Trafic internaţional de droguri. Legea 143/2000 art. 3. Decizia nr. 1139/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 1139/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 1139/2014

Dosar nr._

(_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.1139

Ședința publică din data de 02.10.2014

Curtea constituită din:

Președinte: P. V. A.

Judecător: C. E. R.

Grefier: R. C. D.

Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism Serviciul Teritorial București a fost reprezentat de procuror C. I..

Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de apelanții inculpați V. R., S. F. A. și V. M. împotriva sentinței penale nr.15/15.01.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ - rejudecare după casare.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 30.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit data pronunțării la 02.10.2014, când în aceeași constituire, a hotărât următoarele:

CURTEA,

Tribunalul București – Secția I penală, prin sentința penală nr.15 din 15 ianuarie 2013 în baza art.3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, a condamnat pe inculpatul V. R. la pedeapsa principală de 16 (șaisprezece) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art.10 rap.la art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa principală de 16 (șaisprezece) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de organizare a traficului internațional de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art.2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, a mai condamnat pe același inculpat la pedeapsa principală de 12 (doisprezece) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit.a-34 lit.b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul V. R. să execute, ca urmare a contopirii pedepselor principale, pedeapsa cea mai grea, de 16 ani (șaisprezece ani) închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a-II.a și b Cod penal, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art.71 Cod penal, a fost interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.

În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, a fost menținută arestarea preventivă dispusă față de inculpatul V. R., iar în baza art. 88 alin.1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 10.05.2012 la zi.

În baza art.26 rap. la art.3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, a condamnat pe inculpatul V. M. la pedeapsa principală de 15 (cincisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art.61 Cod penal, s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 1390 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.340/16.03.2005, pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin decizia penală nr.6662/ 25.11.2005 a ÎCCJ, rest ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată în speță, în final, inculpatul V. M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.

În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, a fost menținută arestarea preventivă dispusă față de inculpatul V. M., iar în baza art. 88 alin.1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 10.05.2012 la zi.

În baza art.3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.74 lit.a, art.76 lit.a Cod penal, a condamnat pe inculpata S. F. A. la pedeapsa principală de 12 (doisprezece) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art.2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.74 lit.a, art.76 lit.a Cod penal, a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa principală de 8 (opt) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit.a-34 lit.b Cod penal, s-a dispus ca inculpata S. F. A. să execute, ca urmare a contopirii pedepselor principale, pe cea mai grea, de 12 ani (doisprezece ani) închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.

În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, a fost menținută arestarea preventivă dispusă față de inculpata S. F. A., iar în baza art. 88 alin.1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și a arestării preventive de la 10.05.2012 la zi.

În baza art.2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.2, art.74 lit.c, art.76 lit.a și art.80 alin.1 Cod penal, a condamnat pe inculpatul P. T. Ș. la pedeapsa principală de 7 (șapte) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa principală de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu.

În baza art.33 lit.a - 34 lit.b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul P. T. Ș. să execute, ca urmare a contopirii pedepselor principale, pe cea mai grea, de 7 (șapte) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a-II-a și b Cod penal, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.

În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, a fost menținută arestarea preventivă dispusă față de inculpatul P. T. Ș., iar în baza art. 88 alin.1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 10.05.2012 la zi.

În baza art.17 alin.1 și art.18 alin.1 din Legea nr.143/2000, s-a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, a cantității de 9 comprimate care conțin MDMA, rămase din 11 comprimate ecstasy, indisponibilizată la I.G.P.R.- D.C.J.S.E.O conform dovezii . nr._ din data de 03.01.2012, 13 comprimate care conțin MDMA, rămase din 15 comprimate ecstasy indisponibilizate la I.G.P.R.- D.C.J.S.E.O conform dovezii . nr._ din data de 03.01.2012, cantitatea de 223,33 grame cocaină și 5,05 grame cocaină, rămase din cantitatea de 229,08 grame cocaină indisponibilizată la I.G.P.R.- D.C.J.S.E.O conform dovezii . nr._ din data de 03.01.2012, cantitatea de 177,88 grame cannabis și 6 grame cannabis, rămase din din cantitatea de 6,72 grame cannabis indisponibilizată la I.G.P.R.- D.C.J.S.E.O conform dovezii . nr._ din data de 24.05.2012.

În temeiul art. 17 alin.2 din Legea nr.143/2000 rap. la art.118 lit.e C.p., s-a dispus confiscarea sumei de 1.800 lei provenită din fondurile D.C.C.O., primită de inculpatul P. T. Ș., în schimbul vânzării cantității de 36 comprimate ecstasy, sumă care nu a fost recuperată în cursul urmăririi penale.

În temeiul art. 118 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea bunurilor ce au fost folosite la săvârșirea infracțiunilor, respectiv a unui cântar electronic ce a fost ridicat de la inculpatul P. T. Ș. și depus la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.- D.C.J.S.E.O., conform dovezii . nr._ din 24.05.2012. și a unui grinder metalic (aparat folosit în mărunțirea mugurilor de cannabis)

S-a dispus restituirea, către inculpați, a următoarelor bunuri: - a unui telefon marca Samsung cu ._/04/_/2 ce conținea o cartelă Vodafone cu seria_; un telefon marca Nokia cu ._/04/_/7; o cartelă S. Vodafone cu seria_, ce au fost ridicate de la inculpatul P. T. Ș. și depuse la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.-S.C.J.S.Ev.O., conform dovezii . nr._ din 24.05.2012;

- un telefon marca Nokia model 1616-2 cu ._/04/_/1 ce conținea cartela Cosmote seria_7659248 cu numărul de apel_; un telefon mobil marca Nokia model C3-00 CU ._/04/_/7 ce conținea cartela S. Frog cu seria_5425016 cu numărul de apel_; o cartelă S. Vectone Mobile cu seria_54547; telefonul mobil Nokia model 1616-2 cu seria_/04/_/1 ce conținea cartela S. Cosmote cu seria_9106450 și numărul de apel_; cinci cartele S.: marca Ortel Mobile Nederland cu seria_, Frog cu seria_2501688 și Orange cu seria_3P0468, Cosmote cu seria_0153015; Vodafone cu seria_; un telefon mobil marca Samsung model SGH-X510 cu ._/01/_/7 ce conținea o cartela S. Cosmote cu seria_0894979 cu numărul de apel_; un telefon mobil marca ZTE-GS302 cu ._ și un telefon mobil marca Nokia model C3-00 cu ._/04/_/6 ce conținea o cartelă S. Cosmote cu . și numărul de apel_, ce au fost ridicate de la adresa unde locuiau inculpații V. R., V. M. și S. F. A. și depuse la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.-S.C.J.S.Ev.O., conform dovezii . nr._ din 24.05.2012.

- un telefon marca Samsung model GT-E 1230 cu ._/04/_/1 ce conținea cartela S. Vodafone cu seria_ cu numărul de apel_; un telefon marca Samsung model GT-E 1050 cu ._/04/_/0 ce conținea cartela S. Orange cu seria_4H2G7 cu numărul de apel_; un telefon marca Samsung model GT-E 1050 cu ._/04/_/1 ce conținea cartela S. Vodafone cu seria_ cu numărul de apel_; un telefon marca Nokia model 500 cu ._/04/_/7 ce conținea cartela S. Connex cu seria_ cu numărul de apel_ și un telefon marca Nokia model N8 ce conținea cartela S. Orange cu seria_ cu numărul de apel_, bunuri ce au fost depuse la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.-S.C.J.S.E.O., conform dovezii . nr._ din 24.05.2012.

În baza art.191 alin.1 și 2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații V. R., V. M. și S. F. A. la plata a câte 9.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul P. T. Ș. la plata sumei de 7.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 25.11.2011, lucrători din cadrul B.C.C.O. București - Serviciul Antidrog s-au sesizat cu privire la faptul că inculpații V. R. și S. F. A. urmau să introducă în țară o cantitate relativ mare de droguri.

Astfel, procedându-se la interceptarea și înregistrarea autorizată a convorbirilor și comunicărilor telefonice efectuate de către inculpații P. T. Ș. zis „P.”, V. R., S. F. A. și V. M. zis „F.”, a rezultat că la data de 23.11.2011, în jurul orei 17:00, inculpații V. R., S. F. A. și V. M. zis „F.” au părăsit Municipiul București cu destinația Amsterdam-Olanda, cu scopul de a procura și introduce în țară droguri de mare risc, respectiv cocaină.

Înainte de a pleca din București, la 23.11.2011 ora 16:19 (vol. III - f.105-106), inculpații V. R. și P. T. Ș. au purtat o discuție telefonică, din care rezultă că inculpatul P. T. Ș. se afla în posesia unei cantități de droguri pe care încerca să o vândă, iar banii obținuți urma să-i dea inculpatului V. R.. Cu ocazia aceleași discuții telefonice, inculpații V. R. și P. T. Ș. zis „P.” au stabilit să se întâlnească la locuința acestuia din urmă, pentru a discuta personal detalii privind plecarea inculpatului V. R. la Amsterdam.

La data de 23.11.2011, ora 22:02 (vol.III - f.107), inculpatul V. R. i-a trimis inculpatului P. T. Ș. zis „P.” un SMS cu „S. F. A.. Amsterdam”, ceea ce însemna că inculpatul P. T. Ș. zis „P.”, prin serviciul Western Union urma să-i trimită o sumă de bani în Amsterdam pe numele inculpatei S. F. A..

La data de 25.11.2011, când inculpații V. R., S. F. A. și V. M. zis „F.” se aflau în Amsterdam, inculpatul P. T. Ș. zis „P.” i-a comunicat inculpatului V. R. numele persoanei prin intermediul căreia i-a trimis suma de 300 euro la Amsterdam și codul de expediere a banilor. Persoana folosită în expedierea banilor se numește P. D. C., fiind posibil o rudă apropiată inculpatului P. T. Ș. (vol.III - f.110-111).

În discuțiile telefonice purtate la 25.11 2011 (vol. III - f.111-115), între inculpații V. R. și P. T. Ș. zis „P.”, acesta din urmă îi cerea în mod insistent primului să-i procure și lui droguri, denumite codat „M.”, însă inculpatul V. R. încerca să-i explice că „Nu promit, am dat deja banii, încerc pe datorie să văd ce pot face”, ceea ce însemna că inculpatul V. R. plătise cocaina și aștepta să-i fi adusă. La 25.11.2011, ora 16:47, inculpatul V. R., folosind o cartelă telefonică de Olanda cu nr._, l-a sunat pe inculpatul P. T. Ș., iar acesta din urmă i-a cerut „ … măcar 50-100…adu-mi ceva… le-am promis la ăștia… să le închid gura la ăștia…”, referindu-se posibil la 50-100 grame cocaină sau 50-100 comprimate ecstasy. În continuarea discuției, inculpatul V. R. i-a spus că „Băi, Ștefane ești nebun ? Crezi că n-aș vrea ? Dacă știam de la început.. Când am plecat, te-am întrebat și ai zis nu… Așa mi-ai zis în fața scării….”, inculpatul V. R. făcând referire la data de 23.11.2011, când înainte de a pleca din București l-a vizitat pe inculpatul P. T. Ș. zis „P.” .

În dimineața de 26.11.2011, s-a reținut că inculpatul V. R., aflat în Amsterdam împreună cu inculpații S. F. A. și V. M. zis „F.”, intrase în posesia a 229,08 grame cocaină, droguri de mare risc ce au fost disimulate într-un troler.

La aceeași dată, ora 08:00, inculpata S. F. A. s-a deplasat în stația firmei Eurolines din Amsterdam, unde se afla parcat autocarul cu numărul de înmatriculare_, condus de martorul L. V. D., autocar ce urma să efectueze cursa spre România. Inculpata S. F. A., prezentându-se sub numele fals de N. L., i-a dat martorului L. V. D. trolerul în care se afla disimulată cocaina, spunându-i martorului că tot ea va ridica trolerul de la S., întrucât se întoarce în țară pe cale aeriană (vol. III - f.197-214).

Martorul L. V. D. a depozitat trolerul în cala autocarului și i-a dat inculpatei S. F. A. numărul de telefon folosit pe autocar, pentru a păstra legătura cu aceasta și a anunța-o cu privire la ora când autocarul va ajunge la S..

În stația din Amsterdam, inculpatul V. M. zis „F.” s-a urcat în același autocar, pentru a supraveghea transportarea în siguranță a trolerului ce conținea cocaina până în localitatea S., unde drogurile de mare risc urmau să fie preluate de inculpații V. R. și S. F. A..

În continuare, la data de 26.11.2011, inculpații V. R. și S. F. A. au părăsit orașul Amsterdam și în noaptea de 27.11.2011, în jurul orei 01:00, cu autoturismul marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare P-4515-. țară prin P.T.F. Nădlac și s-au deplasat până la S., unde au rămas în așteptarea autocarului (vol. III - f. 165).

La data de 27.11.2011, în jurul orei 08:30, autocarul cu numărul de înmatriculare_, condus de martorul L. V. D. a intrat în țară prin P.T.F. Nădlac, iar în stațiile din localitățile A. și D., inculpatul V. M. zis „F.” a supravegheat atent cala autocarului, urmărind călătorii care preluau bagajele, conform procesului verbal întocmit în cauză de inspectorul de poliție care la frontieră a urcat în autocar, în scopul supravegherii acestui inculpat (vol. III - f.171).

La 27.11.2011, orele 11:25 și 13:04, inculpata S. F. A. l-a sunat pe martorul L. V. D., iar acesta i-a spus că autocarul va ajunge la S. în jurul orei 14:00. În cele două discuții telefonice pe care le-a purtat cu martorul L. V. D., inculpata S. F. A. s-a prezentat sub numele fals de „L.” .

La 27.11.2011, în jurul orei 14:00, autocarul cu numărul de înmatriculare_ a staționat la S., iar inculpata S. F. A. a preluat de la martorul L. V. D. trolerul în care se afla cocaina. Inculpatul V. M. zis „F.” și-a continuat deplasarea cu autocarul până în localitatea Sibiu, de unde urma să fie preluat de fratele său - inculpatul V. R..

După ce a intrat în posesia trolerului, inculpata S. F. A. s-a deplasat spre autoturismul marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare P-4515-. autocarului, autoturism în care se afla inculpatul V. R.. Inculpata S. F. A. a depozitat trolerul în portbagaj și s-a urcat pe scaunul din dreapta față, după care inculpatul V. R. a pus autoturismul în mișcare, deplasându-se spre Sibiu, de unde urma să-și preia fratele.

Lucrătorii de poliție nu au intervenit în autogara din S., intenția fiind aceea de a-i supraveghea pe inculpații V. R. și S. F. A. până la Sibiu, de unde aceștia din urmă trebuiau să-l preia și pe inculpatul V. M., intenționându-se surprinderea în flagrant a celor trei inculpați, conform susținerilor din rechizitoriu.

Prezența mai multor autoturisme în apropierea autogării unui oraș mic (S.), într-o zi de duminică, când traficul rutier este redus, a creat suspiciuni inculpatului V. R., sporindu-i vigilența. Pe traseul S. – Sibiu, inculpatul V. R. s-a convins de prezența lucrătorilor de poliție și a accelerat viteza, timp în care inculpata S. F. A. s-a deplasat pe bancheta din spate a autoturismului, a înlăturat spătarul banchetei, a pătruns în portbagajul autoturismului și din troler a scos pachetul ce conținea cantitatea de 229,08 grame cocaină, pachet pe care l-a aruncat vis-a-vis de o benzinărie „Petroliv”, situată la 10 km de ieșirea din S., pe drumul spre Sibiu (conform procesului verbal întocmit în cauză de lucrătorii din cadrul IGPR-BCCO București, Serviciul Antidrog, vol. III UP - f. 167-169).

O parte din lucrătorii de poliție au oprit în apropierea locului unde s-a observat aruncarea coletului, iar restul lucrătorilor de poliție au continuat urmărirea autoturismului condus de inculpatul V. R. pe o distanță de aproximativ 1 km. După oprirea autoturismului Opel Vectra cu nr. de înmatriculare P-4515-. V. R. și S. F. A., s-a verificat interiorul autoturismului, constatându-se că trolerul de culoare neagră, pe care inculpata S. F. A. l-a preluat din S., din cala autocarului, se afla în portbagajul autoturismului, dar avea fermoarul deschis, iar interiorul era răvășit (conform aceluiași proces-verbal atașat în vol.III - f. 168 verso).

Lucrătorii de poliție au efectuat căutări în zona unde inculpații V. R. și S. F. A. au aruncat pachetul, dar la data de 27.11.2011 nu a fost găsit coletul aruncat. Starea de oboseală acumulată de lucrătorii de poliție (pentru a parcurge aproximativ 600 km și a ajunge la Nădlac în dimineața de 27.11.2011) și având în vedere că era vorba de un câmp cu vegetație crescută, cu aria de căutări extinsă, iar lumina naturală nu permitea o căutare prelungită, s-a amânat continuarea căutărilor pentru una din zilele următoare.

În timp ce lucrătorii de poliție efectuau căutări la aproximativ 100 metri de benzinăria „Petroliv”, martora F. E. C., angajată a benzinăriei, s-a apropiat de echipajele de poliție și a confirmat faptul că a observat cum dintr-un autoturism de culoare închisă a fost aruncat un pachet (vol. III - f. 190, 194), cu mențiunea că autoturismul marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare P-4515-. V. R. a intrat în țară în noaptea de 27.11.2011 și pe care l-a condus pe traseul S. - Sibiu era de culoare închisă, respectiv vișinie.

Întrucât la data de 27.11.2011, nu a fost găsit coletul aruncat de inculpații V. R. și S. F. A., aceștia au fost lăsați să-și continue deplasarea.

În paralel, inculpatul V. M. zis „F.” s-a deplasat cu autocarul condus de martorul L. V. D., până în localitatea Sibiu, unde a coborât din autocar și a rămas în așteptarea inculpaților V. R. și S. F. A., fără a cunoaște faptul că aceștia au fost opriți de lucrătorii de poliție.

La data de 27.11.2011, după ora 16:30, inculpații V. R. și S. F. A. au purtat mai multe discuții telefonice cu inculpatul V. M. zis „F.” și, în mod insistent, i-au cerut să părăsească orașul Sibiu cu un taxi, comunicându-i totodată că au fost opriți de lucrătorii de poliție (vol. III - f.119, 121). Din S. și până în momentul imobilizării, inculpații V. R. și S. F. A. au observat autoturismele folosite de lucrătorii de poliție și în discuția telefonică de la ora 16:45 (vol.III - f.121), inculpata S. F. A. îl atenționa pe inculpatul V. M. zis „F.”, cerându-i să se verifice și să fie atent la anumite mărci și culori de autoturisme.

Inculpații V. R. și S. F. A. nu și-au continuat deplasarea spre București, ci s-au întors spre localitatea D., după care au părăsit țara.

De asemenea, la 27.11.2011, ora 17:21, inculpatul V. R. l-a sunat pe inculpatul P. T. Ș. și i-a cerut să-i expedieze de urgență bani la D., tot pe numele inculpatei S. F. A.. În continuarea discuției, inculpatul V. R. i-a spus inculpatului P. T. Ș. că are „probleme mari, serioase” și, de asemenea, l-a sfătuit să „nu te mai cerți cu nimeni, ai înțeles? Absolut cu nimeni, cu nimeni, cu nimeni. Da?... Adică stai liniștit, stai liniștit…”, ceea ce însemna că-l avertiza să nu mai vândă droguri nimănui (vol. II - f.40-41).

În perioada 27-28.11.2011, inculpatul V. R. a purtat numeroase discuții cu fiul său V. A. G., prin care îi cerea să arunce toate telefoanele din casă, să rupă cartelele și să facă curat la medicamente, ceea ce poate denota fie faptul că dorea să înlăture orice posibilă urmă care să-l incrimineze ori exista posibilitatea să mai fi avut în locuință alte droguri (vol. III - f.134-135). În discuția telefonică din 27.11.2011, ora 23:14, inculpatul V. R. îi spunea fiului său „A.” că „era să mă nenorocesc pe viață… (adică să fie depistat transportând cocaina). Sunt vai de capul meu și nu mai pot să vin acasă o perioadă….Te duci pe M., la Western Union, pui banii… pe numele lui A.… S. F. A., Budapesta, Ungaria…”. (vol. III. f. 151-152)

Având în vedere numeroasele convorbiri telefonice purtate de inculpații V. R. și S. F. A. în perioada 27-28.11.2011, ulterior opririi lor în trafic, procesul verbal de flagrant, faptul că martora F. E. C. a observat momentul când din autoturismul în care se aflau inculpații V. R. și S. F. A. s-a aruncat un obiect de culoare închisă, precum și înregistrările efectuate de lucrătorii din cadrul Serviciului Flagrant, ce au sprijinit activitățile desfășurate de lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului Antidrog (vol.III, f. 171-172), prin ordonanța procurorului din 30.11.2011, s-a dispus ca lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului Antidrog să se deplaseze pe DN1, pe ruta S. – Sibiu și să efectueze verificări amănunțite vis a vis de benzinăria „Petroliv”, în zona bornei kilometrice 349, unde existau indicii clare că la data de 27.11.2011 inculpații V. R. și S. F. A. au aruncat un colet cu droguri.

La data de 01.12.2011, lucrătorii de poliție s-au deplasat în zona indicată de procuror în ordonanța de delegare și în urma unor căutări amănunțite, a fost găsit un pachet ce conținea o substanță albă, pulverulentă, ce era ambalată în folii de plastic și învelită la exterior cu bandă adezivă, tip scotch (vol. III - f.177-187). În prezența martorului asistent S. L. I., pachetul găsit a fost sigilat cu sigiliul tip M.I. cu nr._ și predat laboratorului pentru analize. Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr._/12.1.2011, pachetul conținea 229,08 grame cocaină, cu o concentrație de 37,37% (vol. III - f. 182-188).

Tribunalul a constatat că cei trei inculpați au pregătit atent săvârșirea infracțiunii, fiecare avea rolul său prestabilit în activitatea infracțională, iar plecarea la Amsterdam a avut un scop precis, acela de a procura cocaină și a o aduce în țară în scopul vânzării, aspecte ce rezultă fără dubiu din convorbirile inculpatului V. R. cu coinculpatul P. T. Ș. analizate anterior.

Inițial, în faza de urmărire penală, cei trei inculpați și-au exercitat dreptul la tăcere, primele declarații pe care le-au dat fiind la momentul învestirii judecătorului cu propunere de arestare preventivă, ocazie cu care au negat săvârșirea infracțiunii.

În cursul cercetării judecătorești, inculpații au fost audiați, aceștia păstrându-și poziția de nerecunoaștere a infracțiunilor, însă, nefiind în măsură să lămurească aspecte secvențiale ale situației de fapt care se contrazic flagrant cu poziția lor procesuală.

Astfel, toți cei trei inculpați au prezentat ca motiv al deplasării lor la Amsterdam acela al unei vizite la familia coinculpatei unde, apărând o . disensiuni, li s-a cerut să plece, moment în care V. R. și S. F. au decis să se reîntoarcă în România, cu autoturismul lor, iar V. M. cu autocarul firmei Eurolines, întrucât se certase cu fratele său.

În acest punct, a arătat Tribunalul, a apărut o fractură în apărarea inculpaților, pentru că în condițiile în care apăruseră aceste disensiuni, între cei doi inculpați, frați, nu se explica de ce totuși V. R. i-a cumpărat fratelui său biletul pentru transportul cu autocarul, iar după oprirea în trafic a lui V. R. și S. F., cei doi l-au contactat pe V. M., atrăgându-i atenția că este urmărit și dându-i indicații în legătură cu ceea ce trebuie să facă.

Faptul că, în aceeași dimineață, la același autocar cu care se deplasa V. M. în România, a fost depus trolerul de către S. F., nu este o simplă coincidență, ci vine să demonstreze modul în care cei trei au organizat și pregătit săvârșirea infracțiunilor, V. R. și S. F. nedorind să riște, să se întoarcă în România cu droguri asupra lor, dar în același timp plasându-l în autocar pe V. M. pentru a supraveghea trolerul la opririle autocarului creând aparența prezenței întâmplătoare a acestuia în mijlocul de transport, cu atât mai mult cu cât au făcut cunoscută acea disensiune intervenită între ei.

Că lucrurile nu se desfășurau în limita normalității a fost demonstrată și de explicația total lipsită de veridicitate pe care inculpații V. R. și S. F. au dat-o în fața judecătorului față de motivul pentru care aceasta din urmă a depus trolerul la autocar în condițiile în care, în paralel, cei doi s-au deplasat în România cu mașina personală. Explicația acestora legată de faptul că trolerul nu a mai încăput în mașină pentru că au avut bagaje pe care trebuiau să le lase unor prieteni, în versiunea inculpatului V. R., respectiv a unor rude, în versiunea inculpatei S. F., la Viena, persoane pentru care inculpații nu au putut să dea date de identificare decât niște prenume, iar locul predării a fost unul evaziv „la ieșirea din Viena spre Budapesta la o benzinărie”, nu a putut fi primită și nici nu a fost probată în vreun fel de către inculpați.

Un alt argument care demonstrează precauția inculpaților a constat în aceea că, la predarea trolerului, inculpata S. F. A. s-a prezentat sub o altă identitate - N. L., prezentând un act de identitate cu acest nume și având fotografia inculpatei. Apărările inculpatei au fost legate de evitarea stârnirii geloziei concubinului său în ipoteza în care ulterior predării bagajului, șoferul L. V. i-ar fi făcut avansuri telefonice, deși a arătat că pe șofer nu-l mai văzuse niciodată până atunci și nici nu știa că ar fi obișnuit să facă avansuri. Este evident că o asemenea apărare nu numai că nu este credibilă, dar tinde spre ridicol, în condițiile în care o persoană nu s-ar expune riscului de a folosi o carte de identitate falsă doar pentru a evita o situație ipotetică, aceea ca o persoană pe care pretinde că nu o cunoaște să nu-i facă ulterior avansuri, întrucât concubinul său este gelos. În realitate, fiecare dintre cei trei inculpați a încercat să se expună cât mai puțin, V. R. nedeplasându-se la autocar să predea trolerul și rămânând în mașină, V. M. părând un simplu călător în acel autocar iar S. F. folosind acest act de identitate fals tocmai ca, în eventualitatea în care ar fi fost prins coletul, organele judiciare să se îndrepte spre o ipoteză greșită.

Plecând de la declarațiile coinculpaților, pentru a nu se îndepărta de aspectele ce țin de modul minuțios de pregătire a faptelor, Tribunalul a apreciat că se impune a se mai lămuri un aspect legat de momentul preluării drogurilor la S., în timp ce coinculpatul V. M. avea bilet până la Sibiu, deși conform propriilor declarații se deplasa la București.

La întrebările judecătorului fondului, în legătură cu motivul pentru care au preluat trolerul la S. și nu în altă locație, spre exemplificare București-ul, care era localitatea în care se deplasau cei doi, explicația celor doi inculpați a fost aceea că intenționau să se oprească la niște prieteni de-ai lor care locuiau, conform declarației inculpatei S. F. A., în apropiere de Sibiu, fără a cunoaște numele localității, urmând ca acesta să-i fie comunicat telefonic, pentru ca pe finalul declarației să arate că, de fapt, nu o sunase deloc pe prietena ei, fusese doar o discuție de principiu și ei luaseră hotărârea conform căreia urmau să o sune, fără să fie ceva stabilit cert. Inculpatul V. R. a precizat că prietenii la care urmau să oprească locuiau într-o localitate între S. și Sibiu, dar a uitat numele localității.

Astfel, Tribunalul a arătat că aceste susțineri sunt neveridice în condițiile în care inculpații nu sunt în măsură să dea elemente clare de identificare a locației motivând ba că au uitat numele localității, ba că nu știau și urmau să-l afle pentru a face o vizită care nu era prestabilită, realitatea fiind că cei doi au ales această locație după . preluarea trolerului în frontieră, pericolul expunerii fiind mult prea mare, dar nici nu au dorit să lase transportul până la București, considerând probabil că drogurile sunt mai în siguranță în propria mașină decât într-un autocar despre care este cunoscut faptul că pe teritoriul României efectuează opriri și staționări dese.

Pe cale rutieră, distanța Amsterdam – Nădlac este de 1616 km care, cu o viteză de aproximativ 100 km/h, care poate fi parcursă în 16 ore. Inculpații V. R. și S. F. A. au intrat în țară în noaptea de 27.11.2011 ora 01:00 (conform procesului-verbal întocmit în cauză și atașat în vol.III, f. 165), adică la interval de 17 ore de la ora când inculpata S. F. A. a pus la cala autocarului trolerul în care se afla ascunsă cocaina. Din aceste simple calcule matematice, rezultă că inculpații V. R. și S. F. A. au părăsit orașul Amsterdam la 26.11.2011, la scurt timp după ora 08:00. Intenția inculpatului V. R. a fost de a ajunge la S., cu mult înaintea autocarului și de a rămâne în așteptare un anumit interval de timp, pe care el l-a considerat suficient de a verifica zona și a se convinge că nu exista pericolul depistării.

Deși la data de 26.11.2011, când a pus la autocar trolerul ce conținea cocaina, inculpata S. F. A. i-a spus martorului L. D. că se va întoarce în țară pe cale aeriană, ea împreună cu inculpatul V. R. au intrat în țară prin PTF Nădlac, cu un autoturism marca Opel Vectra cu nr. P-4515-. ascultat, martorul L. V. D. (șoferul autocarului), în ambele faze ale procesului penal, a arătat că pe inculpata S. F. A. o cunoștea sub numele de N. L. și că a văzut-o pentru prima dată în stația din Amsterdam în martie 2011, când aceasta a pus la cala autocarului un troler, ce a fost ridicat de la Ploiești de două persoane, cu privire la care inculpata S. F. A. i-a spus că sunt părinții ei. De asemenea, martorul L. V. D. a arătat că, în septembrie 2011, tot la Amsterdam, inculpata S. F. A. a mai pus la cala autocarului un troler care a fost ridicat de la F. de către inculpatul V. M. zis „F.”. Martorul L. V. D. a declarat că ultima dată a văzut-o pe inculpata S. F. A. în dimineața de 26.11.2011, la Amsterdam, când aceasta a pus un troler, pe care tot ea l-a ridicat de la S.. Martorul a arătat că în același autocar s-a urcat și inculpatul V. M. zis „F.”, acesta din urmă având biletul cumpărat din Amsterdam, cu destinația Sibiu. În prezența martorului asistent C. R., martorul L. V. D. i-a recunoscut de pe planșe foto pe inculpații S. F. A. (pe care până în momentul recunoașterii o știa sub numele de N. L.) și V. M. zis „F.”, pe care martorul a afirmat că îl mai văzuse o dată, când ridicase coletul de la F.. Declarațiile martorului L. V. D. au fost confirmate de procesele verbale de redare a convorbirilor telefonie purtate la data de 27.11.2011 orele 11:25 și 13:04 (vol III, f. 116 și 118) între acesta și inculpata S. F. A., convorbiri în care martorul L. V. D. i se adresa inculpatei cu numele de „L.”, iar aceasta din urmă se prezenta la rândul ei sub acest prenume. Cu privire la verificarea trolerului, martorul a arătat că nu a verificat imediat bagajul, ci ulterior și în mod superficial, fără a constata ceva în neregulă.

La ., conform procesului-verbal atașat în vol.III fila 171, în autocar a urcat un inspector din cadrul IGPR-BCCO care avea ca și atribuții supravegherea numitului V. M., aspect confirmat și de declarația martorului L. V. D. care a arătat că polițistul de frontieră i-a adus o doamnă spunându-i că este verișoara sa, la parchet aflând că aceasta este polițist. Din conținutul procesului-verbal indicat rezultă descrierea inculpatului V. M. care se coroborează cu imaginile înregistrate și redate pe suportul optic audio/video atașat la dosar, precum și faptul că între localitățile A. și D. la fiecare oprire inculpatul se dădea jos din autocar și supraveghea cu atenție cala autocarului în care se aflau bagajele călătorilor, urcând în autocar după ce călătorii care ajungeau la destinație își luau bagajele și ușa calei se închidea.

Prezența inculpatului V. M. în apropierea autoturismului a fost consemnată și prin depoziția martorului S. V., subcomisar de poliție, audiat în faza cercetării judecătorești, ca și participant la operațiuni, dar și prin depoziția martorului L. S., de asemenea, participant la operațiuni, care a arătat că până la S. l-a văzut de mai multe ori coborând din autocar, stând de vorbă cu anumite persoane, dar având în raza vizuală cala autocarului, și a martorului Murgilaș I. care audiat în faza cercetării judecătorești, a arătat că inculpatul, la opririle autocarului se deplasa pe o distanță de 4 – 5 metri de acesta, dar din zona în care se poziționa avea acces vizual la cala autocarului.

În atare situație, Tribunalul a apreciat că apărările inculpatului V. M. care, așa cum s-a arătat, nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, precizând doar că s-a deplasat întâmplător cu același autocar nu au putut fi primite existând suficiente probe legate de prezența sa în autocar, precum și de măsurile de supraveghere pe care acesta le întreprindea având în permanență contact vizual cu cala mijlocului de transport, unde era depozitat trolerul spre a asigura securitatea acestuia până la momentul preluării lui. Fără a-l putea incrimina, nefiind trimis în judecată, pentru alte acte materiale, dar cu valoare de indiciu privind contribuția sa și modul efectiv al participării sale, este cel semnalat de martorul L. vis-a-vis de preluarea de către acesta a unui alt colet depus de coinculpata S. F. la Amsterdam, la F..

După preluarea trolerului inculpații V. R. și S. F. A. au realizat că sunt urmăriți, relevant în acest sens fiind declarațiile ofițerilor de poliție care au participat la operațiune, atât din cadrul BCCO cât și cei de la Operațiuni Speciale Timișoara, care au preluat autocarul de la . au continuat activitatea până la imobilizarea inculpaților.

Potrivit declarațiilor martorilor Murgilaș I. și L. S., după preluarea și transportarea trolerului la autoturismul Opel de culoare vișiniu, acest autoturism și-a început deplasarea efectuând manevre de verificare, deplasându-se pe străzi cu sens unic, pe „interzis”, intrând pe drumul național având ca sens de deplasare Sibiu. Aceste declarații au fost susținute și de imaginile înregistrate în timpul operațiunii, pe suport optic atașate la dosar, relevante fiind și discuțiile pe care ofițerii implicați în operațiune le-au purtat între ei prin stație și din care rezultă pe de o parte, modul în care aceștia se organizau dar și aspectele legate de deplasarea autoturismului inculpaților.

Conform declarațiilor acelorași martori, completată și de declarația martorului S. V., s-a primit ordin de blocare a autoturismului moment în care prin mijloace specifice s-a încercat oprirea acestuia, inculpatul V. R. reușind să spargă blocajul și continuând deplasarea cu o viteză mare, de 140- 145 km/h, conform înregistrărilor aflate pe suportul magnetic, în declarația sa inculpatul arătând că la momentul la care a trecut prin dreptul benzinăriei rula cu o viteză de peste 120km/h.

Cei trei martori audiați în cauză și care au participat efectiv la activitățile de urmărire au arătat cum rulând cu această viteză mare, mașina inculpaților, s-a angajat în depășirea unui tir, mașina acestora fiind urmată de autoturismul Volkswagen Passat în care se aflau martorii Murgilaș I. și L. S., întrucât primiseră ordin să-i blocheze, având mașina cea mai puternică, moment în care cei doi au arătat că au văzut prin luneta autoturismului condus de V. R. cum S. F. s-a întins spre bancheta din spate, a căutat ceva, apoi a revenit pe locul din față și pe geamul din dreapta față a aruncat un obiect ce poate fi descris ca fiind de culoare maro sau gri, de dimensiunile unei mingi de tenis și care se putea ține într-o mână. Martorii au arătat că nu au putut vedea exact locul unde a căzut pachetul pentru că viteza era foarte mare, dar au luat ca și reper „un cap de pod” din apropiere, moment în care martorul L. S. a anunțat prin stație că „s-a aruncat marfa”.

Contrar încercărilor apărării, la vizionarea CD-ului ce cuprindea imagini ale urmăririi operative a autoturismului inculpaților, de a face diverse analize vis-a-vis de existența unor inadvertențe între imaginile vizionate și declarațiile celor doi martori, Tribunalul le-a apreciat ca fiind nefondate, imaginile vizionate confirmând faptul că în trafic, după ce se auzea pe înregistrare că viteza de rulare este de 140 km/h se observa cum rulează o mașină de culoare închisă (a inculpaților), apoi o dubiță albă urmată de autoturismul argintiu în care se aflau cei doi martori – polițiști la Serviciul de Operațiuni Speciale Timișoara. La un moment dat, dubița a fost depășită de ambele mașini, mașina de culoare închisă a intrat în depășirea tirului, mașina poliției, argintie, s-a angajat la rândul ei în depășirea tirului, moment în care prin stație unul din ocupanții acestui autoturism anunța că ”marfa s-a aruncat”. S-a impus, pentru a elimina dubiile de care profită apărarea a se arăta că mașina pe care era montată tehnica de înregistrare video nu era mașina ce se afla în imediata apropiere a Opelului, tocmai de aceea a avut posibilitatea să surprindă momentul depășirii autoturismelor, care temporal se suprapune cu momentul anunțării prin stație a aruncării drogurilor.

De remarcat este că potrivit mențiunilor din procesul-verbal întocmit în cauză la fila 167, vol.III, dar și din mențiunile declarațiilor celor trei martori, ulterior acestui moment, conform procedurilor, primele două mașini printre care și Volkswagen-ul Passat au continuat să-i urmărească pe cei doi inculpați, reușind să-i depășească și determinându-i să oprească mașina iar restul mașinilor implicate în operațiune au rămas în zona marcată pentru a căuta drogurile.

Aspectele legate de activitatea inculpatei S. F. în interiorul autoturismului finalizate cu aruncarea pachetului pe geam, așa cum au fost ele redate de cei doi martori oculari care le-au perceput, aflându-se la distanță foarte mică în spatele mașinii inculpaților, așa cum se vede și pe înregistrări, au fost confirmate și de faptul că la momentul opririi autoturismului acestuia și al percheziționării lui s-a descoperit pe bancheta din spate trolerul având fermoarul deschis, care părea a fi răvășit iar placajul care delimita portbagajul mașinii și habitatul mașinii era dat la o parte (declarația martorului S. V. – fila 303, vol.I, instanță), aspect confirmat și prin declarația martorului Murgilaș I. (fila 46, vol.II instanță) care a arătat că a văzut un bagaj deschis în mașină. În același sens, a declarat și martorul G. A. C. (fila 306, vol.I instanță), care a participat la verificarea mașinii inculpaților și care a confirmat faptul că era deschis hayonul din spate al mașinii așa încât se putea comunica între portbagaj și habitatul mașinii, mașina era răvășită.

Toate aceste elemente au fost redate în procesul-verbal încheiat la momentul operațional al opririi în trafic a mașinii inculpaților și a percheziționării ei, aflat la filele 167 – 169 vol.III dup., proces verbal pe care persoanele în cauză, inclusiv inculpații l-au semnat.

Ulterior, apărarea, a contestat semnăturile acestui proces-verbal și în încercarea de a demonstra faptul că semnăturile nu le aparțin au depus la dosarul cauzei un raport de expertiză grafică extrajudiciară ale cărui concluzii sunt că semnăturile de la rubrica „persoane în cauză” din procesul-verbal nu au fost executate de V. R. și S. F. A..

Cu privire la această apărare, Tribunalul a înlăturat-o pentru mai multe considerente, în primul rând având în vedere faptul că ne aflăm în fața unei expertize extrajudiciare, neautorizată de instanța de judecată și care nu a fost efectuată de Institutul Național de Criminalistică, autoritate competentă în materie, iar pe de altă parte, se poate observa că cele două semnături efectuate pe paginile procesului verbal nu conțin elemente grafice pe baza cărora potrivit doctrinei, dar și jurisprudenței în materie să permită formularea unei concluzii certe de stabilire a autenticității sau neautenticității semnăturilor. Ca o ultimă observație legată de acest aspect, s-a arătat faptul că, este foarte probabil ca în contextul în care inculpații au acționat în mod organizat, preventiv să-și „fi pregătit” eventuale formule cu care să semneze în eventualitatea în care erau nevoit să o facă și care, la un eventual control comparativ cu adevăratele semnături de pe înscrisuri autentice să conducă la o concluzie de genul celei formulate de expertul în cauză.

Revenind la momentul aruncării drogurilor, Tribunalul a arătat că nu pot fi ignorate, din punct de vedere probator, depozițiile martorei F. E. C. care, în faza de urmărire penală, a declarat în mod constant că la data de 27.11.2011, în jurul orei 14:30, a observat cum dintr-un autoturism de culoare închisă (referire la autoturismul marc Opel Vectra condus de inculpatul V. R.), care circula cu o viteză foarte mare pe traseul S. – Sibiu a fost aruncat un obiect de culoare închisă. Martora a declarat că autoturismul de culoare galbenă (era unul din autoturismele folosite de lucrătorii de poliție), care se afla în urmărirea celui de culoare închisă a oprit și mai mulți bărbați (lucrători de poliție) au coborât, verificând zona în care se aruncase pachetul.

În faza cercetării judecătorești, această martoră a fost reaudiată și, chiar dacă pe alocuri, declarația acesteia conținea elemente care ar putea să fie interpretate ca și elemente de confuzie, instabilitate, trebuie constatat că elementele esențiale au fost descrise de martoră în concordanță cu primele ei declarații, păstrându-se rezerva unei persoane care nu s-a confruntat până la acest moment cu calitatea de martor și cu specificul unei cercetări judecătorești în care toate părțile implicate au posibilitatea să formuleze, diferit și repetitiv întrebări. Este cert că martora a descris momentul în care din autoturismul de culoare închisă, vișinie, a văzut cum „zboară” un obiect de culoare închisă, pe care chiar dacă nu l-a putut descrie, în raport de poziția vehiculului a arătat că l-a văzut poziționat deasupra acestuia în partea dreaptă a drumului și că era de culoare închisă. Chiar dacă martora a descris că inițial a crezut că este vorba de un accident între acest autoturism și Loganul galben din spatele lui și a avut percepția că obiectul care a zburat în aer era bara de la autoturism, trebuie avut în vedere contextul în care aceasta a surprins momentul în condițiile în care a arătat că se afla întâmplător în fața benzinăriei, a văzut autoturismele care rulau cu viteză foarte mare, cu mențiunea că distanța era de 50 - 60 m între ea și locul unde se aflau mașinile.

Apărările inculpaților, vis-a-vis de faptul că martora a declarat că în urma mașinii inculpaților se afla un L. galben și că, potrivit declarațiilor celorlalți martori și imaginilor vizionate, acesta nu a apărut în imediata apropiere a autoturismului inculpatului, nu a putut fi primită ca un element de valoare probatorie însemnată, în condițiile pe care le presupune o asemenea operațiune în care au fost implicate mai multe mașini, în care rulajul acestora suportă modificări și schimbări în coloana respectivă, pentru a nu se deconspira, în condițiile în care viteza de rulare era mare și aproape concomitent cu aruncarea pachetului mașina argintie a poliției a depășit mașina inculpaților și s-a poziționat în fața acesteia spre a opri, lucru care este posibil să fi scăpat din aria vizuală a martorei (la o viteză de 140 km/h, ochiul uman surprinde imagini în unități temporale secvențiale). Faptul că martora a văzut Loganul galben oprit nu exclude că autoturismul inculpaților a fost urmat de alte două mașini de poliție printre care cea argintie în care se aflau martorii Murgilaș și L. (lucru confirmat de acesta dar și de imaginile înregistrărilor) și nici nu este contrazis de declarațiile martorului S. care se afla în mașina L. de culoare galbenă, mașină care împreună cu ceilalți participanți la operațiune a oprit în zona acelui podeț vis-a-vis de o benzinărie.

Un ultim aspect, asupra căruia apărarea a formulat o . chestiuni pe care le-a apreciat ca și contradictorii este legat de momentul găsirii drogurilor.

Așa cum a rezultat din procesul-verbal întocmit în cauză, dar și din declarațiile martorilor audiați în seara de 27.11.2011, pachetul cu droguri nu a fost găsit și, ulterior, procurorul analizând atât înregistrările cât și celelalte mijloace de probă pe care le avea în acel moment a apreciat că se pot relua căutările în data de 01.12.2011, dată la care acestea au fost găsite.

Faptul că zona nu a fost securizată între cele două momente ale căutării, că, deși a fost implicat un număr mare de persoane în activitățile specifice, în data de 27.11.2011 pachetul nu a fost găsit - sunt elemente care pot fi evaluate ca și minusuri al urmăririi penale, dar nu într-o manieră care să echivaleze cu inexistența unei infracțiuni, pentru că drogurile nu au fost găsite la acel moment inițial.

Martorii audiați în cauză au explicat că la momentul la care s-a anunțat prin stație aruncarea pachetului cu droguri, nu s-a putut stabili cu precizie acel loc datorită vitezei mari de rulare a autoturismelor și a condițiilor fizice (un pachet ce cântărește aproximativ 200 gr. și căruia la o viteză de 140 km/h vântul îi poate schimba traiectoria), luându-se ca și reper un capăt de pod și marcarea practic a unui areal de căutare. S-a remarcat, de asemenea, că acele căutări au durat doar câteva ore pentru că lăsarea serii nu a mai permis acest lucru, în plus, vegetația din zonă fiind un factor care a îngreunat acele cercetări (a se vedea culoarea pachetului găsit, asemănătoare vegetație din zonă).

De altfel, căutările au necesitat timp îndelungat și în data de 01.12.2011 când ele au fost reluate reținându-se din procesul-verbal atașat la fila 175, vol.III dup., că activitatea de căutare a început la ora 09:00 dimineața, iar pachetul a fost găsit la ora 15:30, în apropierea unui podeț din beton, peste un șanț paralel cu drumul național, în vegetația uscată – relevante fiind în acest sens fotografiile judiciare efectuate în cauză la filele 178 și urm. vol.III dup., vizibilitatea acestui pachet fiind destul de mică în vegetația destul de abundentă așa cum rezultă din foto 7 și 8 existente la fila 191, vol.III dup.

Faptul că la aceste căutări, în afară de organele judiciare implicate nu a participat un martor asistent, nu este un aspect pozitiv al actelor procedurale desfășurate, dar nici nu poate fi sancționat cu înlăturarea acestuia, pentru că toate circumstanțele faptei se coroborează între ele, nu se poate vorbi de un alt pachet aruncat sau plasat de altcineva în condițiile în care corespunde descrierii martorilor și se află în arealul delimitat de aceștia iar explicațiile organului de urmărire penală, față de greutățile reale de a găsi în condițiile meteo și ale locului în care se desfășurau căutările o persoană dispusă să participe la operațiuni, sunt plauzibile.

Nu lipsit de relevanță este faptul că, la momentul găsirii pachetului, organele de urmărire penală au chemat să participe la actele ce urmau să fie întreprinse pe martorul asistent S. L. I.. Acesta a arătat că a constatat personal vis-a-vis de benzinărie, la distanță de 80 – 10 metri într-un șanț existența unui pachet de dimensiunile aproximative ale unui pachet de unt, de culoare gri, pe marginea șanțului respectiv fiind trestie, iarbă.

Din corespondența purtată cu Ministerul Public a rezultat, conform adresei de la fila 278 vol.I instanță, că ambalajul pachetului cu cocaină găsit a fost tratat criminalistic, fără a se evidenția urme papilare întrucât în intervalul 27.11.2011 – 01.12.2011, pachetul a fost supus unor temperaturi scăzute improprii conservării urmelor.

Acest aspect, de altfel, a fost susținut și de prognozele emise de Administrația Națională de Meteorologie, depuse la filele 172 și urm. vol.I instanță, din care rezultă că în perioada de referință temperaturile au fost sub 0 grade Celsius iar ca fenomene meteorologice s-a înregistrat aer cețos, ceață care depune chiciură, ninsoare.

Ca o ultimă analiză a mijloacelor de probă, judecătorul fondului a mai adăugat câteva elemente ce au rezultat din înregistrările autorizate și care - contrar apărărilor formulate de inculpați - nu exclud pe aceștia din zona infracțională și demonstrează, din contră implicarea acestora măsurile de prevedere pe care și le asumă și chiar măsuri care să le asigure posibilitatea ulterioare a desfășurării activității infracționale.

Astfel, conform procesului verbal de redare a convorbirii purtate la 18.12.2011 între inculpații V. M. zis „F.” (ce folosea ID-ul f.valy2007) și V. R. (ce folosea ID-ul Icesamy), acesta din urmă îi cerea fratelui său „nu mai vb toate prostiile pe net tele etc”, ceea ce contura împrejurarea că ulterior datei de 27.11.2011, inculpatul V. R. și-a sporit măsurile de precauție, cenzurând și discuțiile prin serviciile de socializare.

Din discuțiile telefonice purtate la 25.11.2011 (vol. III - f.111-115), cu inculpatul P. T. Ș. zis „P.”, a rezultat că inculpatul V. R. era cel care avea acces la traficanții de cocaină din Amsterdam. De asemenea, inculpatul V. R. a implicat doar persoanele apropiate, în care își permitea să aibă încredere respectiv fratele (V. M. zis „F.”) și concubina (inculpata S. F. A.). Inculpatul V. R., ca organizator al activității infracționale, i-a expus doar pe inculpații V. M. zis „F.” și S. F. A., întrucât în situația în care aceștia ar fi fost depistați, el să-și poată continua activitățile pe linia traficului internațional de droguri de mare risc, prin recrutarea și implicarea altor persoane de încredere.

În acest sens, Tribunalul a apreciat că se confirmă demersul de mai sus, relevantă fiind convorbirea din 10.01.2012, când inculpatul V. R. se afla încă în Olanda, la ora 16:07 l-a sunat pe inculpatul P. T. Ș. zis „P.” și în termeni codați i-a spus că are nevoie de bani „ca să pot să închiriez o casă… Vreau să-mi închiriez casa și după aia să vii încoace, că am ceva de făcut, știi ?… O să așteptăm 2-3 luni, că nu avem ce să facem…”, ceea ce înseamnă că inculpatul V. R. avea nevoie de bani pentru a cumpăra alte cantități de cocaină și intenționa să-l folosească pe inculpatul P. T. Ș. zis „P.” în transportarea și introducerea drogurilor în țară, întrucât era convins că nu se mai putea folosi de inculpații V. M. zis „F.” și S. F. A.. Inculpatul P. T. Ș. zis „P.” s-a arătat încântat de idee, confirmându-i că „Eu sunt în picioare”, adică era liber încă și nu au apărut împrejurări care să-i trezească suspiciuni.

Coroborând toate mijloacele de probă la care s-a făcut trimitere, evidențiind atât criticile invocate, apărările înlăturate, dar și modul în care se coroborează elementele probatorii între ele, Tribunalul a constatat că este dovedită pe deplin participarea și vinovăția celor trei inculpați.

În consecință, Tribunalul a arătat că nu poate fi primită solicitarea de achitare a inculpatului V. R., referitor la infracțiunea de organizare a traficului internațional de droguri, pe motiv că fapta nu există, în condițiile în care s-a prezentat modul în care activitatea de introducere în țară a drogurilor a fost organizată de acesta, atât înaintea plecării din România cât și la Amsterdam, și viza cumpărarea drogurilor, transmiterea banilor necesari acestei cumpărări, modul în care urma să se facă transportul lor în afara teritoriului României dar și în țară, fiind pregătit terenul și pentru activitățile ce urmau a fi desfășurate ulterior pe linia distribuției.

De asemenea, au fost înlăturate criticile apărării celor trei inculpați, care au solicitat să se constate că nu există infracțiunea de trafic internațional de droguri de către V. R. și S. F., respectiv de complicitate la trafic internațional de droguri pentru inculpatul V. M., pentru că o asemenea activitate de introducere de droguri în România nu a fost demonstrată.

În opinia Tribunalului probele analizate pe larg au demonstrat că primii doi inculpați au plecat în Olanda, convorbirile purtate cu P. T. Ș. au creat convingerea achiziționării drogurilor, droguri transportate prin intermediul autocarului în România, cu activitatea de sprijinire a coinculpatului V. M. care a supravegheat acest transport. De altfel, în afara argumentelor de ordin juridic, probatorii, se completează raționamentul juridic și cu o chestiune de logică pentru că în ipoteza în care în troler nu s-ar fi aflat cocaina, nu se justifica niciunul dintre actele preparatorii, riscante, ale acestui transport. Mai mult, pachetul cu droguri a fost găsit pe teritoriul României, urmare a activității de debarasare de către inculpații V. R. și S. F. pentru a-și asigura scăparea.

Și pentru infracțiunile de trafic de droguri de mare risc s-a susținut aceeași teză a apărării pentru inculpații V. R. și S. F., în sensul că nici pe teritoriul României nu a existat o asemenea infracțiune, în opinia apărării inculpații neaflându-se în posesia acestor droguri. Tribunalul a considerat că mijloacele de probă analizate au demonstrat că, ajunși pe teritoriul României, aceștia au preluat de la autocar la S., trolerul cu droguri și pe distanța dintre S. și Sibiu constatând că erau urmăriți, au încercat să scape de obiectele care incriminau într-un moment în care încheiau o depășire a unui tir, depășire pe care au efectuat-o cu o viteză foarte mare, sperând că vizibilitatea organelor judiciare era obturată și nu vor putea fi prinși.

Nici subsidiarul formulat de apărătorul inculpatului V. R. pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, acela al achitării pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de el, întrucât nu există o legătură directă între drogurile găsite pe câmp și persoana inculpaților, nu a putut fi primită, Tribunalul apreciind că a demonstrat această legătură de cauzalitate la momentul la care a făcut o coroborare a probelor într-o manieră extinsă, indicând, spre exemplificare declarațiile celor doi martori care au surprins momentul în care coinculpata S. F. a aruncat drogurile pe geam și procesul verbal întocmit în cauză la momentul opririi automobilului condus de aceștia, ocazie cu care s-a constatat că trolerul era deschis și răvășit.

A fost înlăturată și apărarea formulată în subsidiar pentru inculpatul V. M., aceea a achitării, întemeiată pe dispozițiile art.10 lit.d Cod procedură penală, susținută de aceea că nu s-a demonstrat intenția acestuia de a transporta drogurile nu a putut fi primită, în considerentele hotărârii Tribunalul analizând aspecte ce țin de participarea acestui inculpat, participație care nu era compatibilă cu lipsa intenției de a supraveghea acel transport.

Pentru aceste argumente, judecătorul fondului a concluzionat că, în drept:

Faptele inculpatului V. R. - constând în aceea că în perioada 24-25.11.2011, cât timp s-a aflat în Amsterdam – Olanda, a procurat cantitatea de 229,08 grame cocaină pe care în dimineața de 26.11.2011, ora 08:00, prin intermediul concubinei sale, inculpata S. F. A., le-a depus, disimulate într-un troler, la cala autocarului cu destinația România, de unde au fost preluate de coinculpată, cei doi continuând deplasarea spre Sibiu, cu intenția de a-l prelua și pe inculpatul V. M., care rămăsese în autocar, pe traseu S. F. aruncând drogurile întrucât și-au dat seama că sunt urmăriți - întrunesc obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic internațional de droguri de mare risc, trafic intern de droguri de mare risc și de organizare a infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc prevăzute de art. 3 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, art. 2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal și art. 10 din Legea nr.143/2000 raportat la art. 3 al.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.

Faptele săvârșite de inculpata S. F. A. - constând în aceea că în dimineața de 26.11.2011, ora 08:00, în timp ce se afla în Amsterdam – Olanda, prezentându-se sub numele fals de N. L., a depus cantitatea de 229,08 grame cocaină, disimulată într-un troler, la cala autocarului cu destinația România, de unde au fost preluate de aceasta, care împreună cu coinculpatul V. M. au continuat deplasarea cu autoturismul cu care intraseră în țară iar pe traseul dintre S. și Sibiu dându-și seama că sunt urmăriți aceasta a aruncat drogurile în timpul deplasării - întrunesc obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic internațional de droguri de mare risc și trafic intern de droguri de mare risc, prev. de art. 3 al.2 din Legea nr.143/2000 și art. 2 al.2 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.

Fapta săvârșită de inculpatul V. M., zis „F.” - constând în aceea că în perioada 26-27.11.2011, l-a ajutat pe fratele său - inculpatul V. R. să introducă în țară cantitatea de 229,08 grame cocaină, ajutor ce a constat în faptul că, deplasându-se cu autocarul firmei Eurolines cu numărul de înmatriculare_, a supravegheat transportarea în siguranță a drogurilor de mare risc pe traseul Amsterdam-S. - întrunesc obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc, prevăzută de art.26 Cod penal rap. la art. 3 al.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.

Pentru faptele săvârșite, celor trei inculpați le-a fost aplicată câte o pedeapsă (pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina lor), la a căror stabilire și individualizare s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal și anume: dispozițiile părții generale a Codului penal cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, la modalitatea de executare a pedepselor, dispozițiile legii speciale respectiv Legea 143/2000 care statuează limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunile deduse judecății, precum și împrejurările reale ale faptei relative la natura și cantitatea de droguri de mare risc deținută fără drept, în vederea comercializării, a modului în care faptele au fost săvârșite, în condiții de pregătire minuțioasă a actelor materiale, ceea ce denotă o specializare infracțională a inculpaților, dar și o lipsă de respect ață de valorile ocrotite de lege, raportându-ne și la numărul infracțiunilor comise de fiecare dintre cei trei inculpați dar și la circumstanțele personale ale acestora, reținându-se că niciunul dintre inculpați nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, încercând să prezinte variante care nu au fost susținute de probele existente la dosar, iar sub aspectul comportamentului anterior inculpatul V. R. este recidivist postexecutoriu, inculpatul V. M. este recidivist postcondamnatoriu, iar inculpata S. A. F., deși nu este cunoscută cu antecedente penale a mai fost sancționată administrativ pentru fapte privind regimul drogurilor.

La individualizarea pedepselor în ceea ce-l privește pe inculpatul V. R., Tribunalul a avut în vedere rolul de organizator pe care acesta l-a avut în activitatea de procurare din Olanda a drogurilor și aducerea lor în țară în vederea comercializării, fără a se ignora starea de recidivă postexecutorie în care se afla și care denotă o perseverență infracțională, chiar dacă în altă materie, la stabilirea limitelor speciale de pedeapsă Tribunalul raportându-se la pedepse situate peste minimul special.

Referitor la inculpata S. F. A., Tribunalul a avut în vedere contribuția efectivă a acesteia la comiterea faptelor, că, deși a fost activă în cadrul participației penale, acest lucru trebuie privit și prin prisma calității de concubină a coinculpatului V. R., reținându-se în favoarea acesteia, cu rezerva că a mai fost sancționată administrativ, lipsa antecedentelor penale, sens în care s-au reținut în favoarea acesteia circumstanțele atenuante judiciare cărora, dându-le eficiență, au fost coborâte limitele de pedeapsă, pentru cele două infracțiuni pentru care a fost condamnată sub minimul special de pedeapsă.

Referitor la inculpatul V. M., Tribunalul a constatat că acesta este cercetat pentru o singură infracțiune, că activitatea sa, de sprijinire a activității celorlalți doi coinculpați a reprezentat o contribuție deosebită la realizarea introducerii în țară a drogurilor și, ca un aspect care i-a agravat situația juridică este starea de recidivă postcondamnatorie, recidivă specială, ceea ce denotă o specializare a inculpatului în această materie și mai ales a evidențiat faptul că rolul pedepsei aplicată pentru condamnarea anterioară nu și-a atins scopul. În consecință, la stabilirea limitelor de pedeapsă, au fost avute în vedere și aceste elemente care determină situarea pedepsei la limita specială a acesteia și totodată în baza art.61 Cod penal, s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 1390 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.340/16.03.2005 pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin decizia penală nr.6662/25.11.2005 a ÎCCJ, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință penală, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, din cele două aplicate.

Totodată, Tribunalul a constatat că infracțiunile săvârșite de inculpații V. R. și S. F. A. sunt supuse regulilor concursului de infracțiuni, motiv pentru care s-a dat eficiență dispozițiilor legale în materie, urmând ca aceștia să execute pedeapsa cea mai grea din cele aplicate.

Sub aspectul modalității de executare a pedepselor, dat fiind cuantumul acestora, precum și criteriile ce au stat la baza analizei activității infracționale a inculpaților, cu referire la natura infracțiunilor, numărul actelor materiale, la poziția procesuală a acestora, a circumstanțelor personale, Tribunalul a constatat că singura modalitate legală este aceea în regim de detenție.

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au declarat apel inculpații V. R., V. M. și S. F. A., solicitând admiterea apelurilor și achitarea în baza art. 11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit.a Cod procedură penală, iar, în subsidiar, achitarea în baza art. 11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

Curtea de Apel București – Secția I penală prin decizia nr.155 din 7 iunie 2013 a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații V. R., V. M. și S. F. A. împotriva sentinței penale nr.15/F din 15 ianuarie 2013 a Tribunalului București.

A menținut arestarea preventivă a apelanților-inculpați V. R., V. M. și S. F. A..

A dedus din pedepsele aplicate apelanților-inculpați reținerea și arestarea preventivă din data 10.05.2012 la zi.

A obligat apelanții-inculpați la plata sumei de câte 400 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariile parțiale ale avocaților din oficiu desemnați pentru cei trei apelanți - inculpați în cuantum de câte 100 lei s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva deciziei penale evocate au formulat în termen legal recursuri cei trei inculpați aducând critici de nelegalitate și netemeinicie.

În raport cu natura criticilor formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la admiterea recursurilor cu consecința trimiterii spre rejudecare a cauzei la instanța de apel în vederea administrării de probe.

În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat necesară administrarea de probe, respectiv de a dispune cu privire la caracterul util al efectuării unei expertize grafoscopice judiciare vizând semnăturile inculpaților V. R. și S. F. A. din cuprinsul procesului verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 27 noiembrie 2011, în împrejurarea în care la dosarului cauzei inculpatul a produs o expertiză grafoscopică extrajudiciară întocmită de un expert autorizat al Ministerului Justiției care a concluzionat că semnăturile celor doi inculpați sunt false, nefiind realizate de aceștia.

În același context se înscrie și necesitatea reaudierii martorilor S. L. I., F. E. C., S. V., în scopul stabilirii cu exactitate a împrejurărilor de fapt în care s-a procedat la activitatea de cercetare la fața locului, la descoperirea acelui pachet de droguri.

S-a mai precizat că simpla adresă a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București din 30 decembrie 2012 privind verificarea ambalajului acelui pachet cu cocaină în care se arată că nu au fost evidențiate urme de papile datorită temperaturii scăzute din perioada 27 noiembrie 2011 – 1 decembrie 2011- nu poate constitui un mijloc de probă în sensul legii, fără a fi însoțită de opinia avizată a unui specialist în domeniu, îndeosebi în raport de circumstanțele cauzei, în care s-a contestat maniera în care organele de urmărire penală au efectuat cercetarea la fața locului și în ansamblu legalitatea obținerii probelor.

Pentru aceste motive, ICCJ, Secția Penala, a admis recursurile declarate de inculpații V. R., V. M. și S. F. A.împotriva deciziei penale nr. 155 din 7 iunie 2013 a Curții de Apel București – Secția I Penală.

A casat decizia penală atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București.

A menținut starea de arest a inculpaților V. R., V. M. și S. F. A..

***

Conformându-se dispozițiilor instanței de casare, Curtea de Apel București, Secția 1 Penala, in data de 04.02.2014 si 04.03.2014, a audiat martorii S. F., F. E. si S. L..

De asemenea, a fost efectuata expertiza criminalistica nr. 201 din 22 mai 2014, de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București, prin care s-a precizat ca nu se poate stabili daca procesul verbal de cercetare la fata locului din 27.11.2011, a fost sau nu semnat de inculpații V. R. si S. F..

La data de 04.02.2014, s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice de către INEC, având ca obiective:

1. dacă în condițiile meteo de la acea dată se puteau preleva urme papilare de pe acel pachet sau nu;

2. dacă atât ambalajul cât și conținutul pachetului la momentul aruncării și al impactului cu solul putea suferi modificări de natură să-l deterioreze;

3. dacă părerea specialistului criminalist al Parchetului cuprinsă în acea notă este corectă, legală sau nu.

Expertiza nu a putut fi efectuata pentru motive obiective:

INEC, Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București, în adresa nr. 26/21.02.2014 (fila 72 din dosar) precizează că "Referitor la dosarul dumneavoastră nr._ vă aducem la cunoștință că cerințele stipulate la pct. 1, 2 și 3 din obiectul expertizei dispusă în cauză excede limitele de competență ale laboratoarelor noastre”.

De asemenea, prof. dr. L. I., expert criminalist autorizat de Ministerul Justiției, desemnat expert prin încheierea de ședință din 27.05.2014, a comunicat instanței ca nu este competent în problemele care formează obiectul expertizei, așa cum a fost formulat, Curtea apreciind la data de 23.09.2014, ca raportat la conținutul răspunsului dat de către expertul I. L., nu mai este necesară audierea acestuia.

Dezbaterile cu privire la apelurile formulate de către inculpați, s-a făcut la data de 30.09.2014, fiind consemnate in încheierea de amânare a pronunțării, ce face parte integranta din prezenta hotărâre.

Apelurile inculpaților V. M. si S. F. A., sunt nefondate, iar cel declarat de inc. V. R., fondat, pentru motivele prezentate in continuare. Toți inculpații au susținut, in esență, ca sunt nevinovați, din probele administrate rezultând un dubiu care trebuie sa profite acestora. În subsidiar, au solicitat a se reține circumstanțe atenuante, potrivit dispozițiilor art.74-76 din Cod penal 1969 si aplicarea art.86¹ pentru inc. S. F., necunoscuta cu antecedente penale.

Curtea va constata dezincriminată infracțiunea de organizare a traficului internațional de droguri de mare risc, prev. de art.10 rap.la art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, motiv pentru care, in baza art. 17 al. 2 teza penultimă CPP rap. la art. 16 lit. b teza întâi CPP, va admite apelul inculpatul V. R., si-l va achita, sub aspectul săvârșirii acestei infracțiunii.

In acest sens este de arătat ca, conform art. 81 pct. 7 și art. 247 din Legea nr. 187/2012, începând cu data de 1 februarie 2014 (data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal), articolul 10 are următorul cuprins:

„Finanțarea săvârșirii faptelor prevăzute la art. 2 - 5 se sancționează cu pedepsele prevăzute de lege pentru aceste fapte, limitele speciale ale acestora majorându-se cu o treime."

Prin urmare, de la aceeași data, organizarea sau conducerea faptelor prevăzute la art. 2 – 9, care constituiau infracțiuni potrivit vechii reglementari, in prezent nu mai constituie infracțiuni, fiind dezincriminate.

Toate celelalte motive formulate de inculpați sunt nefondate.

Cu privire la vinovăția inculpaților.

Curtea apreciază ca faptele penale reținute de către prima instanță in sarcina inculpaților V. R., V. M. si S. F., sunt dovedite prin coroborarea tuturor probelor administrate in cauza, prima instanță efectuând o temeinica analiza a acestora, pe care Curtea si-o însușește.

Întrucât in apel nu s-au administrat probe, care, prin analiza, sa determine modificarea situației de fapt, Curtea apreciază ca fiind dovedita vinovăția inculpaților. Probele administrate in cauză probează o premeditare îndelungată, înainte de săvârșirea faptelor și implicarea activă și conjugată a inculpaților in comiterea acestora.

In esență, Curtea retine:

Inculpatul V. R., în perioada 24-25.11.2011, cât timp s-a aflat în Amsterdam – Olanda, a procurat cantitatea de 229,08 grame cocaină pe care în dimineața de 26.11.2011, ora 08:00, prin intermediul concubinei sale, inculpata S. F. A., le-a depus, disimulate într-un troler, la cala autocarului cu destinația România, de unde au fost preluate de coinculpată, cei doi continuând deplasarea spre Sibiu, cu intenția de a-l prelua și pe inculpatul V. M., care rămăsese în autocar; pe traseu S. F. a aruncat drogurile, întrucât aceștia și-au dat seama că sunt urmăriți.

Inculpatul V. M., în perioada 26-27.11.2011, l-a ajutat pe fratele său - inculpatul V. R. să introducă în țară cantitatea de 229,08 grame cocaină, ajutor ce a constat în faptul că, deplasându-se cu autocarul firmei Eurolines cu numărul de înmatriculare_, a supravegheat transportarea în siguranță a drogurilor de mare risc pe traseul Amsterdam-S..

Inculpata S. F. A., în dimineața de 26.11.2011, ora 08:00, în timp ce se afla în Amsterdam – Olanda, prezentându-se sub numele fals de N. L., a depus cantitatea de 229,08 grame cocaină, disimulată într-un troler, la cala autocarului autocarului cu destinația România, de unde au fost preluate de aceasta, si împreună cu coinculpatul V. M. au continuat deplasarea cu autoturismul cu care intraseră în țară; pe traseul dintre S. și Sibiu, dându-și seama că sunt urmăriți, aceasta a aruncat drogurile în timpul deplasării.

Curtea apreciază ca fiind relevante in stabilirea certa a vinovăției inculpaților, următoarele probe prezentate in continuare.

1. Interceptări audio si video.

Apărarea a solicitat pronunțarea unei hotărâri de achitare în temeiul art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. a Cod penal arătând că imaginile depuse la dosar de către organele de anchetă nu spun nimic, în afara unei supravegheri a inculpatei. „Mergând pe firul înregistrărilor, se poate observa cum mașina este urmărită, cum la un moment dat nu s-a mai văzut nimic. Există o dată la care se presupune că a fost aruncat din autoturism un pachet în zona verde de pe un drum național. Alt moment, este momentul în care față de inculpați nu se ia nicio măsură, pentru că nu se găsește nici o cantitate de stupefiante, astfel cum erau informațiile organelor de poliție.”

Susținerile sunt nefondate, pentru următoarele motive:

Interceptările arata ca, înainte de a pleca din București, la 23.11.2011 orele 16:19 (vol. III - f.105-106), inculpații V. R. și P. T. Ș. au purtat o discuție telefonică, din care rezultă că inculpatul P. T. Ș. se afla în posesia unei cantități de droguri pe care încerca să o vândă, iar banii obținuți urma să-i dea inculpatului V. R.. Cu ocazia aceleași discuții telefonice, inculpații V. R. și P. T. Ș. zis „P.” au stabilit să se întâlnească la locuința acestuia din urmă, pentru a discuta personal detalii privind plecarea inculpatului V. R. la Amsterdam.

La data de 23.11.2011, orele 22.02 (vol. III - f. 107), inculpatul V. R. îi trimite inculpatului P. T. Ș. zis „P.” un SMS cu „ S. F. A.. Amsterdam”, ceea ce însemna că inculpatul P. T. Ș. zis „P.”, prin serviciul Western Union urma să-i trimită o sumă de bani în Amsterdam pe numele inculpatei S. F. A..

La data de 25.11.2011, când inculpații V. R., S. F. A. și V. M. zis „F.” se aflau în Amsterdam, inculpatul P. T. Ș. zis „P.” i-a comunicat inculpatului V. R. numele persoanei prin intermediul căreia i-a trimis suma de 300 euro la Amsterdam și codul de expediere a banilor. Persoana folosită în expedierea banilor se numește P. D. C., fiind posibil o rudă apropiată inculpatului P. T. Ș. (vol. III - f.110-111).

În discuțiile telefonice purtate la 25.11 2011 (vol. III - f.111-115), între inculpații V. R. și P. T. Ș. zis „P.”, acesta din urmă îi cerea în mod insistent primului să-i procure și lui droguri, denumite codat „M.”, însă inculpatul V. R. încerca să-i explice că „Nu promit, am dat deja banii, încerc pe datorie să văd ce pot face”, ceea ce însemna că inculpatul V. R. plătise cocaina și aștepta să-i fi adusă . La 25.11.2011 orele 16:47, inculpatul V. R., folosind o cartelă telefonică de Olanda cu nr._ l-a sunat pe inculpatul P. T. Ș., iar acesta din urmă i-a cerut „ … măcar 50-100…adu-mi ceva… le-am promis la ăștia… să le închid gura la ăștia…”, referindu-se posibil la 50-100 grame cocaină sau 50-100 comprimate ecstasy. În continuarea discuției, inculpatul V. R. i-a spus că „Băi, Ștefane ești nebun ? Crezi că n-aș vrea ? Dacă știam de la început.. Când am plecat, te-am întrebat și ai zis nu… Așa mi-ai zis în fața scării….”, inculpatul V. R. făcând referire la data de 23.11.2011, când înainte de a pleca din București l-a vizitat pe inculpatul P. T. Ș. zis „P.” .

Interceptările convorbirilor telefonice din data de 25.11.2011, în care inculpatul V. R. vorbește cu inculpatul P. T. Ș., un coinculpat din același dosar cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei, în care aceștia vorbesc despre deplasarea inculpatului V. R. în Olanda pentru achiziționarea de droguri, se coroborează cu convorbirile telefonice de după momentul în care cei doi inculpați V. R. și S. F. A. au fost opriți în trafic, convorbiri în cadrul cărora inculpatul V. R. atenționează diverse persoane cu care se afla în legătură, despre acțiunea organelor de poliție și își ia măsuri de precauție.

Astfel, la 27.11.2011, orele 11.25 și 13:04 inculpata S. F. A. l-a sunat pe martorul L. V. D., iar acesta i-a spus că autocarul va ajunge la S. în jurul orelor 14:00. În cele două discuții telefonice pe care le-a purtat cu martorul L. V. D., inculpata S. F. A. s-a prezentat sub numele fals de „L.” .

La data de 27.11.2011, după orele 16:30, inculpații V. R. și S. F. A. au purtat mai multe discuții telefonice cu inculpatul V. M. zis „F.” și în mod insistent i-au cerut să părăsească orașul Sibiu cu un taxi, comunicându-i totodată că au fost opriți de lucrătorii de poliție (vol. III - f.119, 121).

Din S. și până în momentul imobilizării, inculpații V. R. și S. F. A. au observat autoturismele folosite de lucrătorii de poliție și în discuția telefonică de la orele 16.45 (vol. III - f.121), inculpata S. F. A. îl atenționa pe inculpatul V. M. zis „F.”, cerându-i să se verifice și să fie atent la anumite mărci și culori de autoturisme.

De asemenea, inregistrările video arată cum mașina condusă de inculpați, în care se presupunea că există o cantitate de droguri, la un moment dat accelerează. Fiind somați de organele de poliție, inculpații V. R. și S. F. A. nu opresc decât după ce aruncă un obiect din acea mașină, aspect care este surprins de către cei doi ofițeri de poliție care se aflau în prima mașină după mașina inculpaților, respectiv de către L. S. și Mugilaș I..

Aceștia arată cum, prin luneta autoturismului inculpaților, observă pe inculpata S. F. cum se apleacă în spatele autoturismului, ridică placajul care delimita habitatul mașinii de portbagaj, iar în momentul următor aruncă un obiect pe fereastra mașinii – portiera dreaptă față, iar în același moment prin stație se aude cum unul dintre lucrătorii de poliție, respectiv L. S. spune ”s-a aruncat marfă „.

Prezintă relevanta probatorie, confirmând organizarea faptelor penale de către inculpați, convorbirile telefonice dintre inculpatul V. R. si inculpatul V. M., imediat după ce a fost oprit de organele de poliție și după ce nu s-a găsit nimic asupra lor. Inculpatul V. R. discută cu inculpatul V. M. și îl atenționează de faptul că este urmărit și dă detalii referitoare la caracteristicile autoturismelor aflate în urmărirea lui și care presupunea el că îl urmăresc și pe V. M..

În perioada 27-28.11.2011, inculpatul V. R. a purtat numeroase discuții cu fiul său V. A. G., prin care îi cerea să arunce toate telefoanele din casă, să rupă cartelele și să facă curat la medicamente, ceea ce poate denota fie faptul că dorea să înlăture orice posibilă urmă care să-l incrimineze ori exista posibilitatea să mai fi avut în locuință alte droguri (vol. III - f.134-135).

În discuția telefonică din 27.11.2011, orele 23.14, inculpatul V. R. îi spunea fiului său „A.” că „era să mă nenorocesc pe viață… (adică să fie depistat transportând cocaina). Sunt vai de capul meu și nu mai pot să vin acasă o perioadă….Te duci pe M., la Western Union, pui banii… pe numele lui A.… S. F. A., Budapesta, Ungaria…”. (vol. III. f. 151-152)

Având în vedere numeroasele convorbiri telefonice purtate de inculpații V. R. și S. F. A. în perioada 27-28.11.2011, ulterior opririi lor în trafic, procesul verbal de flagrant, faptul că martora F. E. C. a observat momentul când din autoturismul în care se aflau inculpații V. R. și S. F. A. s-a aruncat un obiect de culoare închisă, precum și înregistrările efectuate de lucrătorii din cadrul Serviciului Flagrant, ce au sprijinit activitățile desfășurate de lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului Antidrog (vol.III, f. 171-172), prin ordonanța procurorului din 30.11.2011, s-a dispus ca lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului Antidrog să se deplaseze pe DN1, pe ruta S. – Sibiu și să efectueze verificări amănunțite vis a vis de benzinăria „Petroliv”, în zona bornei kilometrice 349, unde existau indicii clare că la data de 27.11.2011 inculpații V. R. și S. F. A. au aruncat un colet cu droguri.

Imaginile vizionate confirma faptul că în trafic, după ce se aude pe înregistrare că viteza de rulare este de 140 km/h, se observă cum rulează o mașină de culoare închisă (a inculpaților), apoi o dubiță albă urmată de autoturismul argintiu în care se aflau cei doi martori – polițiști la Serviciul de Operațiuni Speciale Timișoara.

La un moment dat dubița este depășită de ambele mașini, mașina de culoare închisă intră în depășirea tirului, mașina poliției, argintie, se angajează la rândul ei în depășirea tirului, moment în care prin stație unul din ocupanții acestui autoturism anunță că ”marfa s-a aruncat”. Mașina pe care era montată tehnica de înregistrare video nu era mașina ce se afla în imediata apropiere a Opelului, tocmai de aceea a avut posibilitatea să surprindă momentul depășirii autoturismelor, care temporal se suprapune cu momentul anunțării prin stație a aruncării drogurilor.

Înregistrările autorizate, contrar apărărilor formulate de inculpați, demonstrează implicarea inculpaților in comiterea infracțiunilor si măsurile de prevedere pe care și le asumă și chiar măsuri care să le asigure posibilitatea ulterioara a desfășurării activității infracționale.

Astfel, conform procesului verbal de redare a convorbirii purtate la 18.12.2011 între inculpații V. M. zis „F.” (ce folosea ID-ul f.valy2007) și V. R. (ce folosea ID-ul Icesamy), acesta din urmă îi cerea fratelui său „nu mai vb toate prostiile pe net tele etc”, ceea ce conturează împrejurarea că ulterior datei de 27.11.2011, inculpatul V. R. și-a sporit măsurile de precauție, cenzurând și discuțiile prin serviciile de socializare.

Din discuțiile telefonice purtate la 25.11.2011 (vol. III - f.111-115), cu inculpatul P. T. Ș. zis „P.”, rezultă că inculpatul V. R. era cel care avea acces la traficanții de cocaină din Amsterdam. De asemenea, inculpatul V. R. a implicat doar persoanele apropiate, în care își permitea să aibă încredere respectiv fratele (V. M. zis „F.”) și concubina (inculpata S. F. A.). Inculpatul V. R., ca organizator al activității infracționale, i-a expus doar pe inculpații V. M. zis „F.” și S. F. A., întrucât în situația în care aceștia ar fi fost depistați, el să-și poată continua activitățile pe linia traficului internațional de droguri de mare risc, prin recrutarea și implicarea altor persoane de încredere.

În acest sens se confirmă demersul de mai sus relevantă fiind convorbirea din 10.01.2012, când inculpatul V. R. se afla încă în Olanda, la orele 16.07 l-a sunat pe inculpatul P. T. Ș. zis „P.” și în termeni codați i-a spus că are nevoie de bani „ ca să pot să închiriez o casă… Vreau să-mi închiriez casa și după aia să vii încoace, că am ceva de făcut, știi ?… O să așteptăm 2-3 luni, că nu avem ce să facem…”, ceea ce înseamnă că inculpatul V. R. avea nevoie de bani pentru a cumpăra alte cantități de cocaină și intenționa să-l folosească pe inculpatul P. T. Ș. zis „P.” în transportarea și introducerea drogurilor în țară, întrucât era convins că nu se mai putea folosi de inculpații V. M. zis „F.” și S. F. A. . Inculpatul P. T. Ș. zis „P.” s-a arătat încântat de idee, confirmându-i că „ Eu sunt în picioare”, adică este liber încă și nu au apărut împrejurări care să-i trezească suspiciuni.

1. Cercetări la fata locului.

Apărarea a arătat ca nu există nici o probă directă din care să rezulte că inculpații se fac vinovați de faptul că ar fi aparținut lor acel pachet. Apărarea...„Nu înțelege de ce nu s-a efectuat o cercetare amănunțită în zona respectivă și de ce nu s-au luat măsurile adecvate pentru a sigila zona, a o izola, a o pune la adăpost. La dosar nu există decât acele probe construite de acuzare, respectiv că în autoturism în momentul opririi, s-a văzut oarecum cum era răvășit ca și cum cineva ar fi dat jos spatele și ar fi umblat în trolerul aflat în portbagaj și de aici s-a concluzionat că inculpata a mers, a luat pachetul și urmarea imediată ce duce la siguranța că acel pachet a fost ținut în mână de unul dintre coinculpați. Nu există nici un suport supus vreunui fenomen atmosferic care să fie deteriorat până ar dispărea. Astfel, orice urmă, mai ales în stare de frig, rămâne conservată. Nu se poate dispune o soluție de condamnare pe ceva ce nu este clar, consolidat, numai prin bănuieli, indicii. Trebuie să existe o legătură fermă între cel care introduce pachetul de cocaină în țară și urmarea imediată, respectiv cum și unde a fost găsit.”

Curtea apreciază susținerile ca nefondate.

Pe traseul S. – Sibiu, inculpatul V. R. s-a convins de prezența lucrătorilor de poliție și a accelerat viteza, timp în care inculpata S. F. A. s-a deplasat pe bancheta din spate a autoturismului, a înlăturat spătarul banchetei, a pătruns în portbagajul autoturismului și din troler a scos pachetul ce conținea cantitatea de 229,08 grame cocaină, pachet pe care l-a aruncat vis a vis de o benzinărie „Petroliv”, situată la 10 km de ieșirea din S., pe drumul spre Sibiu (conform procesului verbal întocmit în cauză de lucrătorii din cadrul IGPR-BCCO București, Serviciul Antidrog, vol. III UP - f. 167-169).

O parte din lucrătorii de poliție, au oprit în apropierea locului, unde s-a observat aruncarea coletului, iar restul lucrătorilor de poliție au continuat urmărirea autoturismului condus de inculpatul V. R. pe o distanță de aproximativ 1 km. După oprirea autoturismului Opel Vectra cu nr. de înmatriculare P-4515-. V. R. și S. F. A., s-a verificat interiorul autoturismului, constatându-se că trolerul de culoare neagră, pe care inculpata S. F. A. l-a preluat din S., din cala autocarului, se afla în portbagajul autoturismului, dar avea fermoarul deschis, iar interiorul era răvășit (conform aceluiași proces-verbal atașat în vol.III - f. 168 verso).

Lucrătorii de poliție au efectuat căutări în zona unde inculpații V. R. și S. F. A. au aruncat pachetul, dar la data de 27.11.2011 nu a fost găsit coletul aruncat .

Starea de oboseală acumulată de lucrătorii de poliție (pentru a parcurge aproximativ 600 km și a ajunge la Nădlac în dimineața de 27.11.2011) și având în vedere că era vorba de un câmp cu vegetație crescută, cu aria de căutări extinsă, iar lumina naturală nu permitea o căutare prelungită, s-a amânat continuarea căutărilor pentru una din zilele următoare.

La data de 01.12.2011, lucrătorii de poliție s-au deplasat în zona indicată de procuror în ordonanța de delegare și în urma unor căutări amănunțite, a fost găsit un pachet ce conținea o substanță albă, pulverulentă, ce era ambalată în folii de plastic și învelită la exterior cu bandă adezivă, tip scotch (vol. III - f. 177-187). În prezența martorului asistent S. L. I., pachetul găsit a fost sigilat cu sigiliul tip M.I. cu nr._ și predat laboratorului pentru analize. Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr._/12.1.2011, pachetul conținea 229,08 grame cocaină, cu o concentrație de 37,37% (vol. III - f. 182-188).

Aspectele legate de activitatea inculpatei S. F. în interiorul autoturismului finalizate cu aruncarea pachetului pe geam, așa cum au fost ele redate de cei doi martori oculari care le-au perceput, aflându-se la distanță foarte mică în spatele mașinii inculpaților, așa cum se vede și pe înregistrări, sunt confirmate și de faptul că la momentul opririi autoturismului acestuia și al percheziționării lui s-a descoperit pe bancheta din spate trolerul având fermoarul deschis, care părea a fi răvășit iar placajul care delimita portbagajul mașinii și habitatul mașinii era dat la o parte (declarația martorului S. V. – fila 303, vol.I, instanță), aspect confirmat și prin declarația martorului Murgilaș I. (fila 46, vol.II instanță), care arată că a văzut un bagaj deschis în mașină.

În același sens, declară și martorul G. A. C. (fila 306, vol.I instanță), care a participat la verificarea mașinii inculpaților și care confirmă faptul că era deschis haionul din spate al mașinii așa încât se putea comunica între portbagaj și habitatul mașinii, mașina era răvășită.

Toate aceste elemente sunt redate în procesul-verbal încheiat la momentul operațional al opririi în trafic a mașinii inculpaților și a percheziționării ei, aflat la filele 167 – 169 vol.III dup., proces verbal pe care persoanele în cauză, inclusiv inculpații îl semnează.

Apărarea, a contestat semnăturile inculpaților V. R. și S. F. A. de pe procesul-verbal și în încercarea de a demonstra faptul că semnăturile nu le aparțin, au depus la dosarul cauzei un raport de expertiză grafică extrajudiciară ale cărui concluzii sunt că semnăturile de la rubrica „persoane în cauză” din procesul-verbal nu au fost executate de V. R. și S. F. A..

După dispunerea rejudecării apelurilor, Curtea a dispus, fiind efectuata, expertiza criminalistica nr. 201 din 22 mai 2014, de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București, prin care s-a precizat ca nu se poate stabili daca procesul verbal de cercetare la fata locului din 27.11.2011, a fost sau nu semnat de inculpații V. R. si S. F..

Aceasta a argumentat, in mod temeinic, următoarele:

„Compararea semnăturilor incriminate cu semnăturile persoanelor bănuite, V. R. și S. F. A. a relevat atât unele analogii, dar și câteva deosebiri ( ilustrațiile din foto 5a și 5b).

Astfel, se constată că o construcție analoagă primului element din semnăturile contestate se regăsește în debutul tuturor semnăturilor ce provin de la V. R. și S. F. A. (1). De asemenea, elementele de traseu ce urmează structurii de debut sunt poziționate deasupra liniei de bază, în zona median-inferioară a corpului semnăturii (2), după cum parafa orizontală, cât și cea monoliniar-descendentă este întâlnită în grafismul sus- numiților (3).

In privința deosebirilor constatate, notăm: dimensiunea redusă (4) și forma triunghiulară sau semiovalică a lațurilor de la baza elementului incipient al semnăturilor de referință, orientate în lungul trăsăturii din care se dezvoltă (5), comparativ cu cele din semnăturile de referință care sunt de dimensiuni mai mari (4’), poziționate orizontal (5’) la semnăturile lui V. R. sau vertical la cele ale ce provin de la S. F. A. (5”). Tot la capitolul deosebiri înregistrăm aspectul corpului semnăturilor, redat prin elemente miniaturale la litigiu (6), comparativ cu elementele ovoidale (6’) din semnăturile lui V. R. sau cu semnele ghiriandate din grafismele numitei S. F. A. (6”).

Față de faptul că structura simplificată a semnăturilor incriminate nu conține suficiente elemente explorabile a căror valoare identificatoare să aibă forța argumentativă necesară fundamentării unei concluzii certe, în sens pozitiv sau negativ și coroborată cu variabilitatea deosebit de activă a grafismelor de referință identificate ca aparținând persoanelor bănuite, numiții V. R. și de S. F. A., conchidem că nu se poate stabili dacă semnăturile în cauză au fost sau nu executate de către sus-numiții.”

In raport de celelalte probe incriminatoare, este foarte probabil ca în contextul în care inculpații au acționat în mod organizat, preventiv, să-și „fi pregătit” eventuale formule cu care să semneze în eventualitatea în care erau nevoit să o facă, și care, la un eventual control comparativ cu adevăratele semnături de pe înscrisuri autentice să conducă la o concluzie de genul celei formulate de expertul în cauză.

Astfel, expertiza extrajudiciară, nu poate fi avută în vedere, ca proba a nevinovăției inculpaților, întrucât expertiza dispusa de instanță, a concluzionat ca elementele grafice de pe acel proces-verbal nu sunt suficiente pentru a se formula o concluzie de certitudine în sensul autenticității sau neautenticității acelor semnături.

Același lucru se reține și în sentința penală nr.123/03.03.2014 prin care se dispune începerea urmăririi penale în ceea ce privește plângerea formulată de inculpați cu privire la caracterul fals al semnăturilor acestora, plângere formulată de inculpați după săvârșirea faptelor, în care se trimite cauza procurorului pentru începerea urmăririi penale cu privire la această faptă de fals pentru că procurorul nu a făcut suficiente cercetări pentru a se decide dacă semnăturile sunt sau nu false, însă instanța arată că trebuie analizată și această ipoteză, respectiv posibilitatea ca semnăturile aflate pe înscris să fi fost executate de către S. F. A., respectiv V. R., prin modificarea voluntară a caracterelor, având în vedere că pe înscrisurile pe care inculpații le-au depus ca și scripte de comparație, semnăturile acestora sunt realizate în mod diferit.

În ceea ce privește momentul în care pachetul a fost descoperit, este adevărat că acest pachet a stat din data de 27.11.2011 până pe data de 01.12.2012 în acel câmp fără ca zona să fie securizată, însă acest lucru se datorează și ariei mare de căutare al pachetului, si nu s-a datorat cercetărilor neamănunțite.

Este vorba de o zonă într-un câmp și chiar agenții de poliție aflați în prima mașină nu au putut arăta exact locul în care s-a aruncat acel pachet, având în vedere viteza foarte mare a autoturismului din care s-a aruncat acest pachet și fiind o zonă.

Oprirea autoturismului a avut loc în jurul orei 14.00, iar căutările au durat până la ora 17.00, datorită faptului că se întunecase.

Pachetul este de dimensiuni foarte mici și aproape de culoarea vegetației din zonă, astfel că este explicabil motivul pentru care acest pachet nu este găsit sau a fost găsit după o căutare îndelungată. Caracteristicile acestui pachet atât sub aspectul formei cât și sub aspectul culorii sau al locului în care a fost aruncat, corespunde descrierilor făcute de martora F., respectiv de cei doi agenți aflați în prima mașină aflată în urmărirea autoturismului condus de inculpat.

Pe de altă parte, faptul că nu a fost un martor asistent, la momentul în care s-au efectuat aceste căutări, s-a datorat faptului că a fost o căutare îndelungată ca timp, într-o zi nelucrătoare și cu privire la o zonă aflată în afara localității. Acest martor a putut fi contactat doar la momentul la care pachetul a fost găsit, pentru ca martorul respectiv să nu stea șase ore să supravegheze organele de poliție.

In legătura cu eventualele urme papilare, de pe pachetul ridicat de politie, din corespondența purtată cu Ministerul Public, a rezultat conform adresei de la fila 278 vol.I instanță, că ambalajul pachetului cu cocaină găsit, a fost tratat criminalistic, fără a se evidenția urme papilare, întrucât în intervalul 27.11.2011 – 01.12.2011, pachetul a fost supus unor temperaturi scăzute improprii conservării urmelor.

Acest aspect, de altfel, este susținut și de prognozele emise de Administrația Națională de Meteorologie, depuse la filele 172 și urm. vol.I instanță, din care rezultă că în perioada de referință, temperaturile au fost sub 0 grade Celsius, iar ca fenomene meteorologice s-a înregistrat aer cețos, ceață care depune chiciură, ninsoare.

Apărarea a mai arătat că nu s-au ridicat acele urme papilare de pe pachetul cu heroină.

Este un minus al urmăririi penale din acest punct de vedere, întrucât nu s-a efectuat la acel moment o expertiza criminalistica, însă acest aspect al anchetei, nu face ca celelalte probe care au fost administrate să prezinte valoare probatorie.

La data de 04.02.2014, potrivit dispozițiilor deciziei de casare a ICCJ, Curtea a dispus efectuarea unei expertize criminalistice de către INEC, având ca obiective:

1. dacă în condițiile meteo de la acea dată se puteau preleva urme papilare de pe acel pachet sau nu;

2. dacă atât ambalajul cât și conținutul pachetului la momentul aruncării și al impactului cu solul putea suferi modificări de natură să-l deterioreze;

3. dacă părerea specialistului criminalist al Parchetului cuprinsă în acea notă este corectă, legală sau nu.

Deși s-a insistat, prin acordarea a numeroase termene de judecata, expertiza nu a putut fi efectuata, pentru următoarele motive:

INEC, Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București, în adresa nr. 26/21.02.2014 (fila 72 din dosar) precizează că "Referitor la dosarul dumneavoastră nr._ vă aducem la cunoștință că cerințele stipulate la pct. 1, 2 și 3 din obiectul expertizei dispusă în cauză excede limitele de competență ale laboratoarelor noastre”.

De asemenea, prof. dr. L. I., expert criminalist autorizat de Ministerul Justiției, desemnat expert prin încheierea de ședință din 27.05.2014, a comunicat instanței ca nu este competent în problemele care formează obiectul expertizei, așa cum a fost formulat, Curtea apreciind la data de 23.09.2014, ca raportat la conținutul răspunsului dat de către expertul I. L., nu mai este necesară audierea acestuia.

1. Declarații de martori.

Apărarea a contestat valoarea probatorie a declarațiilor unor martori. Astfel, se arata ca „martora F. M., o femeie simplă de la țară, a declarat doar că a auzit un zgomot și a văzut ceva care zboară. Toate declarațiile martorei F. C. încep să fie modificate ca și cum cineva i-ar fi sugerat ceva. Audiată în fața instanței de apel, a precizat că nu mai știe nimic, că a venit de departe și că vrea să plece repede precum și faptul că nu dorește să mai fie chemată. A mai existat un martor ce a fost audiat, respectiv S. I., proprietarul benzinăriei care este trecut pe un proces - verbal de cercetare la fața locului în condițiile în care a semnat acel proces-verbal și în conținutul său se precizează că datorită zonei și a locației nu a fost găsit niciun martor asistent.”

Apărarea este nefondata, întrucât depozițiile tuturor martorilor audiați in cauza sunt lămuritoare.

Conformându-se dispozițiilor instanței de casare, Curtea de Apel București, Secția 1 Penala, in datele de 04.02.2014 si 04.03.2014, a reaudiat martorii S. F., F. E. si S. L., care si-au menținut declarațiile date anterior in instanța.

Curtea reține că, in dimineața de 26.11.2011, inculpatul V. R., aflat în Amsterdam împreună cu inculpații S. F. A. și V. M. zis „F.”, intrase în posesia a 229,08 grame cocaină, droguri de mare risc ce au fost disimulate într-un troler.

La aceeași dată, ora 08:00, inculpata S. F. A. s-a deplasat în stația firmei Eurolines din Amsterdam unde se afla parcat autocarul cu numărul de înmatriculare_, condus de martorul L. V. D., autocar ce urma să efectueze cursa spre România. Inculpata S. F. A., prezentându-se sub numele fals de N. L., i-a dat martorului L. V. D., trolerul în care se afla disimulată cocaina, spunându-i martorului că tot ea va ridica trolerul de la S., întrucât se întoarce în țară pe cale aeriană. (vol. III - f.197-214).

Fiind ascultat, martorul L. V. D. (șoferul autocarului), în ambele faze ale procesului penal, a arătat că pe inculpata S. F. A. o cunoștea sub numele de N. L. și că a văzut-o pentru prima dată în stația din Amsterdam în martie 2011, când aceasta a pus la cala autocarului un troler, ce a fost ridicat de la Ploiești de două persoane, cu privire la care inculpata S. F. A. i-a spus că sunt părinții ei. De asemenea, martorul L. V. D. a arătat că în septembrie 2011, tot la Amsterdam, inculpata S. F. A. a mai pus la cala autocarului un troler care a fost ridicat de la F. de către inculpatul V. M. zis „F.”. Martorul L. V. D. a declarat că ultima dată a văzut-o pe inculpata S. F. A. în dimineața de 26.11.2011, la Amsterdam, când aceasta a pus un troler, pe care tot ea l-a ridicat de la S.. Martorul a arătat că în același autocar s-a urcat și inculpatul V. M. zis „F.”, acesta din urmă având biletul cumpărat din Amsterdam, cu destinația Sibiu. În prezența martorului asistent C. R., martorul L. V. D. i-a recunoscut de pe planșe foto pe inculpații S. F. A. (pe care până în momentul recunoașterii o știa sub numele de N. L.) și V. M. zis „F.”, pe care martorul afirmă că îl mai văzuse odată, când ridicase coletul de la F..

Declarațiile martorului L. V. D. sunt confirmate de procesele verbale de redare a convorbirilor telefonie purtate la data de 27.11.2011 orele 11:25 și 13:04 (vol III, f. 116 și 118) între acesta și inculpata S. F. A., convorbiri în care martorul L. V. D. i se adresa inculpatei cu numele de „L.”, iar aceasta din urmă se prezenta la rândul ei sub acest prenume. Cu privire la verificarea trolerului martorului arată că nu a verificat imediat bagajul ci ulterior și în mod superficial fără a constata ceva în neregulă.

La . conform procesului-verbal atașat în vol.III fila 171, în autocar a urcat un inspector din cadrul IGPR-BCCO care avea ca și atribuții supravegherea numitului V. M., aspect confirmat și de declarația martorului L. V. D. care arată că polițistul de frontieră i-a adus o doamnă spunându-i că este verișoara sa, la parchet aflând că aceasta este polițist. Din conținutul procesului-verbal indicat rezultă descrierea inculpatului V. M. care se coroborează cu imaginile înregistrate și redate pe suportul optic audio/video atașat la dosar, precum și faptul că între localitățile A. și D. la fiecare oprire inculpatul se dădea jos din autocar și supraveghea cu atenție cala autocarului în care se aflau bagajele călătorilor, urcând în autocar după ce călătorii care ajungeau la destinație își luau bagajele și ușa calei se închidea.

Prezența inculpatului V. M. în apropierea autoturismului este consemnată și prin depoziția martorului S. V. subcomisar de poliție, audiat în faza cercetării judecătorești, ca și participant la operațiuni, dar și prin depoziția martorului L. S., de asemenea participant la operațiuni, care arată că până la S. l-a văzut de mai multe ori coborând din autocar, stând de vorbă cu anumite persoane dar având în raza vizuală cala autocarului, și a martorului Murgilaș I. care audiat în faza cercetării judecătorești, arată că inculpatul, la opririle autocarului se deplasa pe o distanță de 4 – 5 metri de acesta dar din zona în care se poziționa avea acces vizual la cala autocarului.

Potrivit declarațiilor martorilor Murgilaș I. și L. S., după preluarea și transportarea trolerului la autoturismul Opel de culoare vișiniu, acest autoturism și-a început deplasarea efectuând manevre de verificare, de- plasându-se pe străzi cu sens unic, pe „interzis”, intrând pe drumul național având ca sens de deplasare Sibiu.

Aceste declarații sunt susținute și de imaginile înregistrate în timpul operațiunii, pe suport optic atașate la dosar, relevante fiind și discuțiile pe care ofițerii implicați în operațiune le poartă între ei prin stație și din care rezultă pe de o parte, modul în care aceștia se organizau dar și aspectele legate de deplasarea autoturismului inculpaților.

Conform declarațiilor acelorași martori, completată și de declarația martorului S. V., s-a primit ordin de blocare a autoturismului moment în care prin mijloace specifice s-a încercat oprirea acestuia, inculpatul V. R. reușind să spargă blocajul și continuând deplasarea cu o viteză mare, de 140- 145 km/h, conform înregistrărilor aflate pe suportul magnetic, în declarația sa inculpatul arătând că la momentul la care a trecut prin dreptul benzinăriei rula cu o viteză de peste 120km/h.

Cei trei martori audiați în cauză și care au participat efectiv la activitățile de urmărire au arătat cum rulând cu această viteză mare, mașina inculpaților, s-a angajat în depășirea unui tir, mașina acestora fiind urmată de autoturismul Volkswagen Passat în care se aflau martorii Murgilaș I. și L. S., întrucât primiseră ordin să-i blocheze, având mașina cea mai puternică, moment în care cei doi arată că au văzut prin luneta autoturismului condus de V. R. cum S. F. s-a întins spre bancheta din spate, a căutat ceva, apoi a revenit pe locul din față și pe geamul din dreapta față a aruncat un obiect ce poate fi descris ca fiind de culoare maro sau gri, de dimensiunile unei mingi de tenis și care se putea ține într-o mână. Martorii arată că nu au putut vedea exact locul unde a căzut pachetul pentru că viteza era foarte mare dar au luat ca și reper „un cap de pod” din apropiere, moment în care martorul L. S. a anunțat prin stație că „s-a aruncat marfa”.

La momentul găsirii pachetului organele de urmărire penală au chemat să participe la actele ce urmau să fie întreprinse pe martorul asistent S. L. I.. Acesta a arătat că a constatat personal vis-a-vis de benzinărie, la distanță de 80 – 10 metri într-un șanț existența unui pachet de dimensiunile aproximative ale unui pachet de unt, de culoare gri, pe marginea șanțului respectiv fiind trestie, iarbă.

În timp ce lucrătorii de poliție efectuau căutări la aproximativ 100 metri de benzinăria „Petroliv”, martora F. E. C., angajată a benzinăriei, s-a apropiat de echipajele de poliție și a confirmat faptul că a observat cum dintr-un autoturism de culoare închisă a fost aruncat un pachet (vol. III - f. 190, 194).

Autoturismul marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare P-4515-. V. R. a intrat în țară în noaptea de 27.11.2011 și pe care l-a condus pe traseul S.- Sibiu era de culoare închisă, respectiv vișinie.

Depozițiile martorei F. E. C., în faza de urmărire penală, sunt in sensul că la data de 27.11.2011, în jurul orelor 14.30, a observat cum dintr-un autoturism de culoare închisă (referire la autoturismul marc Opel Vectra condus de inculpatul V. R.), care circula cu o viteză foarte mare pe traseul S. – Sibiu a fost aruncat un obiect de culoare închisă. Martora a declarat că autoturismul de culoare galbenă (era unul din autoturismele folosite de lucrătorii de poliție), care se afla în urmărirea celui de culoare închisă a oprit și mai mulți bărbați (lucrători de poliție) au coborât, verificând zona în care se aruncase pachetul.

În faza cercetării judecătorești această martoră a fost reaudiată și, chiar dacă pe alocuri, declarația acesteia conține elemente care ar putea să fie interpretate ca și elemente de confuzie, instabilitate, trebuie constatat că elementele esențiale sunt descrise de martoră în concordanță cu primele ei declarații, păstrându-se rezerva unei persoane care nu s-a confruntat până la acest moment cu calitatea de martor și cu specificul unei cercetări judecătorești în care toate părțile implicate au posibilitatea să formuleze, diferit și repetitiv întrebări. Este cert că martora descrie momentul în care din autoturismul de culoare închisă, vișinie, a văzut cum „zboară” un obiect de culoare închisă, pe care chiar dacă nu l-a putut descrie, în raport de poziția vehiculului a arătat că l-a văzut poziționat deasupra acestuia în partea dreaptă a drumului și că era de culoare închisă. Chiar dacă martora descrie că inițial a crezut că este vorba de un accident între acest autoturism și Loganul galben din spatele lui și a avut percepția că obiectul care a zburat în aer era bara de la autoturism trebuie avut în vedere contextul în care aceasta a surprins momentul, în condițiile în care arată că se afla întâmplător în fața benzinăriei, a văzut autoturismele care rulau cu viteză foarte mare, cu mențiunea că distanța era de 50 - 60 m între ea și locul unde se aflau mașinile.

Apărările inculpaților vis-a-vis de faptul că martora declară că în urma mașinii inculpaților se afla un L. galben și că potrivit declarațiilor celorlalți martori și imaginilor vizionate acesta nu apare în imediata apropiere a autoturismului inculpatului, nu poate fi primită ca un element de valoare probatorie însemnată, în condițiile pe care le presupune o asemenea operațiune în care sunt implicate mai multe mașini, în care rulajul acestora suportă modificări și schimbări în coloana respectivă, pentru a nu se deconspira, în condițiile în care viteza de rulare era mare și aproape concomitent cu aruncarea pachetului mașina argintie a poliției a depășit mașina inculpaților și s-a poziționat în fața acesteia spre a opri, lucru care este posibil să fi scăpat din aria vizuală a martorei (la o viteză de 140 km/h, ochiul uman surprinde imagini în unități temporale secvențiale).

Faptul că martora a văzut Loganul galben oprit, nu exclude că autoturismul inculpaților a fost urmat de alte două mașini de poliție printre care cea argintie în care se aflau martorii Murgilaș și L. (lucru confirmat de acesta dar și de imaginile înregistrărilor) și nici nu este contrazis de declarațiile martorului S. care se afla în mașina L. de culoare galbenă, mașină care împreună cu ceilalți participanți la operațiune a oprit în zona acelui podeț vis-a-vis de o benzinărie.

1. Declarațiile inculpaților.

În cursul cercetărilor penale, inculpații au fost audiați, aceștia păstrându-și poziția de nerecunoaștere a infracțiunilor, nefiind însă în măsură să lămurească punctual situația de fapt.

Toți cei trei inculpați au prezentat ca motiv al deplasării lor la Amsterdam acela al unei vizite la familia coinculpatei unde, apărând o . disensiuni li s-a cerut să plece, moment în care V. R. și S. F. au decis să se reîntoarcă în România cu autoturismul lor iar V. M. cu autocarul firmei Eurolines întrucât se certase cu fratele său.

In condițiile în care apăruseră aceste disensiuni, între cei doi inculpați, frați, nu se explică de ce totuși V. R. i-a cumpărat fratelui său biletul pentru transportul cu autocarul iar după oprirea în trafic a lui V. R. și S. F., cei doi l-au contactat pe V. M. atrăgându-i atenția că este urmărit și dându-i indicații în legătură cu ceea ce trebuie să facă.

Faptul că în aceeași dimineață, la același autocar cu care se deplasa V. M. în România, a fost depus trolerul de către S. F., nu este o simplă coincidență, ci vine să demonstreze modul în care cei trei au organizat și pregătit săvârșirea infracțiunilor, V. R. și S. F. nedorind să riște, să se întoarcă în România cu droguri asupra lor dar în același timp plasându-l în autocar pe V. M. pentru a supraveghea trolerul la opririle autocarului creând aparența prezenței întâmplătoare a acestuia în mijlocul de transport, cu atât mai mult cu cât au făcut cunoscută acea disensiune intervenită între ei.

Că lucrurile nu se desfășurau în limita normalității este demonstrată și de explicația total lipsită de veridicitate pe care inculpații V. R. și S. F. o dau în fața judecătorului față de motivul pentru care aceasta din urmă a depus trolerul la autocar în condițiile în care, în paralel, cei doi s-au deplasat în România cu mașina personală. Explicația acestora legată de faptul că trolerul nu a mai încăput în mașină pentru că au avut bagaje pe care trebuiau să le lase unor prieteni, în versiunea inculpatului V. R. respectiv a unor rude, în versiunea inculpatei S. F., la Viena, persoane pentru care inculpații nu au putut să dea date de identificare decât niște prenume iar locul predării a fost unul evaziv „la ieșirea din Viena spre Budapesta la o benzinărie”, nu poate fi primită și nici nu a fost probată în vreun fel de către inculpați.

Un alt argument care demonstrează precauția inculpaților în săvârșirea inculpaților a constat în aceea că la predarea trolerului inculpata S. F. A. s-a prezentat sub o altă identitate - N. L., prezentând un act de identitate cu acest nume și având fotografia inculpatei. Apărările inculpatei au fost legate de evitarea stârnirii geloziei concubinului său în ipoteza în care ulterior predării bagajului, șoferul L. V. i-ar fi făcut avansuri telefonice, deși arată că pe șofer nu-l mai văzuse niciodată până atunci și nici nu știe că ar fi obișnuit să facă avansuri. Este evident că o asemenea apărare nu numai că nu este credibilă dar tinde spre ridicol în condițiile în care o persoană nu s-ar expune riscului de a folosi o carte de identitate falsă doar pentru a evita o situație ipotetică, aceea ca o persoană pe care pretinde că nu o cunoaște să nu-i facă ulterior avansuri întrucât concubinul său este gelos. În realitate, fiecare dintre cei trei inculpați a încercat să se expună cât mai puțin, V. R. nedeplasându-se la autocar să predea trolerul și rămânând în mașină, V. M. părând un simplu călător în acel autocar iar S. F. folosind acest act de identitate fals tocmai ca, în eventualitatea în care ar fi fost prins coletul organele judiciare să se îndrepte spre o ipoteză greșită.

Plecând de la declarațiile coinculpaților pentru a nu ne îndepărta de aspectele ce țin de modul minuțios de pregătire a faptelor apreciem că se impune a se mai lămuri un aspect legat de momentul preluării drogurilor la S., în timp ce coinculpatul V. M. avea bilet până la Sibiu, deși conform propriilor declarații se deplasa la București.

La întrebările judecătorului în legătură cu motivul pentru care au preluat trolerul la S. și nu în altă locație, spre exemplificare Bucureștiul, care era localitatea în care se deplasau cei doi, explicația celor doi inculpați a fost aceea că intenționau să se oprească la niște prieteni de-ai lor care locuiau conform declarației inculpatei S. F. A. în apropiere de Sibiu, fără a cunoaște numele localității, urmând ca acesta să-i fie comunicat telefonic, pentru ca pe finalul declarației să arate că de fapt nu o sunase deloc pe prietena ei, fusese doar o discuție de principiu și ei luaseră hotărârea conform căreia urmau să o sune, fără să fie ceva stabilit cert. Inculpatul V. R. a precizat că prietenii la care urmau să oprească locuiau într-o localitate între S. și Sibiu dar a uitat numele localității.

Se observa astfel, că aceste susțineri sunt neveridice în condițiile în care inculpații nu sunt în măsură să dea elemente clare de identificare a locației motivând ba că au uitat numele localității, ba că nu știau și urmau să-l afle pentru a face o vizită care nu era prestabilită, realitatea fiind că cei doi au ales această locație după . preluarea trolerului în frontieră, pericolul expunerii fiind mult prea mare, dar nici nu au dorit să lase transportul până la București, considerând probabil că drogurile sunt mai în siguranță în propria mașină decât într-un autocar despre care este cunoscut faptul că pe teritoriul României efectuează opriri și staționări dese.

Pe cale rutieră, distanța Amsterdam – Nădlac este de 1616 km care, cu o viteză de aproximativ 100 km/h, care poate fi parcursă în 16 ore. Inculpații V. R. și S. F. A. au intrat în țară în noaptea de 27.11.2011 orele 01.00 (conform procesului-verbal întocmit în cauză și atașat în vol.III, f. 165), adică la interval de 17 ore de la ora când inculpata S. F. A. a pus la cala autocarului trolerul în care se afla ascunsă cocaina. Din aceste simple calcule matematice, rezultă că inculpații V. R. și S. F. A. au părăsit orașul Amsterdam la 26.11.2011, la scurt timp după ora 08:00. Intenția inculpatului V. R. a fost de a ajunge la S. cu mult înaintea autocarului și de a rămâne în așteptare un anumit interval de timp, pe care el l-a considerat suficient de a verifica zona și a se convinge că nu exista pericolul depistării.

Deși la data de 26.11.2011, când a pus la autocar trolerul ce conținea cocaina, inculpata S. F. A. i-a spus martorului L. D. că se va întoarce în țară pe cale aeriană, ea împreună cu inculpatul V. R. au intrat în țară prin PTF Nădlac, cu un autoturism marca Opel Vectra cu nr. P-4515-.="BodyText">

Cu privire la individualizarea judiciara a pedepselor.

Apărarea solicită a se reține în sarcina inculpaților, dispozițiile VCP si circumstanțe atenuante, potrivit dispozițiilor art.74-76 din Cod penal 1969, si să se constate lipsa antecedentelor penale cu privire la inculpata S. F., pentru care să se stabilească un cuantum de pedeapsă redus, cu aplicarea art.86 ind. 1 Cod penal.

Curtea apreciază ca instanța de fond a procedat la o justă încadrare juridica, conform vechii legislații penale, dinainte de 01.02.2014, privind infracțiunile de trafic de droguri, aspecte necontestate de nimeni.

Si individualizarea pedepselor aplicate apelanților-inculpați, s-a făcut in mod legal, avându-se în vedere criteriile menționate de art.72 Cod penal și anume, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările de comitere a faptelor, raportat la natura și cantitatea de droguri de mare risc, modul organizat și specializat în care faptele au fost săvârșite, contribuția concretă a fiecărui apelant-inculpat, precum și circumstanțele lor personale, aceștia având o atitudine nesinceră.

Inculpatul V. R. este recidivist postexecutoriu, inculpatul V. M. este recidivist postcondamnatoriu, iar inculpata S. A. F., deși nu este cunoscută cu antecedente penale, a mai fost sancționată administrativ la regimul drogurilor, fiind reținută de către prima instanța, în favoarea acesteia, circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin.1 lit.a Cod penal.

In raport de aceste împrejurări, in mod legal si temeinic, s-au stabilit pedepse diferențiate in sarcina inculpaților, cu executare in penitenciar, pedepsele aplicate fiind de natură a atinge scopul pedepsei consacrat de art. 52 Cod penal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.421 pct. 2 lit. a CPP, admite apelul declarat inculpatul V. R., împotriva sentinței penale nr.15/15.01.2013 a Tribunalului București, Secția I Penală.

Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond:

Face aplicarea disp. art. 5 CP și în consecință:

Descontopește pedeapsa aplicata inculpatului V. R., in pedepsele componente.

În baza art. 4 N.C.P., constată dezincriminată infracțiunea de organizare a traficului internațional de droguri de mare risc, prev. de art.10 rap.la art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.37 lit.b Cp.

În baza art. 17 al. 2 teza penultimă CPP rap. la art. 16 lit. b teza întâi CPP, achită inculpatul V. R., sub aspectul săvârșirii infracțiunii menționate anterior.

Menține pedepsele stabilite de prima instanță in sarcina inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc si pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 33 lit.a-34 lit.b VCP, inculpatul V. R. va executa, ca urmare a contopirii pedepselor principale, pe cea mai grea, de 16 ani (șaisprezece ani) închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a-II.a și b Cod penal, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții inculpați V. M. și S. F. A., împotriva aceleiași sentințe, si-i obliga pe apelanți la cate 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Deduce din pedepsele aplicate fiecărui apelant inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 10.05.2012 la zi.

În baza art. 275 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat, privind apelul inculpat V. R., vor rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.10.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

P. V.-A. C. E. R.

GREFIER,

R. C. D.

Red. V.A.P.

Dact.G.P.

2 ex.

Red. L. S. Târțău – Tribunalul București – Secția I Penală

← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor...		Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 1123/2014. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1097/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 1103/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1134/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 1110/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 1123/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 757/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1082/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Sentința nr. 336/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI