Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 902/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 902/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-08-2014 în dosarul nr. 902/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.902
Ședința publică de la 19 august 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - D. D.
JUDECĂTOR - R. G.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * *
Ministerul Public–P. de pe lângă Curtea de Apel București-reprezentat prin procuror M. C..
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul D. A. împotriva sentinței penale nr.1282/30.04.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._ /2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul- inculpat D. A. în stare de arest și asistat din oficiu de avocat C. M. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București-Serviciul de Asistență Juridică, lipsind intimata parte civilă C. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul-inculpat depune la dosar concluzii scrise prin intermediul apărătorului din oficiu.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantului-inculpat solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pe fond, pronunțarea unei noi hotărâri, in sensul achitării inculpatului în temeiul art.16 alin.1 lit.c Cod procedură penală, dat fiind faptul că acesta nu a comis infracțiunea de care este acuzat și pentru care a fost condamnat. Apelantul-inculpat susține că nu el este autorul faptei de furt calificat, iar în sprijinul acestor susțineri vin și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică. Mai mult, nu s-au găsit urme papilare nici pe ușă și nici pe sertarul în care partea vătămată a precizat că se aflau bijuteriile care s-au găsit asupra inculpatului. În aceste condiții, consideră că dubiul ar trebui să profite inculpatului și solicită admiterea apelului astfel cum a fost susținut.
Reprezentantul Ministerului Public arată că vinovăția apelantului rezultă din coroborarea mai multor mijloace de probă, iar asupra sa s-au găsit atât bijuteriile sustrase, cât și un dispozitiv special conceput pentru a putea fi folosit pentru deschiderea încuietorilor, pe post de cheie mincinoasă. Toate aceste aspecte conduc la concluzia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, astfel că pune concluzii de respingere a apelului, ca fiind nefondat.
Apelantul-inculpat D. A., având ultimul cuvânt, arată că nu el a furat obiectele din aur, i le dăduse un prieten pentru a le amaneta. Mai susține că nu există probe care să-l incrimineze, a fost văzut doar intrând și ieșind din imobil, nu există amprentele sale pe clanța ușii sau pe sertarele din locuință. De asemenea, mai susține că nu a putut recunoaște tot ceea ce i-au impus organele de poliție, nu s-a găsit asupra sa suma de 7 milioane lei sustrasă de la partea vătămată, iar aceasta nu a recunoscut toate bijuteriile ce i s-au arătat de către organele de poliție.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1282/30.04.2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București în dosarul nr._ /2014, în temeiul art.386 alin.1 Cod pr.penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul D. A. (fiul lui C. S. și I., născut la data de 24.08.1984 în București, domiciliat în București, Bld. I. M. nr. 170A, ., ., sector 6, C.I. sr. RT nr._, CNP_) a fost trimis în judecată din infracțiunea prev. de art.208 alin.1 -209 alin.1 lit.i cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod penal din 1969 în infracțiunea prev. de art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit.d și alin.2 lit.b Cod penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit. b din vechiul Cod penal, text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal i s-a interzis inculpatului, cu titlul de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani, dreptul de a fi ales și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 65 Cod penal i s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal.
În temeiul art.399 alin.1 Cod pr.penală a fost menținută starea de arest a inculpatului dispusă prin mandatul de arestare preventivă nr. 162/UP din 16.11.2013.
În temeiul art.72 Cod penal s-a dedus reținerea din data de 15.11.2013, precum și arestarea preventivă de la data de 16.11.2013 la zi.
În temeiul art.112 alin.1 lit.b Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a bunurilor ridicate și introduse la camera corpurilor delicte a Secției 9 Poliție conform dovezii . nr._ din data de 2.12.2013 respectiv o cheie brută tip yală de 7 cm, trei folii de aluminiu de aproximativ 5 cm fiecare și o tijă metalică cu lungimea de 8 cm.
În temeiul art. 255 Cod pr.penală s-a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate de la acesta și aflate la camera corpurilor delicte a secției 9 Poliție, conform dovezii . nr._ din 2.12.2013 respectiv: un memory stick verde, o cheie reglabilă de 18 cm cu mâner albastru, un cutter cu mâner roșu, o lamă pentru cutter, o șurubelniță metalică cu cap detașabil metalic.
În temeiul art.19, 397 Cod pr.penală raportat la art. 1357 C.Civ a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă C. I. și a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 800 de lei (700 lei sustrași și 100 lei contravaloarea reparației ușii de la apartament).
În temeiul art.397 alin. 2 Cod pr.penală s-a instituit până la concurența sumei de 800 de lei sechestru asigurător asupra sumei de 981 de lei consemnată la C.E.C. BANK la dispoziția Judecătoriei sectorului 5 București conform recipisei de consemnare nr._/1 ._ din data de 25.11.2013.
În temeiul art. 255 Cod pr.penală s-a dispus restituirea către inculpat a sumei de 181 de lei din cei 981 de lei consemnați la C.E.C. BANK la dispoziția Judecătoriei sectorului 5 București conform recipisei de consemnare nr._/1 ._ din data de 25.11.2013.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare datorate statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut casituație de fapt următoarele:
La data de 15.11.2013, ora 11:20 inculpatul D. A. a părăsit imobilul său din București, bulevardul I. M., deplasându-se cu un autoturism BMW spre zona M. S. (potrivit relatărilor organelor de poliție care-l supravegheau). Inculpatul s-a oprit în fața blocului V89, din ..104 în jurul orei 11:58, aspect dovedit de înregistrările efectuate de camerele video din fața blocului respectiv. Acesta a urcat în scara nr.1 a blocului și, cu ajutorul unui dispozitiv format dintr-o cheie brută tip yală de 7 cm, trei folii de aluminiu de aproximativ 5 cm fiecare și o tijă metalică cu lungimea de 8 cm, a pătruns în apartamentul nr.31 de la etajul 2, apartament în care locuia persoana vătămată C. I.. Din interior inculpatul a a sustras mai multe bijuterii din aur precum și suma de 700 de lei.
Inculpatul a ieșit din . 13:34, îndreptându-se spre Casa de Amanet S.C. Alexgold M. Group SRL situată pe Calea 13 Septembrie nr.188. Aici inculpatul a încercat să vândă bijuteriile sustrase, fiind însă surprins și imobilizat de organele de poliție.
În ceea ce privește apărarea inculpatului, prima instanță a constatat că acesta a încercat să acrediteze ideea conform căreia în ziua respectivă a fost sunat de un prieten „G.”, cu care s-a întâlnit la balconul de serviciu situat la etajul 7 al blocului respectiv și cu care a negociat timp de o oră jumătate vânzarea unei mașini. De asemenea a mai susținut inculpatul, acel G. i-a înmânat bijuteriile pentru a le amaneta, suma obținută urmând a reprezenta un avans.
Susținerile inculpatului au fost contrazise de materialul probator existent în cauză. Astfel pare absurd ca o persoană să încredințeze 50 de grame de bijuterii unei alte persoane drept avans pentru o mașină, fără însă a încheia nici un document. Nici o eventuală relație de prietenie nu ar putea justifica un asemenea comportament, având în vedere că inculpatul nu a putut să ofere nicio dată despre prietenul său G.. Susținerea inculpatului, potrivit căreia, un prieten, despre care nu are nicio dată concretă, i-a înmânat 50 de grame pentru a-i achiziționa mașina, fără a încheia însă vreun act, a fost apreciată de către judecătorul pe fond a cauzei, ca fiind lipsită de orice suport logic.
De asemenea inculpatul a susținut că nu a avut asupra sa dispozitivul utilizat la deschiderea ușii apartamentului, acesta fiind plasat de organele de poliție. Si această susținere a fost apreciată ca fiind neîntemeiată. Dispozitivul respectiv a fost găsit de către organele de poliție cu prilejul percheziției corporale a inculpatului, în prezența martorului Z. Ș.. Martorul M. N. - angajatul casei de amanet, căruia inculpatul a încercat să-i vândă bijuteriile, a arătat în fața instanței că nu a observat ca organele de poliție să-i fi introdus in buzunar lui D. A. anumite bunuri. De asemenea, acesta a arătat că martorul Z. Ș. a intrat în casa de amanet la 2-3 minute după organele de poliție. În contextul existenței unei busculade pricinuită de opunerea inculpatului la imobilizare, s-a apreciat ca fiind puțin probabil ca în 2-3 minute organele de poliție să reușească să introducă obiecte în buzunarul acestuia.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, prin rechizitoriu s-a reținut că fapta inculpatului D. A. care în data de 15.11.2013 în jurul orei 12.00, inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate C. I. folosind o cheie mincinoasă, de unde a sustras mai multe bijuterii și suma de 700 lei, cauzând un prejudiciu total de 8.200 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin. 1 – art.209 alin.1 lit. i din Codul penal din 1969.
În prezent, fapta inculpatului este incriminată de art.228 alin.1 și 229 alin.1 lit.d și alin.2 lit. b Cod penal.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii în discuție, în speță s-a reținut că a fost realizat elementul material al infracțiunii prin sustragerea sumei de 700 de lei și a 50 de grame de bijuterii fără consimțământul persoanei vătămate (fiind realizate astfel cele două acte specifice acțiunii de luare, respectiv scoaterea bunurilor din posesia persoanei vătămate și trecerea lor în sfera de stăpânire a inculpatului).
Instanța a constatat că fapta inculpatului a avut drept urmare imediată ieșirea bunurilor respective din sfera de dispoziție a persoanei vătămate și totodată prejudicierea patrimoniului acesteia cu suma de 8.200 lei – prejudiciul estimat de aceasta, legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită de inculpat și urmarea socialmente periculoasă rezultând din infracțiunea comisă. S-a arătat că împrejurarea că prejudiciul a fost recuperat în parte nu are nicio relevanță asupra existenței urmării imediate, aceasta realizându-se în momentul sustragerii bunurilor.
Cu privire la latura subiectivă, instanța de fond a constatat că inculpatul a săvârșit fapta descrisă mai sus cu vinovăție sub forma intenției directe, în sensul art.16 alin.3 lit.a) Cod penal.
Prima instanță a reținut și elementele circumstanțiale prev. de art.229 alin.1 lit.d și alin.2 lit.b din Codul penal, respectiv prin folosirea unei chei mincinoase și prin violare de domiciliu.
C. mincinoasă reprezintă o cheie falsă, contrafăcută, sau orice sistem de deschidere a sistemelor de închidere. Dispozitivul găsit asupra inculpatului, format dintr-o cheie brută tip yală de 7 cm, trei folii de aluminiu de aproximativ 5 cm fiecare și o tijă metalică cu lungimea de 8 cm a fost folosit de acesta la deschiderea ușii apartamentului persoanei vătămate, raportul de constatare tehnico-științifică efectuată în cauză dovedind acest aspect, arătându-se totodată că în butucul ușii au fost găsite două fragmente de folie metalică de culoare argintie.
Inculpatul a pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate, aceasta fiind destinată în mod efectiv uzului domestic al acesteia la data comiterii infracțiunii.
De asemenea, fapta reținută în sarcina inculpatului în prezenta cauză a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal din 1969.
Potrivit cazierului judiciar al inculpatului, primul termen al recidivei postexecutorii l-a reprezentat condamnarea la pedeapsa de 1 an și 8 luni aplicată inculpatului prin sentința penală nr.571 din 14.12.2011 a Curții de Apel București. Cel de-al doilea termen al recidivei l-a reprezentat fapta pentru care este judecat în cauză, faptă comisă cu intenție. Fapta din prezenta cauză a fost săvârșită după executarea pedepsei anterioare, Codul penal prevăzând pentru aceasta o pedeapsă mai mare de 1 an. Totodată, până la data săvârșirii faptei din prezentul dosar penal nu s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească, prev. de art. 166 alin.1 lit.a) Cod penal pentru condamnarea anterioară.
Prin urmare, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.396 alin.2 Cod pr.penală, în sensul că fapta dedusă judecății există, dincolo de orice îndoială, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege și luând în considerare faptul că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța a procedat la stabilirea și aplicarea unei pedepse pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal. Instanța a constatat că inculpatul nu a colaborat cu organele judiciare, negând în mod constant comiterea faptei. De asemenea la stabilirea pedepsei s-a avut în vedere și situația personală a inculpatului (fără loc de muncă, absolvent a 10 clase) precum și perseverența infracțională a cestuia. Astfel, s-a reținut că inculpatul a mai fost anterior condamnat de patru ori pentru infracțiuni de furt calificat.
Punând în balanță toate aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea cu o durată de 3 ani și 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății este aptă de a asigura realizarea scopurilor pedepsei și corespunde cel mai bine criteriilor prev. de art. 74 Cod penal. S-a dispus ca pedeapsa să fie executată în regim privativ de libertate, întrucât, față de modalitatea concretă de săvârșire a acesteia, de pericolul social ridicat și de perseverența infracțională a inculpatului, dar mai ales față de starea de recidivă nu este incidentă vreuna dintre modalitățile de individualizare a executării pedepsei prev. de art. 80 și urm. din Codul penal.
Pe latură civilă s-a reținut că prejudiciul constând în contravaloarea bijuteriilor sustrase a fost recuperat prin restituirea bunurilor. La termenul din 5 februarie 2014 persoana vătămată a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 600 de lei reprezentând contravaloarea reparațiilor la cerceii cu pietre prețioase, care au fost degradați, cu suma de 700 de care a fost sustrasă și contravaloarea reparației ușii de la apartament de 100 de lei.
Potrivit art. 1357 cod civil cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii delictuale a unei persoane, respectiv fapta ilicită (infracțiunea de furt), prejudiciul, vinovăția și legătura de cauzalitate.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, judecătorul cauzei a constatat că proba acestuia este supusă dispozițiilor art.249 Cod pr.civilă potrivit căruia cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile prevăzute de lege.
De asemenea dispozițiile art.20 alin.2 Cod pr.penală statuează că constituirea ca parte civila se face in scris sau oral, cu indicarea naturii si a intinderii pretentiilor, a motivelor si a probelor pe care acestea se intemeiaza.
Partea civilă nu a depus nicio dovadă din care să reiasă că respectivii cercei au fost deteriorați, precum și faptul că valoarea reparațiilor la aceștia este de 600 de lei. În ceea ce privește contravaloarea ușii apartamentului, deși nici în acest caz partea civilă nu a depus nicio probă, judecătorul cauzei a reținut că din actele dosarului rezultă în mod clar că sistemul de închidere a ușii a fost deteriorat, butucul fiind demontat în vederea efectuării constatării tehnico-științifice, lucru necesar pentru aflarea adevărului în prezenta cauză. În aceste condiții, s-a apreciat că suma de 100 de lei reprezintă o reparație rezonabilă pentru prejudiciul produs părții civile. De asemenea instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 700 de lei sustrasă din apartamentul în care a pătruns.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul D. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând, casarea sentinței și rejudecând, în fond, reevaluarea probatoriului cu consecința achitării lui pentru infracțiunea dedusă judecății.
În motivarea orală a apelului inculpatul, prin apărătorul din oficiu, arată că nu el este autorul faptei de furt calificat, nu există probe care să-l incrimineze, iar în sprijinul acestor susțineri vin și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică. Mai mult, nu s-au găsit urme papilare nici pe ușă și nici pe sertarul în care persoana vătămată a precizat că se aflau bijuteriile care s-au găsit asupra inculpatului. În aceste condiții, consideră că dubiul ar trebui să profite inculpatului și solicită admiterea apelului astfel cum a fost susținut.
Mai susține că obiectele din aur i le dăduse un prieten pentru a le amaneta, nu s-a găsit asupra sa suma de 7 milioane lei sustrasă de la partea vătămată, iar aceasta nu a recunoscut toate bijuteriile ce i s-au arătat de către organele de poliție.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate de apelantul-inculpat, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.417 Cod pr.penală, apelul fiind devolutiv, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, rezultată din coroborarea întregului probatoriu administrat în ambele faze ale procesului penal, din care rezultă că la data de 15.1.2013, în jurul orei 12, inculpatul D. A. a pătruns în locuința persoanei vătămate C. I. folosind o cheie mincinoasă, de unde a sustras mai multe bijuterii și suma de 700 lei.
Deși inculpatul D. A. nu recunoaște comiterea faptei Curtea, în acord cu prima instanță, constată că apărarea acestuia este infirmată de întreg probatoriul administrat în cauză. Astfel, în ziua comiterii faptei inculpatul a fost luat în supraveghere de către lucrătorii de poliție din cadrul Poliției Sectorului 2 - Secția 9 Poliție - Biroul Investigații Criminale, întrucât era suspectat de comiterea mai multor furturi din locuințe.
Din procesul-verbal aflat la fila 9 d.u.p. rezultă că inculpatul a fost văzut intrând și ieșindd singur din scara blocului unde locuiește persoana vătămată, unde a staționat timp de 90 minute, după care a intrat în casa de amanet unde a fost imobilizat de lucrătorii de poliție. Asupra inculpatului au fost găsite 18 bijuterii din aur (din care partea vătămată a recunoscut 17), suma de 981 lei și mai multe ustensile confecționate artizanal, destinate a fi folosite la pătrunderea prin efracție în locuințe și trei folii metalice de culoare argintie.
De asemenea, raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în cauză (filele 72-78 d.u.p) a concluzionat faptul că butucul ridicat de la partea vătămată putea fi deschis cu dispozitivul găsit asupra inculpatului, mai mult în semicorpul butucului au fost prezente două fragmente de folie metalică de culoare argintie.
Aceste probe directe confirmă faptul că apelantul-inculpat D. A. este autorul infracțiunii deduse judecății, prezumția de nevinovăție fiind răsturnată în cauză, astfel încât hotărârea de condamnare pronunțată este legală și temeinică, atât sub aspectul încadrării juridice cât și al individualizării judiciare a pedepsei.
Împrejurarea că nu s-au depistat amprentele inculpatului în interiorul locuinței nu îl exclude ca autor al comiterii faptei. De asemenea, faptul că asupra inculpatului s-au găsit mai multe bijuterii decât cele sustrase și o sumă mai mare de bani, nu prezintă relevanță asupra provenienței bijuteriei nerecunoscută de partea vătămată și asupra diferenței de bani.
Mai mult, probatoriul detaliat anterior nu a fost combătut prin vreo probă în apărare, inculpatul neputând indica prezumtiva persoană de la care ar fi primit bijuteriile sustrase.
În plus, Curtea remarcă faptul că la momentul intrării în scara blocului inculpatul nu ținea vreun obiect în mână, iar la ieșire organele de urmărire penală au observat că avea în mâini o hârtie în care avea împachetate mai multe obiecte de dimensiuni mici.
Pentru aceste considerente, neidentificând alte motive de desființare a hotărârii primei instanțe Curtea, în temeiul art.421pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D. A. împotriva sentinței penale nr.1282/30.04.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București în dosarul nr._ /2014.
În baza art. 424 alin.3 Cod pr.penală, se va deduce din pedeapsa aplicată apelantului-inculpat reținerea și arestarea preventivă din data de 15.11.2014 la zi.
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 Cod pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit.b Cod pr.penală respinge, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul D. A. împotriva sentinței penale nr.1282/30.04.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București în dosarul nr._ /2014.
În baza art.424 alin.3 Cod pr.penală, deduce din pedeapsa aplicată apelantului-inculpat reținerea și arestarea preventivă din data de 15.11.2014 la zi.
În baza art.275 alin.2 Cod pr.penală, obligă pe apelantul-inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.08.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. D. R. G.
GREFIER,
G. A. I.
Red.D.D./Th.red.C.V.M.-ex.5/01 septembrie 2014
Jud.sect.5 București – jud. A.I.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 892/2014. Curtea de... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
