Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1369/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1369/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 1369/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1369/A
Ședința publică din data de 11.11.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: O. B.
JUDECĂTOR: S. C.
GREFIER: I. D.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și inculpatul B. M. împotriva sentinței penale nr. 407/28.04.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din 03.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, Curtea, în baza art. 391 alineat 1 Cod procedură penală, a stabilit termen de pronunțare pentru astăzi, 11.11.2014.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 407/28.04.2014, Judecătoria Sectorului 2 București, în temeiul art. 386 alin. 1 noul Cod procedura penală, a respins ca neîntemeiată solicitarea formulată de apărătorul inculpatului, de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 2 OUG nr. 195/2002 în infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. 2 noul Cod penal cu aplicarea art. 5 alin. 1 noul Cod penal.
În temeiul art. 386 alin. 1 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 2 OUG nr. 195/2002 în infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 2 OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 alin. 1 noul Cod penal.
În temeiul art. 86 alin. 2 OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 alin. 1 noul Cod penal, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală a condamnat pe inculpatul B. M. la pedeapsa închisorii de 2 ani (faptă din 01.01.2010).
În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 65 alin. 1, 3 noul Cod penal a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, i (dreptul de a conduce orice categorie de autovehicule), k noul Cod penal.
În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 67 alin. 1 noul Cod penal, art. 66 alin. 1 noul Cod penal a interzis inculpatului, pe o perioadă de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, i (dreptul de a conduce orice categorie de autovehicule), k noul Cod penal.
În temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 85 alin. 1 vechiul Cod penal a anulat suspendarea condiționată dispusă prin sentința penală nr. 233/30.03.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2010, definitivă prin nerecurare la 19.04.2011.
În temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 85 alin. 1 vechiul Cod penal a anulat suspendarea condiționată dispusă prin sentința penală nr. 699/05.10.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2011, definitivă prin nerecurare la 25.10.2011.
În temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 85 alin. 1 vechiul Cod penal, art.34 alin. 1 lit. b vechiul Cod penal a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, de 2 ani închisoare, cu pedeapsa închisorii de 1 an aplicată prin sentința penală nr. 233/30.03.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2010, definitivă prin nerecurare la 19.04.2011 și pedeapsa închisorii de 1 an, aplicată prin Sentința penală nr. 699/05.10.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2011, definitivă prin nerecurare la 25.10.2011, inculpatul având de executat, în final, pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 88 vechiul Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de la data de 23.07.2008.
În temeiul art. 45 alin. 5 noul Cod penal cu referire la art. 45 alin. 2 noul Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii, conform art. 65 alin. 1, 3 noul Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, i (dreptul de a conduce orice categorie de autovehicule), k noul Cod penal.
În temeiul art. 45 alin. 2 noul Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii, conform art. 67 alin. 1 noul Cod penal, art. 66 alin. 1 noul Cod penal, pe o perioadă de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, i (dreptul de a conduce orice categorie de autovehicule), k noul Cod penal.
În temeiul art. 274 alin. 2 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 900 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 01.01.2010, în jurul orei 00:15, după ce consumase băuturi alcoolice (prezentând halenă alcoolică, nistagmus lateralizat), inculpatul B. M. a condus autoturismul marca BMW, de culoare albă, cu nr. de înmatriculare P-7435-AK (înmatriculat în Bulgaria), pe .. București, Sector 2, dinspre .. V., iar când a ajuns în apropiere de Spitalul Sf. P., în dreptul imobilului cu nr. 213, a intrat în coliziune cu un alt autoturism marca Hummer, cu nr. de înmatriculare_, condus în aceeași direcție de mers de către numitul P. I.-Alvin.
Din coroborarea procesului verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare încheiat de DGPMB- Brigada Rutieră la 27.09.2013 cu procesul verbal de cercetare la fața locului încheiat de DGPMB- BPR- Serviciul 4 la 01.01.2010 și planșele foto aferente, cu declarațiile date de inculpat si de martorii P. I. Alvin, V. M. A., buletinul de examinare clinică încheiat de INML la 01.01.2010 a rezultat că, din accidentul rutier astfel produs, a rezultat avarierea celor două autovehicule și a altor trei autoturisme ce erau parcate regulamentar la marginea din dreapta a părții carosabile, precum și vătămarea corporală a numitului V. M.- A., pasager al autoturismului condus de inculpat, care a fost transportat la Spitalul Sf. P., unde i-au fost acordate îngrijirile medicale necesare.
Din coroborarea mijloacelor de probă anterior menționat a rezultat și că, întrucât prezenta halenă alcoolică, inculpatului B. M. i s-a solicitat să se supună testării cu aparatul etilotest, însă acesta a refuzat (invocând unele probleme medicale), acceptând însă să fie condus la sediul I.N.M.L. „M. Minovici" din Mun București, unde, în urma probelor recoltate, s-a stabilit că acesta avea o îmbibație alcoolică de 0,00 g/l alcool pur în sânge.
Din raportul de expertiză medico - legală nr. A_, eliberat de I.N.M.L. la data de 29.10.2012 a rezultat că, în urma examinării documentației medicale puse la dispoziție, medicul legist a concluzionat că partea vătămată V. M.- A., în vârstă de 18 ani la data accidentului, a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce la data de 01.01.2010, prin lovire cu și de corpuri dure, posibil în circumstanțele unui accident rutier, necesitând pentru vindecare 25- 30 zile de îngrijiri medicale. Victima a declarat însă că nu dorește să depună plângere prealabilă față de numiții B. M. și P. I.- Alvin.
Cazierul auto al inculpatului a relevat faptul că acestuia i-a fost reținut permisul de conducere de categoria B seria_, cu ocazia implicării într-un accident rutier la data de 17.03.2009, soldat cu vătămare de persoane, fiindu-i eliberată o dovadă înlocuitoare, cu drept de circulație pentru 15 zile. Ultima prelungire a dreptului de circulație a fost acordată de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, prin rezoluția nr. 3857/P/2009 din data de 27.11.2009, pe o durată de 30 zile, cu valabilitate până la data de 26.12.2009, astfel încât, la data de 01.01.2010, inculpatul nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, conform art. 97 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, republicată.
Din declarațiile date de inculpat a rezultat că acesta cunoștea că avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, întrucât nu mai obținuse prelungirea dreptului de circulație.
Sub aspectul încadrării juridice s-a reținut că, potrivit art. 86 alin. 2 OUG nr. 195/2002 și art. 335 alin. 2 Cod penal infracțiunea de conducere a unui autoturism pe drumurile publice având permisul de conducere suspendat este pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă. Limitele pedepsei amenzii sunt, însă, conform noului Cod penal - art.61 alin. 4 și alin. 2 - de la minimum 1.800 lei la maximum 150.000 lei, în timp ce conform vechiului Cod penal - art.63 alin. 3 Cod penal 1969 - sunt de la minimum 500 lei la maximum 30.000 lei.
În consecință, s-a constatat că dispozițiile anterioare sunt mai favorabile.
In drept, s-a apreciat că fapta inculpatului B. M. care, pe data de 01.01.2010, a condus un autovehicul pe un drum public - .. București, Sector 2-, în condițiile în care dreptul său de a conduce autoturisme pe drumurile publice era suspendat, împrejurare cunoscută de inculpat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice având permisul de conducere suspendat, prevăzută de art. 86 alin. 2 O.U.G. 195/2002 cu aplicarea art. 5 alin. 1 noul Cod penal.
Pentru a aprecia cu privire la pericolul social concret al faptei săvârșite de către inculpat, instanța a avut în vedere împrejurarea că acesta - deși cunoștea că dreptul său de a conduce era suspendat - a înțeles să conducă autoturismul pe drumurile publice. De asemenea, s-a avut în vedere și faptul că inculpatul a fost condus autoturismul pe un drum intens circulat și că a fost implicat într-un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a unei persoane persoană care, însă, nu a depus plângere împotriva inculpatului.
Având în vedere împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, astfel cum au fost acestea descrise și reținute anterior, faptul că inculpatul a fost sancționat în mod repetat pentru abateri vizând regimul circulației rutiere (ceea ce denotă ignorarea repetată a regulilor vizând regimul circulației rutiere), faptul că este cunoscut cu antecedente penale, a fost aplicată inculpatului o pedeapsă cu închisoarea de 2 ani.
Legea penală anterioară fiind identificată ca fiind legea penală mai favorabilă, văzând și dispozițiile art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, s-a făcut aplicarea dispozițiilor codului penal anterior privind pedepsele accesorii și complementare.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și inculpatul B. M.,care au criticat solutia instanței pentru motive de nelegalitate si netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, Ministerul Public a susținut, în esență, căaplicarea pedepselor accesorii si complementare conform art. 65 alin.1, 3, art. 67 alin.1 Cod penal, art. 66 alin.1, lit. a, b, i și k Cod penal este contrară dispozițiilor art. 12 alin.1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009. Totodată, s-a criticat opțiunea instanței de fond de a înlătura acest aspect de nelegalitate prin parcurgerea procedurii reglementate de art. 278 C.pr.pen. referitoare la îndreptarea erorilor materiale.
Apelantul – inculpat B. M. a formulat exclusiv critici referitoare la modalitatea de individualizare a executării pedepsei, apreciind că împrejurările comiterii faptei, circumstanțele sale personale favorabile (a finalizat studiile liceale, în prezent este student, încadrat în muncă, nu a mai condus un vehicul de cinci ani), precum si conduita sa procesuală sinceră justifică reducerea pedepsei si suspendarea executării acesteia.
În vederea soluționării apelului, inculpatul B. M. a fost ascultat la data de 03.11.2014, limitându-se la a-și menține poziția procesuală anterioară.
Examinând actele dosarului și sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 417 alin. 2 C.pr.pen., Curtea apreciază fondate apelurile declarate, în limitele ce se vor arăta si pentru următoarele considerente:
Soluționarea cauzei în procedura simplificată a judecății în cazul recunoașterii învinuirii s-a făcut cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de art. 374 - 375 Cod de procedură penală, inculpatul B. M. declarând, anterior începerii cercetării judecătorești, că recunoaște fapta reținută în actul de sesizare și solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Situația de fapt reținută de instanța de fond nu a făcut obiect de critică în cel de-al doilea grad de jurisdicție, Curtea însăși constatând, în virtutea efectului integral devolutiv al căii de atac declarate, temeinicia hotărârii din această perspectivă.
Probatoriul confirmă neîndoielnic că, la data de că la data de 01.01.2010, în jurul orei 00:15, inculpatul B. M. a condus autoturismul marca BMW, de culoare albă, cu nr. de înmatriculare P-7435-AK (înmatriculat în Bulgaria), pe .. București, Sector 2, dinspre .. V., având dreptul de a conduce suspendat.
Încadrarea juridică a faptei a fost corect reținută, conducerea unui autovehicul în circumstanțele spetei întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 (actual art. 335 alin. 2 C.pen).
Din perspectiva succesiunii de legi în timp si a aplicării prevederilor art. 5 C.pen., Curtea constată că prima instanță a identificat corect legea veche ca fiind mai favorabilă, întrucât incidența dispozițiilor art. 85 C.pen. din 1969 si efectele concursului de infracțiuni existent în speță conferă fostului art. 34 din vechiul cod (care reglementa doar facultatea sporirii pedepsei în caz de infracțiuni) un caracter mai favorabil comparativ cu actualul art. 39 C.pen. (care obligă la sporirea pedepsei în această ipoteză).
Sub aspectul individualizării duratei pedepsei principale, contrar sustinerilor apelantului-inculpat, Curtea apreciază că determinarea acesteia la nivelul maximului special redus cu 1/3 conform art. 396 C.pr.pen. este temeinică. Gravitatea concretă a faptei nu poate fi evaluată exclusiv prin prisma naturii acesteia, ci presupune examinarea tuturor urmărilor sale – care, în cazul concret, s-au materializat în producerea unui accident de circulatie soldat atât cu vătămarea corporală a unei persoane, cât și cu avarierea mai multor autoturisme.
În plus, fapta dedusă judecătii se plasează în contextul mai larg al adoptării de către inculpat, la nivelul anilor 2008-2009, a unei conduite ilicite repetitive, orientate preponderent spre atingerea a două tipuri de relații sociale – de natura celor protejate prin OUG nr. 195/2002 și de natură patrimonială - fapt ce a atras, de altfel, si condamnarea sa anterioară la pedeapa de 1 an închisoare (prin sentința penală nr. 699/2011), precum și sancționarea administrativă repetată.
Or, în contextul acestui model comportamental, este legitimă concluzia unei periculozități însemnate a persoanei inculpatului și se justifică stabilirea unei pedepse la nivelul maximului special permis de lege în cazul concret.
În schimb, intervalul de timp destul de semnificativ scurs de la data comiterii faptei – aproximativ 5 ani – și conduita pozitivă manifestată de inculpatul B. M. în tot acest timp (apelantul vădind preocuparea constantă de a se conforma exigențelor sociale, prin prestarea unor activităti licite și de a se abtine, ulterior datei comiterii prezentei infracțiuni, de la implicarea în orice alte raporturi de conflict penal) relevă derularea unui proces de reală îndreptare a inculpatului, pentru a cărui finalizare nu este necesară încarcerarea sa. Curtea are în vedere, în acest sens, si faptul că toate condamnările anterioare pentru fapte concurente se plasează în acelasi interval de timp, fiind partial explicabile și prin prisma vârstei fragede a apelantului la acel moment, respectiv18-19 ani.
D. urmare, supravegherea conduitei inculpatului pe o durată determinată si suspendarea executării pedepsei în conditiile prevăzute de art. 861 C.pen. din 1969 reprezintă mijloacele adecvate pentru reducarea deplină a acestuia, Curtea urmând a modifica sentinta în mod corespunzător, prin determinarea unui termen de încercare adecvat și prin aplicarea dispozitiilor art. 863 alin. 1, 3 si art. 865 C.pen. din 1969.
Va interzice inculpatului inclusiv dreptul de a conduce pe durata termenului de încercare, întrucât săvârșirea, la un scurt interval de timp, a două fapte grefate, ambele, pe ignorarea normelor de siguranță a circulației rutiere conduce la concluzia că o reală reeducare a inculpatului reclamă abținerea sa de la desfășurarea acestui tip de activitate pe un anumit interval de timp.
Referitor la pedepsele complementare și accesorii stabilite în spetă, criticile procurorului sunt în totalitate fondate.
Interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 C.pen. în conditiile reglementate de art. 67, respectiv art. 65 din acelasi cod este contrară exigentelor art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, conform căruia pedepsele accesorii si complementare se aplică potrivit legii identificată ca fiind mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, în speță aceasta fiind legea veche. Opțiunea instantei de fond de a înlătura acest aspect de nelegalitate ulterior pronunțării sentintei apelate, prin recursul la procedura reglementată de art. 278 C.pr.pen. este, la rândul său, nelegală, deoarece o greșeală de judecată nu se confundă cu o eroare materială, astfel încât îndreptarea celei dintâi reclamă întotdeauna anularea sentintei.
În raport de aceste considerente, instanta de apel se va raporta la dispozitiile art. 71 și art. 64 din Codul penal din 1969, urmând a aplica inculpatului exclusiv pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, urmată de suspendarea executării acesteia pe durata termenului de încercare, conform alineatului 5 al art. 71 C.pen. din 1969.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și inculpatul B. M., va desființa încheierea din data de 14.07.2014 și, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, în fond:
Va înlătura aplicarea pedepsei complementare a interzicerii, pe o durată de 5 ani, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, i, k C.pen. și a pedepsei accesorii constând în interzicerea acelorași drepturi, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 71 C.pen. din 1969 va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. din 1969.
În baza art. 861 din Codul penal din 1969 va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului B. M., pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 862 C.pen. din 1969, termen care se calculează de la data de 19.04.2011, conform art. 865 alin. 2 C.pen. din 1969.
În baza art. 863 alin. 1, 3 C.pen. din 1969 va obliga inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere și obligații: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele stabilite de acesta; să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; să nu conducă niciun vehicul.
Va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 C.pen. din 1969 referitoare la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neexecutării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere și a obligațiilor stabilite, precum și în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 71 al. 5 C.pen. din 1969 va suspenda executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureștiși inculpatul B. M. împotriva sentinței penale nr. 407/28.04.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.
Desființează încheierea din data de 14.07.2014 și, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, în fond:
Înlătură aplicarea pedepsei complementare a interzicerii, pe o durată de 5 ani, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, i, k C.pen. și a pedepsei accesorii constând în interzicerea acelorași drepturi, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 71 C.pen. din 1969 interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. din 1969.
În baza art. 861 din Codul penal din 1969 dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului B. M., pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 862 C.pen. din 1969, termen care se calculează de la data de 19.04.2011, conform art. 865 alin. 2 C.pen. din 1969.
În baza art. 865 alin. 1, 3 C.pen. din 1969 obligă inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere și obligații:
-să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele stabilite de acesta;
-să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
-să nu conducă niciun vehicul.
Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 C.pen. din 1969 referitoare la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neexecutării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere și a obligațiilor stabilite, precum și în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 71 al. 5 C.pen. din 1969 suspendă executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2014.
Președinte, Judecător,
O. B. S. C. Grefier,
I. D.
Red. S.C.
Thred.V.D./4 ex./22.12.2014
J.S2 București – jud.I.E.V.A.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1398/2014. Curtea... → |
|---|
