Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1012/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1012/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 1012/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1012/A
Ședința publică din data de 17 septembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: L. S.
JUDECĂTOR: D. G.
GREFIER: L. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. A.-M..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul T. F. împotriva sentinței penale nr.399 din data de 29.07.2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul-inculpat T. F. personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat I. D., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București la data de 04.09.2014, (atașată la fila 13 dosar) și apărătorul desemnat din oficiu al intimatei-inculpate V. E., avocat C. L., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București la data de 04.09.2014 (atașată la fila 12 dosar), lipsă fiind intimata-inculpată V. E. și intimata-parte civilă D. L. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat T. F., având cuvântul, pune concluzii de admitere a apelului astfel formulat împotriva sentinței penale nr.399 din data de 29.07.2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, precizând că inculpatul susține faptul că nu a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina, apreciind că pedeapsa aplicată de instanța de fond este mult prea severă. Prin urmare, solicită reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, în sensul aplicării unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.
Apărătorul din oficiu al intimatei-inculpate V. E., având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelului formulat și menținerea sentinței penale apelate ca fiind legală și temeinică.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelului formulat, ca nefondat, având în vedere că inculpatul a beneficiat de prevederile art.396 alin.10 Cod procedură penală, apreciind că pedeapsa de 2 ani și 6 luni, aplicată de prima instanță a fost individualizată în mod corect, având în vedere natura și modalitatea de comitere a faptei, respectiv într-un mijloc de transport și împreună cu alte persoane, printre care se afla și un minor.
Totodată, precizează că inculpatul a suferit multiple condamnări din anul 1990 până în prezent pentru același gen de fapte, beneficiind în trecut de liberare condiționată, însă, cu toate acestea, arată că inculpatul a perseverat în activitatea infracțională.
Apelantul-inculpat T. F., având ultimul cuvânt, precizează că nu a făcut nimic, doar se afla în tramvai când a furat femeia două telefoane. Precizează că nu are nicio vină și că a recunoscut doar că a fost acolo, însă nu a recunoscut că a săvârșit fapta, întrucât a crezut că este telefonul său și de aceea l-a luat.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.399 din data de 29.07.2014, pronunțată dosarul nr._, Judecătoria sectorului 6 București, în baza art.228 alin.1 – 229 alin.1 lit.a Cod penal cu aplic. art.77 lit.a, d Cod penal coroborat cu art.396 alin.10 Cod pr. penală, a condamnat-o pe inculpata VENȚER E. (fiica lui natural și M., născută la data de 11.01.1969 în București, cu domiciliul în București, ., ., .), la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.67 alin.1 Cod penal i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a (dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) Cod penal, pe o durată de 2 ani.
În baza art. 65 Cod penal i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a (dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) Cod penal.
În baza art.91 Cod penal a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 2 ani, stabilit conform art. 92 Cod penal.
În baza art.93 alin.1 Cod penal, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare de 2 ani, inculpata trebuie să se supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.93 alin. 2 Cod penal s-a dispus că pe durata termenului de încercare de 2 ani, inculpata are obligația să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, s-a dispus că pe durata termenului de încercare de 2 ani, inculpata nu va presta muncă în folodul comunității.
În baza art.399 alin.3 lit.b Cod pr.penală s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei Vențer E., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.30/08.04.2014 emis de Judecătoria sectorului 6 București, dacă nu este arestată în altă cauză.
În baza art.72 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada prevenției de la 08.04.2014 la data punerii în libertate.
În baza art.48 Cod penal rap. la art.228 alin.1 – 229 alin.1 lit.a Cod penal aplic. art.77 lit.a, d Cod penal și art.41 alin.1 Cod penal coroborat cu art.396 alin.10 Cod pr.penală și art.43 alin.5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul T. F. (fiul lui G. și G., născut la data de 17.09.1969 în ., cu domiciliul în oraș F., ., județ Călărași, deținut la Penitenciarul Rahova), la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.67 alin.1 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin. 1 lit.a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) Cod penal, pe o durată de 3 ani.
În baza art.65 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) Cod penal.
În baza art.72 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada prevenției de la 08.04.2014 la zi.
În baza art.399 alin.1 Cod pr.penală a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului T. F., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.29/08.04.2014 emis de Judecătoria sectorului 6 București.
A fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă D. L. R. și obligați inculpații Vențer E. și T. F., în solidar, la plata către aceasta a sumei de 500 lei, reprezentând despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 07.04.2014, în jurul orei 18.00, în timp ce se afla într-un tramvai al liniei 41, inculpata Vențer E., cu ajutorul inculpatului T. F. și al minorului Vențer C. Armando, a sustras două telefoane mobile din buzunarul persoanei vătămate D. L. R..
La reținerea acestei situații de fapt, judecătorul pe fond a cauzei a avut în vedere următoarele mijloace de probă:
- declarația persoanei vătămate D. L. R., din care a rezultat că, la data de 07.04.2014, în jurul orei 17.30, a urcat pe la ușa din față în tramvaiul liniei 41, la stația „I. M.”, poziționându-se pe partea cu ușile, între prima și a doua ușă; după ce tramvaiul a plecat din stație, persoana vătămată a remarcat în spatele său o persoană de sex feminin de aproximativ 45 de ani (identificată ulterior în persoana inculpatei Vențer E.), ce avea în partea din față o geantă de blue-jeans, iar în lateralul acesteia, o persoană de sex masculin de aproximativ 45 de ani (identificată ulterior în persoana inculpatului T. F.), precum și un copil de aproximativ 9-10 ani (identificat ulterior drept martorul Vențer C. Armando); cu privire la momentul sustragerii bunurilor, persoana vătămată a arătat că în timpul călătoriei a simțit că inculpata V. E. s-a poziționat în dreptul său, lipită de partea dreaptă a corpului său, iar în momentul în care se pregătea să coboare a văzut că inculpata o urmează, rămânând în partea dreaptă, și a simțit că aceasta se împinge, având impresia că vrea să o țină în loc; în acel moment, a fost atenționată de un călător, care i-a spus să caute în buzunar să vadă dacă mai are telefonul mobil și a constatat lipsa celor două telefoane mobile din buzunar.
- prezența grupului de persoane descris mai sus a fost remarcată și de martora F. A., care a arătat că la stația Piața Crângași, pe ușa din față a tramvaiului, a urcat un grup de persoane format din cei doi inculpați și un copil de 9-10 ani; martora a relatat că, în timpul călătoriei, a observat când inculpata V. E. s-a așezat lângă persoana vătămată, timp în care minorul care o însoțea a rămas lângă inculpatul T. F.; cu privire la inculpatul T. F., martora a arătat că acesta supraveghea călătorii și comunica prin semne cu inculpata V. E.; în continuare, martora a arătat că a observat când persoana vătămată a fost atenționată de un călător, a constatat lipsa celor doua telefoane mobile și a confruntat-o pe inculpata V. E., solicitându-i să-i restituie bunurile.
- din declarația martorei D. A. M. a rezultat prezența inculpaților V. E. și T. F. în apropierea persoanei vătămate, precum și faptul că aceștia erau însoțiți de un minor.
În momentul imediat următor sustragerii bunurilor, inculpata V. E. a transmis cele doua telefoane fiului său, minorul V. C. Armando, iar ulterior, unul dintre telefoane, a fost preluat de la minor de către inculpatul T. F., aspecte ce rezultate din declarația martorului V. C. Armando, care a arătat că, la data faptei, împreună cu mama sa, inculpata V. E. și concubinul acesteia, inculpatul T. F., au urcat în tramvaiul liniei 41, de la stația Piața Crângași, toți trei pe la ușa din față ,, Eu și T. am rămas în apropierea primei uși a tramvaiului, iar mama s-a deplasat spre spatele tramvaiului până aproape de a doua ușă din față a tramvaiului. Eu am rămas să vorbesc cu T., fiind întors cu spatele la mama mea. La un moment dat (...) mama a venit la mine, a tras de tricoul cu care eram îmbrăcat și mi-a introdus la piept două telefoane mobile. (...); în momentul în care inculpata V. E. a fost acuzată de persoana vătămată că i-a furat telefoanele, minorul a scos unul dintre cele două telefoane pe care le avea în tricou, cu intenția de a-l muta în buzunarul drept al pantalonilor, dar inculpatul T. F. l-a observat și i l-a luat din mână.
Momentul în care unul dintre telefoane a ajuns în posesia inculpatului T. F. a fost observat de martora D. A. M. care, în timp ce persoanele implicate se aflau încă în tramvai, a apelat numărul de telefon_ aparținând persoanei vătămate, context în care a observat în mâna dreaptă a inculpatului T. F. un telefon mobil ce avea ecranul aprins și pe care inculpatul încerca să-l ascundă.
Fiind audiat la data de 09.04.2014, inculpatul T. F. a confirmat faptul că în timp ce se afla în tramvai, o persoană necunoscută a apelat telefonul persoanei vătămate care se afla în posesia sa, și timp de câteva secunde persoanele din jurul său, inclusiv persoana vătămată, au auzit telefonul sunând și și-au dat seama că telefonul se află în posesia sa; cu privire la acest telefon, inculpatul T. F. a arătat că, după ce a coborât din tramvai, a reușit să se îndepărteze câțiva pași, și, profitând de neatenția persoanelor care îl însoțeau, a reușit să-l arunce într-un orificiu al unui stâlp metalic ce se afla pe trotuar.
La data de 25.04.2014, cu ocazia cercetării la fața locului, după ce s-a procedat la tăierea stâlpului, telefonul mobil marca Samsung aparținând persoanei vătămate a fost găsit în locul indicat de inculpat și restituit persoanei vătămate.
Cel de-al doilea telefon sustras persoanei vătămate, respectiv telefonul mobil marca LG nu a fost recuperat, martorul V. C. Armando arătând că este posibil să-i fi căzut din tricou în momentul în care a fugit de la locul faptei.
Într-o primă etapă a procesului penal inculpații Vențer E. și T. F. nu au recunoscut săvârșirea faptei (respectiv declarațiile luate acestora in calitate de suspecți cât și anterior formulării propunerii de arestare preventivă). Ulterior, după ce în cauză s-a dispus arestarea preventivă pentru 30 de zile, ambii inculpați au recunoscut că au sustras de la partea vătămată cele două telefoane mobile.
Astfel, inculpata V. E., fiind audiată la data de 14.04.2014 a arătat că a sustras cele două telefoane mobile aparținând persoanei vătămate dar nu știe ce a făcut cu ele întrucât se afla în stare de ebrietate. Fiind audiat la data de 09.04.2014 inculpatul T. F. a arătat că în realitate concubina sa nu a avut nicio contribuție, el fiind cel care a deposedat-o pe persoana vătămată de cele două bunuri; de asemenea, inculpatul a mai arătat că un telefon a rămas în posesia sa, iar pe cel de-al doilea l-a înmânat fiului concubinei sale, minorul V. C. Armando .
Instanța a înlăturat susținerile inculpatului T. F. în sensul că el este autorul infracțiunii de furt calificat, apreciindu-le ca fiind nereale, fiind de altfel contrazise de probatoriul administrat în cauză, atât persoana vătămată cât și martorele F. A. și D. A. C. arătând că doar inculpata Vențer E. se afla în imediata apropiere a persoanei vătămate, lipită de aceasta, în timp ce inculpatul T. se afla în lateral, intre inculpata Vențer E. și inculpatul T. F. fiind poziționat minorul V. C. Armando, iar acesta din urmă a arătat faptul că bunurile sustrase i-au fost înmânate de către inculpata Vențer E..
De asemenea, instanța de fond a înlăturat susținerile inculpatei Vențer E., în sensul că nu mai știe ce a făcut cu bunurile sustrase, având în vedere însăși atitudinea inculpatei imediat după săvârșirea faptei, constând în faptul că i-a solicitat inculpatului T. F. să restituie telefonul persoanei vătămate, iar ulterior fiind asigurată de inculpat că bunul este bine ascuns, l-a încurajat să se îndepărteze de locul faptei, aspecte din care se poate deduce în mod rezonabil că inculpata știa in posesia cui se află bunurile sustrase.
În faza judecății, ambii inculpați au revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală cu privire la modalitatea concretă de săvârșire a faptei, recunoscând în totalitate fapta reținută în sarcina lor prin actul de sesizare al instanței.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului T. F., care fiind în stare de recidivă, la data de 07.04.2014, în timp ce se afla în tramvaiul liniei 41, împreună cu minorul V. C. Armando, a ajutat-o pe inculpata V. E. să sustragă bunurile aparținând persoanei vătămate, prin supravegherea călătorilor și prin preluarea unuia dintre bunurile sustrase de inculpată de la minorul V. C. Armando, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art.48 Cod penal rap. la art.228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.77 lit.a și d Cod penal.
În sarcina inculpatului au fost reținute și dispozițiile art. 77 lit. a și d Cod penal, întrucât inculpatul a săvârșit infracțiunea împreună cu alte două persoane, inculpata V. E. și numitul V. C. Armando, acesta din urmă fiind minor în vârstă de 12 ani și 6 luni la data săvârșirii faptei, împrejurare cunoscută de inculpat având în vedere că se afla într-o relație de concubinaj cu inculpata V. E., iar minorul este fiul concubinei sale.
De asemenea în sarcina inculpatului au fost reținute și dispozițiile art.41 alin.1 Cod penal, avându-se în vedere că infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită după rămânerea definitivă a sentinței penale nr.2597/16.12.2010 a Judecătoriei sectorului 4 București, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de furt calificat, și mai înainte de a se fi împlinit termenul de reabilitare pentru această condamnare.
La individualizarea pedepselor aplicate fiecăruia dintre inculpați, instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorilor, evaluate potrivit următoarelor criteriilor prevăzute de art. 74 alin.(1) Cod penal.
Astfel, instanța a apreciat că față de natura infracțiunii pentru care sunt judecați inculpații, infracțiune contra patrimoniului, împrejurările și modul de comitere – implicarea și acțiunea conjugată a două persoane, stabilirea anterioară a modului de comitere, urcarea în autobuz pe aceeași ușă, inculpata împingând victima pentru a o izola de restul călătorilor și blocându-i vederea cu corpul, în timp ce inculpatul îi supraveghea pe ceilalți călători, așteptarea de către inculpată a momentului propice pentru a acționa (apropierea de stația de tramvai), implicarea în comiterea faptei a unui minor - fiul inculpatei, săvârșirea faptei în timpul zilei, într-un mijloc de transport în comun, profitând de aglomerația existentă și neatenția victimei, gradul de pericol concret al infracțiunii este relativ ridicat; totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatei Vențer E. (care deși nu are antecedente penale, a mai fost sancționată administrativ pentru fapte de furt ce nu au prezentat gradul de pericol social al unei infracțiuni), și ale inculpatului T. F. (care a mai fost condamnat de nenumărate ori pentru infracțiuni de furt calificat, fiind liberat condiționat în anul 2010, fapta dedusă judecății în prezentul dosar fiind săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, ceea ce denotă că acesta nu și-a schimbat atitudinea antisocială, dimpotrivă dovedind perseverență infracțională).
Instanța a apreciat că niciuna dintre împrejurările invocate, respectiv atitudinea de recunoaștere a săvârșirii faptei, recuperarea în parte a prejudiciului creat, starea precară de sănătate a inculpatei Vențer E., nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante pentru niciunul dintre inculpați, acestea neavând au caracter obligatoriu, acestea putând fi reținute doar dacă reduc în asemenea măsură gravitatea faptei sau îl caracterizează în asemenea măsură pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, satisface în concret imperativul justei individualizări a pedepsei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul T. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul stabilirii unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.
Examinând hotărârea apelată prin prisma criticii formulate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, apelul fiind devolutiv conform art. 417 alin.2 Cod pr.penală, Curtea constată și reține următoarele:
Instanța de fond pe baza probelor administrate în cauză a reținut în mod corect situația de fapt dedusă judecății - constând în aceea că la data de 07.04.2014, în timp ce se afla în tramvaiul liniei 41, împreună cu minorul V. C. Armando, a ajutat-o pe inculpata V. E. să sustragă bunurile aparținând persoanei vătămate D. L. R., prin supravegherea călătorilor și prin preluarea unuia dintre bunurile sustrase de inculpată de la minorul V. C. Armando - căreia i-a dat și în drept o justă încadrare juridică, fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat în stare de recidivă, prev.de art.48 Cod penal rap la art.228 alin.1 lit.a – 229 alin.1 lit.a din noul Cod penal, cu aplic.art.77 lit a și d și art.41 alin.1 Cod penal.
Instanța de control judiciar constată că judecătorul pe fond a cauzei a coroborat și interpretat, în mod judicios și corect, probele administrate, pronunțând, în urma evaluării tuturor probelor, o soluție temeinică și legală de condamnare a inculpatului T., în condițiile în care materialul probator existent la dosar dovedește, dincolo de orice dubiu, vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat.
Potrivit art.103 din noul Cod pr.penală, probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a judecătorului în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.
Așa fiind, se constată că apărările inculpatului, în sensul că doar s-a aflat în tramvai când inculpata Vențer a sustras cele două telefoane, sunt nesincere, acestea necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză, comiterea faptei de către inculpat fiind confirmată de declarațiile martorelor F. A. și D. A. M.,care au relevat modalitatea în care inculpatul a oferit un real ajutor inculpatei Vențer în comiterea infracțiunii de furt calificat, respectiv prin supravegherea călătorilor și preluarea unuia dintre telefoanele mobile inițial sustras de inculpată și plasat apoi minorului Vențer C. Armando, bun cu privire la care chiar inculpatul a indicat locul în care a reușit să-l arunce ulterior coborârii din mijlocul de transport în comun, acesta fiind găsit și restituit persoanei vătămate pe bază de dovadă.
În plus, în fața primei instanțe inculpatul T. a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii prevăzută de art.375 Cod pr.penală, acesta recunoscând în totalitate faptele reținute în sarcina sa.
Constatând că acuzația inculpatului a fost dovedită dincolo de orice îndoială, prin probe certe de vinovăție, Curtea apreciază, în acord cu prima instanță, că fapta există iar vinovăția a fost dovedită, așa încât, fiind întrunite condițiile răspunderii penale, în mod just se impune condamnarea inculpatului.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată, Curtea constată că cuantumul acesteia a fost just stabilit în raport cu gravitatea faptei și periculozitatea infractorului, aspecte evaluate după criteriile cumulativ stabilite de legiuitor în art.74 Cod penal.
Totodată, Curtea constată că prima instanță a dat relevanța cuvenită tuturor criteriilor de individualizare și a aplicat inculpatului o pedeapsă în cuantum superior minimului special prevăzut de lege (limitele de pedeapsă fiind după reducerea cu o treime prev.de alin.10 al art. 396 Cod pr.penală de la 8 luni la 3 ani și 4 luni închisoare). O reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului apare a fi nelegală câtă vreme criteriile generale de individualizare prev.de art.74 din noul Cod penal au fost evaluate în mod plural iar acestea se regăsesc în pedeapsa aplicată, în cauză nejustificându-se, așa cum bine a apreciat și prima instanță, reținerea de circumstanțe atenuante, pedeapsa astfel cum a fost dozată fiind aptă să satisfacă atât prevenția specială cât și prevenția generală și să conducă la îndreptarea și reinserția apelantului inculpat.
Mai mult, instanța de control judiciar constată că inculpatul a comis fapta din prezenta cauză în stare de recidivă care alături de circumstanțele agravante (lit.a și d ale art.77 din noul Cod penal – săvârșirea faptei de trei persoane împreună dintre care una minoră) constituie cauze de agravare a pedepsei ce se aplică succesiv la stabilirea pedepsei.
De altfel, din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta nu se află nici pe de departe la primul conflict cu legea penală în perioada 1989-2009 inculpatul fiind condamnat nu mai puțin de 10 ori pentru infracțiuni de furt calificat la pedepse cu închisoarea și totodată i s-au aplicat mai multe sancțiuni administrative pentru fapte de același gen, abuz de încredere și port fără drept de obiecte periculoase.
Așa fiind, în temeiul art. 421 alin.1 lit.b Cod pr.penală, Curtea va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul T. F., soluție în raport de care, conform art.275 alin.2 Cod pr.penală, acesta va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei, onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei, urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Se va deduce durata arestării preventive în cauză de la 08 aprilie 2014 la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul T. F. împotriva sentinței penale nr.399 din data de 29.07.2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, în dosarul nr._ .
Deduce durata arestării în cauză de la 8 aprilie 2014 la zi.
Obligă apelantul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariu avocat oficiu în cuantum de 200 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. S. D. G.
GREFIER,
L. B.
Red.D.G./Th.red.C.V.M.-ex.4/
Jud.sect.6 - jud.S.V.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1020/2014.... → |
|---|
