Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 551/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 551/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-08-2014 în dosarul nr. 551/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.551 C
Ședința publică din data de 5.08.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: N. M.
GREFIER: V. E.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Structura Centrală, a fost reprezentat de procuror P. R..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul Ș. D., împotriva sentinței penale nr.288/24.03.2014, pronunțată de Tribunalul G. - Secția Penală, în dosarul nr. _ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul condamnat Ș. D., personal, aflat în stare de deținere și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat E. D., în baza delegației nr._/24.07.2014 (atașată la fila 8 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Contestatorul condamnat Ș. D., personal, declară că își retrage contestația formulată.
În raport cu declarația contestatorului, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul desemnat din oficiu al contestatorului condamnat, având pe rând cuvântul, solicită instanței a lua act de manifestarea de voință exprimată de contestatorul-condamnat Ș. D., în sensul retragerii contestației formulate în cauză.
Contestatorul condamnat, personal, în ultimul cuvânt, reiterează declarația de retragere a contestației.
CURTEA
Deliberând asupra contestație formulate,constată următoarele:
Tribunalul G. - Secția Penală,prin sentința penală nr.288/24.03.2014, pronunțată în dosarul nr._ , în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 Noul Cod de Procedură Penală,a respins ca nefondată contestația la executare ca urmare a sesizării Comisiei de evaluare constituită în baza H.G 836/2013 de pe lângă Penitenciarul G. privind pe condamnatul Ș. D., în prezent aflat în Penitenciarul G., privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 749 din 26.09.2011 pronunțată de Tribunalul București secția I a penală, definitivă prin decizia penală nr. 2213 din 21.06.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 275 alin. 3 Noul Cod de Procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre,prima instanță a reținut următoarele:
La data de 03.02.2014, pe rolul Tribunalului G. sub nr._, a fost înregistrată sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile constituită în temeiul H.G. 836/2013 la nivelul Penitenciarului G., cu privire la posibila aplicare a legii penale mai favorabile în beneficiul intimatului – condamnat Ș. D., în sensul reducerii pedepsei de 7 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 Cod penal întrucât este mai mare decât maximul prevăzut în prezent de art. 367 alin. 1 Cod penal și a constatării ca dezincriminată a faptei prevăzută de art. 83 lit. a și b din Legea nr. 84/1998 modificată și republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal, ce i-au fost aplicate alături de alte pedepse prin sentința penală nr. 749 din 26.09.2011 pronunțată de Tribunalul București secția I a penală, definitivă prin decizia penală nr. 2213 din 21.06.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție .
La dosarul cauzei s-a depus în original fișa de evaluare a condamnatului Ș. D. și în xerocopie mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1477/ 25.06.2013 emis de Tribunalul București secția I a penală și sentința penală nr. 749/26.09.2011 a Tribunalului București secția I a penală.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului,a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 749 din 26.09.2011 pronunțată de Tribunalul București secția I a penală, definitivă prin decizia penală nr. 2213 din 21.06.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, intimatul Ș. D. a fost condamnat în baza art. 25 Cod penal raportat la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și art. 13 Cod penal la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tipărire și punere în circulație cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 2961 lit. h din Legea nr. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare (Codul Fiscal) cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal, a condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării
În baza art. 2961 alin. 1 lit. b din Legea nr. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare (Codul Fiscal) cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și art. 13 Cod penal, a condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat.
În baza art. 5 lit. a și b din Legea nr. 11/1991 modificată și republicată cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal, a condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului.
În baza art. 83 lit. a și b din Legea nr. 84/1998 modificată și republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal, a condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate.
În baza 297 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 Cod penal, a condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor.
În baza art. 23 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și art. 13 Cod penal, a condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 Cod penal, a condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup de criminalitate organizată și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza dispozițiilor art. 33 lit. a și art. 34 lit. b și 35 alin. 3 din Cod penal, a contopit pedepsele aplicate inculpatului Ș. D., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară cea mai grea din cele două aplicate, aceea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a – II - a și b Cod penal, pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 Cod Penal, a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a – II - a și b Cod Penal.
În baza art. 88 alin.1 Cod Penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 de ore în data de 08.10.2009 și a arestului preventiv de la 09.10.2009 la 25.02.2011.
Potrivit art. 6 alin. (1) Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod procedură penală, tribunalul urmează să analizeze aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea penală nouă și aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod penal, respectiv infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, referitor la care, comisia a sesizat instanța întrucât fapta ar fi dezincriminată în prezent, tribunalul reține, în raport de descrierea faptei prin sentința de condamnare, că aceasta are corespondent în prezent în art. 357 alin. 1 Cod penal și este pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă așa încât nu se poate constata intervenită dezincriminarea.
Privind cea de-a doua infracțiune la care se referă sesizarea comisiei, tribunalul reține că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. art. 7 din Legea nr. 39/2003 ce este incriminată în prezent de art. 367 alin. 1 Noul Cod penal și pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani, depășește maximul stabilit de Noul Cod Penal, situație în care s-ar impune reducerea acesteia la acest cuantum.
Însă, tribunalul a reținut că în ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni, urmează să se analizeze limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 alin. (1) lit. b Cod penal, limită maximă ce urmează a fi comparată cu pedeapsa în a cărei executare se află condamnatul.
Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b Cod penal, în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa după cum urmează: când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Urmând acest algoritm la nivel ipotetic,a constatat tribunalul că, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, în urma contopirii tuturor pedepselor stabilite, intimatul condamnat ar fi executat dacă era judecat potrivit dispozițiilor Noului Cod penal pedeapsa de 7 ani închisoare (pedeapsa cea mai grea) la care s-ar fi adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, total ce este de 18 ani și 6 luni, rezultând astfel o pedeapsă mult mai mare decât pedeapsa pe care o execută în prezent intimatul condamnat și care este de 7 ani închisoare.
De altfel, este de reținut că și în situația în care s-ar reduce pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003, incriminată în prezent de art. 367 alin. 1 Noul Cod penal, la maximul prevăzut de noua incriminare ce este de 5 ani, pedeapsa rezultantă chiar și în condițiile aplicării art. 33 – 34 Cod penal 1969, ar rămâne neschimbată, fiind tot de 7 ani deoarece este dată de o altă pedeapsă de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 25 Cod penal raportat la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, incriminată în prezent de art. 48 Noul Cod Penal raportat la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 241/2005 și pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani .
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 Noul Cod de Procedură Penală, a respins ca nefondată contestația la executare ca urmare a sesizării Comisiei de evaluare constituită în baza H.G 836/2013 de pe lângă Penitenciarul G. privind pe condamnatul Ș. D., în prezent aflat în Penitenciarul G., privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 749 din 26.09.2011 pronunțată de Tribunalul București secția I a penală, definitivă prin decizia penală nr. 2213 din 21.06.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 275 alin. 3 Noul Cod de Procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul Ș. D. .
La primul termen de judecată din data de 05.08.2014,contestatorul condamnat Ș. D.,personal,a învederat instanței că își retrage contestația formulată.
În acest context,având în vedere manifestarea expresă de voință a condamnatului Ș. D. ,Curtea va lua act de retragerea contestației formulate de acesta împotriva sentinței penale nr.288 din data de 24.03.2014,pronunțată de Tribunalul G.,Secția Penală în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 C.p.p. va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei,reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 100 lei,se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea contestației formulată de condamnatul Ș. D. împotriva sentinței penale nr.288 din data de 24.03.2014,pronunțată de Tribunalul G.,Secția Penală în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei,reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 100 lei,se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică,azi 05.08.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
M. N. E. V.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
