Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 757/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 757/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 757/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 757/CO
Ședința publică din data de 01.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: L. C. C.
GREFIER: V.-V. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. – Serviciul Teritorial București a fost reprezentat de procuror L. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect contestația declarată de condamnatul M. G., împotriva sentinței penale nr. 224/12.03.2014, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul-condamnat M. G., personal, aflat în stare de arest preventiv, și asistat de avocat din oficiu P. C., în baza delegației nr._/2014, aflată la dosarul cauzei la fila nr. 8, și interpretul de limbă bulgară Rainof P., în autorizației nr._/2013, pe care o depune la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că a fost atașată sentința penală nr. 224/12.03.2014 a Tribunalului G..
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat,Curtea acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului-condamnat pune concluzii de admitere a contestației, solicitând ca instanța să facă aplicarea art. 4 și 6 Noul Cod de procedură penală și să aprecieze dacă instanța de fond a făcut o corectă reducere a pedepsei de 16 ani pentru infracțiunea de trafic de droguri și de 11 ani, inculpatul fiind condamnat prin sentința penală 902/21.12.2010.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației, învederând faptul că instanța de fond a făcut o aplicare a legii penale mai favorabile pe instituții și a avut în vedere limitele de pedeapsă pentru infracțiunile prevăzute de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000. Instanța de fond a aplicat o pedeapsă pentru infracțiuni reținute în concurs, conform Vechiului Cod penal. Făcând aplicarea dispozițiilor art. 6 Noul Cod penal, instanța de fond a redus pedeapsa până la maximum pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 Noul Cod penal rap. la art. 3 din Legea nr. 143/2000, procedându-se în mod legal. Pentru infracțiunea de trafic internațional de droguri pedeapsa aplicată nu depășește pedeapsa maximă de 12 ani. Pentru infracțiunile reținute în concurs, conform art. 33 – 34 Vechiul Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea.
Dacă se opta pentru aplicarea legii penale mai favorabile, în mod global, conform vechii reglementări, pedeapsa pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 3 din Legea nr. 143/2000, respectiv cea de 16 ani nu trebuia redusă, întrucât aceasta nu depășea maximul special prevăzut de lege.
Dacă se opta pentru aplicarea legii penale mai favorabile, în mod global, conform noii reglementări, pedeapsa pentru infracțiunea prev. de art.26 Noul Cod penal rap. la art. 3 din Legea nr. 143/2000, trebuia redusă pentru că depășea maximul special prevăzut de lege, însă făcându-se concursul de infracțiuni se ajungea la o pedeapsă mult prea mare.
În consecință, învederează faptul că instanța de fond, în mod corect a redus pedeapsa pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 Noul Cod penal rap. la art. 3 din Legea nr. 143/2000.
Contestatorul-condamnat, având ultimul cuvânt, prin interpret, învederează faptul că, în prezenta cauză, nu a fost autor, ci complice.
Curtea reține cauza spre deliberare și soluționare.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față:
Prin sentința penală nr.224 din 12.03.2014, pronunțată de Tribunalul G., în baza art.23 din Legea 255/2013 rap la art.595 din Noul cod de procedură penală, a fost admisă sesizarea formulată de către Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului G., privind pe condamnatul M. G. (fiul lui Tsvyatka și I., născut la data de 01.05.1961 în loc. I., Bulgaria), deținut în P. G..
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.902 din 21.12.2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1136 din 12.04.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală și s-a repus în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:
- pedeapsa de 16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, în formă continuată art. 26 Codul penal din 1969 rap la art. 3 alin. 1, 2 din Legea143/2000 cu aplicarea art. 41 alin 2 din Codul penal din 1969.
- pedeapsa de 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic ilicit de droguri de mare risc prev. de art. 26 din Cod penal din 1969 rap la art. 2 alin 1și2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin 2 din Codul penal din 1969.
În baza art. 6 alin. (1) din Noul cod de procedură penală, a fost redusă pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată condamnatului pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, în formă continuată prev. de art. 26 Codul penal din 1969 rap la art. 3 alin. 1, 2 din Legea143/2000 cu aplicarea art. 41 alin 2 din Codul penal din 1969 la maximul special de 15 ani închisoare, prevăzut de art.48 NCP rap. la art.3 alin. 2 din Legea nr.143 /2000, modificat prin art.81 din Legea nr.187/2012.
S-a constatat că pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată condamnatului pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic ilicit de droguri de mare risc prev. de art. 26 din Codul penal din 1969 rap la art. 2 alin 1și2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin 2 din Codul penal din 1969 nu depășește maximul prevăzut de legea nouă, respectiv de art. 48 din Noul Cod Penal rap la art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.141/2000, modificat prin art.81 din Legea nr187/2012, astfel că nu se impune reducerea acesteia sub cuantumul stabilit prin sentința menționată.
În art. 33 alin. lit. a), art. 34 lit. b Codul penal din 1969 au fost contopite pedepsele repuse in individualitatea lor de 15 ani închisoare și de 11 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și interzicerea pe timp de 4 ani a drepturilor prev. de art.66 al.1 lit.a, b din Noul Cod penal.
Au fost interzise condamnatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din Noul Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
S-a dedus din pedeapsă durata executată de la data de 05.01.2010 la zi.
S-a dispus anularea MEPI nr.1639 din 17.04.2012 emis de Tribunalul București, secția II-a penală și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
S-a reținut că, prin sentința penală nr.902 din 21.12.2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1136 din 12.04.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în temeiul dispozițiilor art. 26 din Cod penal din 1969 rap la art. 3 alin 1, 2 din Legea143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal din 1969 a fost condamnat inculpatul M. G. la pedeapsa de 16 ani închisoare.
În temeiul dispozițiilor art. 71 din Cod penal din 1969 i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a- II-a și lit. b din Cod penal din 1969 .
În temeiul dispozițiilor art. 65 din Cod penal din 1969 i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a- II -a și lit. b din Cod penal din 1969 pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul dispozițiilor art. 26 din Cod penal din 1969 rap la art. 2 alin 1și2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin 2 din Cod penal din 1969 a fost condamnat inculpatul M. G. la pedeapsa de 11 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 din Cod penal din 1969 i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a- II-a și lit. b din Cod penal din 1969 .
În temeiul dispozițiilor art. 65 din Cod penal din 1969 i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a- II -a și lit. b din Cod penal din 1969 pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale
În temeiul dispozițiilor art. 33 lit a, 34 lit. b din Cod penal din 1969 s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare.
În temeiul dispozițiilor art. 71 din Cod penal din 1969 i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a- II-a și lit. b din Cod penal din 1969 .
În temeiul dispozițiilor art. 65 din Cod penal din 1969 i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a- II -a și lit. b din Cod penal din 1969 pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale
În temeiul dispozițiilor art. 350 din Cod procedură penală din 1969 a menținut starea de arest a inculpatului.
În temeiul dispozițiilor art. 88 din Cod penal din 1969 a computat prevenția de la 5.06 2010 la zi.
În baza acestei sentințe, Tribunalul București, secția II-a penală a emis mandatul de executarea a pedepsei închisorii nr. 1639/17.04.2012.
Prima instanță a constatat că pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată condamnatului pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 26 din Cod penal din 1969 rap la art.3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., depășește maximul special de 15 ani închisoare, prevăzut de art. 48 rap. la art.3 alin. 2 din Legea nr.143 /2000 modificată prin art.81 pct.2 din Legea nr.187/2012 și se impune reducerea pedepsei la acest maxim.
Instanța a mai constatat că pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată condamnatului pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 26 din Cod penal din 1969 rap la art. 2 alin 1și2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin 2 din Cod penal din 1969 nu depășește maximul special de 12 ani închisoare, prevăzut de art. 48 rap. la art.2 alin. 2 din Legea nr.143/2000 modificată prin art.81 pct.1 din Legea nr.187/2012 și nu se impune reducerea pedepsei.
În ceea ce privește tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, instanța a constatat că prevederile art. 33 alin. lit. a), art. 34 lit. b Codul penal din 1969 sunt mai favorabile condamnatului decât prevederile art. 39 alin. (1) lit. b) din actualul Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul M. G., solicitând să se verifice dacă au fost aplicate corect dispozițiile privind legea mai favorabilă.
Curtea, examinând hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor art.6 alin.1 Cod penal, constată că pedeapsa pe care condamnatul o execută în prezent, astfel cum a fost redusă prin sentința contestată, nu depășește maximul prevăzut de legea nouă.
Așadar, în baza art. 4251 alin.7 pct.1 lit. b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondată, contestația, iar în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga condamnatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul M. G., împotriva sentinței penale nr. 224/12.03.2014, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ .
Obligă condamnatul la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul interpretului de limbă bulgară se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.10.2014.
PREȘEDINTE,
L. C. C.
GREFIER,
V. V. S.
| ← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 1123/2014. Curtea de... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1082/2014. Curtea de... → |
|---|
