Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1398/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1398/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 1398/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._

(_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 1398 / A

Ședința publică din data de 13 noiembrie 2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: I. C.

JUDECĂTOR: C. B.

GREFIER: R. S.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. ALESTAR din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de asiguratorul S.C. C. A. S.A., părțile civile C. A. și C. C. M., părțile civile Ț. A. și Ț. I. și asiguratorul S.C. asigurare R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. împotriva sentinței penale nr. 1099/05.12.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București – Secția Penală în dosarul nr. _ .

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns:

- apelantul - parte civilă C. A., personal și asistat de apărătorul ales V. C., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 8.10.2014, emisă de Baroul București,

- apelanta - parte civilă C. CARMA M., prin apărătorul ales, av. V. C., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 8.10.2014, emisă de Baroul București,

- apelanta - parte civilă Ț. A., personal și asistată de apărător ales,

- apelantul - parte civilă Ț. I., prin apărător ales,

- intimata - inculpată C. V., personal și asistată de apărătorul desemnat din oficiu, av. Nainer N., cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr._ din data de 16.10.2014, emisă de Baroul București – Serviciul de Asisitență Judiciară,

- apelantul - asigurator S.C. C. A. S.A., prin consilier juridic,Ț. A. M., și

- apelantul - asigurator S.C. ASIGURARE R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., prin consilier juridic, D. O.,

lipsă fiind intimații - părți civile S. C. DE URGENȚĂ B. - A. și S. C. DE URGENȚĂ BUCUREȘTI.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Intimata-inculpată arată că nu și-a angajat apărător ales.

Curtea,în baza art. 420 alin. 4 rap. la art. 83 lit. a C.pr.pen., aduce la cunoștință intimatei - inculpate faptele care formează obiectul cauzei, precum și împrejurarea că are dreptul de a nu da nicio declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.

Intimata-inculpată, având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date în cauză. De asemenea, arată că recunoaște și regretă săvârșirea faptei.

Apărătorul apelantei - părți civile Ț. A. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv depunere unei adeverințe din care rezultă că aceasta suferă de tulburare depresivă recurentă.

Curtea pune în discuție solicitarea apărătorului apelantei - părți civile Ț. A..

Reprezentantul Ministerului Public și apărătorii prezenți la acest termen de judecată, având pe rând cuvântul, arată că sunt de acord cu administrarea acestei probe.

Curtea, după deliberare, încuviințează pentru apelanta - parte civilă Ț. A. proba cu înscrisuri.

Curtea, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și, în baza art. 420 alin. 6 C.pr.pen., acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.

Consilier juridic al apelantului - asigurator S.C. C. A. S.A., având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței penale nr.1099/5.12.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București - Secția Penală în dosarul nr. _, și rejudecând cauza, pe latura civilă, să fie diminuate daunele morale, urmând a se lua act de jurisprudența în materie, întrucât, în opinia sa, culpa asiguratorului acestei societăți este mult mai mică decât cea stabilită de către instanța de fond, respectiv de 30 %.

Apărătorul apelantelor - părților civile C. A. și C. M., având cuvântul, referitor la apelul declarat de asiguratorul S.C. C. A. S.A. solicită respingerea acestuia.

În ceea ce privește apelurile formulate de apelantele - părți civile C. A. și C. M., solicită admiterea acestora. La dosarul cauzei, prezentate la dosar, în vederea stabilirii culpei, este depus raportul de expertiză în care se vorbește despre culpa concurentă a ambelor persoane implicate, respectiv inculpata și defunctul, conducătorul motocicletei.

În fața primei instanțe a solicitat, la întinderea obiectivelor expertizei, administrarea probei cu expertize, probă respinsă.

A depus la dosarul cauzei raportul de expertiză întocmit de expertul V. Lauric, în care s-a arătat detaliat, raportat la cine a creat starea de pericol, faptul că conducătorul motocicletei conducea cu vizeza de 102 km/h, întinderea unei culpe mai mari a acestuia din urmă. Inculpata, datorită vitezei motocicletei, nu avea cum să observe motocicleta.

În aceste condiții, apreciază că culpa mai mare aparține conducătorului motocicletei.

În cauză s-au constituit părți civile atât tatăl copilului decedat, cât și sora acestuia.

Spre deosebire de situația în care sora și tatăl au formulat cerere de constituire de parte civilă, moștenitorii defunctului Ț. I. au formulat cerere de constituire de parte civilă, exclusiv pentru culpa inculpatei, iar nu și pentru defunct, conducător al motocicletei, condiții în care despăgubirile au fost corect acordate în raport de modalitatea de investire a instanței.

Totodată, solicită a se avea în vedere daunele suferite atât de tatăl, cât și de către sora copilului decedat, astfel încât se impune majorarea daunelor acordate acestora.

Apărătorul apelanților părți civile Ț. A. și Ț. I., referitor la apelul formulat de apelantele - părți civile Ț. A. și Ț. I., solicită admiterea acestora, desființarea sentinței penale nr. 1099/06.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București - Secția Penală în dosarul nr. _, în sensul respingerii cererilor de constituire de părți civile formulate de părțile civile C. A. și C. C. M., să fie majorat cuantumul culpei reținută în sarcina inculpatei de la 50 % la 90 % și, de asemenea, să fie majorate daunele morale și daunelor materiale acordate.

În opinia sa, instanța de fond ar fi trebuit să respingă acțiunile civile formulate de părțile civile C. A. și C. C. M.. Așa cum rezultă din constituirea de parte civilă, acestea au solicitat acordarea de daune, ca urmare a decesului lui C. Nicolas A., proporțional cu gradul de culpă reținut în sarcina defunctului Ț. I..

Prin rechizitoriul din data de 29.06.2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale în ceea ce îl privește pe inculpatul Ț. I., referitor la săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă. De asemenea, acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului și a părților responsabile civilmente, or, în prezenta cauză nu avem un inculpat, acesta fiind decedat. Instanța de fond a făcut o adăugare la lege.

În ceea ce privește gradul de culpă a celor doi conducători, instanța de fond a reținut un grad de culpă de 50 % în sarcina inculpatei și 50 % în sarcina defunctului Ț. I..

Această soluție, în opinia sa, este eronată, în cauză fiind necesar a se avea în vedere rechizitoriul depus la dosar și raportul de expertiză efectuat, din care rezultă că starea de pericol iminent a fost creată de către inculpată care a încălcat norme rutiere deosebit de grave în ceea ce privește siguranța pe drumurile publice.

În ceea ce îl privește la Ț. I., s-a reținut că acesta a creat o stare de pericol potențial, nu efectiv și iminent.

În aceste condiții, instanța de fond în mod greșit a pus semn de egalitate între starea de pericol potențial creată de defunctul Ț. I., care a încălcat două norme rutiere, și starea de pericol creată de inculpată, care a încălcat 6 norme rutiere.

Totodată, a solicitat majorarea daunelor morale acordate părților civile Ț. I. și Ț. A..

Instanța de fond în mod greșit a pus semnul egalități între daunele morale acordate părțile civile Ț. I. și Ț. A. și cuantumul daunelor morale acordate părții civile C. C. M., fără a se avea în vedere gradul de rudenie dintre părțile civile și defuncți, vârsta defuncților și necesitatea suplinirii victimelor în cadrul relațiilor de familie.

Totodată, solicită a se avea în vedere faptul că părțile civile, în urma decesului fiului lor, s-au îmbolnăvit.

Cu privire la daunele materiale acordate, apreciază că acestea sunt prea mici în raport de cheltuielile efectuate cu înmormântarea și toate parastasele și pomenile făcute potrivit obiceiului creștinesc.

Din declarațiile martorelor audiate în cauză rezultă că la pomana de după înmormântare au participat 300 de persoane, fiind respectate toate obiceiurile creștinești, fiind efectuate cheltuieli în valoare de mai mult de 7.000 de euro, mai mult decât a acordat instanța de fond.

În ceea ce privește apelul declarat de apelantul - asigurator S.C. C. A. S.A., solicită respingerea acestuia.

Cu privire la apelul declarat de apelantele - părți civile C. A. și C. C. M., solicită respingerea acestuia.

Consilierul juridic al apelantului - asigurator S.C. Asigurare R. Asirom Vienna Insurance Group S.A., având cuvântul, solicită admiterea apelului său, astfel cum a fost formulat.

În ceea ce privește daunele morale acordate de către instanța de fond părților civile Ț. I. și Ț. A., solicită diminuarea acestora, având în vedere că asiguratorul răspunde doar cu privire la culpa inculpatei C. V..

În ceea ce privește daunele materiale și daune morale acordate părților civile C. A. și C. C. M., arată că S.C. Asigurare R. Asirom Vienna Insurance Group S.A. răspunde numai pentru daunele materiale și daunele morale solicitate în calitate de asigurator de răspundere civilă pentru părțile civilă Ț. I. și Ț. A..

Cu privire la daunele la care societatea a fost obligată către părțile civile C. A. și C. C. M., solicită respingerea acestora, ca neîntemeiate, apreciind că acțiunea civilă a acestora nu este întemeiată.

Cu privire la daunele materiale, solicită a se constata că partea civilă C. A. nu a probat că sumele folosite pentru înmormântarea fiului său au fost doar realizate exclusiv din veniturile acestora, în opinia sa, jumătate din aceste cheltuieli fiind suportate din veniturile inculpatei.

Cu privire la apelul formulat de apelantul – asigurator S.C. C. A. S.A., solicită respingerea acestuia.

Cu privire la apelul declarat de apelantele - părți civile Ț. I. ți Ț. A., solicită admiterea acestuia, în parte, în sensul că asiguratorul nu poate răspunde pentru daunele acordate părților civile C. A. și C. C. M..

În ceea ce privește apelul formulat de părțile civile C. A. și C. C. M., solicită admiterea acestuia, in parte, doar corespunzător culpei.

Consilier juridic al apelantului - asigurator S.C. C. A. S.A. având cuvântul, referitor la apelurile declarat de apelantele – părți civile C. A. și C. C. M., solicită respingerea acestora.

De asemenea, solicită respingerea apelului declarat de apelantul – asigurator S.C. Asigurare R. Asirom Vienna Insurance Group S.A., precum și a apelului declarat de apelantele - părți civile Ț. A. și Ț. I..

Apărătorul apelantelor - părților civile C. A. și C. M., având cuvântul, cu privire la apelurile formulate de părțile civile Ț. A. și Ț. I., precum și cu privire la apelul declarat deapelantul – asigurator S.C. Asigurare R. Asirom Vienna Insurance Group S.A., solicită respingerea acestora, cadrul procesual fiind stabilit prin decizia de casare pronunțată în cauză, prin care s-a stabilit calitatea de moștenitori a soților Ț..

Prin raportul de expertiză efectuat în cauză nu s-a stabilit întinderea culpei, iar ulterior nu a fost administrată nicio altă probă, cu excepția raportului de expertiză extrajudiciară, prin care să se stabilească această culpă.

Apărătorul apelantelor - părți civile Ț. A. și Ț. I., referitor la apelul formulat de asiguratorul S.C. Asigurare R. Asirom Vienna Insurance Group S.A., solicită respingerea acestui apel.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de apelantele – părți civile Ț. Anișoiara și Ț. I., având în vedere că aceștia nu pot fi obligați față de părțile civile C. A. și C. C. M..

În opinia sa, prezentul litigiu civil trebuie soluționat pe ideea de echitate, invocându-se și prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru a se evita, în acest sens, pronunțarea unor hotărâri contradictorii, având în vedere că este vorba, în mod cert, despre o conexitate strânsă între acțiunile civile pronunțate de către părți, în mod reciproc, precum și faptul că este vorba despre un singur eveniment, respectiv accidentul în care și-au pierdut viața cele două victime.

Adoptând această poziție, solicită a se constata că acest principiu de echitate, favorabil în primă fază părților civile C. A. și C. C. M., a creat în același timp o mare nedreptate părților civile Ț. și Ț. A., întrucât instanța de fond, reținând o culpă egală de 50 % pentru inculpată și pentru victima Ț. I. și admițând acțiunile civile astfel cum au fost formulate, a lăsat părțile civile Ț. I. și Ț. A. cu suma de 0 lei, având în vedere că aceștia sunt obligați la plata sumei de 60.000 de euro către părțile civile C. A. și C. C. M., deși primesc despăgubiri aceeași sumă. Practic, societățile de asigurare vor realiza o compensare, iar în final părțile civile Ț. I. și Ț. A. ajung să nu primească nicio sumă de bani cu titlu de despăgubiri morale. În schimb, de cealaltă parte, cu privire la părțile civile C. A. și C. C. M., acestea au de primit o sumă de 120.000 de euro, practic având un surplus de 60.000 de euro, cu toate că pierderea este identică.

În această situație, solicită reevaluarea gradului de culpă, urmând a se reține o culpă mai ridicată în sarcina inculpatei, acest aspect reieșind și din expertiza efectuată în cauză, în realitate acest accident putând fi evitat dacă inculpata nu ar fi făcut manevra imprudentă de a întoarce.

În măsura în care se apreciază că nu se impune reevaluarea culpei, solicită majorarea cuantumul despăgubirilor în ceea ce îi privește pe soții Ț., în așa fel încât și aceștia să beneficieze de o sumă de bani cu titlu de despăgubiri morale.

În acest sens, solicită admiterea în parte a apelurilor declarate de soții Ț. și de către cele două societăți de asigurare, având în vedere celoemai sus menționate.

În ceea ce privește apelurile formulate de către apelantele - părți civile C. A. și C. C. M., solicită respingerea acestora, apreciind că inculpata are o vină mai mare în producerea accidentului decât defunctul Ț. I..

Intimata - inculpată C. V., având ultimul cuvânt, precizează că regretă săvârșirea faptei.

CURTEA,

Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Sentința penală apelată

Prin sentința penală nr. 1099/05.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București – Secția Penală în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:

În baza art. 14 și 346 C.pr.pen. raportat la art. 998-999 C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă C. A. și s-a dispus obligarea inculpatei C. V., condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 și 5 C.pen. prin sentința penală nr. 1185/06.12.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 507/08.03.2012 a Curții de Apel București, la plata sumei de 30.000 de euro (în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plății), reprezentând daune morale, și_,75 lei, reprezentând despăgubiri materiale (corespunzător unei culpe de 50% la producerea faptei).

În baza art. 14 și 346 C.pr.pen. raportat la art. 998-999 C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă C. C. M. și s-a dispus obligarea inculpatei C. V. la plata sumei de 30.000 de euro (în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plății), reprezentând daune morale (corespunzător unei culpe de 50% la producerea faptei).

În baza art. 14, 21 alin. 1 și 346 C.pr.pen. raportat la art. 998-999 C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă C. A. și s-a dispus obligarea părții civile Ț. A. la plata sumei de 15.000 de euro (în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plății), reprezentând daune morale, și 9400,37 lei, reprezentând despăgubiri materiale (corespunzător unei culpe de 50% la producerea faptei).

În baza art. 14, 21 alin. 1 și 346 C.pr.pen. raportat la art. 998-999 C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă C. C. M. și s-a dispuns obligarea părții civile Ț. A. la plata sumei de 15.000 de euro (în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plății), reprezentând daune morale (corespunzător unei culpe de 50% la producerea faptei).

În baza art. 14, 21 alin. 1 și 346 C.pr.pen. raportat la art. 998-999 C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă C. A. și s-a dispus obligarea părții civile Ț. I. la plata sumei de 15.000 de euro (în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plății), reprezentând daune morale, și 9400,37 de lei, reprezentând despăgubiri materiale (corespunzător unei culpe de 50% la producerea faptei).

În baza art. 14, 21 alin. 1 și 346 C.pr.pen. raportat la art. 998-999 C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă C. C. M. și s-a dispus obligarea părții civile Ț. I. la plata sumei de 15.000 de euro (în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plății), reprezentând daune morale (corespunzător unei culpe de 50% la producerea faptei).

În baza art. 14 și 346 C.pr.pen. raportat la art. 998-999 C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă Ț. A. și s-a dispus obligarea inculpatei C. V. la plata sumei de 30.000 euro (în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plății), reprezentând daune morale, și 2.325 de euro (în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plății), reprezentând despăgubiri materiale (corespunzător unei culpe de 50% la producerea faptei).

În baza art. 14 și 346 C.pr.pen. raportat la art. 998-999 C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă Ț. I. și s-a dispus obligarea inculpatei C. V. la plata sumei de 30.000 de euro (în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plății), reprezentând daune morale, și 2.325 de euro (în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plății), reprezentând despăgubiri materiale (corespunzător unei culpe de 50% la producerea faptei).

În baza art. 14 și 346 C.pr.pen. coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. DE URGENȚĂ BUCUREȘTI și a fost obligată inculpata COSTACEH V. la plata sumei de 449,38 de lei (corespunzător unei culpe de 50% la producerea faptei) și pe partea civilă Ț. A. la 1223,08 lei, iar pe partea civilă Ț. I. la 1.223,08 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare (corespunzător unei culpe de 50% la producerea faptei).

În baza art. 14 și 346 C.pr.pen. coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. DE URGENȚĂ B. - A. și a fost obligată inculpata C. V. la plata sumei de 715,65 de lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare (corespunzător unei culpe de 50% la producerea faptei), pe partea civilă Ț. A. la 357,82 de lei, iar pe partea civilă Ț. I. la 357,82 de lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare (corespunzător unei culpe de 50% la producerea faptei).

În baza art. 54 din Legea nr. 136/1995, a fost obligat asigurătorul S.C. ASIGURARE R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. la plata sumelor de bani la care a fost obligat asiguratul său, inculpata C. V., prin prezenta hotărâre.

În baza art. 54 din Legea nr.136/1995, a fost obligat asigurătorul S.C. C. ASIGURĂRI S.A. la plata sumelor de bani la care au fost obligati moștenitorii asiguratului său - defunctul Ț. I. - respectiv părțile civile Ț. A. și Ț. I., prin prezenta hotărâre.

În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 400 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, iar suma de 200 de lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, urmând să se suporte din fondurile Ministerului Justiției.

În motivarea în fapt și în drept a sentinței penale apelate, Judecătoria a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 1185/06.12.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțată în dosarul nr._/299/2011, s-a dispus în baza art. 178 alin. 1, 2 și 5 C.pen. cu aplicarea art. 320¹ C.pr.pen., condamnarea inculpatei C. V. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 71 C.pen., a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.

În baza art. 81 C.pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani calculat conform art. 82 C.pen.

În baza art. 71 alin. 5 C.pen., a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art. 359 C.pr.pena., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor care atrag revocarea suspendării condiționate a pedepsei prevăzute de art. 83 C.pen.

În baza art. 320¹ alin. 5 C.pr.pen., a fost disjunsă latura civilă a cauzei și a fost dispusă formarea unui nou dosar cu termen de judecată la data de 24.01.2012.

În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 700 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Prin decizia penală nr. 507/R/08.03.2012, Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală a respins, ca nefondat, recursul inculpatei C. V..

După disjungerea cauzei dispusă prin sentința penală nr. 1185/06.12.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, cu referire la latura civilă a cauzei s-a format dosarul nr._ .

Prin sentința penală nr. 843/25.09.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțată în dosarul nr._/299/2011, s-a dispus, în baza art. 14 și 346 C.pr.pen. raportat la art. 998-999 C.civ., admiterea în parte a acțiunii civile exercitate de partea civilă C. A. și s-a dispus obligarea inculpatei C. V., condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 și 5 C.pen. prin sentința penală nr. 1185/06.12.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 507/08.03.2012 a Curții de Apel București, la plata sumei de 1.500 de euro (în echivalent lei la data plății), reprezentând despăgubiri materiale (corespunzător unei culpe de 70% la producerea faptei).

În baza art. 14, art. 346 C.pr.pen., a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de partea civilă C. C. M..

În baza art. 14 și art. 346 C.pr.pen. raportat la art. 998-999 C.civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă Ț. A. și s-a dispus obligarea inculpatei C. V. la plata sumei de 3.000 de euro (în echivalent lei la data plății), reprezentând despăgubiri materiale, și a sumei de 70.000 de euro (în echivalent lei la data plății), reprezentând despăgubiri morale (corespunzător unei culpe de 70% la producerea faptei).

În baza art. 14 și art. 346 C.pr.pen. raportat la art. 998-999 C.civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă Ț. I. și s-a dispus obligarea inculpatei C. V. la plata sumei de 3.000 de euro (în echivalent lei la data plății), reprezentând despăgubiri materiale, și a sumei de 70.000 de euro (în echivalent lei la data plății), reprezentând despăgubiri morale (corespunzător unei culpe de 70% la producerea faptei).

În baza art. 14 și 346 C.pr.pen. coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. DE URGENȚĂ BUCUREȘTI și a fost obligată inculpata C. V. la plata sumei de 599,26 de lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare (corespunzător unei culpe de 70% la producerea faptei).

În baza art. 14 și 346 C.pr.pen. coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. DE URGENȚĂ B. - A. și a fost obligată inculpata C. V. la plata sumei de 954,20 de lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare (corespunzător unei culpe de 70% la producerea faptei).

În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 300 de lei, cheltuieli judiciare către stat.

Prin decizia penală nr. 189/01.02.2013, Curtea de Apel București - Secția I Penală, în temeiul art._ pct. 2 lit. c C.pr.pen., a admis recursurile declarate de recurentele - părțile civile C. A. și C. C. M. și recurentul - asigurător de răspundere civilă A. R. ASIROM V. S.A împotriva sentinței penale nr. 843/25.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță - Judecătoria Sectorului 1 București.

În temeiul art. 191 C.pr.pen., a obligat-o pe inculpată la plata sumei de 1.200 de lei, cu tiltu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 192 alin. 3 C.pr.pen., a dispus ca cheltuielile judiciare din recurs să rămână în sarcina statului; onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpată, în cuantum de 200 de lei, s-a dispus a se suporta din fondul Ministerului Justiției.

După casarea cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 București sub numărul_ la data de 02.06.2013 și a fost repartizată aleatoriu, după admiterea cererii de abținere a judecătorului care a pronunțat sentinta penală nr. 843/25.09.2012.

Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, în fond după casarea cu trimitere spre rejudecare, prima instanță a reținut următoarele:

În data de 28.05.2010, în jurul orelor 21.00, inculpata C. V. conducea autoturismul marca Toyota Avensis cu nr. de înmatriculare_ pe . București către . autoturismul condus de către inculpată se afla și fiul acesteia, minorul C. Nicolas A., așezat pe bancheta din spate, fără a purta centura de siguranță și fără a fi așezat pe un scaun special.

În apropiere de intersecția cu . partea dreaptă, inculpata a efectuat un viraj stânga, trecând peste marcajul median cu linie dublă continuă, și a pătruns pe sensul opus de circulație. În acel moment, din sens opus se deplasa motocicleta marca Honda cu nr. de înmatriculare_, condusă de către Ț. I. care, sesizând starea de pericol, a încercat să frâneze, dar impactul nu a mai putut fi evitat.

În urma acestui accident rutier a rezultat decesul conducătorului motocicletei, Ț. I., precum și vătămarea corporală a ocupanților autoturismului, inculpata și fiul acesteia, C. Nicolas A..

Ulterior, la data de 31.05.2010, a decedat și numitul C. Nicolas A..

Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică auto întocmit în cauză, în momentele premergătoare producerii accidentului, autoturismul condus de inculpată a parcurs în viraj spre stânga distanța de 6 metri cu o viteză de 12 km/h, în vreme ce motocicleta condusă de Ț. I. se afla la o depărtare de 48,8 metri, circulând cu o viteză de 102 km/h.

Starea de pericol a fost creată, pe de o parte, de inculpată, prin faptul că a efectuat manevra de schimbare a direcției de mers prin întoarcere prin încălcarea marcajului longitudinal cu linie dublă continuă, precum și prin faptul că nu s-a asigurat temeinic, pătrunzând intempestiv pe sensul de mers al motocicletei.

Pe de altă parte, s-a reținut în raportul de expertiză tehnică auto că și conducătorul motocicletei a creat o stare de pericol potențial prin faptul că se deplasa cu o viteză superioară limitei maxim admisă în localitate.

Accidentul putea fi evitat de către inculpată doar dacă renunța la manevra de schimbare a direcției de mers, prin întoarcere, iar victima Ț. I. putea să evite accidentul dacă respecta regimul legal de viteză.

Potrivit raportului medico-legal de necropsie nr. A_ din 05.01.2011, întocmit de I.N.M.L. „M. Minovici”, moartea lui Ț. I. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne masive survenită în evoluția unui politraumatism cu numeroase fracturi costale, sternale și de corpuri vertebrale toracice cu plăgi pulmonare și hemotorax bilateral consecutiv, politraumatism ce s-ar fi putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, cel mai probabil în cadrul unui accident rutier.

Potrivit raportului medico-legal de necropsie nr. A_ din 31.01.2011, întocmit de I.N.M.L. „M. Minovici”, moartea lui C. Nicolas A., în vârstă de 4 ani, a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute prin contuzie - dilacerare cortico-subcorticală, hemoragie meningee și edem cerebral masiv, consecințele unui politraumatism cu traumatism cranio-cerebral - fractură complexă de boltă craniană iradiată la bază. Leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin lovire de corpuri/planuri dure în circumstanțele unui accident de circulație și au legătură de cauzalitate directă și necondiționată cu decesul.

Situația de fapt reținută de prima instanță a reieșit și din procesul-verbal de cercetare la fața locului din 28.05.2010 și schița și planșele fotografice aferente, precum și din declarațiile martorilor, mijloace de probă care se coroborează cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatei.

Coroborând probele administrate în cauză, în fond după casarea cu trimitere spre rejudecare, prima instanță a constatat că la producerea rezultatului socialmente periculos au concurat culpele ambilor participanți la trafic, apreciind că se poate reține în sarcina inculpatei C. V. o culpă în procent de 50% .

Reținerea culpei concurente a victimei T. I. are consecințe sub aspectul laturii civile, în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor cuvenite părții civile proporțional culpei reținute în sarcina inculpatei.

După rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate sub aspectul laturii penale, prima instanță a rămas investită în prezenta cauză cu soluționarea laturii civile, asupra căreia a constatat următoarele:

Prin cererea depusă la dosarul nr._/299/2011, dar și potrivit încheierii de ședință din data 12.06.2012 pronunțată în dosarul nr._ și celei din data de 02.10.2013 pronunțată în dosarul nr._, C. A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de_,5 lei, reprezentând despăgubiri materiale, și cu suma de 500.000 de euro (la cursul B.N.R. la data plății), reprezentând daune morale, iar C. C. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 400.000 de euro, reprezentând daune morale.

Potrivit încheierii de ședință de la termenul din data de 12.06.2012 pronunțată în dosarul nr._ și celei din data de 02.10.2013, s-au constituit parte civilă în cauză și părinții victimei Ț. I., respectiv Ț. A. și Ț. I., cu suma de 20.000 de euro, reprezentând despăgubiri materiale, și 480.000 de euro, daune morale fiecare.

Tot sub aspectul laturii civile, prima instanță a constatat că S. de Urgență București s-a constituit parte civilă cu suma de 898,76 de lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate pacientului C. Nicolas A., și cu suma de 3993,57 de lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate inculpatei, iar S. C. de Urgență B. - A. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.431,30 de lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate pacientului C. Nicolas A..

În dovedirea acestor pretenții, prima instanță a încuviințat părților civile proba cu înscrisuri, precum și proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii Catea C. V., E. M. și L. D. în ședința din data de 13.11.2013.

Totodată, prima instanță a procedat și la audierea părților civile C. C. M., C. A., Ț. A. și Ț. I..

În cauză au fost introduși moștenitorii defunctului Ț. I., în vederea exercitării acțiunii civile de către C. A. și C. C. M., precum și asiguratorul RCA ai defunctului Ț. I., respectiv S.C. C. S.A.

Potrivit art. 998 C.civ., aplicabil în speță raportat la data producerii accidentului de circulație, „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar potrivit art. 999 C.civ., „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența lui”.

Prin urmare, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat, precum și existența capacității delictuale a celui care a săvârșit fapta ilicită.În ceea ce privește prejudiciul, ca un element esențial al răspunderii delictuale, instanța reține că acesta constă în rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite comisă de o altă persoană.

Astfel, cu privire la despăgubirile materiale solicitate de partea civilă C. A., prima instanță a constatat că a făcut dovada în parte a cuantumului prejudiciului material, respectiv pentru suma de 37.601,75 de lei.

Potrivit cererii formulate, despăgubirile materiale solicitate de către partea civilă sunt reprezentate de cheltuielile făcute cu ocazia înmormântării, precum și pomenirile ulterioare, organizate până în prezent.

Referitor la despăgubirile materiale reprezentând cheltuielile efectuate cu prilejul înmormântării și a parastaselor deja organizate, prima instanță a avut în vedere declarația martorului Catea C. care a arătat că au fost organizate aceste pomeniri la care a participat. Suma de 37.601,75 de lei precizată de martor a fost avută în vedere de prima instanță, întrucât, potrivit declarației acestuia, în această sumă acesta nu a cunoscut cu certitudine destinația sumei de bani, însă, coroborând declarația acestuia cu înscrisurile depuse la dosar de partea civilă C. A. aflate în dosarul nr._, se confirmă aceste cheltuieli care nu au nicio legatură cu cele făcute cu spitalizarea și tratamentul de specialitate de inculpata C. V..

Prin urmare, având în vedere suma de 37.601,75 de lei estimată de prima instanță ca reprezentând cheltuielile efectuate de către partea civilă pentru înmormântare și pomenirile ulterioare, prima instanță a procedat la reducerea cuantumului corespunzător culpei reținute în sarcina inculpatei, de 50%, dispunând obligarea inculpatei la plata sumei de 18.800,75 lei către partea civilă C. A., reprezentând despăgubiri materiale, iar moștenitorii victimei Ț. I., așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 96/16.09.2013 al B.N.P. S. C. D., respectiv Ț. A. și Ț. I., au fost obligați să plătească fiecare părții civile C. A., corespunzător culpei defunctului Ț. I., de 50%, suma de câte 9.400,37 de lei.

În ceea ce privește despăgubirile materiale solicitate de moștenitorii victimei Ț. I., prima instanță le-a apreciat ca fiind, de asemenea, dovedite în parte, respectiv pentru suma de 9.400 de euro, dar prima instanță a reținut numai suma de 4.700 de euro, reprezentând un procent de 50% al culpei inculpatei C. V. din totalul cheltuielilor făcute de moștenitori cu ocazia înmormântării și pomenilor ulterioare ale defunctului Ț. I..

Astfel, prima instanță a reținut că s-au depus la dosarul cauzei facturi și chitanțe, acestea atestând efectuarea unor cheltuieli cu înmormântarea, precum și cu construcția funerară. În același sens au fost reținute și declarațiile martorilor E. M. și L. D., ce atestă efectuarea unor cheltuieli, dar numai coroborate cu înscrisurile depuse la dosar. Astfel, nu a putut fi reținută declarația martorei E. M. ca fiind o confirmare a cheltuielilor de 80.000 de lei legate de înmormantarea și pomenile creștinești pentru defunctul Ț. I., deoarece aceasta a declarat că s-ar fi cheltuit suma de 80.000 de lei, dar nu știa cât au costat produsele pe articole (de exemplu, farfuriile) oferite pomană de partea civilă Ț. A..

Or, susținerea acesteia coroborată și cu împrejurarea că aceasta a locuit și a gospodărit cu părțile civile și defunctul Ț. I. înainte de eveniment, conduce la aprecierea declarației acesteia ca fiind una lipsită de suport cert, ci doar pentru o îmbogățire fără justă cauză a părților civile Ț. A. și Ț. I..

Referitor la daunele morale, prima instanță a reținut că prin săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă dedusă judecății, părților civile C. A., C. C. M., Ț. A. și Ț. I. le-a fost cauzat de către inculpata C. V. și defunctul Ț. I. un prejudiciu moral important, constând în suferința de ordin fizic și psihic provocată de accidentul de circulație. În înțelesul noțiunii de prejudiciu moral, acesta constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană.

În ceea ce privește sumele pretinse cu titlu de daune morale, prima instanță a reținut că la aprecierea cuantumului despăgubirilor morale trebuie să aibă în vedere anumite criterii cum sunt: echitatea care presupune existenta unei corespondențe între prejudiciul încercat și dimensiunea despăgubirii; consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv; importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate. Toate aceste criterii trebuie să conducă la stabilirea unei sume care să reprezinte o justă și reală despăgubire a părților civile, cu efect de satisfacție și să nu reprezinte o sancțiune excesivă pentru autorul faptei prejudiciabile ori ca venituri necuvenite părților civile. În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului poate avea doar un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănește. În schimb, se poate acorda victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani, care îi permite să-și aline, prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite. Ceea ce trebuie evaluată în realitate este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.

Astfel, consecințele negative suferite de către partea civilă cauzate de accidentul de circulatie sunt de netăgăduit, fiind totodată notorie suferința provocată de un astfel de eveniment.

În raport de toate criteriile arătate mai sus, analizând cuantumul daunelor morale solicitate de partea civilă, prima instanță le-a considerat ca fiind nejustificat de mari, ajungându-se prin sumele solicitate, în ipoteza în care ar fi acordate în cuantumul cerut, practic la o îmbogățire fără just temei, motiv pentru care a admis în parte pretențiile părților civile privind despăgubirile pentru daunele morale încercate. Astfel, în privința întinderii prejudiciului moral, prima instanță le-a apreciat în raport cu împrejurările comiterii faptei și urmările acesteia, ținând cont și de aspecte precum vârsta părților civile, afecțiunile unor boli și intervențiile chirurgicale suferite de C. C. M. și Ț. A. înainte de evenimetul rutier, dar și ulterior acestuia, eveniment care a accentuat suferințele acestora, dată fiind și legatura afectivă specială dintre părți și victimă, ținând cont de culpa inculpatei, dar și a victimei Ț. I. la producerea accidentului.

Față de toate aceste criterii, prima instanță a apreciat că suma de 30.000 de euro pentru C. A. și suma de 30.000 de euro pentru C. C. M., în echivalent în lei la cursul B.N.R. de la data plății, cu titlu daune morale, reprezintă o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de aceștia, corespunzător unei culpe de 50% care a fost reținută în sarcina inculpatei C. V.. Pe de altă parte, având în vedere și culpa de 50% a defunctului Ț. I., moștenitorii acestuia sunt chemați să răspundă pentru dezdăunarea părților civile C. A. și C. C. M., deoarece acțiunea civilă în prezenta cauză decurge dintr-un eveniment unic - accidentul rutier din data de 28.05.2010 generat de contribuțiile culpabile concurente ale celor doi conducători auto.

Prima instanță a apreciat că suma de 30.000 de euro pentru C. A. și suma de 30.000 de euro pentru C. C. M., în echivalent în lei la cursul B.N.R. de la data plății, cu titlu de daune morale, reprezintă o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de aceștia, corespunzător unei culpe de 50% care a fost reținută în sarcina victimei Ț. I., și la plata căreia au fost obligați moștenitorii defunctului.

În privința acțiunii civile formulate de partea civilă S. C. de Urgență București, prima instanță a constatat că aceasta a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 898,76 de lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei C. Nicolas A., prima instanță constatând că este corespunzătoare unei culpe de 50%, care a fost reținută în sarcina inculpatei C. V., și 50%, care a fost reținută în sarcina victimei Ț. I.. Pe de altă parte, prima instanță a avut în vedere și cheltuielile de spitalizare privind pe victima C. Nicolas A. solicitate de S. C. de Urgență B. - A., în cuantum de 1431,30 de lei, dar, avându-se în vedere culpa de 50% a inculpatei C. V. și de 50% a victimei Ț. I..

De asemenea, prima instanță a avut în vedere și cheltuielile de spitalizare privind-o pe inculpata C. V., dar în proporție de 50%, care au fost generate de culpa de 50% a defunctului Ț. I. în producerea evenimentului rutier și la plata cărora au fost obligați moștenitorii defunctului, cheltuieli ce au legătură de cauzalitate cu evenimentul rutier unic, diferența de 50% din cuantumul cheltuielilor de spitalizare privitoare la spitalizarea inculpatei C. V. reprezentând asistența spitalicească acordată inculpatei ca beneficiar al asigurărilor de sănătate, nu ca persoană culpabilă în producerea accidentului, asa cum prevăd dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Conform art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată.

Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.

Având în vedere că prin comiterea de către inculpata C. V. și defunctul Ț. I. a accidentului de circulație s-a cauzat vătămarea inculpatei C. V., aceasta necesitând îngrijiri medicale care au ocazionat cheltuieli suportate de către furnizorul de servicii medicale constituit ca parte civilă, cheltuieli dovedite prin fișa de examinare, evoluție, tratament a victimei și decontul de plată, a reieșit că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina moștenitorilor victimei Ț. I., privitoare la faptă, prejudiciu, raportul de cauzalitate și vinovăție.

Totodată, prima instanță a constatat că inculpata C. V. deținea poliță de asigurare RCA la momentul producerii accidentului la S.C. A. R. Asirom Vienna Insurance Group S.A., iar defunctul Ț. I. - la S.C. C. A. S.A.

Potrivit art. 49 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil. Potrivit art. 50, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea sau distrugerea de bunuri. În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă pentru persoanele aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru persoanele aflate în acel autovehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu deținătorul autovehiculului respectiv. Conform art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite. Rezultă, deci, că răspunderea asigurătorului este o răspundere contractuală, angajată în baza contractului de asigurare încheiat cu asiguratul, iar nu o formă a răspunderii civile delictuale.

În consecință, asigurătorul nu poate fi obligat în solidar cu asiguratul la plata despăgubirilor către victima accidentului, ci direct, nemijlocit.

Pe de altă parte, pronunțarea hotărârii fără a dispune obligarea directă a asigurătorului, ci doar făcându-se mențiunea că este opozabilă asigurătorului, nu ar satisface niciuna dintre părți și prevederile expuse mai sus ar rămâne fără finalitate.

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal de 10 zile de la comunicarea sentinței, asiguratorul S.C. C. A. S.A., asiguratorul S.C. A. R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., părțile civile Ț. I. și Ț. A., precum și părțile civile C. A. și C. C. M. au declarat apeluri pe care le-au motivat în scris (motivele de apel aflate la filele 3, 26-27, 33-36, 46-50 și 64-71 din prezentul dosar).

Apelurile au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală în data de 29.09.2014, sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi_ ).

Motivele de apel

Asiguratorul S.C. C. A. S.A.a solicitat desființarea în parte a sentinței penale apelate și, rejudecând cauza în ceea ce privește latura penală și latura civilă, să se dispună reducerea proporției culpei în producerea evenimentului și, respectiv, a cuantumului daunelor materiale și morale și a cheltuielilor judiciare acordate de instanța de fond.

În motivarea în fapt a apelului, s-a precizat, în esență, că nu se poate stabili o culpă comună în proporție de 50 % pentru fiecare dintre cei doi conducători auto implicați în eveniment, atâta timp cât singura regulă încălcată de către asiguratul S.C. C. A. S.A. a fost deplasarea cu o viteză superioară limitei maxime admise în localitate. Chiar dacă motocicleta avea o viteză mai mare decât cea legală, este evident că accidentul nu s-ar fi produs dacă autovehiculul condus de inculpată nu ar fi fost întors pe linia continuă; astfel, viteza motocicletei nu ar fi contat dacă inculpata ar fi respectat legea. Coroborându-se probele administrate în cauză, s-a apreciat că rezultatul socialmente periculos s-a produs pe fondul culpei majore a inculpatei, motiv pentru care s-a solicitat acordarea despăgubirilor materiale și morale într-o proporție superioară în sarcina inculpatei.

Referitor la cuantumul despăgubirilor materiale acordate de prima instanță, s-a solicitat a se avea în vedere că acestea trbuie probate cu documente jutificative, motiv pentru care s-a solicitat diminuarea cuantumului acestor despăgubiri până la concurența dovedirii lor cu documente justificative care să ateste valoarea prejudiciului încercat de părțile civile.

În ceea ce privește caracterul daunelor morale, s-a apreciat că acestea trebuie raportate atât la rolul lor de compensație justă și echitabilă, cât și la starea economică actuală și la veniturile părților civile, pentru a reprezenta o modalitate judicioasă de compensare, iar nu o îmbogățire fără justă cauză.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 136/1995 și art. 408, art. 412 alin. 4 și art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen.

Asiguratorul S.C. A. R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. a solicitat în principal, respingerea daunelor morale acordate de către prima instanță părților civile C. A. și C. C. M., iar în subsidiar, reducerea cuantumului acestora.

În motivarea în fapt a apelului, s-a precizat, în esență, că inculpata, ca membră a familiei părților civile C. A. și C. C. M., se va îndestula din despăgubirile dobândite ca urmare a faptei sale. În acest sens, s-a menționat faptul că partea civilă C. A. este soțul inculpatei C. V., astfel că se prezumă că între soți există o legătură de afecțiune, iar cei doi au rămas căsătoriți și după producerea accidentului de circulație, lucru care dovedește că această afecțiune nu a dispărut, cei doi fiind datori să își acorde unul altuia sprijin material și moral. Totodată, având în vedere că partea civilă C. A. a efectuat cheltuieli pentru înmormântarea minorului C. Nicolas A., fiul său și al inculpatei, și pentru pomenirile ulterioare, se prezumă că aceste cheltuieli au fost realizate exclusiv din veniturile ambilor soți.

În subsidiar, s-a solicitat reducerea cuanutmului daunelor morale acordate de către prima instanță părților civile C. A. și C. C. M., având în vedere că părțile civile sunt rude cu inculpata, între aceștia existând o relație bună, soțul acordându-i soției sale atât sprijin material pentru plata unor tratamente, preocupându-se de starea de sănătate a acesteia, cât și sprijin moral pentru a depăși tragedia provocată de aceasta.

În drept, au fost invocate prevederile art. 408 și art. 421 C.pr.pen. și Ordinul C.S.A. nr. 21/2009 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule.

Părțile civile Ț. I. și Ț. A. au solicitat desființarea în parte a sentinței penale apelate, în sensul respingerii acțiunii formulate de părțile civile C. A. și C. C. M., majorării gradului de culpă reținut în sarcina inculpatei, de la 50 % la 90 %, reducerea gradului de culpă reținut în sarcina defunctului Ț. I., de la 50 % la 10 %, și majorarea cuantumului daunelor morale și materiale pentru părțile civile Ț. I. și Ț. A. la nivelul celor solicitate prin constituirea de parte civilă.

În motivarea în fapt a apelului, s-a precizat, în esență, că prima instanță a lărgit în mod inadmisibil cadrul procesual cu moștenitorii defunctului Ț. I., deși nu există vreo dispoziție legală în Codul de procedură penală care să prevadă această posibilitate, astfel că acțiunea formulată de părțile civile C. A. și C. C. M. trebuia respinsă.

Referitor la stabilirea gradului de culpă al inculpatei și al conducătorului motocicletei, Ț. I., părțile civile au solicitat să se aibă în vedere faptul că inculpata a încălcat 6 reguli de circulație, în sensul că nu a pus centura de siguranță fiului său decedat în urma accidentului de circulație, a efectuat virajul la stânga încălcând marcajul longitudinal dublu continuu; iar Ț. I. a încălcat doar două reguli de circulație, în sensul că nu a respectat regimul legal de viteză.

Părțile civile au precizat că daunele morale acordate de către prima instanță nu reprezintă o despăgubire justă pentru prejudiciul încercat de aceștia, sens în care au precizat că aprecierea cuantumului daunelor morale se realizează în echitate, trebuind păstrat principiul proporționalității și justului echilibru între natura valorilor lezate și sumele acordate.

Cu privire la cuantumul daunelor materiale, părțile civile au solicitat să fie avute în vedere cheltuielile materiale legate de înmormântarea, parastasele și pomenirea defunctului Ț. I..

În drept, au fost invocate prevederile art. 408 și art. 421 C.pr.pen.

Părțile civile C. A. și C. C. M. au solicitat desființarea în parte a sentinței penale apelate, în sensul stabilirii despăgubirilor ce le-au fost acordate, prin raportare la culpa reală a părților implicate în accidentul de circulație.

În motivarea în fapt a apelului, s-a precizat, în esență, că pentru stabilirea culpei trebuie avut în vedere specificul producerii accidentului, inclusiv a momentului la care a avut loc și a vitezelor de deplasare, sens în care s-a solicitat stabilirea unei culpe majoritare a conducătorului motocicletei și menținerea celorlalte dispoziții referitoare la întinderea despăgubirilor și la stabilirea modului de acordare a acestora.

În drept, au fost invocate prevederile art. 408 - 421 C.pr.pen.

Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de către apelanți, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.pr.pen. și art. 420 alin. 10 C.pr.pen., apreciază că apelurile formulate de apelantul -asigurator S.C. C. A. S.A., apelantul - asigurator S.C. A. R. Asirom Vienna Insurance Group S.A., apelantele - părți civile Ț. I. și Ț. A. sunt fondate, iar apelurile formulate de apelantele - părți civile C. A. și C. C. M. sunt nefondate, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Prealabil analizării legalității și temeiniciei sentinței penale apelate, Curtea apreciază ca fiind necesare următoarele precizări.

Având în vedere că apelurile formulate vizează exclusiv modul de soluționare de către instanța de fond a laturii civile a cauzei, se constată că latura penală beneficiază de autoritate de lucru judecat, întrucât, potrivit art. 416 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală (corespunzător art. 551 pct. 4 C.pr.pen.), sentința penală nr. 1185/06.12.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București - Secția Penală în dosarul nr._/299/2011, prin care s-a dispus condamnarea intimatei - inculpate C. V. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 și 5 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal (corespunzător art. 192 alin. 1, 2 și 3 C.pen.), a rămas definitivă prin decizia penală nr. 507/R/08.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de intimata - inculpată.

Așadar, Curtea urmează a face referiri cu privire la situația de fapt și încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina intimatei - inculpate exclusiv prin raportare la cele statuate în mod definitiv prin sentința penală nr. 1185/06.12.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția Penală.

Situația de fapt

În apropiere de intersecția cu . partea dreaptă, inculpata a efectuat un viraj stânga, trecând peste marcajul median cu linie dublă continuă, și a pătruns pe sensul opus de circulație. În acel moment, din sens opus se deplasa motocicleta marca Honda cu nr. de înmatriculare_, condus de către Ț. I. care, sesizând starea de pericol, a încercat să frâneze, dar impactul nu a mai putut fi evitat.

În urma acestui accident rutier a rezultat decesul conducătorului motocicletei, Ț. I., precum și vătămarea corporală a ocupanților autoturismului, inculpata și fiul acesteia, C. Nicolas A..

Ulterior, în data de 31.05.2010, a decedat și minorul C. Nicolas A..

Mijloacele de probă

1. Mijloacele de probă administrate în timpul urmăririi penale și în cursul judecării cauzei în primă instanță sub aspectul laturii civile a cauzei

Curtea reține că în aceste faze procesuale au fost administrate următoarele mijloace de probă:

- depozițiile părților civile C. A., C. C. M., Ț. I. și Ț. A.;

- declarațiile martorilor L. D., E. M. și Cătea C. V.;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșele forografice aferente;

- concluziile raportului de expertiză tehnică auto privind cauza producerii accidentului de circulație și inițierea stării de pericol ce a precedat accidentului;

- înscrisuri constând în acte medicale, facturi, chitanțe și bonuri fiscale, privind cheltuielile efectuate de către părțile civile ocazionate de îngrjirile medicale, înmormântarea și parastasele efectuate pentru cele două persoane decedate în urma accidentului de circulație.

2. Mijloacele de probă în cursul judecării cauzei de către instanța de apel

Din acest punct de vedere, Curtea constată că în cursul judecării cauzei în calea de atac a apelului nu s-a administrat niciun mijloc de probă sub aspectul laturii civile a cauzei.

Analiza motivelor de apel

Stabilirea gradului de culpă a inculpatei C. V. și a lui Ț. I. în producerea accidentului de circulație

Referitor la stabilirea gradului de culpă a inculpatei C. V. și a lui Ț. I. în producerea accidentului de circulație, Curtea apreciază gradul de vinovăție a inculpatei în proporție de 70 %, iar gradul de vinovăție a lui Ț. I. în proporție de 30 %, având în vedere următoarele considerente.

Prin raportul de expertiză tehnică judiciară auto (aflat la filele 87 - 100 din dosarul de urmărire penală nr. 8895/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București), s-a concluzionat în sensul că:

- autoturismul condus de către inculpată a parcurs în viraj spre stânga distanța de 6 metri, cu o viteză de 12 km/h, moment în care din sens opus se deplasa motocicleta condusă de către Ț. I., cu o viteză de 102 km/h;

-impactul a avut loc pe sensul de deplasare a motocicletei conduse de către Ț. I.;

-starea de pericol a fost creată atât de către inculpată, prin faptul că a efectuat manevra de schimbare a direcției de mers, prin întoarcere de pe un sens pe celălalt, prin încălcarea marcajului longitudinal cu linie dublă continuă, precum și prin faptul că nu s-a asigurat temeinic, corespunzător la efectuarea manevrei de schimbare a direcției de mers, pătrunzând intempestiv pe sensul de deplasare a motocicletei, cât și de către Ț. I., prin faptul că s-a deplasat cu o viteză superioară limitei maxim admisă în localitate;

-momentul apariției stării de pericol efectiv și iminent pentru Ț. I., creat de inculpată, a fost cel în care autoturismul condus de către inculpată a pătruns pe sensul de deplasare a motocicletei conduse de cătreȚilică I.;

-inculpata avea posibilitatea să prevină producerea accidentului dacă renunța la efectuarea manevrei de schimbare a direcției de mers, prin întoarcere de pe un sens pe celălat, întrucât marcajul longitudinal cu linie dublă continuă interzice încălcarea acestuia, și dacă se asigura temeinic, corespunzător la efectuarea schimbării direcției de mers a autoturismului prin viraj spre stânga, renunțând la pătrunderea intempestivă pe culoarul de mers al motocicletei; Ț. I. avea posibilitatea să prevină producerea accidentului dacă ar fi respectat regimul legal de viteză impus la deplasarea în interiorul localității.

În contextul factual anterior prezentat, rezultă că inculpata a fost cea care a creat, inițial, starea de pericol, pătrunzând intempestiv pe sensul de deplasare a motocicletei, ceea ce, de altfel, a determinat ca impactul cu motocicleta să se producă pe sensul de deplasare a motocicletei, împrejurare în raport de care este dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că accidentul de circulație s-a produs pe fondul culpei majore a inculpatei.

În consecință, Curtea apreciază, judecând în echitate, că proporția culpei inculpatei în producerea accidentului de circulație este superioară celei aparținând lui Ț. I., motiv pentru care constată că o proporție de 70 % pentru inculpată și o proporție de 30 % pentru Ț. I. reflectă, în mod rezonabil, importanța deosebită a regulilor de circulație încălcate de către cei doi participanți la traficul rutier.

Pentru aceste motive, Curtea urmează ca, la stabilirea în concret a cuantumului daunelor morale și materiale ce se cuvin tuturor părților civile, respectiv C. A., C. C. M., Ț. I., Ț. A., S. C. de Urgență București și S. C. de Urgență B. - A., să aibă în vedere o proporție a culpei de 70 % pentru inculpată și o proporție a culpei de 30 % pentru Ț. I., în producerea accidentului de circulație.

Cererile de constituire de parte civilă și mijloacele de probă administrate în dovedirea pretențiilor de natură civilă solicitate

C. A. și C. C. M. s-au constituit părți civile (cererile aflate la filele 35-36 din dosarul nr._/299/2011 al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția Penală), cu următoarele sume:

- 37.601,50 de lei, reprezentând daune materiale rezultate ca urmare a cheltuielilor efecutate de către partea civilă C. A. cu ocazia înmormântării și a pomenirilor ulterioare conform datinii creștinești a victimei minore C. Nicolas A. și

- 900.000 de euro (la cursul B.N.R. din data plății) (500.000 de euro pentru partea civilă C. A. și 400.000 de euro pentru partea civilă C. C. M.), reprezentând daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial încercat ca urmare a pierderii fiului, respectiv fratelui în vârstă de numai 4 ani.

În dovedirea pretențiilor solicitate, au fost administrate următoarele mijloace de probă:

- depozițiile martorului Cătea C. V. (fila 65 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția Penală și fila 89 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția Penală).

Ț. I. și Ț. A. s-au constituit părți civile cu următoarele sume:

- 20.000 de euro, reprezentând daune materiale rezultate ca urmare a cheltuielilor efecutate de către părțile civile cu ocazia înmormântării și a pomenirilor ulterioare conform datinii creștinești a victimei Ț. I. și

- 480.000 de euro, reprezentând daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial încercat ca urmare a pierderii fiului lor.

În dovedirea pretențiilor solicitate, au fost administrate următoarele mijloace de probă:

- înscrisuri constând în facturi, chitanțe și bonuri fiscale (filele 18-27 și 73-87 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția Penală) și

- depozițiile martorilor L. D. și E. M. (filele 63-64 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția Penală și filele 91-91 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția Penală).

S. C. de Urgență București s-a constituit parte civilă cu suma de 898,76 de lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei minore C. Nicolas A., precum și cu suma de 3.993,57 de lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate inculpatei.

În dovedirea pretențiilor solicitate, a fost administrată proba cu înscrisuri constând în deconturile de cheltuieli (filele 51 și 53 din dosarul de urmărire penală nr. 8895/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București).

S. C. de Urgență B. - A. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.431,30 de lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei minore C. Nicolas A..

În dovedirea pretențiilor solicitate, a fost administrată proba cu înscrisuri constând în decontul de cheltuieli (fila 55 din dosarul de urmărire penală nr. 8895/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București).

Legalitatea și temeinicia soluției dispuse de către prima instanță referitor la obligarea părților civile Ț. I. și Ț. A., moștenitorii defunctului Ț. I., la plata despăgubirilor civile către părțile civile C. A. și C. C. M.

Referitor la acest aspect, Curtea constată că unul dintre cei doi participanți la traficul rutier, din a cărui culpă comună s-a produs accidentul a cărui victimă a fost chiar el, a fost Ț. I., fiul părților civile Ț. I. și Ț. A..

Prin urmare, prin rechizitoriul din data de 29.06.2011, emis în dosarul de urmărire penală nr. 8895/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, s-a dispus, în baza art. 10 alin. 1 lit. g din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de Ț. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, urmare a decesului său în data de 28.05.2010.

Potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală (abrogat prin Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală), text de lege în vigoare la momentul formulării cererii părții civile C. A. de introducere în cauză a moștenitorilor defunctului Ț. I., în vederea exercitării acțiunii civile (cerere aflată la fila 70 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția Penală), acțiunea civilă rămâne în competența instanței penale în caz de deces al uneia dintre părți, introducându-se în cauză moștenitorii acesteia.

În prezent, potrivit art. 24 alin. 1 C.pr.pen., acțiunea civilă rămâne în competența instanței penale în caz de deces al părții civile, dacă moștenitorii acesteia își exprimă opțiunea de a continua exercitarea acțiunii civile.

Analizând dispozițiile legale sus menționate, prin raportare la situația de fapt anterior expusă, Curtea constată că, începând cu data de 01.02.2014 a intrării în vigoare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, numai în cazul decesului părții civile, iar nu și al altor părți, este posibilă continuarea acțiunii civile de către moștenitorii acesteia.

Or, în prezenta cauză este vorba despre decesul făptuitorului Ț. I., una dintre persoanele vinovate de producerea accidentului de circulație, împrejurare în raport de care trebuie analizat în ce măsură actualmente mai este posibilă obligarea moștenitorilor defunctului Ț. I. la plata despăgubirilor civile către părțile civile C. A. și C. C. M., pentru acoperirea prejudiciului de natură morală și materială suferit de cele două părți civile.

În acest context, Curtea apreciază că cererea de constituire de parte civilă formulată de C. A. și C. C. M. în data de 10.09.2012, în mod legal, se menține și în prezent, deși dispozițiile legale corespunzătoare din noul Cod de procedură penală nu mai prevăd această situație particulară de constituire de parte civilă, având în vedere următoarele motive.

Este adevărat că dispozițiile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală reglementează un drept procesual – acela al constituirii de parte civilă – drept care nu mai există conform prevederilor din noul Cod de procedură penală, context în care, potrivit principiului „Tempus regit actum” care guvernează dreptul procesual penal, ar rezulta, în aparență, că părțile civile C. A. și C. C. M. nu mai pot solicita obligarea părților civile Ț. I. și Ț. A., în calitate de moștenitori ai defunctului Ț. I., la plata despăgubirilor civile.

Însă, deosebit de relevant este faptul că din dreptul procesual care era prevăzut de art. 21 alin. 1 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală derivă - ca un corolar firesc - dreptul material, substanțial pentru părțile civile C. A. și C. C. M. de a primi despăgubirile de natură materială și morală solicitate de la moștenitorii celui răspunzător de producerea prejudiciului suferit de aceste două părți civile.

Așadar, rezultă în mod firesc faptul că abrogarea unor prevederi de natură procesuală nu trebuie să afecteze în niciun fel dreptul material, substanțial al părților civile la despăgubirile solicitate, întrucât, în caz contrar, ar fi încălcat, cu precădere, dreptul la un proces echitabil statuat prin dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în componenta sa relevantă referitoare la accesul, real și efectiv, iar nu doar pur teoretic și iluzoriu, la justiție de care beneficiază părțile într-un proces penal, inclusiv sub aspectul modalității de soluționare a laturii civile alăturate laturii penale într-o cauză penală.

De altfel, ar fi o sarcină excesivă, din punctul de vedere al respectării termenului rezonabil și al cheltuielilor suplimentare ce ar trebui efectuate, care ar fi impusă părților civile C. A. și C. C. M. în eventualitatea promovării de către aceștia a unei acțiuni civile la instanța civilă, din moment ce cauza - unică și indivizibilă - respectiv fapta ilicită cauzatoare de prejudicii își are izvorul în fapta de natură penală ce a făcut obiectul cercetării organelor judiciare în prezenta cauză penală.

Pentru toate aceste motive, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite condițile legale în vederea promovării acțiunii civile de către părțile civile C. A. și C. C. M. împotriva părților civile Ț. I. și Ț. A., în calitate de moștenitori ai defunctului Ț. I..

În consecință, Curtea constată că în mod corect a dispus prima instanță obligarea părților civile Ț. I. și Ț. A. - în calitate de moștenitori ai lui Ț. I., conducătorul motocicletei, decedat în urma producerii accidentului de circulație - la plata de despăgubiri civile către părțile civile C. A. și C. C. M..

Prealabil analizării legalității și temeiniciei soluției dispuse de către prima instanță în ceea ce privește cuantumul daunelor morale și daunelor materiale acordate tuturor părților civile, instanța de control judiciar apreciază ca fiind necesare următoarele precizări referitoare la aplicarea în timp a legii civile, prin raportare la . parcursul soluționării prezentei cauze, respectiv în data de 01.10.2011, a noului Cod civil.

Așadar, potrivit art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluționează de către instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite. De asemenea, conform art. 103 din Legea nr. 71/2011, obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor.

Or, având în vedere că faptele ilicite cauzatoare de prejudicii au fost săvârșite în data de 28.05.2010, înainte de . Legii nr. 287/2009, condițiile răspunderii civile delictuale vor fi reglementate de prevederile art. 998 și următoarele din Codul civil din 1864.

Raportând aceste prevederi legale în prezenta cauză, instanța de control judiciar urmează a aplica dispozițiile Codului civil din 1864 referitoare la condițiile care trebuie întrunite pentru angajarea răspunderii civile delictuale a părților ce vor fi obligate la plata despăgubirilor civile.

Legalitatea și temeinicia soluției dispuse de către prima instanță în ceea ce privește cuantumul daunelor morale și daunelor materiale acordate tuturor părților civile

Curtea constată că, în urma accidentului produs din culpa comună a inculpatei C. V. și a defunctului Ț. I., prin încălcarea dispozițiilor legale referitoare la circulația autovehiculelor pe drumurile publice, a survenit decesul victimei minore C. Nicolas A., fiul părții civile C. A. și al inculpatei C. V., precum și decesul lui Ț. I., conducătorul motocicletei implicat în accidentul de circulație, fiul părților civile Ț. I. și Ț. A..

Este dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că decesul celor două persoane a produs părților civile, pe de o parte, C. A. și C. C. M., iar pe de altă parte, Ț. I. și Ț. A., suferințe incomensurabile care nici nu vor dispărea și nici nu se vor estompa vreodată.

Astfel, prin săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, părților civile le-a fost cauzat de către inculpată și defunctul Ț. I. prejudicii morale extraordinar de importante, constând în pierderea unor persoane foarte apropiate, în împrejurări dureroase, în urma unor suferințe cauzate de leziunile traumatice provocate prin accidentul de circulație și soldate în final cu decesul celor două victime. Înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană. Prejudiciul moral, fiind strâns legat de persoana umană lezează direct și nemijlocit sentimente de dragoste și afecțiune, cum este cazul în speță. În ceea ce privește suma ce se acordă cu titlu de daune morale, Curtea reține că aceasta este greu de cuantificat, greutate care rezidă mai ales din imposibilitatea de a o privi ca pe un „pretium dolores”, ca o compensare a pierderii suferite de partea civilă. Totuși, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral, Curtea are în vedere o . criterii, cum ar fi consecințele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt și, mai ales, vor fi percepute consecințele, măsura în care părțile civile au fost, dar mai ales vor fi afectate emoțional și familial.

Prin urmare, stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include de regulă o doză ridicată de aproximare și subiectivism.

Astfel, în privința cuantumului prejudiciilor morale, Curtea apreciază, în raport cu împrejurările comiterii fapteloe și urmările acestora, reținând și practica judiciară în domeniu, că suma de 60.000 de euro apreciată de către prima instanță pentru fiecare dintre cele 4 părți civile constituie o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de acestea.

Cu toate acestea, instanța de control judiciar nu poate neglija componenta psihologică a raționamentului juridic aplicat în pronunțarea prezentei decizii, reținând astfel că, nicio sumă de bani, oricât de mare ar fi aceasta, nu poate răscumpăra sau stinge dorul și dragostea părintească și fraternă, cu atât mai mult cu cât sentimentul și afecțiunea față de propriul copil și frate se formează și se dezvoltă de-a lungul timpului și se păstrează, în mod firesc, pentru toată viața.

Referitor la cuantumul daunelor materiale, Curtea constată că ansamblul probatoriu administrat sub acest aspect demonstrează faptul că sumele de bani - respectiv 37.601,50 de lei pentru partea civilă C. A. și, respectiv 9.400 de euro pentru părțile civile Ț. I. și Ț. A. - au fost apreciate în mod just și echitabil de către prima instanță, fiind avute în vedere nu numai cheltuielile dovedite prin facturile, chitanțele și bonurile fiscale depuse la dosar, dar și prin depozițiile martorilor audiați sub acest aspect, fiind, așadar, îndeobște cunoscut, potrivit cutumelor creștinești, faptul că în situații precum cea din prezenta cauză, deși se fac anumite cheltuieli cu înmormântarea victimei și pomenirile sale ulterioare, nu se pot obține documente justificative pentru toate aceste cheltuieli, astfel că, în aceste condiții, efectuarea acestor cheltuieli de către părțile civile nu poate fi tăgăduită.

În consecință, având în vedere că atât cuantumul daunelor morale, cât și cel al daunelor materiale au fost în mod corect și rezonabil apreciate de către prima instanță atât pentru părțile civile C. A. și C. C. M., cât și pentru părțile civile Ț. I. și Ț. A., neimpunându-se nici majorarea și nici micșorarea cuantumului daunelor morale și materiale, Curtea urmează a dispune obligarea inculpatei și a părților civile Ț. I. și Ț. A. la plata de despăgubiri civile în raport de gradul de vinovăție, deopotrivă, a inculpatei și a defunctului Ț. I., în proporție de 70 % și, respectiv, 30 %.

În acest context, Curtea constată că în cauză se impune obligarea părților civile Ț. I. și Ț. A. la plata de despăgubiri civile față de părțile civile C. A. și C. C. M., pentru prejudiciul de natură materială și morală suferit ca urmare a decesului minorului C. Nicolas A., împrejurare în raport de care este lipsită de relevanță juridică și morală împrejurarea potrivit căreia C. A. și C. C. M. sunt soțul și, respectiv, fiica inculpatei, vinovată și ea de producerea accidentului de circulație soldat cu decesul fiului său minor. Totodată, este lipsită de relevanță juridică și morală presupunerea rezonabilă constând în aceea că din sumele de bani la care au dreptul C. A. și C. C. M. s-ar putea îndestula și inculpata, ca membră a familiei celor două părți civile, deoarece, în același timp, este de netăgăduit că dreptul părților civile C. A. și C. C. M. - exercitabil în condițiile legii și exercitat în concret prin constituirea de parte civilă dovedită prin administrarea mijloacelor de probă admise de lege - există independent de orice aprecieri și supoziții extrinseci cauzei ce a condus la exercitarea dreptului la despăgubiri civile (producerea accidentului de circulație inclusiv din cauza defunctului Ț. I.), cum ar fi calitatea inculpatei C. V. de membru al familiei părților civile C. A. și C. C. M..

Curtea mai constată faptul că în mod eronat a dispus prima instanță obligarea părților civile Ț. I. și Ț. A. la plata despăgubirilor civile către părțile civile C. A. și C. C. M., în mod distinct, iar nu în solidar.

Astfel, referitor la aceste aspect, Curtea reține că în cauză devin incidente prevederile art. 1003 din Codul civil din 1864, potrivit cărora, în cazul săvârșirii unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii de către două sau mai multe persoane, acestea răspund în mod solidar.

Or, având în vedere că în cauză nu există vreeo situație de excepție de la principiul solidarității instituit prin dispozițiile art. 1003 din Codul civil din 1864, Curtea va dispune obligarea, în solidar, a părților civile Ț. I. și Ț. A. la plata despăgubirilor civile către părțile civile C. A. și C. C. M..

Modalitatea de obligare a celor doi asiguratori de răspundere civilă la plata de despăgubiri către părțile civile

Curtea constată că, în mod eronat a dispus prima instanță obligarea celor doi asiguratori la plata sumelor de bani la care au fost obligați asigurații lor prin sentința penală apelată, în loc să dispună ca hotărârea pronunțată în cauză să le fie opozabilă asiguratorilor, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 86 C.pr.pen., din cuprinsul căruia rezultă că partea responsabilă civilmente este persoana chemată să răspundă potrivit legii civile pentru pagubele produse prin fapta inculpatului, coroborat cu art. 1373 alin. 1 și 2 din Codul civil, în baza căruia este reglementată răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, în ipoteza vizată de aceste dispoziții legale este vorba despre o răspundere pentru fapta altei persoane.

Or, în cazul asigurărilor de răspundere civilă, societățile de asigurare au o obligație de a despăgubi persoanele păgubite prin fapta inculpatului, în cazul producerii riscului asigurat, în limitele contractului sau a legii. Plata despăgubirilor se face în temeiul contractului de asigurare și nu se întemeiază pe ideea de culpă, ce caracterizează răspunderea pentru fapta altei persoane. O dată dovedită culpa asiguratului, societatea de asigurare despăgubește partea civilă în limitele contractului sau în limitele stabilite prin anumite norme legale incidente, pe când partea responsabilă civilmente răspunde pentru întreaga pagubă cauzată de persoana pentru care este ținută a răspunde.

Mai mult decât atât, natura juridică a obligației asumate de asigurator prin încheierea contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto este total diferită de răspunderea pentru fapta altei persoane stabilită în cadrul raportului de prepușenie, respectiv de subordonare între comitent și prepusul său.

Astfel, solidaritatea pasivă este o excepție de la regula de drept comun a divizibilității obligației, astfel încât ea trebuie stipulată expres, fie în contract, fie în lege, întrucât nu se prezumă; or, din acest punct de vedere, Legea nr. 136/1995 nu prevede o asemenea solidaritate, aceasta nefiind prevăzută nici în contractul de asigurare.

Așadar, apreciind că cele două societăți de asigurare nu pot fi nici obligate în solidar cu inculpata C. V. și părțile civile Ț. I. și Ț. A. la plata despăgubirilor civile și nici nu se poate dispune obligarea lor exclusivă la plata despăgubirilor civile către părțile civile, Curtea va constata ca prezenta decizie este opozabilă, sub aspectul laturii civile, celor doi asiguratori de răspundere civilă obligatorie.

În consecință, Curtea va înlătura dispoziția din sentința penală apelată referitoare la obligarea, în baza art. 54 din Legea nr. 136/1995, a asiguratorului S.C. C. A. S.A. la plata sumelor de bani la care au fost obligați moștenitorii asiguratului său, defunctul T. I., respectiv părțile civile Ț. I. și Ț. A., prin sentința penală apelată; totodată, va înlătura și dispoziția din sentința penală apelată referitoare la obligarea, în baza art. 54 din Legea nr. 136/1995, a asiguratorului S.C. A. R. Asirom Vienna Insurance Group S.A. la plata sumelor de bani la care a fost obligat asiguratul său, inculpata C. V., prin sentința penală apelată.

Prin urmare, având în vedere ansamblul considerentelor de fapt și de drept anterior expuse, Curtea va admite apelurile formulate de cei doi asiguratori, întrucât prezenta hotărâre le este opozabilă, neputând fi obligați în mod direct la plata desăgubirilor civile către părțile civile, și va admite apelurile formulate de părțile civile Ț. I. și Ț. A., deoarece, stabilind o altă proporție a gradului culpei inculpatei și defunctului Ț. I., în sensul majorării gradului culpei inculpatei și al diminuării gradului culpei defunctului Ț. I., implicit va acorda părților civile Ț. I. și Ț. A. despăgubiri morale și materiale într-un cuantum superior celui stabilit de către prima instanță.

Totodată, având în vedere că instanța de control judiciar a apreciat că în sarcina inculpatei C. V. se reține un grad de culpă în cuantum de 70 %, mai mare decât cel stabilit în sarcina defunctului Ț. I., având drept consecință admiterea apelurilor formulate de părțile civile Ț. I. și Ț. A. și, prin urmare, majorarea cuantumului daunelor morale și materiale cuvenite părților civile Ț. I. și Ț. A., rezultă, ca o consecință firească, faptul că instanța de control judiciar va respinge, ca nefondate, apelurile formulate de către părțile civile C. A. și C. C. M., din moment ce aceștia au solicitat diminuarea cuantumului daunelor morale și materiale cuvenite părților civile Ț. I. și Ț. A..

Celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate

Având în vedere soluția de condamnare a inculpatei pe latură penală și de obligare a inculpatei la plata despăgubirilor civile dispuse în cauză, Curtea constată că în mod corect a aplicat prima instanță prevederile art. 274 alin. 1 C.pr.pen., dispunând obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Prin urmare, Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în sensul celor precizate anterior.

Soluția ce va fi pronunțată de către Curte

În consecință, în raport de ansamblul motivelor de fapt și temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., va admite apelurile formulate de apelantul - asigurator S.C. C. A. S.A., apelantul – asigurator S.C. A. R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., apelantul - parte civilă Ț. I. și apelanta - parte civilă Ț. A. împotriva sentinței penale nr. 1099/05.12.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București - Secția Penală în dosarul nr._ .

Va desființa, în parte, sentința penală apelată și, pe fond, rejudecând:

În baza art. 19, art. 25 alin. 1 și art. 397 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 998-999 din Codul civil din 1864 și la art. 223 din Legea nr. 71/2011, va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. A. și, în consecință, va obliga pe inculpata C. V. la plata de despăgubiri civile către partea civilă în cuantum de 30.000 de euro (în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plății), reprezentând despăgubiri morale, și 18.800,75 lei, reprezentând despăgubiri materiale.

În baza art. 19, art. 25 alin. 1 și art. 397 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 998-999 din Codul civil din 1864 și la art. 223 din Legea nr. 71/2011, va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. C. M. și, în consecință, va obliga pe inculpata C. V. la plata de despăgubiri civile către partea civilă în cuantum de 30.000 de euro (în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plății), reprezentând despăgubiri morale.

În baza art. 19, art. 25 alin. 1 și art. 397 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 998-999 și art. 1003din Codul civil din 1864 și la art. 223 din Legea nr. 71/2011, va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. A. și, în consecință, va obliga, în solidar, pe părțile civile Ț. I. și Ț. A. la plata de despăgubiri civile către partea civilă în cuantum de 18.000 de euro (în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plății), reprezentând despăgubiri morale, și 11.280,45 lei, reprezentând despăgubiri materiale.

În baza art. 19, art. 25 alin. 1 și art. 397 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 998-999 și art. 1003din Codul civil din 1864 și la art. 223 din Legea nr. 71/2011, va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. C. M. și, în consecință, va obliga, în solidar, pe părțile civile Ț. I. și Ț. A. la plata de despăgubiri civile către partea civilă în cuantum de 18.000 de euro (în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plății), reprezentând despăgubiri morale.

În baza art. 19, art. 25 alin. 1 și art. 397 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 998-999 din Codul civil din 1864 și la art. 223 din Legea nr. 71/2011, va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ț. I. și, în consecință, va obliga pe inculpata C. V. la plata de despăgubiri civile către partea civilă în cuantum de 42.000 de euro (în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plății), reprezentând despăgubiri morale, și 3.255 de euro (în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plății), reprezentând despăgubiri materiale.

În baza art. 19, art. 25 alin. 1 și art. 397 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 998-999 din Codul civil din 1864 și la art. 223 din Legea nr. 71/2011, va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ț. A. și, în consecință, va obliga pe inculpata C. V. la plata de despăgubiri civile către partea civilă în cuantum de 42.000 de euro, reprezentând despăgubiri morale, și 3.255 de euro (în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plății), reprezentând despăgubiri materiale.

În baza art. 19, art. 25 alin. 1 și art. 397 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. DE URGENȚĂ BUCUREȘTI și, în consecință, va obliga pe inculpata C. V. la plata de despăgubiri civile către partea civilă în cuantum de 629,14 lei, reprezentând despăgubiri materiale; obligă, în solidar, pe părțile civile Ț. I. și Ț. A. la plata de despăgubiri civile către partea civilă în cuantum de 269,62 de lei, reprezentând despăgubiri materiale.

În baza art. 19, art. 25 alin. 1 și art. 397 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. DE URGENȚĂ B. - A. și, în consecință, va obliga pe inculpata C. V. la plata de despăgubiri civile către partea civilă în cuantum de 1.001,90 de lei, reprezentând despăgubiri materiale; obligă, în solidar, pe părțile civile Ț. I. și Ț. A. la plata de despăgubiri civile către partea civilă în cuantum de 429,40 lei, reprezentând despăgubiri materiale.

Va înlătura dispoziția din sentința penală apelată referitoare la obligarea, în baza art. 54 din Legea nr. 136/1995, a asiguratorului S.C. C. A. S.A. la plata sumelor de bani la care au fost obligați moștenitorii asiguratului său, defunctul T. I., respectiv părțile civile Ț. I. și Ț. A., prin sentința penală apelată.

Va înlătura dispoziția din sentința penală apelată referitoare la obligarea, în baza art. 54 din Legea nr. 136/1995, a asiguratorului S.C. A. R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. la plata sumelor de bani la care a fost obligat asiguratul său, inculpata C. V., prin sentința penală apelată.

Va constata că prezenta hotărâre este opozabilă asiguratorului S.C. C. A. S.A. și asiguratorului S.C. A. R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., sub aspectul obligării părților civile Ț. I. și Ț. A. și a inculpatei C. V. la plata de despăgubiri civile în prezenta cauză.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge, ca nefondate, apelurile formulate de apelantul - parte civilă C. A. și apelanta - parte civilă C. C. M. împotriva sentinței penale nr. 1099/05.12.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București - Secția Penală în dosarul nr._ .

În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelurilor formulate de apelantul - asigurator S.C. C. A. S.A., apelantul - asigurator S.C. A. R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., apelantul - parte civilă Ț. I. și apelanta - parte civilă Ț. A. vor rămâne în sarcina statului, din care suma de 300 de lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata - inculpată C. V., se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 275 alin. 2 și 4 C.pr.pen., va obliga pe apelantul - parte civilă C. A. și apelanta - parte civilă C. C. M. la plata sumei de câte 50 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., admite apelurile formulate de apelantul - asigurator S.C. C. A. S.A., apelantul – asigurator S.C. A. R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., apelantul - parte civilă Ț. I.și apelanta - parte civilă Ț. A. împotriva sentinței penale nr. 1099/05.12.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București - Secția Penală în dosarul nr._ .

Desființează, în parte, sentința penală apelată și, pe fond, rejudecând:

În baza art. 19, art. 25 alin. 1 și art. 397 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 998-999 din Codul civil din 1864 și la art. 223 din Legea nr. 71/2011, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. A. și, în consecință, obligă pe inculpata C. V. la plata de despăgubiri civile către partea civilă în cuantum de 30.000 de euro (în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plății), reprezentând despăgubiri morale, și 18.800,75 lei, reprezentând despăgubiri materiale.

În baza art. 19, art. 25 alin. 1 și art. 397 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 998-999 din Codul civil din 1864 și la art. 223 din Legea nr. 71/2011, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. C. M. și, în consecință, obligă pe inculpata C. V. la plata de despăgubiri civile către partea civilă în cuantum de 30.000 de euro (în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plății), reprezentând despăgubiri morale.

În baza art. 19, art. 25 alin. 1 și art. 397 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 998-999 și art. 1003 din Codul civil din 1864 și la art. 223 din Legea nr. 71/2011, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. A. și, în consecință, obligă, în solidar, pe părțile civile Ț. I. și Ț. A. la plata de despăgubiri civile către partea civilă în cuantum de 18.000 de euro (în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plății), reprezentând despăgubiri morale, și 11.280,45 lei, reprezentând despăgubiri materiale.

În baza art. 19, art. 25 alin. 1 și art. 397 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 998-999 și art. 1003 din Codul civil din 1864 și la art. 223 din Legea nr. 71/2011, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. C. M. și, în consecință, obligă, în solidar, pe părțile civile Ț. I. și Ț. A. la plata de despăgubiri civile către partea civilă în cuantum de 18.000 de euro (în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plății), reprezentând despăgubiri morale.

În baza art. 19, art. 25 alin. 1 și art. 397 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 998-999 din Codul civil din 1864 și la art. 223 din Legea nr. 71/2011, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ț. I. și, în consecință, obligă pe inculpata C. V. la plata de despăgubiri civile către partea civilă în cuantum de 42.000 de euro (în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plății), reprezentând despăgubiri morale, și 3.255 de euro (în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plății), reprezentând despăgubiri materiale.

În baza art. 19, art. 25 alin. 1 și art. 397 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 998-999 din Codul civil din 1864 și la art. 223 din Legea nr. 71/2011, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ț. A. și, în consecință, obligă pe inculpata C. V. la plata de despăgubiri civile către partea civilă în cuantum de 42.000 de euro, reprezentând despăgubiri morale, și 3.255 de euro (în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plății), reprezentând despăgubiri materiale.

În baza art. 19, art. 25 alin. 1 și art. 397 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. DE URGENȚĂ BUCUREȘTI și, în consecință, obligă pe inculpata C. V. la plata de despăgubiri civile către partea civilă în cuantum de 629,14 lei, reprezentând despăgubiri materiale; obligă, în solidar, pe părțile civile Ț. I. și Ț. A. la plata de despăgubiri civile către partea civilă în cuantum de 269,62 de lei, reprezentând despăgubiri materiale.

În baza art. 19, art. 25 alin. 1 și art. 397 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. DE URGENȚĂ B. - A. și, în consecință, obligă pe inculpata C. V. la plata de despăgubiri civile către partea civilă în cuantum de 1.001,90 de lei, reprezentând despăgubiri materiale; obligă, în solidar, pe părțile civile Ț. I. și Ț. A. la plata de despăgubiri civile către partea civilă în cuantum de 429,40 lei, reprezentând despăgubiri materiale.

Înlătură dispoziția din sentința penală apelată referitoare la obligarea, în baza art. 54 din Legea nr. 136/1995, a asiguratorului S.C. C. A. S.A. la plata sumelor de bani la care au fost obligați moștenitorii asiguratului său, defunctul T. I., respectiv părțile civile Ț. I. și Ț. A., prin sentința penală apelată.

Înlătură dispoziția din sentința penală apelată referitoare la obligarea, în baza art. 54 din Legea nr. 136/1995, a asiguratorului S.C. A. R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. la plata sumelor de bani la care a fost obligat asiguratul său, inculpata C. V., prin sentința penală apelată.

Constată că prezenta hotărâre este opozabilă asiguratorului S.C. C. A. S.A. și asiguratorului S.C. A. R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., sub aspectul obligării părților civile Ț. I. și Ț. A. și a inculpatei C. V. la plata de despăgubiri civile în prezenta cauză.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge, ca nefondate, apelurile formulate de apelantul - parte civilă C. A. și apelanta - parte civilă C. C. M. împotriva sentinței penale nr. 1099/05.12.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București - Secția Penală în dosarul nr._ .

În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelurilor formulate de apelantul - asigurator S.C. C. A. S.A., apelantul - asigurator S.C. A. R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., apelantul - parte civilă Ț. I. și apelanta - parte civilă Ț. A. rămân în sarcina statului, din care suma de 300 de lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata - inculpată C. V., se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 275 alin. 2 și 4 C.pr.pen., obligă pe apelantul - parte civilă C. A. și apelanta - parte civilă C. C. M. la plata sumei de câte 50 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.11.2014.

Președinte, Judecător,

I. C. C. B.

Grefier,

R. S.

Red. Jud. C.B.

Tehnored. Jud. C.B. / Gref. R.S.

19.11.2014 / 2 ex.

Judecătoria Sectorului 1 București – Secția Penală

Dosar nr._

Judecător Fond: O. C.

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1369/2014....		Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Decizia nr.... →

Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1398/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1398/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI