unui prejudiciu in patrimoniul părților vătămate, iar legătura de cauzalitate dintre faptă si prejudiciu este dovedita prin probatoriul administrat.

Sub aspect subiectiv, participația sub forma complicității se poate realiza, din punct de vedere subiectiv, și cu intenție indirectă. Așa fiind, există complicitate nu numai atunci când rezultatul acțiunii autorului este prevăzut ca fiind cert, ci și atunci când acesta este prevăzut ca fiind eventual. De asemenea, pentru existența complicității nu este necesar ca cel care ajută sau înlesnește comiterea faptei să dorească să coopereze la săvârșirea acesteia, fiind suficient să accepte ca prin activitatea sa să contribuie la comiterea infracțiunii și la producerea rezultatului ei.

Inculpatul a avut reprezentarea faptelor sale și a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părților vătămate și chiar daca nu a urmărit, cel puțin a acceptat acest rezultat, intenția sa fiind indirect, in accepțiunea art. 16 alin.3 lit.b C.pen.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C. pen. și anume împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea infracțiunii și în timpul procesului penal (după săvârșirea infracțiunii a cooperat cu organele judiciare, pe parcursul urmăririi penale și a judecății recunoscând și regretând fapta comisă), nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială (reținându-se lipsa antecedentelor penale, un loc de munca stabil, o buna comportare în societate).

Instanța a avut în vedere la dozarea pedepsei reducerea cu o treime a limitelor minime și maxime prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, ca urmare a reținerii art. 396 alin.10 C.pr.pen.

Față de cele reținute, instanța a considerat că stabilirea unei pedepse orientate la minimul special prevăzut de lege, pentru infracțiunea săvârșită este suficient pentru reeducarea inculpatului T. I. C., motiv pentru care a fost stabilită pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 66 alin. 1 lit. a), b) C. pen. instanța de fond a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă sentinței.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

Instanța de fond a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a și b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat au fost interzise pe durata executării pedepsei.

În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i s-a interzis exercițiul acestui drept.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a), b) C. pen. instanța de fond a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Sub aspect civil, din cererea de constituire de parte civilă depusă la dosar de către partea civilă N. D. a rezultat că valoarea estimată a prejudiciului cauzat prin infracțiunea săvârșită este de 800-1000 euro (contravaloarea unui ceas Longines de damă). Deși partea civilă a menționat că nu au fost sustrase alte bunuri în afara ceasului, totuși suma cu care aceasta s-a constituit parte civilă în procesul penal a fost de 1600 euro.

Potrivit art. 19 alin. (1) NCPP, „acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale”.

Instanța de fond a respins acțiunea civilă, constatând ca nu sunt întrunite toate condițiile privind răspunderea civilă delictuală, respectiv prejudiciul suferit nu este cert, nefiind depuse înscrisuri sau alte dovezi din care să rezulte achiziția și valoarea ceasului de damă.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 397 alin. (1) C. pr. pen. și art. 19 C. pr. pen. raportat la art. 1357 Cod Civil a fost respinsă acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă N. D., nefiind cert prejudiciul cauzat prin infracțiune.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, instanța, făcând din nou trimitere la situația inculpatului, bine integrat din punct de vedere social, a reținut că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în penitenciar, constatând îndeplinite și condițiile referitoare la cuantumul pedepsei și lipsa condamnărilor anterioare, în baza art. 83 Cod penal, a dispus amânarea aplicării pedepsei, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condițiile art. 84 Cod penal.

In conformitate cu dispozițiile art. 85 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul T. I. C. a trebuit să respecte obligațiile impuse de acest text de lege.

Potrivit art. 404 alin.2 C. pr. pen. instanța de fond a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și ale săvârșirii altei infracțiuni, până la expirarea termenului de supraveghere.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria B. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de apel depuse în scris de P., s-a arătat că instanța de fond s-a pronunțat, în ceea ce-l privește pe inculpatul T. I. C., numai cu privire la o faptă de complicitate la furt calificat și pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu amânarea aplicării acesteia, și nu la două fapte, cum instanța a reținut că acesta a fost trimis în judecată.

În consecință, P. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, în sensul condamnării inculpatului T. I. C. și pentru cea de-a doua infracțiune de furt calificat săvârșită de acesta.

Inculpatul T. I. C. asistat de apărător ales, la termenul din 9.12.2014, a arătat că își menține declarațiile date în cauză și în faza de apel nu mai dorește să dea alte declarații.

Curtea, analizând hotărârea atacată în cauză în raport de motivele invocate și de art.417 C. pr. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin rechizitoriul nr. 58/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. din data de 24.03.2014, înregistrat sub nr._ la data de 09.04.2014, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului T. I. C., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 48 alin.1 C.p. rap. la art. 228 alin.1 – art. 229 alin.1 lit.d C.p. cu aplic. art. 38 alin.1 C.p.-două fapte, constând în ajutorul acordat coinculpatului B. NICUȘOR care la data de 17.01.2014, în intervalul ora 18:28 – 20:25, a pătruns prin forțarea ușii de acces și respectiv a ferestrei tip termopan în locuința numitei N. D. situată în comuna Moara Vlăsiei, ., județul I. (de unde a sustras un ceas de damă marca Longines în valoare de 1.600 euro) și în locuința numitei T. J. C. situată în ., ..1, județul I. (de unde a sustras un laptop marca HZ, zece parfumuri bărbătești de diferite mărci și cartea de identitate a persoanei vătămate, bunuri în valoare de 4.000 lei.

Prima instanță a reținut în considerentele hotărârii și a dispus condamnarea doar cu privire la complicitatea la o singură infracțiune de furt comisă de inculpatul B., în condițiile în care inculpatul fusese trimis în judecată pentru două fapte de complicitate.

Curtea apreciază că nu poate dispune o soluție cu privire la cea de-a doua infracțiune direct în apel și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, deși omisiunea primei instanțe de a se pronunța nu se numără printre cazurile în care se poate dispune această soluție, potrivit art. 421 pct. 2 lit. b Cpp. Această soluție se impune ca urmare a aplicării directe a dreptului la două grade de juridicție în materie penală, stabilit de art. 2 din Protocolul nr. 7 al CEDO, potrivit căruia persoana declarată vinovată de o infracțiune are dreptul să ceară examinarea declarației de vinovăției sau condamnării de către o juridicție superioară. Or, în situația în care Curtea ar dispune o soluție de condamnare pentru prima oară în apel, inculpatul nu ar avea acces la exercitarea controlului judiciar asupra acestei decizii, hotărârea fiind definitivă. Totodată, se constată situația din prezenta cauză nu se numără printre excepțiile prevăzute de art. 2 alin. 2 cu privire la care este suficientă existența unui singur grad de jurisdicție: în cazul infracțiunilor minore (în cazul acestora, înlăturarea dublului grad de jurisdicție trebuie prevăzut expres, or dispozițiile art. 38 alin. 2 Cpp nu exclud hotărârile judecătoriilor cu privire la infracțiunile de furt de la exercitarea apelului), în cazul în care inculpatul a fost judecat în primă instanță de cea mai înaltă jurisdicție, ori a fost condamnat și declarat vinovat ca urmare a unui apel împotriva achitării sale.

Față de cele reținute, Curtea, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen. va admite apelul declarat P., va desființa sentința penală atacată și o va trimite spre rejudecare.

În baza art.275 alin.3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.421 pct.2 lit.b C. pr. pen. admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr.310/01.10.2014 pronunțate de Judecătoria B., în dosarul nr._ .

Desființează sentința penală atacată și trimite cauza spre rejudecare.

În baza art.275 alin.3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 09.12.2014.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

D. LupașcuIsabelle T.

GREFIER,

S. N.

Red. I.T./08.01.2015

Dact. A.L. 2 ex./

Jud. B. – jud.: Tășcan A.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1536/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI