Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr. 364/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 364/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 364/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
– SECȚIA I PENALĂ -
Dosar nr._
(_ )
SENTINȚA PENALĂ NR. 364/F
Ședința publică de la 20 noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE -M. C.
GREFIER -A. ANINOȘANU
* * * * * * * * *
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. C. .
Pe rol se află soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul O. D., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din OUG nr.195/2002, republicată.
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 06.10.2014, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 23.10.2014 și apoi a amânat pronunțarea la 6 noiembrie 2014 și apoi pentru astăzi, 20 noiembrie 2014 când, în aceiași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin rechizitoriul nr.601/P/2012, P. de pe lângă Curtea de Apel București a trimis în judecată în stare de libertate pe inculpatul O. D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că la data de 24.03.2012, ora 18:30, inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ pe DN 51, după ce anterior consumase băuturi alcoolice, având în sânge o îmbibație alcoolică de 0,93 mg/l de alcool pur în aerul expirat iar la analiza probelor de sânge s-a constatat că a prezentat la prima probă o alcoolemie de 1,60 g/%o iar la a doua probă o alcoolemie de 1,50 g/%o și în privința căruia s-a stabilit prin raportul de expertiză medico-legală că a prezentat la ora conducerii autovehiculului o alcoolemie teoretică de circa 1,65 %o .
S-a mai dispus prin rechizitoriu neînceperea urmăririi penale în cauză, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 al. 1 și 3 Cp, în ceea ce privește faptul că învinuitul O. D. s-a autoaccidentat în ziua de 24.03.2012.
Situația de fapt reținută prin rechizitoriu a fost probată în faza de urmărire penală pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente, procese verbale de identificare a inculpatului și planșele foto aferente, alcool test, procesul de prelevare a probelor de sânge, buletinul de examinare clinică, raportul Serviciului de Medicină legală al județului Teleorman privind analizele de sânge, raportul de expertiză medico legală, acte medicale emise de Spitalul județean Teleorman, procesul verbal de redare a conținutului apelului la DAAU 112 și un CD înregistrat, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a fost audiat, de asemenea au fost audiați martorii din rechizitoriu N. T., T. L., R. T. C., M. G., S. S. M., P. D., O. M., B. Gianini, P. G. M., P. F., M. P., Pourtmand Alireta, B. M. A. au fost depuse înscrisuri.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, Curtea reține următoarele:
La data de 24.03.2012, ora 16:00, inculpatul O. D. a condus autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ pe DN 51, după ce anterior consumase băuturi alcoolice, nu a adaptat viteza de deplasare, a pierdut controlul volanului și a intrat în derapaj, ieșind în afara drumului public, în urma impactului rezultând vătămarea sa corporală. La fața locului s-a prezentat un echipaj de poliție și deoarece inculpatul emana halenă alcoolică, rezultatul testării cu aparatul Dragger fiind la ora surprinderii de 0,93 mg/l alcool pur în aerul expirat având în sânge o îmbibație alcoolică de 0,93 mg/l de alcool pur în aerul expirat, inculpatul a fost condus la Camera de Gardă a Spitalului A., unde i s-au prelevat probe de sânge iar la analiza probelor de sânge s-a constatat că a prezentat la prima probă, recoltată la ora 19,30 o alcoolemie de 1,60 g/%o, iar la a doua probă, recoltată la ora 20,30 o alcoolemie de 1,50 g/%o, raportul de expertiză medico-legală concluzionând că inculpatul a prezentat la ora conducerii autovehiculului o alcoolemie teoretică de circa 1,65 %o .
Inculpatul a negat săvârșirea faptei, declarațiile sale fiind, pe parcursul procesului penal, ușor diferite, în funcție de faza procesuală și probele care s-au administrat.
Astfel în prima declarație dată la data de 29.06.2012 cu ocazia audierii de către procuror, a arătat că în intervalul 09.00 - 17.00, cât a fost la partida de vânătoare și după, la petrecerea care se organizează uzual după astfel de partide, nu a consumat alcool și nici nu a mâncat, în jurul orei 17.00 s-a urcat la volanul autoturismului marca Dacia L., cu numărul de înmatriculare_ și a plecat, luând de la unul dintre participanți, P. F., o sticlă de pălincă de 1 litru; pe drum, din cauza denivelărilor, autoturismul s-a rostogolit, rămânând pe roți, inculpatul reușind să iasă, a sunat poliția și din cauza uscăciunii gurii a băut din sticla de palincă jumătate, fără a-și da seama, doar după consum realizând că a băut palincă. Deoarece a constatat că a suferit vătămări și fiind observat de un trecător, a sunat și ambulanța, deplasându-se la spital a fost testat și cu aparatul etilotest și i-au fost prelevate și probe de sânge.
La momentul reaudierii din data de 15.10.2012 a arătat că, de fapt, a consumat jumătate de lichid dintr-o sticlă de 500 de ml ce conținea palincă, și nu dintr-o sticlă de 1000 de ml, susținere pe care a menținut-o și în fața instanței de judecată, când arătat că a fost chiar surprins să constate că lichidul din care a băut era de fapt alcool.
Curtea nu poate reține declarațiile inculpatului, acesta încercând să arate că nu a consumat alcool anterior conducerii autoturismului, ci doar după, înțelegând că nu poate contesta consumul efectiv de alcool față de probele evidente, cu caracter științific, care atestă fără nici o urmă de îndoială, faptul că a consumat alcool, iar revenirea asupra cantității consumate a fost determinată doar de împrejurarea arătată în raportul de constatare medico legală referitoare la consecințele ingerării rapide, așa cum a declarat inculpatul inițial, a unei cantități de 500 de ml de palincă, respectiv instalarea comei alcoolice. Or, față de această mențiune, inculpatul a revenit și a menționat că de fapt a băut jumătate dintr-o sticlă de 500 de ml de alcool, nu dintr-o sticlă de 1 litru.
Curtea nu poate ignora nici împrejurarea că prin conduita sa, inculpatul a împiedicat orice posibilitate de a se verifica ce cantitate de alcool a consumat față de faptul că a aruncat sticla, susținerea sa în sensul că din cauza situației în care s-a aflat și a vătămărilor a aruncat sticla neputând fi reținută, pe de o parte având în vedere că inculpatul cunoștea, chiar și în situația accidentului suferit și poate chiar cu atât mai mult, că se păstrează orice dovezi care ar putea fi relevante în cauză, înțelegând consecințele unei asemenea conduite, pe de altă parte reținând că în sticla respectivă se mai afla jumătate de conținut, orice și oricât ar fi fost acesta, de vreme ce a inculpatul a băut doar jumătate de sticlă.
Toate acestea nu fac însă decât să arate, dincolo de celelalte probe administrate, că inculpatul nu a urmărit decât să ascundă orice probă care putea să ateste consumul de alcool și mai ales cantitatea, inculpatul știind că acest element este important la momentul efectuării calculului retroactiv al alcoolemiei, care are la bază cantitatea de alcool declarată de cel supus testării.
Confirmarea împrejurării primirii unei sticle de palincă pentru acasă de către martorul F. nu dovedește nimic în plus față de faptul că inculpatul a avut asupra sa o sticlă cu palincă, aspect care este necontestat de altfel și care mai degrabă confirmă împrejurarea că inculpatul putea consuma în timpul imediat ulterior primirii sticlei, din conținutul acesteia.
Curtea constată însă că prima declarație a inculpatului, referitoare la incidentul în care a fost implicat a fost cea dată imediat după, la momentul recoltării probelor, așadar practic imediat după săvârșirea faptei, printre răspunsurile date de inculpat cu ocazia interogatoriului specific efectuat de către medicul de gardă de la Spitalul Județean de Urgență A. în buletinul de examinare clinică, acesta declarând că a consumat alcool în intervalul orar 09.00-18.00, concomitent cu consumul de mâncare, respectiv bere și vin, câte 500 ml din fiecare, același buletin atestând că inculpatul prezenta la examinare următoarele semne neurofizicopsihice specifice persoanelor care au consumat alcool referindu-se la culoarea feței hiperemică, halenă alcoolică, conduită și atitudine.
Așadar, Curtea reține că inculpatul însuși a recunoscut în această primă declarație faptul că a consumat o cantitate importantă de alcool, bere și vin, în momentele imediat anterioare practic surprinderii sale, este adevărat, întâmplătoare, de către organele de poliție, declarație pe care ulterior a negat-o, arătând că nu își amintește contextul în care a dat o astfel de declarație, Curtea neputând să rețină această susținere, față de necontestarea sa la momentul prelevării probelor și față de lipsa de consistență a negării, care nu a fost explicată în nici un fel de inculpat.
De asemenea, din declarațiile martorilor care au petrecut ziua de 24.03.2012 cu inculpatul a rezultat că acesta a consumat bere și vin la petrecerea desfășurată după partida de vânătoare și a mâncat.
Martorul Poumand Alireza a declarat că în ziua de 24.03.2012 circula cu autoturismul marca Ford Focus, cu numărul de înmatriculare_, dinspre Z. spre București, iar în jurul orei 17.00 a observat din sensul opus un L. argintiu, care circula cu viteză, iar la un moment dat a derapat și s-a rostogolit pe câmp. Acesta a mai arătat că a coborât și a observat că șoferul era rănit, iar acesta a ieșit singur din mașina care se rostogolise, l-a întrebat pe șofer cum se simte, iar acesta i-a spus că e lovit la cap și vrea acasă. Potrivit susținerilor martorului, cam după 10 minute a apărut un echipaj de poliție, apoi salvarea dar până să vină salvarea, i-a dat șoferului apă de la el, ca să se spele pe frunte de sânge și să bea. Martorul a subliniat în declarație că șoferul avea dureri de cap și de spate destul de mari și a stat până la venirea salvării sprijinit de autoturism, iar el nu a plecat de lângă accidentat în tot acest timp. Martorul a mai arătat că șoferul respectiv nu a băut după accident altceva decât puțină apă, pe care i-a dat-o chiar martorul, iar această susținere este confirmată și de martorul P. G. M., martor asistent la cercetarea la fața locului.
Revenirea martorului Poumand Alireza din cursul judecății, relativă la ceea ce a văzut anterior incidentului și respectiv la faptul că inculpatul nu mirosea a alcool este nerelevantă sub aspectul esențial al dovedirii consumului de alcool de către inculpat iar pe de altă parte mirosul este un simț perceput diferit de fiecare persoană, fiind o chestiune subiectivă, percepția unei persoane asupra acestei împrejurări neputând face vreo dovadă într-un sens sau altul în raport de celelalte probe administrate.
Referitor la declarațiile martorilor N. T., T. Leonid M. G., O. M., B. Gianini și S. S., care în cursul urmăririi penale au confirmat împrejurarea că inculpatul a consumat, alături de toți participanții la petrecere alcool și mâncare, iar în cursul judecății au revenit parțial asupra mențiunii exprese referitoare la consumarea de către inculpat de alcool, arătând doar că în general s-a consumat la masă alcool dar nu pot arăta explicit că inculpatul a consumat vreo cantitate de alcool, Curtea nu poate reține declarațiile din cursul judecății pe de o parte pentru că data la care acestea au fost date a fost mult ulterioară faptelor, fiind evident și că amintirile martorilor s-au estompat prin trecerea firească a timpului, redarea faptelor fiind, în mod natural, mult mai aproape de realitate la un moment imediat săvârșirii faptelor.
Pe de altă parte, martorii nu au putut oferi explicații referitoare la schimbarea de atitudine și, așa cum a procedat și inculpatul, au arătat că nu înțeleg de ce au dat acele declarații la parchet, or, în lipa oricărei logici care să lase să se înțeleagă schimbarea de atitudine, Curtea nu poate reține astfel ca fiind fidele realității decât acele declarații date imediat după săvârșirea faptelor.
Reținând că expertiza medico-legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei atestă că la data de 24.03.2012, la ora 18.30, ora când a condus, inculpatul O. D. putea avea o alcoolemie teoretică de cca. 1,65%o, ( parametrii de calcul având în vedere rezultatul alcooltestului, rezultatele analizei toxicologice exprimate prin raportul nr.416/L/2012, actul medical necontestat întocmit de medicul de gardă de la Spitalul Județean de Urgență A., declarațiile martorilor, procesul-verbal întocmit cu ocazia cercetării la fața locului, actele medicale întocmite de personalul medical de la Spitalul Județean de Urgență A., declarațiile inculpatului privind consumul de alcool după conducerea autoturismului ), Curtea apreciază că s-a făcut dovada, dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a consumat alcool înainte de a conduce autoturismul pe drumurile publice.
Curtea are în vedere că buletinele de analiză toxicologice, buletinul de examinare clinică, raportul de expertiză medico-legală sunt probe științifice care atestă fără dubiu consumul de alcool anterior, reținând că la ora testării cu alcooltestul, alcoolemia era în scădere, și nu în urcare, așa cum ar fi fost firesc dacă acesta ar fi consumat alcool cu puțin timp înainte de prelevarea probelor de sânge. Acest aspect este confirmat de altfel și de martorul B. M. A., medicul de gardă de Ia Spitalul de Urgență al Municipiului A., ale cărui consemnări privind examinarea clinică sunt în sensul consumului de alcool anterior conducerii autoturismului, martorul având aceeași poziție și în cursul judecății.
Curtea nu poate reține nici încercarea inculpatului de a-și dovedi nevinovăția prin inducerea ideii că fapta nu s-a consumat pe un drum public,ci pe câmp, din procesul - verbal de cercetare la fața locului, fotografiile efectuate cu acea ocazie, declarația martorului Pourmand Alireza, declarația martorului M. P., care a participat la efectuarea cercetării la fața locului rezultând că deplasarea s-a efectuat pe drumul național, și nu pe câmp, câmpul fiind doar locul final în care autoturismul condus de inculpat a derapat de pe traseul său din drumul național.
De asemenea Curtea nu poate reține nici susținerile inculpatului referitoare la posibilele defecțiuni tehnice la sistemul de direcție ale autoturismului condus, cauzele producerii accidentului fiind nerelevante în raport de fapta reținută, consumul de alcool peste limita legală putând fi una dintre cauze, însă starea tehnică a autoturismului nefiind o circumstanță care să atenueze răspunderea inculpatului.
În drept, fapta inculpatului O. D., judecător la Judecătoria Z., care la data de 24.03.2012, ora 18:30, a condus pe drumurile publice autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ pe DN 51, după ce anterior consumase băuturi alcoolice, având în sânge o îmbibație alcoolică de circa 1,65 %o, îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, întrunește atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Curtea apreciază astfel că încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este corect reținută în raport de noul cod penal, urmând să rețină disp. art. 5 C.p., Curtea apreciind că în ansamblu legea penală anterioară este mai favorabilă inculpatului, sub aspectul nu neapărat al limitelor de pedeapsă, care au rămas aceleași, cât mai ales sub aspectul celorlalte instituții incidente în cauză și, în mod deosebit sub aspectul modalității efective de individualizare, Curtea orientându-se la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Or, referindu-ne la condițiile de aplicare ale celor 2 instituții așa cum sunt acestea reglementate de cele două legi succesive, la conținutul obligațiilor impuse și al măsurilor de supraveghere, Curtea apreciază că legea veche este mai favorabilă în pofida termenului de încercare mai mare, reamintind și disp. art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind noul cod penal .
Constatând așadar că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, Curtea va dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
La alegerea pedepsei, precum și la individualizareacuantumului acesteia, Curtea va avea în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat atât de modul în care fapta a fost comisă, cât și de datele privind persoana inculpatului, alături de posibilitatea reeducării acestuia prin prisma scopului pedepsei.
În acest sens, Curtea reține că inculpatul nu are antecedente penale, după cum rezultă din fișa de cazier judiciar și apreciază că în cauză nu sunt aplicabile circumstanțe atenuante, nici cele prev. de art. 74 alin. 1 lit. a) C.p. anterior, lipsa antecedentelor penale fiind de altfel o condiție obligatorie pentru activitatea desfășurată de inculpat și o situație de normalitate în general, care nu implică și premiere, nici cea prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c) C. pen. anterior, respectiv conduita bună după săvârșirea infracțiunii, Curtea trimițând la considerentele anterioare, Curtea reținând pe de altă parte că această circumstanță nici nu se mai regăsește în codul penal în vigoare.
Curtea reține de altfel la aprecierea asupra cuantumului pedepsei și gradul de alcoolemie, foarte mare, și împrejurarea care a determinat constatarea faptei, inculpatul nefiind surprins pur și simplu la un control de rutină, ci provocând un accident care s-a soldat cu vătămarea sa corporală, acesta părăsind carosabilul, autoturismul răsturnându-se, or, această consecință a fost determinată și de starea avansată de ebrietate în care se afla și reducerea performanțelor de șofat, rezultatul care se putea produce putând fi și unul mult mai grav.
Sancțiunile de drept penal nu pot acționa eficient decât în măsura în care ele corespund principiilor fundamentale ale politicii penale și ale dreptului penal și dacă sunt guvernate de acestea. Aplicarea sancțiunii implică luarea în considerare a coordonatelor sociale, profesionale, comportament, atitudinea față de exigențele legii penale, conduita față de organele judiciare, astfel, Curtea reținând vârsta, profesia, buna integrare socială a inculpatului anterior săvârșirii faptei și aplicând aceste criterii în concret, având în vedere toate considerentele enunțate anterior, Curtea apreciază că o pedeapsă de 1 an închisoare este de natură să constituie un mijloc suficient de constrângere, precum și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, motiv pentru care va condamna pe inculpat la pedeapsa cu închisoarea în acest cuantum, această pedeapsă răspunzând în mod eficient dublului scop de prevenire și sancționare, contribuind în egală măsură la reeducarea și atenționarea reală a inculpatului.
Potrivit art. 71 alin. 1 și 2 C.pen., Curtea va aplica, pe lângă pedeapsa principală, pedepsele accesoriiprevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., pe durata executării pedepsei.
Curtea subliniază că, potrivit deciziei în interesul legii nr. 74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dedusă din cauzele Hirst contra Regatului Unit și S. și P. contra României, dispozițiile art. 71 Cod penal referitoare la pedepsele accesorii de interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit a teza I – c Cod penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal, respectiv natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana infractorului și interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.
Astfel, având în vedere natura și pericolul concret al infracțiunii, Curtea apreciază că drepturile sus-menționate, respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, și implicit încrederea persoanelor care aleg acea persoană, nu sunt compatibile cu faptul de a săvârși o infracțiune intenționată de natura aceleia deduse judecății.
Având în vedere faptul că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, că este încadrat în societate, Curtea apreciază că scopul deopotrivă sancționator și preventiv al pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia, motiv pentru care, în baza art. 86 indice 1 C.p. anterior va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru un termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 86 ind.2 Cod penal anterior
În baza art. 86 ind.3 al.1 Cod penal anterior inculpatul se va supune pe durata termenului de încercare următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București la datele fixate de acesta;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 71 al.5 Cod penal anterior executarea pedepsei accesorii se suspendă pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind.4 Cod penal anterior privind revocarea suspendării.
În baza art. 274 al. 1 Cod procedură penală va obliga inculpatul la plata sumei de 2000 de lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 87 alin. 1 din O.U.G.195/2002 cu aplic. art. 5 C.p. republicată condamnă inculpatul O. D. la pedeapsa de 1 an închisoare.
Face aplic. art. 71 și 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a) și lit. b) Cod penal anterior privind aplicarea pedepsei accesorii pe durata executării pedepsei.
În baza art. 86 ind.1 Cod penal anterior dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru un termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 86 ind.2 Cod penal anterior
În baza art. 86 ind.3 al.1 Cod penal anterior inculpatul se va supune pe durata termenului de încercare următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București la datele fixate de acesta;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 71 al.5 Cod penal anterior executarea pedepsei accesorii se suspendă pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind.4 Cod penal anterior privind revocarea suspendării.
În baza art. 274 al. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 2000 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial al apărătorului din oficiu pentru inculpat în cuantum de 50 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, din 20.11.2014.
PREȘEDINTE
M. C.
GREFIER
A. ANINOȘANU
Red. și tehnored. C.M.
2 ex.
| ← Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Decizia nr.... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1536/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
