Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1082/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1082/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 1082/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._ (_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 1082/A

Ședința publică din data de 30.09.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: S. C.

JUDECĂTOR: O. B.

GREFIER: I. D.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat de procuror L. I..

Pe rol se află cauza penală având ca obiect soluționarea apelului formulat de inculpatul M. H. A. împotriva sentinței penale nr. 1713/15.05.2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București.

Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 22.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, în baza art. 391 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea a stabilit termen de pronunțare astăzi, 30.09.2014.

CURTEA ,

Asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1713/15.05.2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 4 București, în temeiul art. 386 Cod de procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea de furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.e vechiul C.pen. cu aplic. art.41 alin. 2 vechiul C.pen. și art.37 alin.1 lit.b vechiul C.pen. în trei infracțiuni de furt simplu, prev.de art. 228 alin.1 noul C.pen. cu aplicarea art.37 lit. b vechiul C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit.a vechiul C.pen. și art. 5 noul Cod penal.

1. În baza art. 228 alin.1 noul C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b vechiul C.pen, art. 5 noul C.p. și art. 396 alin. 10 noul C.p.p a condamnat pe inculpatul M. H.- A., la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt simplu (fapta din 06.06.2011).

În baza art. 65 alin. 1 noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. 1 noul C. pen. și art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b din Noul Cod penal, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 66 alin. 1 noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. 1 noul C. pen. și art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b din Noul Cod penal, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii.

2. În baza art. 228 alin.1 noul C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b vechiul C.pen, art. 5 noul C.p. și art. 396 alin. 10 noul C.p.p a condamnat pe același inculpat, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt simplu (fapta din 16.06.2011).

În baza art. 66 alin. 1 noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. 1 noul C. pen. și art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b din Noul Cod penal, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii.

3. În baza art. 228 alin.1 noul C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b vechiul C.pen, art. 5 noul C.p. și art. 396 alin. 10 noul C.p.p a condamnat pe același inculpat, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt simplu (fapta din 11.07.2011).

În baza art. 66 alin. 1 noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. 1 noul C. pen. și art. 12 alin. 1 din Legea nr.187/2012, a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b din Noul Cod penal, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii

A constatat că infracțiunile din prezentul dosar sunt concurente cu infracțiunea care a condus la aplicarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr.262/29.01.2013 a Judecătoriei Sector 4 București. (fapta din 18.11.2012)

În baza art. 36 alin. 2 vechiul C.pen. rap. la art. 33 lit. a și art. 34 lit. b vechiul C.pen. a contopit pedeapsa unică și indivizibilă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 262/29.01.2013 a Judecătoriei Sector 4 București cu cele trei pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin prezenta sentință și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv de 2 ani și 6 luni închisoare, care este sporită cu 6 luni închisoare, inculpatul executând pedeapsa rezultată de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 40 alin. 3 noul C.pen. a dedus din pedeapsa stabilită perioada executată de la data de 18.11.2012 la zi.

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

A menținut măsura de siguranță aplicată prin sentința penală nr.262/29.01.2013 a Judecătoriei Sector 4 București, constând în confiscarea de la inculpat a unui cutter uzat, ridicat și indisponibilizat de organele de poliție.

A dispus anularea MEPÎ 375/12.03.2013 emis de Judecătoria Sector 4 București și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

A luat act că persoanele vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat pe inculpatul M. H. - A. să plătească în favoarea statului suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a inculpatului s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul București.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

La datele de 06.06.2011, 16.06.2011 și 11.07.2011, inculpatul M. H. A. a sustras produse din .- magazin Grand Arena Berceni, .- magazin R. Berceni, .- magazin Vitantis, după care a trecut de casele de marcat ale magazinelor fără să achite prețul produselor respective.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor pe tot parcursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată, declarația acestuia coroborându-se cu declarația martorului T. M. V., care a arătat că, în C. Vitantis, în ziua de 11.07.2011, orele 17.00 a observat o persoană de sex masculin care a luat mai multe produse din coșul de cumpărături și le-a introdus în buzunar, după care a continuat să se plimbe prin magazin și să introducă produse în buzunarul pantalonilor. Martorul a mai arătat că aceeași persoană a trecut de porțile cu senzori, fiind oprit de șeful de obiectiv și condus la camera de interpelare, unde s-au găsit asupra sa mai multe produse cosmetice și alimentare. Martorul a precizat că de la organele de poliție a aflat numele individului, respectiv M. H.-A..

Totodată, din declarația martorului I. A. C. rezultă că acesta, în R. H. Berceni, la data de 16.06.2011, ora 18.30 a observat pe monitoarele de supraveghere o persoană de sex masculin care avea în cărucior mai multe deodorante ,,Lady Speed Stick”, pe care a început să le bage în buzunarele blugilor cu care era îmbrăcat, precum și pe sub cămașă, sub curea. Același martor a precizat că persoana în cauză a trecut de casa de marcat fără să achite contravaloarea deodorantelor, fiind ulterior oprit și condus la camera de interpelare, unde a predat bunurile sustrase. Martorul a precizat că de la organele de poliție a aflat numele individului, respectiv M. H.-A..

Martorul K. I. M. a arătat că, în timp ce se afla în C. Grand Arena în data de 06.06.2011, a fost informat prin stația emisie-recepție de dispecer cu privire la faptul că o persoană de sex masculin a luat zece antiperspirante ,,Nivea” de la raionul de cosmetice pe care le-a ascuns la brâu, sub cămașa cu care era îmbrăcat. Același martor a precizat că persoana în cauză a trecut de casa de marcat fără să achite contravaloarea deodorantelor, fiind ulterior oprit și condus la camera de interpelare, unde a predat bunurile sustrase. Martorul a precizat că de la organele de poliție a aflat numele individului, respectiv M. H.-A..

Aceleași aspecte au fost confirmate și de procesul-verbal privind efectuarea actelor premergătoare, procesele-verbale de prindere în flagrant, precum și procesele-verbale de control corporal și al bagajelor, înregistrările video și procesele-verbale de vizionare înregistrări video.

În drept, prin actul de sesizare a instanței, s-a apreciat că fapta inculpatului M. H. A., care la datele de 06.06.2011, 16.06.2011 și 11.07.2011, a sustras produse din .- magazin Grand Arena Berceni, .- magazin R. Berceni, .- magazin Vitantis, după care a trecut de casele de marcat ale magazinelor fără să achite prețul produselor respective, a fost încadrată juridic ca reprezentând infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e C.pen. cu aplic. art. 41 alin.2 C.pen. și art. 37 alin. 1 lit. b C.pen.

Cu privire la acest aspect, instanța a reținut că, la termenul din 08.05.2014, a fost pusă în discuție, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 37 alin. 1 lit. b C.pen în trei infracțiuni de furt simplu, prev. de art. 228 alin.1 noul C.pen. cu aplicarea art.37 lit. b vechiul C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit.a vechiul C.pen. și art. 5 noul Cod penal.

Instanța a avut în vedere că intervalele de timp între actele de executare sunt de 10 zile (06.06._11) și respectiv 25 zile (16.06._11), intervale de timp mult prea îndelungate pentru a putea reține existența unei rezoluții infracționale unice. Faptul că modul de operare al inculpatului a fost, în linii mari, același nu este suficient pentru a considera că acțiunile infracționale au fost realizate în baza unei rezoluții infracționale unice. Prin urmare, instanța nu a reținut săvârșirea unei singure infracțiuni în formă continuată, ci a trei infracțiuni, comise în concurs real.

Instanța a constatat că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal. Potrivit art. 5 din N.C.pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Instanța a constatat că în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, dispozițiile noului Cod penal sunt mai favorabile întrucât, potrivit art. 208-209 alin. 1 lit. e C.pen. 1969, constituie infracțiunea de furt calificat furtul săvârșit într-un loc public. Potrivit noului Cod penal, elementul circumstanțial agravant constând în săvârșirea furtului într-un loc public nu mai intră în conținutul infracțiunii de furt calificat prev. de art. 229, furtul săvârșit în astfel de împrejurări constituind infracțiunea de furt simplu, prev. de art. 228 alin.1.

Așadar, s-a constatat că legea nouă renunță la acest element circumstanțial agravant prevăzut de legea veche, prin modificarea condițiilor de incriminare, motiv pentru care legea noua poate fi considerată mai favorabilă. Aceeași lege apare mai favorabilă și prin prisma modificării regimului sancționator, care, la art. 228 alin. 1 prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau a amenzii, față de dispozițiile art. 209 alin. 1 C.pen. 1969, care prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani.

În ceea ce privește reținerea stării de recidivă postcondamnatorie, instanța a constatat că inculpatul a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 175/25.01.2007 a Judecătoriei Sector 4 București, def. la data de 19.02.2007 prin neapelare. Din executarea acestei pedepse, inculpatul a fost liberat condiționat la data de 17.11.2009, cu un rest de 69 de zile. Având în vedere că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt săvârșite la datele de 06.06.2011, 16.06.2011 și 11.07.2011, înainte de împlinirea termenului de reabilitare, instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 37 lit. b vechiul C.pen.

În ceea ce privește instituția recidivei, instanța a reținut că legea veche este mai favorabilă, având în vedere tratamentul sancționator pentru aceasta formă a pluralității de infracțiuni. Potrivit art. 39 alin. 4 C.pen. 1969, în cazul recidivei prev. de art. 37 alin. 1 lit. b din același cod, s-a constatat că se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate aplica un spor de până la 10 ani, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult două treimi din maximul special. Astfel, aplicarea unui spor este facultativă, spre deosebire de regimul sancționator al recidivei instituit prin C.pen în vigoare, care prevede majorarea în mod obligatoriu, cu jumătate, a limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune, atunci când aceasta este săvârșită după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată (art. 43 alin. 5).

Pentru motivele expuse anterior, instanța a schimbat încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. e vechiul C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 vechiul C.pen. și art. 37 alin.1 lit.b vechiul C.pen. în trei infracțiuni de furt simplu, prev.de art. 228 alin.1 noul C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b vechiul C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a vechiul C.pen. și art. 5 noul Cod penal.

În acest context, s-a concluzionat că faptele inculpatului M. H. A., care, la datele de 06.06.2011, 16.06.2011 și 11.07.2011, a sustras produse din .- magazin Grand Arena Berceni, .- magazin R. Berceni, .- magazin Vitantis, după care a trecut de casele de marcat ale magazinelor fără să achite prețul produselor respective, întrunesc elementele constitutive a trei infracțiuni de furt simplu, prev.de art. 228 alin.1 noul C.pen. cu aplicarea art.37 lit. b vechiul C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit.a vechiul C.pen. și art. 5 noul Cod penal.

La individualizarea pedepselor aplicate, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al inculpatului, care participă la săvârșirea infracțiunilor în hipermarketuri din București la ore din amiaza zilei, fără niciun fel de reținere sau teamă că ar putea fi surprins de alte persoane. În plus, instanța a reținut ca inculpatul are o activitate infracțională deosebită, fiind condamnat anterior pentru o faptă de aceeași natură cu cea dedusă judecății, respectiv infracțiunea de furt.

În plus, inculpatul a beneficiat anterior de clemență, prin faptul că a fost liberat condiționat din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 175/25.01.2007 a Judecătoriei sector 4 București, însă scopul pedepsei nu a fost atins, de vreme ce acesta, la aproximativ 1 an și 6 luni de la momentul liberării sale condiționate, a înțeles să nesocotească din nou normele legale și să revină pe drumul infracțional săvârșind faptele deduse judecății.

Instanța a avut în vedere la aprecierea periculozității sociale a inculpatului si valoarea redusă a bunurilor sustrase, precum și comportamentul cooperant al inculpatului, care nu a manifestat opoziție la momentul prinderii sale.

Față de cele reținute, instanța a considerat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea orientate spre mediu, cu executare în regim privativ de libertate, se impune pentru reeducarea acestuia si pentru atingerea scopului pedepselor.

Potrivit art. 12 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal, ,,În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă’’

În ceea ce privește aplicarea pedepselor complementare, instanța a reținut că prin săvârșirea repetată a infracțiunilor contra patrimoniului inculpatul manifestă profundă lipsă de respect față de valori sociale importante. Prin urmare a apreciat instanța că de vreme ce acesta nu este capabil sa se conformeze normelor legale, inculpatul nu este eligibil pentru a exercita funcții publice sau care implică exercițiul autorității de stat si care, prin poziția de autoritate si prestigiu pe care o conferă, presupun o conduita morala desăvârșită.

De aceea, instanța a aplicat pedeapsa complementara a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b noul C.pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii, ținând seama, totodată, și de faptul că acestea sunt prevăzute și în art. 64 C.pen. 1969.

În baza art. 65 noul C.pen., astfel cum a fost interpretat in jurisprudența Curții EDO și a instanței supreme, raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b noul C.pen., instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Totodată, instanța a constatat că infracțiunile din prezentul dosar sunt concurente cu infracțiunea care a condus la aplicarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 262/29.01.2013 a Judecătoriei Sector 4 București (fapta din 18.11.2012)

În baza art. 36 alin. 2 vechiul C.pen. rap. la art. 33 lit. a și art. 34 lit. b vechiul C.pen. instanța a contopit pedeapsa unică și indivizibilă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 262/29.01.2013 a Judecătoriei Sector 4 București cu cele trei pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin prezenta sentință și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv de 2 ani și 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, inculpatul executând pedeapsa rezultată de 3 ani închisoare.

Instanța a observat că aplicarea unui spor de 6 luni închisoare se impune având în vedere numărul de pedepse care nu se execută, precum și cuantumul acestora. Aplicarea pedepsei celei mai grele fără un spor ar putea crea inculpatului impresia de impunitate pentru unele din infracțiunile săvârșite, ceea ce ar contraveni evident scopului educativ și preventiv al sancțiunilor penale

Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că prejudiciul material cauzat persoanelor vătămate a fost recuperat prin predarea de către inculpat a produselor sustrase, imediat după săvârșirea infracțiunilor.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul M. H. A., care a criticat soluția instanței pentru motive de nelegalitate si netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel, astfel cum au fost expuse în cererea scrisă și susținute oral, inculpatul-apelant a solicitat, în principal, reindividualizarea duratei finale a pedepsei rezultante, prin înlăturarea sporului aplicat. Inculpatul a subliniat, în acest sens, natura faptelor comise, împrejurarea că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile, învederând, totodată, că motivul comiterii infracțiunilor l-a constituit starea financiară precară în care s-a aflat.

Apelantul a criticat sentința și sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptelor, apreciind că cele trei acte materiale au fost comise în baza unei rezoluții infracționale unice, astfel încât ele realizează conținutul unei infracțiuni de furt simplu, în formă continuată, iar nu al unui concurs real de infracțiuni. În privința încadrării juridice, inculpatul a criticat si nerespectarea, de către instanța de fond, a dispozițiilor art. 386 C.pr.pen., în sensul omisiunii de a dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, în vederea pregătirii apărării fată de noua încadrarea juridică, pusă în discuție din oficiu.

O ultimă critică a apelantului a vizat oportunitatea reținerii, în beneficiul său, a circumstanțelor atenuante, conform art. 75 alineat 2 lit. b CP, având în vedere că a avut o atitudine sinceră și a colaborat cu organele de cercetare penală.

Inculpatul M. H. A. nu a înțeles să facă declarații suplimentare în apel, însă a solicitat administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, cerere pe care Curtea a admis-o în ședința din data de 22.09.2014.

Examinând actele dosarului și sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 417 alin. 2 C.pr.pen., Curtea apreciază nefondat apelul formulat, pentru următoarele considerente:

Soluționarea cauzei în procedura simplificată a judecății în cazul recunoașterii vinovăției s-a făcut cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, inculpatul M. H. A. declarând, anterior începerii cercetării judecătorești, că recunoaște faptele reținute în actul de sesizare și solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Situația de fapt nu a făcut obiect de critică în cel de-al doilea grad de jurisdicție, Curtea însăși constatând, în virtutea efectului integral devolutiv al căii de atac declarate, temeinicia hotărârii din această perspectivă.

Probatoriul confirmă neîndoielnic că, la datele de 06.06.2011, 16.06.2011 și 11.07.2011, pe timp de zi, inculpatul-apelant a sustras produse cosmetice și alimentare din S.C C. R. SA - magazin Grand Arena Berceni, .- magazin R. Berceni, . - magazin Vitantis, în scopul însușirii pe nedrept, fiind însă, de fiecare dată, surprins de către angajații supermaketurilor după ce trecuse de casele de marcat, iar produsele sustrase, recuperate integral.

Critica apelantului referitoare la greșita încadrare juridică a faptelor este nefondată.

Particularitățile de timp în care au fost comise cele trei acte materiale (cu precădere intervalul semnificativ scurs între acestea) au fost just evaluate de către instanța de fond, care a concluzionat temeinic în sensul că durata prea îndelungată a perioadei dintre cele trei acțiuni incriminate pune în lumină existenta unor rezoluții infracționale distincte ce au stat la baza săvârșirii acestora.

Curtea însăși apreciază, similar primei instanțe, că unitatea de rezoluție infracțională – condiție esențială a infracțiunii continuate – poate fi reținută în urma unei analize complexe a tuturor datelor cauzei, referitoare la modul de operare, la particularitățile de timp si loc în care au fost comise faptele, la mobilul acestora, dar și la intervalele de timp scurse între ele.

Un modus operandi similar poate fi un indiciu important al unicității rezoluției infracționale, însă nu poate fi valorificat în mod singular și determinant sub aspectul analizat. În cauza de fată, prezintă o relevantă particulară si intervalele de timp destul de îndelungate scurse între cele trei acte materiale (corect subliniate în sentință), dar si motivația actelor infracționale – aparent aceeași, dar conturată spontan, în fiecare caz (respectiv dorința inculpatului de a obține rapid sume de bani, prin valorificarea produselor cosmetice sustrase).

În contextul acestor elemente de fapt, concluzia instanței de fond cu privire la existenta unei pluralități de rezoluții infracționale si, implicit, a unei pluralități de infracțiuni are un temeinic suport probator, contrar aprecierii apelantului.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 386 alin. 1 C.pr.pen., ca urmare a omisiunii instanței de a dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea inculpatului să își pregătească apărarea, Curtea notează că, de principiu, o atare împrejurare poate atrage sancțiunea nulității relative, în condițiile prevăzute de art. 282 alin. 1, 3, 4 lit. c C.pr.pen. Or, în speță, deși inculpatul a invocat nulitatea în termen legal (respectiv în cererea de apel), Curtea nu identifică o vătămare a drepturilor sale procesuale de o gravitate care să justifice desființarea hotărârii.

Noua încadrare juridică nu impunea administrarea unor probe suplimentare, în condițiile în care inculpatul-apelant a recunoscut constant comiterea faptelor, în materialitatea lor, si-a asumat probatoriul administrat în faza de urmărire, iar acesta din urmă avea pertinenta si forța probantă necesare pentru a permite lămurirea chestiunii unicității/pluralității rezoluțiilor infracționale. În plus, această chestiune a putut fi invocată de inculpat în apel si a fost analizată nemijlocit în virtutea efectului integral devolutiv al căii de atac, cu respectarea deplină a drepturilor procesuale ale inculpatului.

Referitor la încadrarea juridică, plecând de la premisa că cele trei acte materiale alcătuiesc un concurs de infracțiuni, Curtea constată însă nelegal procedeul primei instanțe de a se raporta, în mod artificial ”autonom”, la norma de incriminare prevăzută de noul Cod penal, pe de o parte, si la dispozițiile relative la recidivă ori la concursul de infracțiuni existente în Codul penal din 1969, pe de altă parte.

O atare modalitate de aplicare a dispozițiilor art. 5 C.pen. este contrară principiului consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție și interpretării obligatorii date conceptului de ”lege penală mai favorabilă” în jurisprudența imperativă a Curții Constituționale. Relevantă în mod particular este decizia interpretativă a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20 mai 2014), prin care s-a statuat că ”dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura in care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile”.

Din perspectiva acestor considerente de principiu, Curtea constată că instanța de fond trebuia să identifice acea lege care, singură, prin raportare nu doar la norma de incriminare a furtului, ci la toate celelalte prevederi aplicabile în cazul concret al inculpatului (recidivă, concurs de infracțiuni), asigură un tratament sancționator mai favorabil în cazul concret. O atare evaluare ar fi condus la concluzia că legea veche era, în ansamblul său, mai favorabilă inculpatului M. H., însă instanța de apel nu poate da în mod real eficiență acestei concluzii în actuala procedură, deoarece ar antrena o majorare a pedepsei si, implicit, o agravare a situației inculpatului în propriul apel, contrar exigentelor art. 418 alin. 1 C.pr.pen.

Astfel, orientându-se spre pedepse ușor superioare minimului special, apropiate de mediu, constată că, potrivit legii vechi, furtul calificat comis în condițiile art.208 - 209 alin. 1 lit. e cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. din 1969 si a art. 320¹ C.pr.pen. din 1968 ar fi fost sancționabil cu pedepse de 3 ani si 6 luni închisoare. Ca efect al concursului de infracțiuni incident în speță, dar si al pluralității formate din cele trei infracțiuni deduse judecății și condamnarea definitivă aplicată prin sentința penală nr. 262/2013 a Judecătoriei Sector 4 București, pedeapsa rezultantă finală aplicabilă inculpatului, conform art. 34 lit. b Cod penal anterior, ar fi fost de 3 ani si 6 luni închisoare, cu facultatea aplicării unui spor.

Prin contrast, aplicarea integrală a legii noi ar fi permis stabilirea unor pedepse individuale mai reduse pentru cele trei infracțiuni de furt (prevăzute de art. 228 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen. si art. 396 alin. 10 C.pr.pen.), situate la nivelul mediu de 1 an si 6 luni închisoare, însă ar fi impus aplicarea obligatorie a sporului de 1/3 prevăzut de art. 39 alin. 1 lit. b C.pen. Prin raportare la cele trei pedepse astfel stabilite, dar si la condamnarea definitivă anterioară la 2 ani si 6 luni închisoare, pedeapsa rezultantă aplicabilă conform legii noi ar fi fost aceea de 4 ani închisoare (compusă din pedeapsa cea mai grea de 2 ani si 6 luni închisoare plus o treime din totalul de 3 ani închisoare aplicat pentru restul infracțiunilor concurente).

Prin urmare, în oricare dintre cele două variante de aplicare legală a unei singure legi succesive, pedeapsa este mult superioară celei concret aplicate inculpatului prin sentință, regula neagravării situației inculpatului în propria cale de atac excluzând o eventuală modificare a hotărârii sub acest aspect.

Din această perspectivă, eventuala reducere a pedepsei rezultante aplicate inculpatului este nejustificată, deoarece sancțiunea finală este nu doar inferioară limitei ce ar fi rezultat din aplicarea legală a art. 5 C.pen., ci si absolut necesară pentru sancționarea temeinică a întregului concurs de infracțiuni comis de inculpat.

Reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 75 alin. 2 lit. b C.pen. este exclusă, în conditiile în care gravitatea concretă a faptelor este moderată, luând în considerare nu doar valoarea prejudiciului, ci și caracterul repetat al furturilor si perseverenta infracțională a autorului. În plus, în conditiile în care pedeapsa cea mai grea aplicată este echivalentă celei stabilite prin hotărârea definitivă anterioară (care nu mai poate fi cenzurată), eventuala reducere a pedepselor pentru infracțiunile deduse judecății nu ar avea vreo minimă consecință asupra duratei pedepsei finale aplicate pentru concurs.

Solicitarea apelantului de înlăturare a sporului este, de asemenea, neîntemeiată.

Numărul mare al faptelor de furt comise relevă perseverentă infracțională și impune aplicarea unui spor nu doar pentru a se crea premisele conștientizării gravității faptelor comise, ci si pentru a se exclude eventuala senzație de impunitate a inculpatului pentru faptele concurente ulterioare. În lipsa sporului, pedepsele stabilite pentru furturile deduse judecății nu s-ar mai reflecta, practic, în sancțiunea finală executabilă, ipoteză care, raportat la persoana inculpatului, ar fi neconformă exigentelor unei juste individualizări a pedepsei.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen Curtea va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M. H. A. împotriva sentinței penale nr. 1713/15.05.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen. va obliga inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M. H. A. împotriva sentinței penale nr. 1713/15.05.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.

Obligă apelantul-inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 30.09.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

S. C. O. B.

GREFIER,

I. D.

Red: S.C

Thred:V.D./4 ex./05.11.2014

Jud.Sect.4 – jud.L.Z.

← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013....		Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... →

Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1082/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1082/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI