Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 511/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 511/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 511/2015
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.511
Ședința publică din data de 2 aprilie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: I.-T. C. B.
JUDECĂTOR: M. D. G.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. M..
Pe rol, soluționarea apelului formulat de inculpatul S. M. împotriva sentinței penale nr.89 din data de 20.01.2015, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul- inculpat S. M., personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat C. R., în baza delegației nr._ din data de 10.03.2015 atașată la dosar, lipsă fiind intimata-parte civilă C. C. SA SCREIR CF București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care întrebat fiind, apelantul-inculpat S. M., personal, precizează că își menține declarațiile date și nu mai are nimic de adăugat în fața instanței de apel.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, acordă cuvântul în dezbatere asupra apelului.
Apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat S. M. precizează că inculpatul își recunoaște vina, respectiv fapta săvârșită. Critică însă hotărârea instanței de fond, considerând că pedeapsa aplicată este prea mare comparativ cu cele aplicate coinculpaților.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere gravitatea faptei, prejudiciul însemnat, faptul că au fost două acte materiale, reținându-se infracțiunea în formă continuată, circumstanțele personale ale inculpatului, care a mai fost condamnat anterior în minorat la pedeapsa închisorii cu executare consideră că toate acestea conduc la concluzia că pedeapsa aplicată a fost corect stabilită. Astfel că, pune concluzii de respingere a apelului formulat, ca fiind nefondat.
Apelantul-inculpat S. M., personal, având ultimul cuvânt, arată că este singurul arestat dintre cei șapte inculpați. A recunoscut fapta de la bun început.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.89 din data de 20.01.2015, pronunțată de Judecătoria G., s-au hotărât următoarele:
I. În temeiul art. 228 alin. 1 Cod. pen. comb. cu art. 229 alin. 2 lit. b și d, alin. 3 lit. f Cod. pen. cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod. pen. și a art. 396 alin. 10 Cod. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C. I., zis „P.”, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.
În temeiul art. 91 Cod. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate, pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. Cod. pen.
În temeiul art. 93 alin. 1 Cod. pen., s-a impus inculpatului ca, pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul I., la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b și d Cod. pen., s-a impus inculpatului să execute următoarele obligații:
- să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul I. sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate;
- să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.
În temeiul art. 93 alin. 3 C.p., a fost obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile la una din următoarele instituții: Primăria Comunei Jilava sau Școala Nr. 1 Jilava.
În temeiul art. 404 alin. 2 din Codul de procedură penală, raportat la art. 91 alin. 4 Cod. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor și a obligațiilor prevăzute la art. 93 Cod. pen. și/sau a săvârșirii de noi infracțiuni, respectiv revocarea suspendării sub supraveghere și executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art. 72 alin. 1 Cod. pen., s-a dedus din pedeapsa de 3 ani aplicată perioada reținerii și a arestului preventiv, de la 12.09.2014 la zi.
În temeiul art. 399 alin. 3 lit. b Cod. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
II. În temeiul art. 228 alin. 1 Cod. pen. comb. cu art. 229 alin. 2 lit. b și d, alin. 3 lit. f Cod. pen. cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod. pen. și a art. 396 alin. 10 Cod. proc. pen., a fost condamnat inculpatul R. F., zis „M.”, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art. 91 Cod. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. Cod. pen.
În temeiul art. 93 alin. 1 Cod. pen., s-a impus inculpatului, ca pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul I., la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b și d Cod. pen., s-a impus inculpatului să execute următoarele obligații:
- să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul I. sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate;
- să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.
În temeiul art. 93 alin. 3 C.p., a fost obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile la una din următoarele instituții: Primăria Comunei Jilava sau Școala Nr. 1 Jilava.
În temeiul art. 404 alin. 2 din Codul de procedură penală raportat la art. 91 alin. 4 Cod. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor și a obligațiilor prevăzute la art. 93 Cod. pen. și/sau a săvârșirii de noi infracțiuni, respectiv revocarea suspendării sub supraveghere și executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art. 72 alin. 1 Cod. pen., s-a dedus din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată, perioada reținerii și a arestului preventiv de la 12.09.2014, la zi.
În temeiul art. 399 alin. 3 lit. b Cod. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
III. În temeiul art. 228 alin. 1 Cod. pen. comb. cu art. 229 alin. 2 lit. b și d, alin. 3 lit. f Cod. pen. cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod. pen. și art. 396 alin. 10 Cod. proc. pen., a fost condamnat inculpatul S. M., zis „F.”, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 67 alin. 1 la art. 66 alin. 1 lit. j Cod. pen., a fost interzisă inculpatului S. M. - ca pedeapsă complementară - exercitarea dreptului de a părăsi teritoriul României, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. j Cod. pen., a fost interzisă inculpatului - ca pedeapsă accesorie - exercitarea dreptului de a părăsi teritoriul României, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 72 alin. 1 Cod. pen., s-a dedus din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată, perioada reținerii și a arestului preventiv de la 12.09.2014 la zi, iar în temeiul art. 399 alin. 1 Cod. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului S. M..
S-a luat act că C.N.C.F. C. - Regionala București s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.087.865,84 lei.
În temeiul art. 26 Cod. proc. pen., s-a dispus disjungerea acțiunii civile din cauză, fixând termen în vederea soluționării acesteia la data de 16.02.2015, pentru când s-a dispus citarea inculpaților și a părții civile.
În temeiul art. 112 alin. 1 lit. b Cod. proc. pen., s-a dispus confiscarea unei foarfeci tip "gură de lup" cu mânere de culoare albastră de 55 cm lungime, folosită ridicată de la locuința inculpatului R. F., aflată la camera de corpuri delicte a IPJ G., conform dovezii . nr._
În temeiul art. 398 Cod. proc. pen. rap. la art. 274 alin. 1 și 2 Cod. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata sumei de 500 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În ceea ce îi privește pe inculpații C. I., S. M. și R. F., s-a reținut că în noaptea de 06/07 septembrie 2014, prin efracție, au sustras 194 relee tip fișă din 10 dulapuri SCB (semnalizare - centralizare - . ferată București-G. între stațiile C. Grădiștea – Tabanu, iar în noaptea de 09/10 septembrie 2014, prin efracție, au sustras 16 relee tip fișă din 3 dulapuri SCB (semnalizare - centralizare - . ferată București-G. între stațiile C. Grădiștea - Tabanu.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale, probe pe care inculpații și le-au însușit, solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată. Probele au fost individualizate și analizate pe larg de instanța de fond.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, faptele inculpaților C. I., S. M. și R. F. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 228 alin. 1 combinat cu 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 3 lit. f Cod. pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod. pen., astfel cum au fost trimiși în judecată.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată fiecărui inculpat, instanța de fond a avut în vedere atât limitele speciale ale pedepsei reduse cu 1/3 ca urmare a aplicării art. 396 alin. 10 Cod. proc. pen., cât și natura și pericolul social concret al faptelor (pericol ridicat în opinia acestei instanțe), modalitatea de săvârșire (după o înțelegere prealabilă cu ceilalți inculpați, în timpul nopții, prin distrugerea mijloacelor de asigurare a dulapurilor SCB și scoaterea din funcțiune a acestora, pătrunzând în zona de siguranță feroviară), urmarea acestora, persoana inculpaților, vârsta fiecăruia, studiile, conduita anterioară, antecedentele penale, recunoașterea și regretul comiterii săvârșirea faptei, aplicând câte o pedeapsă al cărei cuantum a fost apreciat de instanța de fond ca fiind adecvat unei bune împliniri a scopurilor pedepsei, respectiv de reeducare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, judecătorul fondului a reținut că, pentru inculpații C. I. și R. F., raportat la conduita anterioară bună și la posibilitățile de îndreptare, aplicarea pedepsei este suficientă chiar fără executarea efectivă, făcând aplicarea dispozițiilor incidente, referitoare la suspendarea sub supraveghere, în termenele și condițiile prevăzute de lege.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului S. M., judecătorul fondului a reținut că prin sentința penală nr. 961/15.12.2010 a Tribunalului București - Secția I Penală definitivă prin decizia penală nr. 1777/28.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, pedeapsă ce a fost executată la data de 04.04.2014.
Instanța de fond nu a reținut însă, în privința acestui inculpat, și starea de recidivă postexecutorie, față de faptul că, la data săvârșirii faptelor pentru care acesta a fost condamnat anterior era minor, iar potrivit art. 9 din Legea nr.187/_ pedepsele cu închisoarea aplicate în baza dispozițiilor Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității nu vor fi luate în considerare la stabilirea stării de recidivă potrivit dispozițiilor Codului penal.
D. urmare, judecătorul fondului a arătat că, față de conduita anterioară a inculpatului, executarea efectivă a pedepsei este de natură să asigure atât un scop preventiv, cât și o eventuală îndreptare a inculpatului, în condițiile în care acesta a mai suferit anterior o condamnare și cu toate acestea nu a înțeles să adopte o conduită corespunzătoare, dimpotrivă chiar perseverând în activitatea infracțională, reținând însă și natura infracțiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat anterior, tentativă la omor și tâlhărie.
Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a luat act că C.N.C.F. C. - Regionala București s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.087.865,84 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin faptele săvârșite în perioada 07.09._14.
Având însă în vedere cuantumul prejudiciului, precum și faptul că în vederea stabilirii cu certitudine a întinderii acestuia este necesară administrarea unor probe suplimentare, instanța de fond a apreciat că soluționarea laturii civile ar depăși un termen rezonabil de soluționare a acțiunii penale, cu atât mai mult cu cât cei trei inculpați care au recunoscut faptele se aflau în stare de arest, astfel că a dispus disjungerea acțiunii civile.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel inculpatul S. M., fără a arăta în scris motivele pe care se întemeiază prezenta cale de atac.
Cu ocazia dezbaterilor orale, apelantul inculpat – prin apărător desemnat de Curte din oficiu – a criticat sentința atacată pentru netemeinicie, considerând că pedeapsa aplicată este prea mare comparativ cu cele aplicate coinculpaților.
În ultimul cuvânt, apelantul – personal – arată că nemulțumirea sa constă în faptul că deși a recunoscut faptele de la început, dintre cei șapte inculpați cercetați în cauză, el este singurul arestat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor invocate de inculpatul S. M., precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 417 și art. 418 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul declarat este nefondat și va fi respins ca atare, în considerarea următoarelor argumente:
Prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, din probele administrate pe parcursul procesului penal rezultând fără echivoc vinovăția inculpatului S. M. cu privire la săvârșirea infracțiunii deduse judecății.
Vinovăția apelantului a fost stabilită - cu certitudine și fără echivoc – pe baza probelor administrate la urmărirea penală, nerezultând împrejurări care să conducă la existența vreunei cauze care înlătură caracterul penal al faptei ori a lipsei de pericol social corespunzător infracțiunii, acestea coroborându-se cu declarația de recunoaștere a faptei, de către inculpat.
Pedeapsa aplicată inculpatului S. M. - pentru fapta dedusă judecății, recunoscută de acesta și corect încadrată juridic - a fost în mod legal stabilită, ținându-se seama și de circumstanțele personale ale inculpatului, dar și de prevederile art.396 alin.10 Cod procedură penală și, înăuntrul acestor limite, a fost și în mod just individualizată, în raport cu prevederile art.74 din Codul penal.
În acest sens, Curtea constată că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea blândă, de numai 3 ani închisoare, față de împrejurările faptice reținute.
Indiferent de împrejurările reale și personale, deși Curtea apreciază cuantumul de pedeapsă aplicat pentru faptele deduse judecății ca fiind mult prea blândă, în lipsa unui apel din partea celorlalți participanți procesuali, nu se poate îndrepta această situație, întrucât s-ar agrava situația inculpatului în propria cale de atac.
Având în vedere gravitatea faptei, prejudiciul însemnat, faptul că au fost două acte materiale, reținându-se infracțiunea în formă continuată, circumstanțele personale ale inculpatului, care a mai fost condamnat anterior în minorat la pedeapsa închisorii cu executare, toate acestea duc la concluzia că pedeapsa aplicată – în cuantum și modalitate de executare – a fost temeinic stabilită.
Cu privire la nemulțumirea apelantului, Curtea arată că, din punct de vedere legal, nu se putea dispune o altă măsură (fără privare de libertate), întrucât pedeapsa anterioară deși a fost executată în penitenciar, nu a condus la îndreptarea inculpatului, acesta perseverând în comiterea de fapte penale, astfel că situația în care se află apelantul (în stare de arest) nu este rezultatul greșitei individualizări judiciare a pedepsei aplicate de instanța de fond, ci a alegerii inculpatului, care nu a înțeles că încălcarea legii este sancționată.
D. urmare, pedeapsa stabilită în condițiile anterior menționate, precum și modalitatea de executare aleasă este proporțională cu gradul concret de pericol social al infracțiunilor săvârșite, astfel cum este relevat de circumstanțele reale de comitere și, în același timp, reflectă în mod corespunzător datele personale ale inculpatului.
În raport cu împrejurările menționate, Curtea constată că, în cauză, nu există niciun fel de împrejurări care să conducă la modificarea cuantumului sau a modalității de executare a pedepsei, astfel cum a fost stabilită de judecătorul fondului.
Constatând că nu este incident, pentru motivele anterior arătate, niciun caz de reformare a hotărârii atacate, Curtea, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul S. M. și constatând culpa procesuală a acestuia, va face aplicarea art.275 alin.2 Cod procedură penală.
În temeiul art.424 alin.3 Cod de procedură penală, rap. la art.72 alin.1 Cod penal, va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului prevenția de la 12.09.2014, la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de inculpatul S. M. împotriva sentinței penale nr.89 din data de 20.01.2015, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului prevenția de la 12.09.2014, la zi.
Obligă apelantul la plata a 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu se va înainta din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I.-T. C. B. M. D. G.
GREFIER,
D. T.
red.I.T.C.B.
dact.L.G.
ex.5.
red.A.E.Ș.-Jud.G.
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 549/2015. Curtea de Apel... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 505/2015.... → |
|---|
