Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Decizia nr. 104/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 104/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 1011/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.104/A
Ședința publică din data de 17.09.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: L. C. CONSTATINESCU
JUDECĂTOR: V. C.
GREFIER: E. L. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat de procuror B. E. Eliana.
Pe rol se află cauza penală având ca obiect soluționarea apelului declarat de petentul Ș. C. M. împotriva sentinței penale nr. 243 din 09.04.2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București-secția penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-petent Ș. C. M., în stare de arest și asistat de apărător ales avocat T. A. cu împuternicire avocațială aflată la fila 7 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al apelantului-petent solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv documente referitoare la venirea inculpatului în România. Depune la dosar motivele de apel.
Reprezentantul Ministerului Public ia cunoștință de înscrisuri și arată că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri solicitată de apărătorul ales al apelantului-condamnat.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul ales al apelantului-petent ca fiind utilă soluționării cauzei.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al apelantului-petent apreciază că sentința penală apelată este nelegală întrucât a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 391 alin. 2 și 395 alin. 1 Noul Cod de procedură penală și netemeinică, în sensul greșitei interpretări a dispozițiilor art. 136 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013.
Solicită să se constate că încă din data de 02.04.2014, în mod nejustificat, instanța de fond a amânat pronunțarea la data de 09.04.2014, neexistând nicio situație excepțională care, raportat la complexitatea dosarului, să ducă la această amânare. Arată că în data de 04.04.2014 au fost depuse motive de apel de către reprezentantul Ministerului Public, concluzii scrise prin care P. își schimbă motivele pentru care a solicitat respingerea cererii și că la data de 26.03.2014 când instanța a rămas în pronunțare, P. a solicitat respingerea cererii pentru motivele de neîndeplinire a condițiilor reciprocității. Apreciază că instanța de fond, analizând aceste motive diferite invocate de P., avea posibilitatea legală să se îndrepte către următorul motiv de nelegalitate, respectiv art. 395 alin. 1 Noul Cod de procedură penală și putea repune cauza pe rol pentru a stabili aceste aspecte care nu au fost învederate nici în fața instanței și nici în fața apărării la momentul în care cauza a rămas în pronunțare.
În ceea ce privește netemeinicia, sub aspectul greșitei aplicări a art. 136 alin. 2, menționează că vizează legătura semnificativă pe care petentul o are cu statul român, aspect ce rezultă și din documentele depuse la dosar. Solicită să se aibă în vedere că petentul se află în România din data de 19.10.2009, că are intenția de a înscrie copii la școală pentru a se stabili cu familia în România, că a fost depusă declarația mamei inculpatului din care rezultă că acesta este singura persoană care are grijă de ea precum și că este arestat din luna aprilie 2014.
Solicită admiterea apelului, casarea, în tot, a sentinței penale apelate, admiterea cererii formulate de petent și să se constate că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 136 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului și menținerea sentinței penale atacate ca legală și temeinică. Consideră că pronunțarea a fost amânată la data de 02.04.2014 pentru data de 09.04.2014 cu respectarea termenului de cel mult 15 zile și că aplicarea dispozițiilor art. 395 Cod procedură penală, în sensul reluării cercetării judecătorești, nu se impunea în cauză întrucât cercetarea era completă, fiind lămurite toate datele cauzei. Solicită a se avea în vedere concluziile depuse de P., considerentele hotărârii în raport de care rezultă că persoana condamnată a părăsit teritoriul României, stabilindu-se în Canada, cu păstrarea cetățeniei, s-a sustras de la executarea pedepsei iar soția și copii acestuia nu se află în acest moment pe teritoriul României.
Apelantul-petent Ș. C. M., având ultimul cuvânt, arată că are afaceri cu mașini, că vrea să se integreze în România și că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.243 din 9.04.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, a fost respinsă cererea de recunoaștere a hotărârilor judecătorești străine, formulată de petentul Ș. C. M. cu domiciliul în București, .. 3, ., ., ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 C.proc.pen. a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 1.000 lei.
Instanța a reținut că prin cererea înregistrată la Cabinetul Președintelui Curții de Apel București sub nr. 1/6479/C din 11.05.2011 și înaintată de Curtea de Apel București spre competentă soluționare Judecătoriei sectorului 3 București, petentul S. C. a solicitat recunoașterea unor hotărâri penale străine, respectiv hotărârea pronunțată de Tribunalul Districtual nr. 263, Districtul Harris, statul Texas, SUA, în dosarul nr._/2006, prin care a fost condamnat la o pedeapsa de 11 luni închisoare, hotărârea pronunțată de Tribunalul Brampton, Provincia Ontario, regiunea Central Vest, Canada, în dosarul nr. 02-3126 CF, prin care a fost condamnat la o pedeapsa de 8 luni închisoare, hotărârea penala pronunțată de Curtea Superioara de Justiției (Ontario) Canada în dosarul S.C.#0029/04 prin care a fost condamnat la o pedeapsa de 11 luni închisoare și hotărârea pronunțată de secția de emigrări Harris County District Clerk, în dosarul nr._, prin care a fost condamnat la o pedeapsa de 8 luni închisoare.
În motivarea cererii, petentul a arătat că în ceea ce privește condițiile de admisibilitate, sunt îndeplinite condițiile prev. de Legea nr. 302/2004 în sensul că a fost condamnat de către Tribunalul Districtual nr. 263, Districtul Harris, statul Texas, SUA, pentru săvârșirea infracțiunii de uz ilegal al unui instrument criminal, în speța fabricarea, adaptarea, vânzarea, instalarea și calibrarea unui dispozitiv de înregistrare a codului PIN, această infracțiune având corespondent în legislația română prev. de Legea nr. 365/2002, hotărârea fiind definitivă.
De asemenea, a mai arătat ca hotărârea pronunțata de Tribunalul Brampton, Provincia Ontario, regiunea Central Vest, Canada, in dosarul nr. 02-3126 CF, întrunește toate condițiile prevăzute de Lg. 302/2004 pentru a fi recunoscută, întrucât a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire la comitere de furt prevăzut de secțiunea 464 (1) (c) ccc din Codul penal canadian. Aceasta hotărâre este definitiva conform legislației canadiene și are corespondent in legislația română.
Prin hotărârea pronunțată de Curtea Superioara de Justiție (Ontario) Canada în dosarul S.C.#0029/04 petentul a arătat că a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de secțiunea 465 (1) (c) din Codul penal canadian, respectiv infracțiunea de fraudă; și în cazul acestei hotărâri sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru a putea fi recunoscută.
Cererea petentului a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 17.05.2011 sub nr._/301/2011.
Având în vedere că petentul figura în evidențele DEPABD ca având domiciliul în București, sector 6, precum și susținerile aparitorului petentului în sensul că acesta are rezidența în Canada, Judecătoria Sectorului 3 București a reținut că nu este teritorial competenta să soluționeze cauza, având ca obiect cererea petentului de recunoaștere, pe cale principală, a hotărârilor penale străine.
Astfel, prin sentința penală nr.497/05.07.2011, în baza art. 42 C. pr. pen. rap la art. 133 al. 2 din Legea nr.302/2004, a declinat competenta de soluționare a cauzei in favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
În fața acestei instanțe, apărătorul petentului a arătat faptul că insistă în recunoașterea doar a hotărârilor prin care i-au fost aplicate sancțiunile de 11 luni închisoare, respectiv 17 luni închisoare, întrucât aceste pedepse au fost dispuse cu executare efectivă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că, potrivit art.136 alin.1 din Legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările și completările ulterioare, o hotărâre judecătorească străină poate fi recunoscută în România dacă este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) hotărârea este definitivă și executorie;
b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;
c) persoana condamnată a consimțit la executarea pedepsei în România, în afară de cazul în care aceasta, după executarea pedepsei, ar fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;
d) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la alin. (2). În cazul în care este incident vreunul din motivele prevăzute la alin. (2), instanța poate dispune recunoașterea numai dacă există convingerea că executarea pedepsei în România ar contribui semnificativ la reintegrarea socială a persoanei condamnate;
e) executarea în România a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii ori a măsurii privative de libertate este de natură să faciliteze reintegrarea socială a persoanei condamnate.
Având în vedere faptul că legea nu mai impune la acest moment condiția existenței unui tratat sau pe bază de reciprocitate pentru recunoașterea unei hotărâri judecătorești străine, instanța nu a mai insistat în obținerea unor relații în acest sens de la Ministerul Justiției.
Potrivit art. 136 alin.2 lit.i) din Legea nr.302/2004, hotărârea judecătorească străină nu va fi recunoscută și pusă în executare atunci când: persoana condamnată a părăsit România, stabilindu-și domiciliul într-un alt stat, iar legăturile sale cu statul român nu sunt semnificative.
Din fișa de evidență aflată la fila 18 dosar_/301/2011, a rezultat că inculpatul și-a stabilit domiciliul în străinătate, respectiv Canada, cu păstrarea cetățeniei române, la data de 02.10.1996. În același sens sunt și copiile actelor de identitate depuse în cadrul aceluiași dosar, la fila 17, precum și referatul Biroului Executări Penale din cadrul Judecătoriei Sectorului 3 București, în care se arată că mandatul de executare a pedepsei nr.1101/05.09.2000, emis în baza condamnării definitive la pedeapsa de 4 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr.795/27.06.2000 nu a fost pus în executare până în prezent, întrucât condamnatul s-a sustras executării pedepsei, părăsind teritoriul României.
De asemenea, din cuprinsul hotărârilor străine de condamnare aflate la dosarul cauzei, a reieșit că soția și copiii acestuia nu se află pe teritoriul României.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul Ș. C. M., invocând următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
- Au fost încălcate prevederile art. 391 alin.2 și art. 395 alin. 1 din Codul de procedură penală, instanța de fond dispunând în mod nejustificat amânarea pronunțării la data de 09.04.2014, deși nu exista nicio situație excepțională care, raportat la complexitatea dosarului, să ducă la această amânare. La data de 04.04.2014 au fost depuse concluzii scrise de către reprezentantul Ministerului Public, prin care s-a solicitat instanței să respingă cererea pentru neîndeplinirea condițiilor prev. de art. 136 alin.2 lit.i) din Legea nr.302/2004 și nu pentru motivele invocate în ședința publică din data de 26.03.2014 . Având în vedere motivele și temeiurile legale diferite invocate de către P. din data de 26.03.2014 cu prilejul dezbaterilor, respectiv cele inserate în conținutul concluziilor scrise, precum și faptul că petentul nu a avut posibilitatea de a lua la cunoștință de aceste noi motive, instanța avea obligația să repună cauza pe rol,pentru a fi respectat principiul egalității armelor.
- Cel de-al doilea motiv de apel a vizat netemeinicia sentinței sub aspectul greșitei interpretări a art. 136 alin.2 lit.i) din Legea nr.302/2004, petentul susținând că se află în România din data de 19.10.2009, că are intenția de a înscrie copii la școală pentru a se stabili cu familia în România, că este singurul întreținător al mamei sale și că este arestat din luna aprilie 2014.
Curtea, verificând sentința atacată, pe baza materialului probator aflat la dosar, în raport cu motivele de netemeinicie și nelegalitate invocate de apelant, dar și din oficiu cu privire la toate celelalte aspecte de fapt și de drept deduse judecății - în conformitate cu dispozițiile art. 417 alin. (2) N.C. proc. pen. –constată următoarele:
Referitor la primul motiv de apel, afirmațiile petentului în sensul că a fost pus într-o situație de inegalitate procesuală sunt neîntemeiate.
Astfel, potrivit art. 135 alin.3 din Legea nr. 302/2004, obiectul procedurii de recunoaștere a hotărârii judecătorești străine îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 136, iar în cazul în care acestea sunt îndeplinite, atribuirea hotărârii judecătorești străine de efecte juridice pe teritoriul României și transferarea într-un penitenciar sau unitate medicală din România a persoanei condamnate.
Așadar, în speță, judecătorul era obligat să verifice, din oficiu, toate aceste condiții. Faptul că, prin concluziile scrise, procurorul a invocat un alt motiv, prevăzut de art. 136 alin.2 din Legea nr.302/2004, care atrage nerecunoașterea hotărârii judecătorești străine, decât cel susținut cu prilejul dezbaterilor, nu echivalează cu o încălcare a principiului egalității armelor, câtă vreme petentul a avut inițiativa acțiunii și deci a avut timpul necesar la dispoziție pentru a face dovada că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art.136, ulterior datei când a fost amânată pronunțarea putând depune și concluzii scrise, astfel cum a procedat procurorul.
Pe de altă parte, având în vedere efectul devolutiv integral al prezentei căi de atac, petentul a avut posibilitatea să-și dezvolte argumentele și să propună probele prin care să dovedească temeinicia afirmațiilor din acțiunea sa.
Cu privire la cele de-al doilea motiv de apel, analizând actele și lucrările dosarului ce i-a fost prezentat, Curtea constată că judecătorul de la prima instanță a apreciat în mod just că este incident cazul care atrage nerecunoașterea unei hotărâri judecătorești străine, prevăzut de art. 136 alin.2 lit.i) din Legea nr.302/2004.
Titlul de călătorie eliberat pe numele petentului la data de 19.10. 2009, pentru o călătorie din Canada în România, valabil până la data de 19.05.2010, precum și celelalte documente prezentate instanței de control judiciar nu dovedesc că acesta se află în România din anul 2009, câtă vreme mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.1101/05.09.2000 emis pe numele petentului de către Judecătoria Sectorului 3 București a fost pus în executare în data de 24.04.2014, întrucât condamnatul Ș. C. M. s-a sustras executării pedepsei de 4 ani închisoare, părăsind teritoriul României, conform fișei de evidență acesta stabilindu-și domiciliul în străinătate, respectiv Canada, cu păstrarea cetățeniei române, la data de 02.10.1996.
Deși prin adeverința nr.511/11.06.2014 emisă de Școala gimnazială nr.3 Voluntari s-a confirmat faptul că cei doi copii ai petentului au fost înscriși în anul școlar 2010 – 2011 în cadrul acestei unități de învățământ, se menționează că elevii Ș. Alberto și Ș. A. au frecventat cursurile doar două săptămâni de la începerea anului școlar, după care mama elevilor a cerut transferul în Canada.
În opinia Curții, faptul că soția și cei doi copii ai petentului s-au aflat pentru o scurtă perioadă de timp în România ori împrejurarea că numita Ș. D. a declarat că se află în întreținerea fiului său Ș. C. M. sunt neconcludente, neputând duce la concluzia că, după ce și-a stabilit domiciliul în Canada, petentul a avut legături semnificative cu statul român.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.421 alin.1 lit.b C. pr. pen., Curtea va respingeca nefondat apelul, iar în baza art. 275 alin.2 din Codul de procedură penală, va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de petentul Ș. C. M., împotriva sentinței penale nr. 243 din 09.04.2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București.
Obligă apelantul la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.09.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
C. C. LuchianViorica C.
GREFIER,
E. L. N.
| ← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
