Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 549/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 549/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 549/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ

Dosar nr._ (_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 549/A

Ședința publică din data de 03.04.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: L. C. C.

JUDECĂTOR: V. C.

GREFIER: E. L. N.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat de procuror B. E. Eliana.

Pe rol se află cauza penală având ca obiect soluționarea apelurilor declarate de inculpații R. A. și P. I. S. împotriva sentinței penale nr. 912 din data de 19.12.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr._ .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data 01 aprilie 2015 fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 03 aprilie 2015, pronunțând această decizie.

CURTEA

Asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr. 912 din data de 19.12.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, în dosarul nr._, în baza art. 396 alin. (6) din Codul de procedură penală rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) teza a II-a din Codul de procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul R. A., în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută în art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. b) din Codul penal cu aplicarea art. 113 și următoarele și art. 5 din Codul penal (fapta din data de 29.04.2009 – persoană vătămată M. S.), ca urmare a împăcării părților.

În baza art. 48 rap. la art. 233 din Codul penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) din Codul penal, art. 75 alin. (2) lit. a) din Codul penal, art. 113 și următoarele din Codul penal, art. 5 din Codul penal, cu aplicarea art. 374 alin. (4), art. 375 și art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, s-a aplicat inculpatului R. A., măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 (un) an pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie.

În baza art. 38 alin. (1) din Codul penal, s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu cea prin care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 672/25.06.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2010.

În baza art. 97 alin. (1) din Codul penal, a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 672/25.06.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2010, modificată prin Decizia penală nr. 576/14.09.2010 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, definitivă prin Decizia nr. 1752/03.11.2010 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

În baza art. 21 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a fost înlocuită pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 672/25.06.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2010 cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 133 din Codul penal a fost înlăturată aplicarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969.

În baza art. 129 alin. (1) din Codul penal au fost contopite cele două măsuri educative, respectiv măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an și cea a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 3 ani, stabilind pentru ambele infracțiuni o singură măsură educativă (cea mai grea), inculpatului urmând a-i fi aplicată în final măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 127 rap. la art. 72 alin. (1) din Codul penal, s-a dedus din măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 3 ani, perioada reținerii și arestării preventive din dosarul nr._/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 București, respectiv de la 09.04.2010 la 25.06.2010.

În baza art. 233 din Codul penal cu aplicarea art. 77 lit. a) și d) din Codul penal, art. 75 alin. (2) lit. a) din Codul penal, art. 5 alin. (1) din Codul penal, art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală și art. 79 alin. (3) din Codul penal a fost condamnat inculpatul P. I. S., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 67 alin. (1) și (2) din Codul penal s-a aplicat inculpatului P. I. S. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, pe o perioada de 2 (doi) ani, care se execută conform art. 68 alin. (1) lit. c) din Codul penal.

În baza art. 65 alin. (1) din Codul penal, s-a aplicat inculpatului P. I. S. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, care se execută conform art. 65 alin. (3) din Codul penal.

În baza art. 38 alin. (1) din Codul penal, s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea prin care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 672/25.06.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2010.

În baza art. 97 alin. (1) din Codul penal a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 672/25.06.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2010, modificată prin Decizia penală nr. 576/14.09.2010 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, definitivă prin Decizia nr. 1752/03.11.2010 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

În baza art. 97 alin. (1) rap. la art. 40 și art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal a fost contopită pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 672/25.06.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2010 în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 8 luni închisoare (o treime din cealaltă pedeapsă de 2 ani închisoare), urmând ca inculpatul P. I. S. să execute în final pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) din Codul penal, s-a aplicat inculpatului P. I. S. pe lângă pedeapsa rezultantă principală, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, pe o perioada de 2 (doi) ani, care se execută conform art. 68 alin. (1) lit. c) din Codul penal.

În baza art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) din Codul penal, s-a aplicat inculpatului P. I. S. pe lângă pedeapsa rezultantă principală pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, care se execută conform art. 65 alin. (3) din Codul penal.

În baza art. 40 alin. (3) din Codul penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului perioada executată de la data de 09.04.2010 la 25.06.2010 (din dosarul nr._/299/2010).

S-a luat act că persoana vătămată M. S., nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

S-a luat act că partea civilă T. V. a renunțat la judecata acțiunii civile în cadrul procesului penal, prejudiciul fiind recuperat.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală a fost obligată persoana vătămată M. S. la plata către stat a sumei de 10 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. d) din C. pr. pen. a fost obligat inculpatul R. A. la plata către stat a sumei de 250 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (200 lei din faza de urmărire penală și 50 lei din fazele de cameră preliminară și judecată).

În baza art. 274 alin. (1) și (2) din C. pr. pen. au fost obligați inculpatul R. A. la plata către stat a sumei de 1.500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (1.400 lei din faza de urmărire penală și 100 lei din fazele de cameră preliminară și judecată) și inculpatul P. I. S. la plata către stat a sumei de 1.500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin Rechizitoriul nr. 9092/P/2009 din data de 13.05.2014, emis de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, înregistrat sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților:

R. A., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prevăzută în art. 228 raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) din Codul penal cu aplicarea art. 113 și urm. din Codul penal și art. 5 alin. (1) din Codul penal și a infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută în art. 48 raportat la art. 233 din Codul penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) din Codul penal si art. 113 si urm. din Codul penal și art. 5 alin. (1) din Codul penal, ambele cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) din Codul penal 1969.

P. I. S., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută în art. 233 din Codul penal cu aplicarea art. 77 lit. a) și d) din Codul penal și art. 5 alin (1) din Codul penal.

S-a stabilit că la data de 29.04.2009, în jurul orelor 21:50 inculpatul R. A. a sustras o geantă care se afla pe bancheta din spate a autoturismului marca Honda Civic, cu nr. de înmatriculare_, staționat în fața fast-food-ului Springtime, de pe . declarația persoanei vătămate Masala S. a rezultat că geanta sustrasă îi aparținea și conținea o sumă de bani, un telefon mobil Nokia și documente personale. A precizat că nu a reușit să îl vadă pe individul care i-a sustras geanta, însă a văzut direcția în care a fugit, alertând ulterior organele de poliție, aspecte ce au fost confirmate și de către martora C. Marika R.. Aceasta a arătat că o însoțea pe persoana vătămată, însă nici ea nu l-a observat pe individul care a sustras geanta.

Conform Raportului de constatare tehnico-științifică, urma digitală prelevată cu ocazia cercetării la fața locului de pe portiera stânga-spate a autoturismul marca Honda Civic, cu nr. de înmatriculare_, aparținea inculpatului R. A..

La data de 07.04.2010, în jurul orelor 12:50, în timp ce se afla pe . Pieței 16 Februarie, inculpatul P. I. S. a smuls de pe umărul drept al persoanei vătămate T. V. geanta acesteia, fiind ajutat în acest sens de către inculpatul R. A. și de încă o persoană rămasă neidentificată, care s-au așezat în fața victimei și au împiedicat-o să fugă după autor.

Situația de fapt a fost reținut pe baza declarațiilor date de inculpații R. A. și P. I. S., declarațiile părților vătămate T. V. și M. S., declarațiile martorei C. Marika R., rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de recunoaștere după planșa foto, alte înscrisuri.

Instanța a reținut că, în drept, fapta inculpatului R. A., care la data de 29.04.2009, în jurul orelor 21:50, a luat o geantă din autoturismul marca Honda Civic cu nr. de înmatriculare_, fără consimțământul persoanei vătămate, în scopul însușirii pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută în art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) din Codul penal cu aplicarea art. 113 si urm. din Codul penal si art. 5 alin. (1) din Codul penal.

Fapta inculpatului R. A. care, la data de 07.04.2010, în jurul orelor 12:50, l-a ajutat pe inculpatul P. I. S. să-i sustragă persoanei vătămate T. V. geanta pe care aceasta o avea pe umărul drept, prin împiedicarea sus-numitei, cu ajutorul altei persoanei rămase neidentificate, de a urmări pe autorul faptei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută în art. 48 raportat la art. 233 din Codul penal cu aplicarea art. 113 si urm. din Codul penal, și art. 5 alin. (1) din Codul penal.

Fapta inculpatului P. I. S., care, la data de 07.04.2010, în jurul orelor 12:50, a smuls geanta aflată pe umărul drept al persoanei vătămate T. V., în scopul însușirii pe nedrept, iar ulterior, cu ajutorul inculpatului R. A. și a unei persoane neidentificate, care au împiedicat-o pe persoana vătămată să îl urmărească, și-a asigurat scăparea de la locul faptei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută în art. 233 din Codul penal cu aplicarea art. 77 lit. a) și d) din Codul penal și art. 5 alin. (1) din Codul penal.

Sub aspectul încadrării juridice a faptelor, instanța a reținut următoarele:

La data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Noul Cod penal, ducând, în acest mod, la existența unei succesiuni de legi în timp aplicabile faptelor penale săvârșite de către inculpați. În raport de această situație, instanța a avut în vedere stabilirea legii penale mai favorabile aplicabilă infracțiunilor care fac obiectul prezentei cauze penale.

Examinarea calificării juridice dată faptei, ca urmare a situației tranzitorii, este necesară pentru a face analiza consecințelor cu privire la sancțiunea ce urmează a fi aplicată inculpaților.

Mai mult decât atât, o astfel de examinare este necesară privind și din perspectiva dispozițiilor de drept substanțial referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei. În acest sens, art. 5 din Codul penal prevede că, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii, până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

S-a mai motivat că pentru a compara cele două legi, instanța trebuie să analizeze fapta în raport de legea în vigoare la data săvârșirii ei și având în vedere conținutul infracțiunii, existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, stabilirea unor cauze de nepedepsire și pedeapsa aplicabilă. Aceeași analiză se va face și în raport de dispoziția corespondentă din noul Codul penal, urmând ca ulterior, să aplice inculpaților legea care reglementează sancțiunea cea mai favorabilă.

I. Astfel, cu privire la inculpatul R. A., s-a reținut că atât infracțiunea de furt calificat din 29.04.2009 constând în sustragerea genții persoanei vătămate M. S., cât și infracțiunea de complicitate la tâlhărie din data de 07.04.2010, constând în ajutarea inculpatului P. I. S. în sustragerea genții persoanei vătămate T. V., au fost săvârșite în timpul minorității.

Raportat la primul criteriu – sancțiunea penală pentru minori – instanța a constatat că sub imperiul Codul penal din 1969, inculpatul era pasibil de o pedeapsă privativă de libertate, în timp ce sub imperiul noului din Codul penal, i se poate aplica o măsură educativă privativă de libertate sau, în ipoteza unei fapte penale de pericol social foarte redus, o măsură educativă neprivativă de libertate.

Totodată, stabilirea pedepsei în vechea reglementare se făcea prin raportare la limitele de pedeapsă ale infracțiunii săvârșite, care se reduceau la jumătate, în timp ce noua reglementare stabilește limite fixe (între 1 si 5 ani, ca regulă generală), între care instanța poate individualiza măsura educativă privativă de libertate aplicată în funcție de criteriile generale de individualizare prevăzute la art. 74 din Codul penal.

În ceea ce privește cel de-al doilea criteriu – limitele speciale de pedeapsă – s-a constatat că fapta de furt calificat săvârșită în timpul nopții se încadra la dispozițiile art. 208 raportat la art. 209 alin. 1 lit. g) din Codul penal din 1968, fiind pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 ani, iar conform noului din Codul penal se încadrează la dispozițiile art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) din Codul penal fiind pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani.

În mod similar, în ipoteza infracțiunii de tâlhărie, limitele speciale de pedeapsă s-au redus: vechiul Codul penal prevedea la art. 211 alin. (1) infracțiunea de tâlhărie și o sancționa cu o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între 3 si 18 ani, iar noul din Codul penal prevede la art. 233 o pedeapsă cu închisoarea de la 2-7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Față de cele expuse și raportat la cele două criterii de apreciere a legii mai favorabile, s-a constatat că în cazul inculpatului R. A. legea mai favorabilă este noul Cod penal, astfel că va aplica acestuia o măsură educativă privativă de libertate în limitele prevăzute de acesta.

1. Cu privire la infracțiunea de furt calificat, prevăzută în art. art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) din Codul penal, constând în sustragerea genții persoanei vătămata M. S., instanța a reținut, potrivit procurii nr. 1157/18.11.2014 atașate la dosar, că părțile s-au împăcat, prejudiciul produs fiind acoperit.

Prin urmare, pentru fapta din data de 29.04.2009 comisă de inculpatul R. A., instanța a dispus încetarea procesului penal, în temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) Cod de procedură penală, fiind incident un caz de înlăturare a răspunderii penale - împăcarea părților - potrivit art. 159 alin. (2) din Codul penal.

2. În ceea ce privește infracțiunea de complicitate la tâlhărie, prevăzută în art. 48 raportat la art. 233 din Codul penal, constând în aceea că la data de 07.04.2010, a împiedicat-o pe persoana vătămată să fugă după autorul faptei, astfel că acesta din urmă a reușit să își asigure scăparea precum și bunul sustras prin smulgere de la persoana vătămată T. V., instanța a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului R. A..

Având în vedere că inculpatul R. A. nu a contribuit cu acte de executare la sustragerea genții persoanei vătămate T. V., ci doar a înlesnit sustragerea autorului de la locul faptei, împiedicând persoana vătămată să fugă după acesta, fapta sa constituie complicitate la infracțiunea de tâlhărie prevăzută în art. 48 raportat la art. 233 din Codul penal.

Prin urmare, având în vedere că fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută în lege, ținând cont că inculpatul R. A. era minor la data săvârșirii faptei, instanța i-a aplicat acestuia o măsură educativă privativă de libertate.

Cu privire la inculpatul P. I. S., instanța a reținut că infracțiunea de tâlhărie prevăzută în art. 233 din Codul penal, constând în aceea că la data de 07.04.2010, în jurul orelor 12:50, a smuls de pe umărul drept al persoanei vătămate T. V. geanta acesteia și a reușit să-și asigure scăparea de la locul faptei cu ajutorul inculpatului R. A. și al unei alte persoane neidentificate, a fost săvârșită sub imperiul dispozițiilor Codului penal din 1969.

În privința antecedentelor penale, instanța de fond a reținut că inculpații au mai fost condamnați în anul 2010, prin Sentința penală nr. 672/25.06.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitiva prin Decizia nr. 1752/03.11.2010 a Curții de Apel București la pedeapsa închisorii cu suspendare sub supraveghere pentru săvârșirea unor infracțiuni.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art.74 C. pen., modul și împrejurările de comitere a faptelor, natura și frecvența infracțiunilor, stare de pericol creată, dar și circumstanțele personale ale acestora.

Cu privire la latura civilă, instanța a luat act că persoana vătămată M. S. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, iar partea civilă T. V. a renunțat la judecarea acțiunii civile în cadrul procesului penal, prejudiciul fiind recuperat.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpații R. A. și P. I. S., care au criticat-o pentru nelegalitate.

Inculpatul R. A. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în baza prevederilor art.861 C. pen., că de la comiterea faptei au trecut aproape 5 ani și era minor. A arătat că au fost aplicate greșit dispozițiile Legii nr.187/2012.

Inculpatul P. I. S. a solicitat reindividualizarea pedepsei, infracțiunile săvârșite au fost concurente, a trecut aproape 5 ani și că nu i-au fost reținute de instanță circumstanțe atenuante.

Inculpații nu au dorit să mai dea declarații și în faza de apel.

Examinând actele și lucrările dosarului în contextul solicitărilor formulate prin apeluri, Curtea reține următoarele:

1. Cu privire la apelul declarat de inculpatul R. A., acesta este fondat, în limitele și pentru considerentele ce succed.

Instanța de fond a făcut o . considerații – dintre care unele sunt în principiu corecte – referitoare la tratamentul sancționator al minorilor sub imperiul celor două reglementări penale succesive, însă a tras concluzia greșită în sensul că, în aplicarea prevederilor art.5 din Codul penal, mai favorabilă inculpatului apelant este noua reglementare. De asemenea, prin sentință s-a făcut o interpretare eronată a prevederilor art.17 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod penal și a art.129 C. pen.

Curtea reține că, într-adevăr, o . dispoziții din noua reglementare sunt mai favorabile inculpatului (de exemplu limitele mai reduse de pedeapsă), în timp ce altele sunt mai severe, ca de pildă regimul măsurilor educative privative de libertate.

Cum este de principiu, inclusiv prin prisma Deciziei Curții Constituționale nr.265/2014, că nu se poate crea o „lex tertia” prin coroborarea unor dispoziții mai favorabile din reglementări succesive, art.5 din noul Cod penal trebuind să fie aplicat în mod global, Curtea va aprecia, în raport de situația concretă a apelantului inculpat (minor la data comiterii faptelor, major în prezent), de antecedentele sale penale și de împrejurarea că se consideră ca fiind cea mai adecvată, în raport de criteriile legale, aplicarea unei pedepse rezultante cu închisoarea, a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere, că reglementarea mai favorabilă acestuia o constituie Codul penal din 1969.

La aceeași concluzie conduc și prevederile art.17 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod penal, potrivit cărora „în aplicarea dispozițiilor referitoare la legea penală mai favorabilă intervenită în cursul procesului, o pedeapsă cu suspendarea executării, aplicabilă potrivit Codului penal din 1969 este considerată mai favorabilă decât o măsură educativă privativă de libertate prevăzută de Codul penal”.

În considerarea celor ce preced, Curtea va admite apelul declarat de inculpatul R. A., potrivit prevederilor art.421 pct.2 lit.a C. pr. pen., va desființa în parte sentința atacată și, rejudecând, în sensul dispozițiilor art.5 C. pen. și art.17 din Legea nr.187/2012:

- în baza art.386 alin.1 C. pr. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul R. A., din infracțiunea prev. de art.48 raportat la art.233 din Codul penal, cu aplicarea art.77 lit.a C. pen., în infracțiunea prev. de art.26 C. pen. 1969 raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit.c și art.21 din C. pen. 1969, cu aplicarea art.99 și urm. din același Cod.

În baza art.26 C. pen. 1969 raportat la art.211 alin.1, alin2 lit.c și alin.21 lit.a C. pen. 1969 cu aplicarea art.99 și urm. din C. pen. 1969, raportat la art.396 alin.10 C. pr. pen., va fi condamnat inculpatul R. A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, considerată de Curte ca reflectând în mod adecvat ansamblul criteriilor de individualizare prevăzute de art.72 C. pen. 1969 (pericolul social generic și concret al faptei, împrejurările concrete în care a fost comisă și datele ce caracterizează persoana inculpatului, minor la momentul respectiv).

În baza art.865 alin.1 C. pen. 1969 se va dispune anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr.672/25.06.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2010, modificată prin decizia penală nr.576/14.09.2010 a Tribunalului București – Secția a II-a penală, definitivă prin decizia nr.1752/03.11.2010 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.

În baza art.36 din C. pen. 1969, coroborat cu art.33 lit.a și art.34 lit.b din același Cod, va contopi aceste pedepse, aplicând inculpatului sancțiunea de 3 ani închisoare.

În baza art.71 C. pen. 1969 se vor interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art.64 alin.1 teza a II-a, lit.b din C. pen. 1969.

Conform art.110 și 111 din C. pen. 1969, raportat la art.861 alin.2 C. pen. 1969, se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

În luarea acestei măsuri, Curtea a avut în vedere, alături de celelalte criterii prevăzute de art.72 C. pen. 1969, intervalul de timp de 6 ani care a trecut de la comiterea faptelor, ca și atitudinea procesuală corectă a apelantului inculpat. Curtea apreciază că interdicțiile și obligațiile stabilite în sarcina acestuia prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei sunt de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 C. pen. 1969.

În acest context, potrivit prevederilor art.863 alin.1 și alin.3 lit.d din C. pen. 1969 se va pune în vedere inculpatului să se supună următoarelor interdicții și obligații:

- să se prezinte la S. de Probațiune București, conform programului de supraveghere întocmit de această instituție;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

- să nu intre în legătură cu inculpatul P. I. S..

Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 alin.4 C. pen. 1969 privind situațiile care atrag revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Conform art.71 alin.5 C. pen. 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, se va suspenda și executarea pedepselor accesorii aplicate apelantului inculpat.

În baza art.36 alin.3 C. pen. 1969 se va deduce din pedeapsă perioada reținerii și a arestării preventive din dosarul nr._/299/2010 al Judecătoriei sectorului 1 București, de la 09.04.2010 la 25.06.2010.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.

2. Cu privire la apelul declarat de inculpatul P. I. S., vizând reducerea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, acesta va fi respins ca nefondat, conform prevederilor art.421 pct.1 lit.b C. pr. pen.

Apelantul inculpat a săvârșit fapta în calitate de autor, era major și nu se afla la prima încălcare a legii penale, iar pedeapsa aplicată este situată sub limita minimă prevăzută de lege, ca efect al incidenței prevederilor art.396 alin.10 C. pr. pen. Așadar, nu există niciun temei pentru atenuarea răspunderii penale a apelantului inculpat.

Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 C. pr. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de inculpatul R. A. împotriva sentinței penale nr. 912/19.12.2014 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București.

Desființează, în parte, sentința atacată și rejudecând:

Conform art. 5 alin.1 din Codul penal și art. 17 din Legea nr.187/2012:

În temeiul art. 386 alin.1 din Codul de procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul R. A., din infracțiunea prev. de art. 48 rap. la art. 233 din Codul penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) din Codul penal, art. 75 alin. (2) lit. a) din Codul penal și art. 113 și următoarele din Codul penal, în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 211 alin.1, alin.2 lit. c și alin.21 lit. a din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 99 și următoarele din C. pen. 1969.

În baza art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 211 alin.1, alin.2 lit. c și alin.21 lit. a din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 99 și următoarele din C. pen. 1969, raportat la art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpatul R. A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie.

În baza art. 865 alin. (1) din C. pen. 1969, anulează suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 672/25.06.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2010, modificată prin Decizia penală nr. 576/14.09.2010 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, definitivă prin Decizia nr. 1752/03.11.2010 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

În baza art.36 din C. pen. 1969, coroborat cu art.33 lit.a și art.34 lit.b din C. pen. 1969, contopește aceste pedepse, aplicând inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 din C. pen. 1969 interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit. b din C. pen. 1969.

Conform art. 110 și art.111 din C. pen. 1969, raportat la art.861 alin.2 din C. pen. 1969, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

În baza art.863 alin.1 și alin.3 lit. d din C. pen. 1969, pune în vedere inculpatului să se supună următoarelor măsuri și obligații de supraveghere:

- să se prezinte la S. de Probațiune București, conform programului de supraveghere care va fi întocmit de această instituție;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

- să nu intre în legătură cu coinculpatul P. I. S..

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 alin.4 din C. pen. 1969, privind situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea - credință a măsurilor și obligațiilor de supraveghere, stabilite prin prezenta decizie.

Conform art.71 alin.5 C. pen. 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, se suspendă și executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

În baza art. 36 al. 3 din C. pen. 1969, deduce din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive din dosarul nr._/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 București, de la 09. 04. 2010 la 25.06.2010.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

II. Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P. I. S..

Obligă pe inculpatul P. I. S. la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare, în apel, avansate de stat, din care onorariul avocatului din oficiu de 300 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial al avocatului din oficiu pentru inculpatul R. A., în sumă de 75 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 03.04.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

L. C. ConstantinescuViorica C.

GREFIER,

E. L. N.

Red. C.V.

Dact. A.L. 2 ex.

Jud. Sect. 1 București – jud.: O. M.M.

← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 550/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI  Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 511/2015. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 549/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI