Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 531/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 531/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-07-2014 în dosarul nr. 531/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.531
Ședința publică din data de 28.07.2014
Curtea constituită din:
Președinte: C. C.
Grefier: R. C. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Serviciul Teritorial București a fost reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația declarată de contestatorul condamnat I. M. împotriva sentinței penale nr.430/15.05.2014 pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul condamnat personal, aflat în stare de detenție și asistat juridic de apărător din oficiu, avocat S. A., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/03.07.2014 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat, având cuvântul, solicită admiterea contestației și aplicarea legii penale mai favorabile conform art.6 din noul Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea contestației ca nefondată, apreciind că nu există niciun argument pertinent care să justifice că instanța de fond, la momentul la care a respins cererea formulată de condamnat ca inadmisibilă ar fi fost nelegală. De asemenea, condamnatul a mai beneficiat de un ciclu asemănător în sensul că s-au luat în discuție disp. art.6 din noul Cod penal, astfel că prin sentința penală nr.264/02.04.2014 s-a admis în parte contestația la executare ca urmare a sesizării formulate de Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile, soluție care a fost modificată în parte prin decizia penală pronunțată de Tribunalul G.. În raport cu această împrejurare, apreciază că soluția pronunțată de Tribunalul I. este legală și temeinică, astfel încât se impune menținerea acesteia.
Contestatorul condamnat, având ultimul cuvânt, susține că instanța de fond nu i-a făcut nicio favoare.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.430/15.05.2014 pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea privind aplicarea legii penale mai favorabile, formulată de contestatorul I. M. [fiul lui I. si A., născut la data de 14.08.1963, CNP:_, deținut în Penitenciar Jilava], cu obligarea acestuia la plata sumei de 50 de lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea sa, petentul condamnat I. M. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.1024/13.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._/3/2008, rămasă definitivă prin decizia nr.1020/16.03.2011 pronunțată de Î.C.C.J., invocând în drept disp. art.595 Cod de procedură penală rap. la art.6 Cod penal.
La dosarul cauzei s-au depus o copie a mandatului de executare a pedepsei închisorii si fisa de evaluare întocmita de comisia din cadrul Penitenciarului Jilava.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale incidente, Tribunalul a reținut că prin sentința penală nr.302/04.07.2012 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în baza art.449 alin.1 lit.a Cod procedură penală s-a admis cererea formulată de petentul condamnat I. M., s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare aplicată inculpatului I. M. prin sentința penală nr.1024/F din 13.11.2009 a Tribunalului București - Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr.1020 din 16.03.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a înlăturat sporul de pedeapsă de 3 ani închisoare, s-au repus în individualitatea lor pedepsele de 10 ani închisoare, 6 ani închisoare și 10 ani închisoare și s-au contopit aceste pedepse cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.649 din 28.09.2010 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr.348 din 10.02.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dându-se inculpatul spre executare pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de pedeapsă de 3 ani închisoare aplicat prin decizia penală nr.1020 din 16.03.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul având de executat în final pedeapsa rezultantă de 13 (treisprezece) ani închisoare. S-au anulat mandatele de executare a pedepsei închisorii nr.1203 din 17.03.2011 emis de Tribunalul București – Secția I Penală și nr.1091 din 13.02.2012 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală și s-a dispus emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa rezultantă.
A mai reținut instanța de fond că prin sentința penală nr.264 din data de 02.04.2014 pronunțată in dosarul nr._, în baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art.595 din noul Cod de procedură penală (în vigoare de la 01.02.2014), s-a admis în parte contestația la executare, ca urmare a sesizării formulate de „Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile” de la Penitenciarul București Jilava privind pe condamnatul I. M., în prezent aflat în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.325/2012 a Tribunalului G., iar în baza art.6 alin.6 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014) s-a redus durata pedepsei complementare aplicate, de la o durată de 8 ani la o durată de 5 ani, fiind menținut restul sentinței penale nr.302/2012 a Tribunalului G.. Totodată, s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.325/2012 al Tribunalului G. și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
S-a arătat de către Tribunal că cerere dedusă judecății în cauza de față are același obiect, privește același condamnat si este întemeiata pe aceleași motive de fapt si de drept, împrejurare ce atrage inadmisibilitatea acesteia. Aceasta, întrucât inadmisibilitatea, ca sancțiune procedurală, intervine în cazul în care părțile exercită drepturi procesuale epuizate deja prin alte căi procesuale similare.
Împotriva sentinței penale anterior menționate (a cărei minută a fost comunicată, în copie, la data de 21 mai 2014), a formulat contestație în termenul legal (la aceeași dată) condamnatul I. M. (printr-o cerere formulată personal, nemotivată, depusă la administrația locului de detenție și înaintată apoi primei instanțe).
Contestația condamnatului a fost înaintată de Tribunal și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 30 iunie 2014.
În dezbaterile de la termenul de astăzi, condamnatul contestator, care a beneficiat de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art.595 din Codul de procedură penală rap. la art.6 alin.1 din Codul penal, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.1024/13.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._/3/2008, rămasă definitivă prin decizia nr.1020/16.03.2011 pronunțată de Î.C.C.J.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivul anterior menționat, Curtea constată că, în speță, contestația cu judecarea căreia a fost sesizată este nefondată, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Potrivit art.599 alin.5 din Codul de procedură penală „Cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări”.
Raportându-se la aceste prevederi legale și luând în considerare împrejurarea că cererea contestatorului condamnat I. M. vizând aplicarea legii penale mai favorabile, conform art.6 din noul Cod penal, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.1024/13.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._/3/2008, rămasă definitivă prin decizia nr.1020/16.03.2011 pronunțată de Î.C.C.J., a fost deja analizată cu autoritate de lucru judecat prin sentința penală nr.264 din data de 02.04.2014 pronunțată de Tribunalul G. in dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr.297 din 29 mai 2014 a Curții de Apel București – Secția I Penală, cu prilejul examinării sesizării formulate de „Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile” de la Penitenciarul București Jilava referitor la sentința penală nr.302/04.07.2012 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, sentință în care a fost înglobată prin contopire și condamnarea aplicată contestatorului prin sentința penală nr.1024/13.11.2009 a Tribunalului București - Secția I Penală, Curtea constată că în mod corect judecătorul fondului a hotărât că cererea dedusă judecății în speța de față este inadmisibilă.
În mod suplimentar, Curtea apreciază că se impune a fi făcută precizarea, spre informarea contestatorului condamnat, că, în condițiile în care, la momentul intrării în vigoare a noului Cod penal, acesta se află în executarea unei pedepse rezultante de 13 ani închisoare stabilită printr-o hotărâre definitivă de contopire, evaluarea incidenței legii penale noi ca lege mai favorabilă, trebuie să se facă în mod global cu privire la întreaga pedeapsă rezultantă aflată în curs de executare, și nu pentru fiecare pedeapsă componentă, în mod distinct, întrucât scopul reglementării cuprinse în dispozițiile art.6 alin.1 din Codul penal este exclusiv acela de a oferi suport legal pedepsei definitiv aplicate sub imperiul legii vechi, în raport cu legea nouă, aceste dispoziții legale fiind incidente . numai atunci când pedeapsa închisorii, definitiv aplicată potrivit legii vechi, nu ar putea fi aplicată, pentru aceleași infracțiuni, și sub imperiul legii noi, întrucât durata sa este mai mare decât maximul la care se poate ajunge conform acestei din urmă legi.
Față de considerentele anterior expuse, întrucât nu există motiv de desființare a sentinței penale atacate, prin prisma criticilor aduse acesteia, Curtea, în temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul I. M., care, aflându-se în culpă procesuală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art.275 alin.2 din același cod.
În temeiul art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, desemnat să asigure asistența juridică obligatorie a condamnatului contestator (aflat în stare de detenție), va fi acoperit din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod de procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul condamnat I. M. împotriva sentinței penale nr.430/F/15.05.2014 pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală în dosarul nr._ .
În temeiul art.275 alin.2 Cod de procedură penală, obligă pe contestatorul condamnat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.272 alin.1, 2 Cod de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iulie 2014.
PREȘEDINTE,
C. C.
GREFIER,
R. C. D.
red.jud.C.C.
dact.L.G.
ex.2
red.jud.R.P.-Trib.I.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
