Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Sentința nr. 336/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 336/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 336/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.336/F
Ședința din camera de consiliu de la data de 29 septembrie 2014
Curtea compusă din:
Judecător de cameră preliminară: C. V. G.
Grefier: I. F. S.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect plângerea formulată de petentul S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR „PRO LEX”, în contradictoriu cu intimatul V. F. I., împotriva Ordonanței de clasare nr.1299/P/2010 din data de 21 martie 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică (menținută prin Ordonanța nr.1279/II-2/2014 din data de 27 mai 2014 a procurorului-șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție).
Judecata se desfășoară în camera de consiliu, fără participarea procurorului, a petentului și a intimatului, conform dispozițiilor art.341 alin.5 din Codul de procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat următoarele aspecte:
- la data de 23 iulie 2014, plângerea formulată de petent a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția I Penală, stabilindu-se termen de judecare a acesteia la data de astăzi, 29 septembrie 2014;
- la data de 08 septembrie 2014, în temeiul art.341 alin.2, 3 din Codul de procedură penală, s-a emis adresă către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (Secția de urmărire penală și criminalistică), căruia i s-a comunicat copie de pe plângerea petentului și i s-a solicitat înaintarea dosarului nr.1299/P/2010 și a oricărei lucrări aferente acestuia;
- la data de 08 septembrie 2014, în temeiul art.314 alin.2 din Codul de procedură penală, s-a emis adresă către petent, căruia i-a fost comunicat termenul stabilit pentru judecarea plângerii sale, fiind, totodată, informat despre posibilitatea de a depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia acelei plângeri;
- la data de 08 septembrie 2014, în temeiul art.341 alin.2 din Codul de procedură penală, s-a emis adresă către intimat, căruia i-a fost comunicată copie de pe plângerea petentului, fiind, de asemenea, informat despre termenul stabilit pentru judecarea acelei plângeri și despre posibilitatea de a depune note scrise cu privire la admisibilitatea sau temeinicia acesteia;
- la data de 18 septembrie 2014, a fost depusă la dosar dovada de primire a comunicării realizate către petent, din care rezultă că înștiințarea acestuia s-a realizat, prin funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței, la data de 17 septembrie 2014;
- la data de 22 septembrie 2014, a fost depus la dosar procesul-verbal de primire a comunicării realizate către intimat, din care rezultă că înștiințarea acestuia, în vederea ridicării corespondenței, s-a realizat la data de 18 septembrie 2014;
- la data de 23 septembrie 2014, a fost depusă la dosar adresa nr.1299/P/2010 din data de 19 septembrie 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (Secția de urmărire penală și criminalistică), prin care s-a comunicat că dosarul nr.1299/P/2010 a fost trimis la Judecătoria Sectorului 5 București, în data de 24 iulie 2014, în vederea judecării plângerii care face obiectul dosarului nr._/302/2014;
- prin procesul-verbal din data de 29 septembrie 2014, semnat de către președintele secției, s-a stabilit judecătorul de cameră preliminară care l-a înlocuit pe cel inițial sesizat, ca urmare a imposibilității de prezentare a acestuia;
- la data de 29 septembrie 2014, la cererea judecătorului de cameră preliminară desemnat, Judecătoria Sectorului 5 București a transmis copii de pe Ordonanța de clasare nr.1299/P/2010 din data de 21 martie 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (Secția de urmărire penală și criminalistică) și de pe Ordonanța nr.1279/II-2/2014 din data de 27 mai 2014 a procurorului-șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Printr-o adresă fără număr din data de 18 iulie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală a transmis acestei Curți, pe cale administrativă, în vederea soluționării de către judecătorul de cameră preliminară, plângerea formulată de petentul S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR „PRO LEX” împotriva Ordonanței de clasare nr.1299/P/2010 din data de 21 martie 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică (menținută prin Ordonanța nr.1279/II-2/2014 din data de 27 mai 2014 a procurorului-șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție).
Conform acelei plângeri, înregistrată inițial la Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr._ din data de 02 iulie 2014, petentul a criticat soluția de clasare dispusă cu privire la infracțiunile pretins comise de intimatul V. F. I. și a solicitat completarea cercetărilor cu privire la alte fapte și persoane.
Prin adresa nr.1299/P/2010 din data de 19 septembrie 2014, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică a comunicat că dosarul cu același număr a fost trimis anterior Judecătoriei Sectorului 5 București, în vederea judecării unei alte plângeri, care face obiectul Dosarului nr._/302/2014, aflat pe rolul acelei instanțe.
Potrivit fișei ECRIS a dosarului anterior menționat, prin încheierea din data de 21 august 2014, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 5 București a dispus, în temeiul art.50 rap. la art.340 alin.1 în ref. la art.36 alin.1 lit.c1 din Codul de procedură penală, declinarea competenței de soluționare a plângerii formulate de petentul L. M. împotriva aceleiași ordonanțe de clasare atacate în prezenta caută în favoarea judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul București.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară al Curții constată următoarele:
Prin Ordonanța nr.1299/P/2010 din data de 21 martie 2014, un procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică a dispus clasarea cauzei față de următoarele persoane și în raport cu următoarele infracțiuni:
suspectul L. V. - pentru infracțiunile de delapidare, fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals intelectual, uz de fals și abuz în serviciu, prevăzute de art.295 alin.1, art.322 alin.1, art.321 alin.1, art.323 și respectiv art.297 alin.1 din Codul penal;
suspectul V. F. I. (intimatul din prezenta cauză) - pentru infracțiunile de delapidare, fals în înscrisuri sub semnătură privată, falsificare de instrumente oficiale, folosire de instrumente false, șantaj, fals intelectual, uz de fals, înșelăciune, asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, abuz în serviciu și evaziune fiscală (prevăzute de art.295 alin.1, art.322 alin.1, art.317 alin.2, art.318, art.207, art.321 alin.1, art.323, art.244 alin.1, 2, art.367, art.297 din Codul penal și respectiv art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005);
suspectul N. V. - pentru infracțiunea de fals intelectual în contabilitate, prevăzută de art.43 din Legea nr.82/1992 rap. la art.321 alin.1 din Codul penal;
numita C. L. (directorul BCR, Sucursala Unic) și comisarul-șef P. I. (din cadrul Inspectoratul General al Poliției Române) - pentru infracțiunile de abuz în serviciu și complicitate la delapidare (prevăzute de art.297 alin.1 și respectiv art.48 alin.1 rap. la art.295 alin.1 din Codul penal).
Prin aceeași ordonanță, s-au dispus disjungeri și declinări de competență cu privire la alte fapte, care nu interesează prezenta cauză.
Plângerea formulată de petent împotriva soluțiilor de clasare anterior menționate a fost respinsă, ca nefondată, prin Ordonanța nr.1279/II-2/2014 din data de 27 mai 2014 a procurorului-șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin plângerea dedusă în prezent judecății, astfel cum deja s-a evidențiat, petentul a criticat soluția de clasare dispusă pentru infracțiunile cu privire la care a fost cercetat suspectul intimat V. F. I. și a solicitat extinderea cercetărilor cu privire la alte fapte și persoane (numitul L. M. și angajați ai BCR, nenominalizați).
Conform dispozițiilor art.340 alin.1 din Codul de procedură penală, plângerea împotriva soluției de clasare este de competența judecătorului de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
În speță, având în vedere limitele plângerii formulate de petent, astfel cum au fost deja precizate, se constată că, raportat la dispozițiile legale anterior menționate, competența de soluționare a plângerii respective aparține judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul București.
Astfel, una dintre infracțiunile pentru care s-a dispus clasarea cauzei în ceea ce îl privește pe intimatul V. F. I. este aceea de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005.
Potrivit art.36 alin.1 lit.c1 teza a II-a din Codul de procedură penală, infracțiunile de evaziune fiscală, prevăzute de art.9 din Legea nr.241/2005, sunt judecate, în primă instanță, de către tribunal.
Judecarea tuturor celorlalte infracțiuni la care se referă soluția de clasare dispusă în privința aceluiași intimat este de competența, în primă instanță, a judecătoriei, conform art.35 alin.1 din Codul de procedură penală, însă, potrivit art.44 alin.1 teza a II-a din același cod, față de dispunerea unei soluții unice de clasare, printr-un singur act procedural al procurorului (atacat cu plângere de petent), competența de a se pronunța, în primă instanță, și asupra infracțiunilor respective, alături de aceea de evaziune fiscală, aparține instanței superioare în grad, respectiv tribunalului.
În același timp, intimatul nu deține o calitate specială, care să atragă competența de judecare a cauzei, în primă instanță, pentru curtea de apel, potrivit art.38 alin.1 lit.c-g din Codul de procedură penală, o astfel de calitate nefiind deținută, de altfel, nici de vreuna dintre celelalte persoane la care se referă ordonanța de clasare atacată.
Pe de altă parte, din conținutul ordonanței de clasare, rezultă că infracțiunile cu privire la care s-a desfășurat cercetarea intimatului au fost plasate, ca loc de pretinsă comitere, pe raza municipiului București, împrejurare ce atrage, sub aspectul competenței teritoriale de judecare a acelor infracțiuni, incidența dispozițiilor art.41 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art.50 alin.1 rap. la art.340 alin.1 în ref. la art.36 alin.1 lit.c1 teza a II-a din Codul de procedură penală, se va dispune declinarea competenței de soluționare a prezentei plângeri în favoarea judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul București, sens în care s-a pronunțat, la data de 21 august 2014, în Dosarul nr._/302/2014, și judecătorul de cameră preliminară al Judecătoriei Sectorului 5 București, cu privire la o altă plângere formulată împotriva aceleiași ordonanțe de clasare.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
În temeiul art.50 alin.1 rap. la art.340 alin.1 în ref. la art.36 alin.1 lit.c1 teza a II-a din Codul de procedură penală, declină competența de soluționare a plângerii formulate de petentul S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR „PRO LEX” împotriva Ordonanței de clasare nr.1299/P/2010 din data de 21 martie 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică (menținută prin Ordonanța nr.1279/II-2/2014 din data de 27 mai 2014 a procurorului-șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție), în favoarea judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul București.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu, astăzi 29 septembrie 2014.
Judecător de cameră preliminară,
C. V. G. GREFIER,
I. F. S.
Red./Th.red.jud.C.V.G.
Ex.2 / 09 octombrie 2014
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1082/2014. Curtea de... | Purtarea abuzivă. Art.296 NCP. Decizia nr. 1078/2014. Curtea de... → |
|---|
