Purtarea abuzivă. Art.296 NCP. Decizia nr. 1078/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1078/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 1078/2014

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ

DOSAR NR._ (_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 1078/A

Ședința publică din 30.09.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – B. F. V.

JUDECĂTOR – L. C.-N.

GREFIER – T. S.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror N. N..

Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate P. DE PE L. TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI și de inculpații G. M. F., C. G. și P. I. A. împotriva sentinței penale nr. 46/28.03.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr._ .

Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședință publică de la 23.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, instanța a rămas în pronunțare asupra soluției, în temeiul art. 391 alin. 1 Cod procedură penală.

CURTEA,

Deliberând asupra apelurilor penale de față.

Prin sentința penală nr.46/28.03.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ s-a dispus respingerea cererilor de achitare formulate prin apărători de inculpații G. M.-F., C. G. și P. I.-A..

În baza art.386 al.1 C.p.p. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații G. M.-F., C. G. și P. I.-A., din infracțiunea prev. de art.250 al.3 C.p. 1969 cu aplicarea art.75 lit.a C.p. 1969 în infracțiunea prev. de art.296 al.2 C.p. cu aplicarea art.77 lit.a C.p.

În baza art.296 al.2 C.p. cu aplicarea art.77 lit.a C.p., cu aplicarea art.5 al.1 C.p. au fost condamnați inculpații:

-G. M.-F., fiul lui N. și M., născut la data de 27.08.1981 în mun.Călărași, jud.Călărași, domiciliat în mun.Călărași, ., jud.Călărași cu reședința în ., CNP_;

-C. G., fiul lui G. și N., născut la 20.06.1980 în mun.Pitești, jud.Argeș, domiciliat în mun.Călărași, ..14, ., . jud.Călărași, CNP_;

-P. I.-A., fiul lui I. și A., născut la data de 01.07.1987 în ..D., domiciliat în . Poiana M., ..2, jud.D., cu reședința în . jud. Călărași, CNP_ la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 7500 lei.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor privind înlocuirea amenzii penale cu închisoare conform art.14 al.1 lit.d din Lg.187/2012 cu referite la art.163 indice 1 C.p. 1969.

În baza art.397 cu referire la art.313 din din Lg. 95/2006 modif. s-a admis cererea de despăgubiri civile formulată de S. de Urgență „B. A.” București și au fost în solidar inculpații G. M.-F., C. G. și P. I.-A., toți în solidar cu partea responsabilă civilmente Inspectoratul de Poliție Județean Călărași, la plata sumei de 1547,80 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părți vătămate M. F..

S-a admis în partea cererea de despăgubiri civile (așa cum a fost majorată) formulată de partea civilă M. F. și au fost obligați în solidar inculpații G. M. F., C. G. și P. I.-A., toți în solidar cu partea responsabilă civilmente Inspectoratul de Poliție Județean Călărași la plata sumei de 10.000 lei cu acest titlu reprezentând daune morale.

S-a respins capătul de cerere privind obligarea inculpaților și a părții responsabile civilmente la plata de despăgubiri civile – daune materiale.

În baza art.274 C.p.p. au fost obligați inculpații G. M.-F., C. G. și P. I.-A., fiecare în solidar cu partea responsabilă civilmente Inspectoratul de Poliție Județean Călărași, la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași din 07.11.2013, emis în dosarul nr.468/P/2012 (înregistrat la Tribunalul Călărași la data de 28.03.2014 sub nr._ ) au fost trimiși în judecată inculpații G. M. F., C. G. și P. I. A., toți trei agenți de poliție judiciară pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă prev. de art.250 al.3 C.p. cu aplicarea art.75 al.1 lit.a C.p., reținând procurorul că cei trei inculpați, în calitate de agenți de poliție în cadrul IPJ Călărași, aflându-se în exercițiul funcțiunii, la data de 16.07.2012, (având calitatea de funcționari publici cu statut special) au exercitat acte de violență asupra părții vătămate M. F. atât cu prilejul ridicării din stradă și în stradă, pe timpul transportării cu autospeciala poliției cât și la sediul Secției de Poliție Gălbinași, producându-i vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale.

Pentru probarea situației de fapt descrisă anterior, procurorul a avut la dispoziție: plângerea penală parte vătămată, declarații parte vătămată, certificat medico-legal parte vătămată, raport de expertiză medico-legală nr. A1/_/2012, aviz INML M. Minovici nr. E_, planșa foto cu leziunile părții vătămate M. F., adresă nr. 7970/04.04.2013 constituire parte civilă unitate sanitară,decont cheltuieli spitalizare, bilet de ieșire din spital parte vătămată M. F., copie foi de observație clinică, declarațiile învinuiților G. M. F., C. G. și P. I.-A., declarații agenți de poliție privind refuzul testării poligraf, adresă IPJ Ialomița nr._/29.10.2012 privind neprezentarea agenților de poliție la examinarea cu tehnica poligraf, declarații martori, adresă I.P.J- SMRU privind calitatea de poliție judiciară și fișa postului, graficul de permanență nr._/2012 Secția Poliție Gălbinași, fotocopii rapoarte nr._ și_ din 16.07.2012, fotocopie fișa intervenției la eveniment, fotocopii proces-verbal de contravenție ._, adresă STS nr._ din 26.10.2012, CD nr. N2365-572/26.10.2012 conținând fișiere cu înregistrări telefonice ale apelurilor 112, fotocopii ale documentelor întocmite de IPJ Călărași - C. Control Intern privitoare la cercetarea prealabilă a agenților de poliție în petiția nr._ /19.07.2012, rapoarte nr._ și_ din 16.07.2012 întocmite de agenții de poliție C. G. și P. I., fotocopie sentința civilă nr. 2407/08.11.2012 a Judecătoriei Oltenița, dispoziția IGPR nr. 643/2005 privind folosirea forței,procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.

La termenul din data de 10.12.2013, înainte de citirea actului de sesizare a instanței partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei reprezentând 25.000 lei despăgubiri materiale și 25.000 lei daune morale (precizând că are aceste pretenții de la toți cei trei inculpați).

La același termen au fost audiați inculpații, aceștia făcând următoarele declarații.

Inculpatul G. M. F. a arătat că din 2011 a fost repartizat la Secția de Poliție Gălbinași, unde la data de 16.07.2012, se afla de serviciu împreună cu ceilalți doi inculpați.

A precizat că au fost trimiși în . unui apel la 112 și că, fără să știe ce persoane făcuseră apelul, s-au deplasat în respectiva localitate pe . că se desfășoară o altercație verbală între două persoane, pe care le-au și găsit pe stradă, aducându-și injurii reciproce.

Inculpatul a precizat că cei doi erau partea vătămată și vecinul său S. M. (acesta din urmă fiind cel care făcuse sesizarea) și că, la momentul în care toți trei polițiștii au ajuns lângă cele două persoane, au constatat că partea vătămată emana halenă alcoolică și continua să adreseze injurii la adresa lui S. M..

A arătat că i-au cerut părții vătămate să se legitimeze sau să comunice datele de stare civilă în vederea unei eventuale sancționări, însă partea vătămată le-a spus ca nu are actele la el și a devenit recalcitrant, când i-au spus că-l vor imobiliza și duce la secție pentru identificare.

A arătat că partea vătămată și-a schimbat atitudinea, devenind și mai recalcitrant și atunci inculpatul s-a hotărât să folosească spray-ul din dotare, procedând legal și în limitele regulamentelor, precizând că a făcut acest lucru după ce partea vătămată l-a împins, temându-se că M. F. urma să-l și lovească.

A mai declarat că, auzind că va fi încătușat și condus la secție, partea vătămată s-a trântit la pământ cu mâinile sub el (pentru a nu se putea realiza încătușarea) și, pentru că drumul pe care se aflau era pietruit cu piatră colțuroasă, probabil că așa și-a provocat leziunile.

A declarat că, la sosirea la fața locului se mai afla soția lui S. M., care a intrat în casă, că partea vătămată se afla în dreptul locuinței celuilalt, îmbrăcat în tricou și pantaloni scurți.

Răspunzând la întrebări, inculpatul a arătat că nu s-a pus problema trimiterii părții vătămate la domiciliu pentru a-și aduce actele de identitate, deoarece putea să arunce cu pietre în lucrătorii de poliție sau putea să refuze să mai iasă din domiciliu, astfel încât nu-i mai puteau afla datele (partea vătămată domiciliază în București).

A arătat că partea vătămată le-a adresat injurii și cuvinte obscene, că partea vătămată nu avea pietre în mâini și că, de când au ajuns la locul faptelor descrise până la urcarea părții vătămate M. F. în autospeciala de poliție, au trecut 30 de minute, iar procedurile în sediul Secției de poliție au durat circa 15 minute.

A mai arătat că în perioada de timp în care au stat în sediul secției de poliție, inculpatul C. G. a ieșit (lipsind aproximativ 10 minute) pentru a-și schimba pantalonii care-i fuseseră rupți de partea vătămată.

A declarat că nu a observat ca partea vătămată să aibă pe față răni cât a stat în sediul secției de poliție.

Arată că procesul verbal de contravenție care i s-a adresat părții vătămate a fost semnat de acesta fără obiecțiuni, astfel încât nu a mai fost nevoie de semnătura vreunui martor.

A mai arătat că nu l-a dus la domiciliu pe partea vătămată după încheierea procesului-verbal pentru că nu mai aveau carburant, arătând că, împreună cu agentul P., l-a condus pe partea vătămată în afara secției și că au văzut că a fost luat „la ocazie” de un șofer, fiind aproximativ ora 18.

Inculpatul C. G., a arătat că-și menține declarațiile date anterior în cauză, a declarat că nu recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care este trimis în judecată și că nu a aplicat lovituri părții vătămate M. F. și nici colegii săi nu l-au lovit pe acesta, nici pe drumul dintre Vasilați, nici în incinta Postului de Poliție Gălbinași și nici pe drumul Vasilați-Gălbinași.

A arătat că, înainte ca partea vătămată să fie încătușată, l-au condus la autospecială ținându-l de o mână, de cealaltă mână fiind apucat de G., inculpatul P. fiind cel care le-a deschis portiera dreapta spate, dar că, înainte de a-l urca, M. F. s-a opus, împingând cu picioarele în pragul mașinii, dând din mâini și zbătându-se, după care s-a împins în inculpatul G., acesta fiind nevoit să folosească spray-ul lacrimogen. A mai arătat că partea vătămată a căzut la pământ, încercând să-și folosească mâinile pentru a nu fi încătușat și rostogolindu-se.

Inculpatul a declarat că l-a prin energic de brațe și antebrațe, fiind posibil să-i producă anumite excoriații, alte leziuni descrise în certificatul medico legal privind pe partea vătămată putând fi produse când acesta a căzut și s-a rostogolit, drumul pe care s-au petrecut cele descrise fiind acoperit cu piatră colțuroasă.

Inculpatul a arătat că, în încercarea de a-i scoate părții vătămate brațul de sub corp, a ajuns să-i fie rupt un crac al pantalonului de la uniformă, partea vătămată agățând-se de piciorul lui.

Inculpatul a relatat că atitudinea părții vătămate înainte de încătușare nu era neapărat violentă, dar că datorită faptului că acesta era extrem de agitat, au crezut că este posibil ca acesta să-i agreseze pe ei și pe martorul S. M. și că partea vătămată a fost urcată în autospecială după încătușare.

A declarat că nu a lovit pe partea vătămată nici pe . pe drum și nici în incinta Secției de poliție Gălbinași, declarând că ajunși la secție, el a trebuit să lipsească aproximativ 10 minute ca să-și schimbe pantalonii rupți în incident, acest lucru întâmplându-se după verificarea procesului-verbal și derularea celorlalte procedurii.

A arătat că, în sediul secției, partea vătămată a devenit cooperant, comunicându-i datele de stare civilă, apreciind că șederea părții vătămate în sediul poliției a durat 20-25 minute, iar procedura de identificare a părții vătămate și încheierea procesului-verbal la sediul secției de poliție a durat mai puțin, dar că partea vătămată nu mai voia să plece, bând cafea și stând de vorbă cu agenții de poliție.

A precizat că M. F. a ieșit din secție însoțit de G. M. F. și că a oprit o mașină de culoare albă, probabil cu intenția de a pleca spre casă.

A declarat că, în sediul secției de poliție nu a observat că partea vătămată să aibă pe față excoriații sau răni și nici ca acesta să fi avut hainele ude dar că, atunci când s-a hotărât să plece, afară ploua și era ora 18.

A precizat că, la sosirea la fața locului, au cerut atât părții vătămate M. F. cât și martorului S. M. actele de identitate și că nu cunoștea pe nici unul dintre cei doi.

A arătat că a făcut un raport de folosire a forței, la fel și P. A. superiorii lor concluzionând că au procedat corect.

Inculpatul P. I. A., menținându-și declarațiile date anterior în cauză, a arătat că nu recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care este trimis în judecată, precizând că nici el și nici colegi lui nu au lovit partea vătămată în ziua respectivă.

A declarat că a fost necesară folosirea spray-ului lacrimogen pentru că partea vătămată a fost agresiv verbal (înjurându-i), pentru ca apoi să-l împingă pe inc.G., în momentul în care au încercat să-l urce în autospecială pentru a-l duce la Gălbinași și chiar după folosirea spray-lui partea vătămată nu s-a liniștit, acesta zbătându-se ca să nu fie încătușat și agățându-se de inc.C. G., pe care l-a dărâmat, cei doi căzând în șanț.

A susținut că împreună cu G. M., a încercat să-l prindă de mâini, să-i pună cătușele, lucru pe care l-au reușit chiar după 15 minute, partea vătămată rostogolindu-se cu mâinile sub el.

Inculpatul a apreciat că folosirea spray-ului lacrimogen a fost necesară dar că, și după acel moment, partea vătămată a continuat să amenințe familia S., astfel încât a apreciat că nu trebuie lăsat la fața locului, pentru că și-ar fi continuat același comportament.

A declarat că partea vătămată i s-a părut o persoană foarte puternică, ei trei reușind cu greu să-l încătușeze și să arate că acesta nu i-a lovit pe niciunul dintre ei.

Inculpatul a mai arătat să partea vătămată a avut cu totul altă atitudine în sediul Secției de Poliție Gălbinași, dar nu știe dacă această schimbare s-a datorat temerii .

A declarat că nu cunoaște nici pe partea vătămată nici pe martorul S. M..

Inculpatul a arătat că au ieșit din tură la orele 20 și că la orele 19 au venit la Post membrii familiei părții vătămate să întrebe despre el (partea vătămată părăsind locația la ora 18).

La termenul din data de 11.02.2014, partea civilă M. F. a solicitat să fie audiat în calitate de persoană vătămată și a relatat că în ziua de luni, 26 august 2012 s-a întors acasă cu trenul de la București și a aflat de la vecinul N. V. (în prezent decedat) că S. M. l-a reclamat la poliție pe fiul părții vătămate în seara de sâmbătă, după care a intrat în curte și și-a văzut de treabă, că după 2-3 ore a ieșit la poartă, în fața casei lui N. V. și trecând prin dreptul locuinței familiei S. au început să-l înjure S. M., S. A. și nora lor, moment în care a sunat la 112, spunându-i-se că vor veni imediat.

A declarat că polițiștii au venit în 3 minute, că nu s-au dus la cei din familia S. să-i legitimeze, ei au venit direct la el înjurându-l (motivând că fata lui S. M. este prietenă cu fata șefului de post M. M.).

A arătat că inc.G. l-a înjurat și i-a cerut buletinul, că el le-a explicat că nu-l are și trebuie să meargă să-l ia din casă, partea vătămată auzindu-i pe polițiștii vorbind că el dacă ajunge în curte nu se mai întoarce.

Acesta a susținut că a fost pus la pământ de G. M. și P., iar G. i-a dat cu spray lacrimogen în ochi, l-a întors cu mâinile la spate și l-a legat cu cătușe și a fost lovit de cei trei cu picioarele când era la pământ, după care l-au urcat în mașină și G. M. s-a așezat lângă el și l-a lovit cu pumnii și picioarele, în față stând șoferul și inc. P., mașina deplasându-se pe alt drum decât cel pe care veniseră polițiști.

A arătat că l-au dus la Secția de Poliție din Gălbinași, i-au luat telefonul din buzunar și au căutat în agendă asigurându-l pe partea vătămată că au și numărul de telefon al șefului de post.

A declarat că, pentru că nu vedea din cauza spray-ului lacrimogen, l-au udat cu apă și i-au udat și telefonul iar inc.G. a început să-l lovească cu un picior de masă spete și pe mâini, iar P. I. A. și șoferul l-au lovit cu picioarele cât era legat pe un scaun.

A arătat că au completat un proces-verbal prin care-l sancționau, că nu s-a legitimat și că atunci când i-au adus actul, l-au udat din nou (fiind urme și pe procesul-verbal pe care l-a contestat la Judecătoria Oltenița).

A mai arătat că l-au bătut o jumătate de oră, după care l-au scos în șosea spunându-i că i-au dat un avertisment și să ia procesul verbal și să meargă pe vale, pe scurtătură, ca să ajungă acasă.

Partea vătămată a declarat că inc.P. I. A. a oprit mașina în care era S. A. dar acesta a refuzat să-l ducă pe partea vătămată acasă, după care l-a oprit pe martorul R., căruia partea vătămată i-a spus că a fost bătut de polițiști, cerându-i să-l ducă la via pe care o are la marginea satului, unde a stat până la ora 21 și 20 de minute.

A declarat că a mers târâș spre casă, fiica sa nerecunoscându-l când a trecut pe lângă el, că acasă a aflat că familia se interesase de el la Poliție dar cei din tura lui G. M. nu le-au spus nimic, polițiștii din cealaltă tură venind acasă să-l vadă și afirmând că „cine o face să o tragă”.

A arătat că-și majorează pretențiile la 500 milioane lei vechi daune morale și 100 milioane lei vechi daune materiale, arătând că nu se împacă cu inculpații deoarece le-a cerut o sumă de bani și ei au refuzat să plătească.

A arătat partea vătămată că are mai multe litigii cu S. A. și nu este mulțumit de soluțiile date de neîncepere a urmăririi penale.

Au fost audiați martorii propuși prin rechizitoriu, după cum urmează:

Martorul P. N. a declarat că este vecin cu părțile și că, la data incidentului a auzit gălăgie pe stradă, că a ieșit și a văzut pe M. F. discutând cu trei polițiști, aceștia nepermițându-i părții vătămate să se ducă în casă să-și aducă buletinul de identitate.

A declarat că a văzut cum doi dintre polițiști (cel de al treilea fiind șoferul) l-au lovit pe partea vătămată încercând-l să-l încătușeze, că au pulverizat spray lacrimogen când partea vătămată a încercat să se ridice a doua oară, după care l-au încătușat și l-au urcat în mașina de poliție (martorul precizând că atunci când l-au pus jos prima oară, partea vătămată s-a ridicat cu toți cei trei de jos).

A mai arătat că, după ce i-au pulverizat spray-ul lacrimogen și iau aplicat loviturile, unul dintre polițiști s-a urcat cu genunchiul pe el iar celălalt i-a dat câțiva pumni în coastă cât partea vătămată se afla tot la pământ.

A declarat martorul că partea vătămată nu a ripostat și nu i-a lovit pe polițiști, că pe stradă nu mai era nimeni dar nu știe dacă vecinii au văzut ceva din curțile lor.

A arătat că autospeciala poliției nu s-a întors pe drumul pe care venise ci a luat-o pe vale și a trecut prin fața casei sale. Martorul a mai arătat că nu s-a aflat la poartă ci a observat totul peste ulucă și anume că inc.G. M. a continuat să-l lovească pe partea vătămată și în mașină.

Martorul a susținut că nu a auzit discuțiile dintre partea vătămată M. F. și S. M. dar că știe că între ei era un conflict mai vechi.

A mai declarat că i-a auzit pe toți polițiștii când spuneau părții vătămate că-l amendează cu 10 milioane și-l întrebau dacă să-i „mai dea ceva”, partea vătămată spunându-le că merge în casă să aducă actul de identitate.

Martorul a declarat că nu-i cunoștea pe polițiști, că nu a auzit pe partea vătămată înjurându-i pe aceștia, neputând preciza dacă partea vătămată era în stare de ebrietate, că nu a auzit pe partea vătămată cerând ajutor și că s-a pulverizat spray lacrimogen când partea vătămată s-a îndepărtat de polițiști, venind în spatele mașinii de poliție și a susținut că partea vătămată nu s-a opus încătușării, ținându-și mâinile la ochi, cazând lângă mașina de poliție.

Martorul N. G. și-a menținut declarațiile date în cauză, nemaiavând nimic de adăugat.

Martorul S. M. B. a declarat că, în seara producerii evenimentelor, s-a întâlnit cu partea vătămată, aflat în stare de ebrietate, acesta spunând că a fost agresat de polițiști (aceasta întâmplându-se în jurul orelor 21).

A arătat că nu a observat dacă partea vătămată avea urme de lovituri pe față și a susținut că i se pare normal ca partea vătămată să fie dusă la postul de poliție dacă nu-și dă datele de identificare.

A mai arătat că inculpații (colegii săi) nu i-au spus nimic despre încătușarea părții vătămate, dar că este normal ca o persoană să fie încătușată dacă se opune și nu-și dă datele de identificare.

Martorul a susținut că, atunci când a ajuns la domiciliul părții vătămate (ora 21) a văzut că acesta era agitat, că nu-și amintește să-i fi cerut datele de identificare dar că știe că un coleg de-al său i-a spus părții vătămate să meargă la medicul legist dacă a fost vreun coleg de-al lor.

Martorul M. G. și el polițist la Postul de Poliție Gălbinași) a declarat că a asistat la discuția dintre fiul părții vătămate cu colegii care-l aduseseră la secție pe partea vătămată M. F. și că inițial aceștia nu au recunoscut că l-au dus la post pe partea vătămată în după amiaza acelei zile.

A declarat că fiul părții vătămate a venit la Gălbinași însoțit de 4-5 persoane, cu două mașini, martorul apreciind că aceștia nu erau agresivi.

A mai declarat că l-a sfătuit pe partea vătămată să meargă la un consult medico-legal pentru că acesta i s-a plâns că a fost bătut.

Martorul M. Ș. B., menținându-și declarațiile date în cauză anterior, a arătat că nu este în relații de prietenie cu părțile și că în luna februarie 2013 a auzit în barul lui Lucică din apropierea gării din . afla împreună cu prietenul său S. D.) o discuție între partea vătămată și N. a lui G. (P. N.).

Martorul M. A. F. (fiul părții vătămate) a declarat că a purtat o discuție cu fiul lui P. N. în seara zilei de 16.07.2012 acesta relatându-i că a auzit cum partea vătămată a fost pus jos și încătușat de către cei trei polițiști, care i-au pulverizat spray lacrimogen și apoi l-au suit într-o mașină.

A arătat că P. N. i-a mai spus că tatăl său a văzut cum polițiștii l-au lovit pe partea vătămată M. F. și în mașina cu care a fost luat.

A declarat că în seara respectivă (orele 18,40-18,50) a mers la Secția de Poliție Gălbinași, unde a întrebat de tatăl său, inculpații spunându-i că partea vătămată nu a fost în ziua respectivă în sediul secției și îndrumându-l către Poliția Vasilați (precizând martorul că i-a rugat pe inculpați să sune la postul Vasilați să întrebe de partea vătămată, inculpații refuzând pe motivul că nu cunosc numărul de telefon.

Martorul a arătat că a mers la domiciliu unde mama sa reușise să afle că partea vătămată nu fusese la Postul de poliție Budești, după care s-au întors la Postul de poliție Gălbinași unde intraseră de serviciu alți polițiști, abia atunci aflând martorul că partea vătămată fusese sancționat contravențional în acea secție de poliție.

Martorul a precizat că polițiștii nou intrați de serviciu i-au însoțit cât l-au căutat pe partea vătămată prin baruri apoi i-au condus acasă unde l-au găsit pe tatăl său, era umflat la mâini și vânăt pe braț și avea pe piept urme de bocanci și leziuni în zona feței.

Acesta susține că polițiștii au văzut leziunile, tatăl său dezbrăcându-se să se le arate și a precizat că nu l-au sfătuit pe tatăl său să obțină Certificat medico-legal, doar i-au spus mamei martorului că „fiecare să plătească pentru ce a făcut”.

Martorul R. G. M., menținând declarațiile date în cauză, a declarat că nu cunoaște persoanele implicate în această cauză și că a dat declarații pentru că în vara anului 2012 a luat o persoană din stația de autobuz din Gălbinași (indică în sală pe partea vătămată) și a transportat-o până la Vasilați dar nu a văzut la partea vătămată urme de lovituri pe față sau pe corp și că acesta nu s-a plâns că l-ar durea ceva și nici că ar fi fost agresat de cineva, recomandându-se "Gagarin”.

A mai declarat că în seara respectivă, socrul său l-a întrebat la telefon dacă a luat pe cineva cu mașina și unde l-a lăsat, nediscutând nimic despre organele de poliție.

Martorul S. D. a declarat că-și amintește că a dat o declarație despre F. Gagarin și a relatat că era la un magazin din localitate împreună cu un prieten și beau o bere când a venit partea vătămată împreună cu un prieten la o bere și că l-a auzit pe partea vătămată afirmând că „îl face” el pe șeful de post de la Fundeni să plătească amenda (discuția având loc în februarie 2013).

A precizat că partea vătămată era împreună cu un bărbat pe care-l știe ca fiind „Geambașul”.

A declarat că nu știe nimic despre incidentul din vara anului 2012.

Martorul P. F. și-a menținut cele două declarații date în cauză arătând că este vecin cu partea vătămată și că-și amintește că în vara anului 2012 a venit de la serviciu și i-a spus tatăl său ce anume s-a întâmplat cu partea vătămată și că a venit poliția și că partea vătămată a fost bătut.

A arătat că tatăl său nu i-a spus cine l-a lovit pe partea vătămată, dar a zis de toți trei, pentru că nu-i cunoștea pe agresori.

A relatat că tatăl său i-a povestit că polițiștii i-au dat cu spray lacrimogen părții vătămate, l-au bătut, i-au pus cătușe și când au trecut prin poarta casei lor a văzut cum îl loveau în mașină, în spate, partea vătămată stând la mijloc și cei doi polițiști pe o parte și de alta a lui.

Martorul S. M., și-a menținut cele două declarații date anterior în cauză, a arătat că locuiește față în față cu partea vătămată și că în ziua respectivă a sunat la 112 pentru că partea vătămată împreună cu alt vecin se afla la șanț pe uliță și îl înjura pe martor.

A declarat că a venit echipajul oprind mașina în poartă și partea vătămată fiind în continuare pe uliță. A arătat că unul dintre inculpați l-a legitimat și a venit și partea vătămată spunând că el este persoana care-l înjură pe martor și atunci i-au cerut polițiștii să se legitimeze și el.

Nu a putut relata exact discuția părții vătămate cu polițistul care vroia să-l legitimeze bănuind că martorul a vrut să fugă de el în curte, moment în care unul dintre polițiști – inculpați l-a apucat de mână, au început să se îmbrâncească și unul dintre polițiști a căzut în șanț.

Martorul a arătat că a intervenit polițistul care-l legitimase pe el reușind astfel inculpații să-l încătușeze pe partea vătămată și să-l urce în mașina de poliție, întorcând mașina în poarta locuinței martorului și au plecat către secție, apreciind martorul că nu cunoșteau celălalt drum pe care puteau să iasă „pe vale”.

Martorul a declarat că nu a văzut pe niciunul dintre inculpați lovindu-l pe partea vătămată dar că l-a văzut pe partea vătămată rupând cămașa unuia dintre inculpați (toți inculpații fiind în uniformă).

A arătat că pe partea vătămată nu l-a văzut căzând la pământ, fiind încătușat cât era încă în picioare, partea vătămată opunând rezistență, dar fiind urcat în mașină.

A mai arătat că a auzit pe partea vătămată înjurându-i pe inculpați și amenințându-i că „are relații”.

A mai arătat că partea vătămată s-a întors acasă „pe picioare” în jurul orelor 22.

Martorul S. A. a declarat că a formulat plângere penală împotriva părții vătămate M. F. pentru infracțiunea de lovire dosarul aflându-se la P. de pe lângă Judecătoria Oltenița și că nu își vorbesc.

A declarat că despre incident a aflat de la mama sa și a arătat că l-a văzut pe partea vătămată pe la 18,30 lângă stația de autobuz, neștiind martorul însă despre evenimentele din ziua respectivă.

A mai declarat că nu a observat ca partea vătămată să aibă sânge pe față, dar că s-a gândit că acesta este băut, deoarece stătea în mijlocul șoselei și se clătina, astfel încât martorul a încetinit mașina, după care, văzând că este sub influența alcoolului și-a continuat drumul.

A declarat că a fost cercetat la plângerea părții vătămate pentru infracțiunea de violare de domiciliu, când avea 16 ani.

În ședința publică din 10 decembrie 2013 s-au formulat și dezbătut cererile de probatorii formulate de părți, fiind admise cererile așa cum au fost formulate (pentru inculpați proba cu acte în circumstanțiere și fotografii extrajudiciare ale locului faptei și pentru partea vătămată M. F., proba cu înscrisuri în dovedirea cererii de despăgubiri civile).

S. C. de Urgență „B. A.” București a depus acte în dovedirea cererii de despăgubiri civile .

Inculpații au depus la dosar caracterizări întocmite de șeful Secției 5 Poliția Rurală Gălbinași, caracterizări întocmite de primarul comunei Fundeni (pentru inc.G. M. F.) și acte de stare civilă, cum și un set de fotografii extrajudiciare.

Până la închiderea dezbaterilor (inclusiv după repunerea pe rol a cauzei) partea vătămată M. F. nu a administrat proba cu acte admisă de instanță.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 10.09.2012 a fost înregistrată sub nr. 303/VIII/1/2012 la P. de pe lângă Judecătoria Oltenița plângerea numitului M. F. din București împotriva agenților de poliție G. M.-F., C. G. și P. I.-A. pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. 3 Cod penal, constând în aceea că la data de 16.07.2012 petentul ar fi fost agresat de către agenții de poliție menționați atât cu prilejul ridicării din stradă și încătușării, cât și în sediul Secției de Poliție Gălbinași, producându-i-se vătămări corporale care au necesitat internarea acestuia la S. C. de Urgență B. A. București în perioada 17-23.07.2012, plângere ce a fost înaintată pentru competență de soluționare la P. de pe lângă Tribunalul Călărași, fiind înregistrată la data de 21.09.2012 sub nr. 468/P/2012.

Cu adresa nr._/03.10.2012, Inspectoratul de Poliție Județean Călărași - Serviciul Resurse Umane a comunicat faptul că agenții de poliție G. M.-F., C. G. și P. I.-A. fac parte din structurile poliției judiciare .

În raport de relațiile furnizate de IPJ Călărași organul de urmărire penală vizat și-a verificat competența și, în conformitate cu dispozițiile art.27al.2 și al.3 lit.a din Lg.218/2009 modificată prin Lg.281/2003, au înaintat dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, deoarece în cazul infracțiunii săvârșite de polițiști care au calitatea de organe de poliție judiciară, urmărirea penală se realizează de procuror și competența tribunalului de a soluționa cauza în fond face ca P. de pe lângă Tribunalul Călărași să aibă competența în această cauză.

Instanța de fond a mai constatat că prin rezoluția din data de 22.03.2013 (orele 14) dispusă în dosarul de urmărire penală 468/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași s-a dispus începerea urmăririi penale față de numiții G. M. F., C. G. și P. I. A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.250 al.3 C.p. cu aplicarea art.75 lit.a C.p., acțiunea penală fiind pusă în mișcare prin rechizitoriul cu care a fost sesizată instanța în prezenta cauză.

În baza probelor administrate la urmărirea penală și în faza de judecată, instanța de fond a reținut că, la data de 16.07.2012 orele 16,45, organele de poliție din cadrul Secției 5 din Poliția Rurală Gălbinași au fost sesizate prin intermediul apelului de urgență 112 de către numitul S. M. din . cu privire la faptul că în aceeași zi, vecinul său M. F. i-a adresat injurii și cuvinte jignitoare, la dosarul cauzei fiind atașată în copie fișa intervenției la eveniment. Din înscrisurile anexate la dosar, respectiv graficul cu planificarea serviciilor pentru luna iulie 2002 și adresa IPJ Călărași -Serviciul Resurse Umane a rezultat că la data de 16.07.2012 s-au aflat în serviciu la Secția 5 Poliție Rurală Gălbinași agenții de poliție G. M.-F., C. G. și P. I.-A., polițiști ca urmare a apelului de urgență 112 efectuat de către numitul S. M., s-au deplasat cu o autospecială la fața locului, l-au încătușat și ridicat din stradă pe partea vătămată M. F., l-au transportat la sediul Secției de poliție din Gălbinași și au întocmit pe numele acestuia procesul-verbal de contravenție . nr._.

Fiind audiat de procuror la data de 08.10.2012, în prezența apărătorului ales, cu privire la aspectele sesizate, numitul M. F. a detaliat modalitățile în care a fost agresat de cei trei polițiști, indicând violențele exercitate de fiecare agent de poliție prin raportare la celelalte activități efectuate de aceștia, respectiv redactarea procesului-verbal de contravenție și poziția ocupată de aceștia în autospeciala de poliție.

In sprijinul susținerilor sale, cu prilejul audierii la P. de pe lângă Tribunalul Călărași la data de 08.10.2012, numitul M. F. a depus la dosarul cauzei certificatul medico-legal nr. A_ /17.07.2012 eliberat de Institutul Național de Medicină Legală M. Minovici București la data de 05.10.2012, copia procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 16.07.2012 de agentul de poliție P. I. din cadrul IPJ Călărași Secția 5 Gălbinași, iar la data de 23.10.2012 numitul M. F. a formulat prin intermediul avocatului ales o cerere de probatorii, prin care a solicitat audierea martorilor P. F. din . A.-F., fiul persoanei vătămate, depunând și un set de fotografii privind leziunile suferite.

Din certificatul medico-legal nr. A_ eliberat de Institutul Național de Medicină Legală M. Minovici București la data de 05.10.2012 a rezultat că persoana vătămată M. F. a fost examinată medico-legal la data de 17.07.2012, iar cu prilejul examenului obiectiv, medicul legist a constatat următoarele leziuni corporale: 2 echimoze liniare de 5/0,1 cm frontal drept; echimoză neomogenă de 5/3 cm frontal drept; echimoză neomogenă genian drept cu hematom zigomatic de 3/3,5 cm; echimozare neomogenă genian stâng cu hematom zigomatic de 4/3,5 cm; echimoză pleoapă inferioară ochi stâng; echimoză de 2/1,5 cm buză superioară dreapta; 2 plăgi contuze de 0,5-0,6/0,1 cm buză superioară vestibular pe fond echimotic; plagă contuză de 1/0,1 cm buză inferioară pe fond echimotic vestibular; echimoză de 2/2,5 cm submentonier; plagă contuză de 0,8/0,1 cm acoperită de crustă hematică brună pe fond echimotic pavilion urechea dreaptă posterior; echimoză de 40/10-12 cm braț stâng extins toracic posterior; echimoză de 3/2 cm toracic anterior stâng; echimoză de 6/1 cm supraombilical; echimoză de 42/18-20 cm brat drept extins toracic posterior; 1/3 superioară braț drept lateral pansament îmbibat sanguinolent; 5 echimoze de 1-6/0,2 cm 1/3 inferioară antebraț drept anterior; placard excoriat de 3/2,5 cm genunchi stâng; echimozare și edemațiere față dorsală mâna dreaptă. De asemenea, în actul medico-legal se menționează că persoana vătămată a fost internată cu diagnosticul „Policontuzie prin agresiune. TCC minor. Contuzie toraco-pulmonară. Contuzie abdominală. Contuzie ambe brațe. Contuzie umăr. TCF", medicul legist concluzionând că numitul M. F. prezintă leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur, pot data din 16.07.2012 și necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale.

În raport de poziția constantă a inc. G. M. F. că partea vătămată a avut leziuni provocate prin cădere/rostogolire pe o suprafață acoperită cu piatră colțuroasă, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de INML cu obiectivele stabilite prin rechizitoriu din 18.12.2012 dispusă de procuror în dosarul 468/P/2012, solicitându-se răspuns la întrebarea dacă leziunile suferite de M. F. puteau fi produse prin cădere urmată de lovire de corp dur, respectiv prin rostogolirea voluntară a acestuia pe un plan dur neregulat (stradă pietruită) și să precizeze tipul obiectului vulnerant posibil a fi fost folosit în agresiune.

Raportul de expertiză medico-legală efectuată în baza actelor medico-legale și a expertizei obiective a părții vătămate (raport nr.A1/_/2012 din 11.02.2013) al INML M. Minovici București a concluzionat că: numitul M. F. a prezentat la data de 16.07.2012 leziuni traumatice (echimoze, excoriații, hematoame, plăgi).

Având în vedere topografia leziunilor faciale, morfologia lor și tipul de leziune, se opinează că acestea s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur.

Prin intensitatea mare de manifestare a leziunilor traumatice de la nivelul membrelor și toraco-abdominale, prin caracterul bilateral extins pe mai multe planuri(majoritatea fiind bilaterale în afara planurilor de lovire pasivă), asociată morfologiei lezionale, s-a opinat că cel mai probabil acestea s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur, fără a putea fi exclusă lovirea repetată de plan dur cu suprafață regulată, mare (neputând fi exclusă heteropropulsia).

S-a mai concluzionat că nu există elemente medico-legale care să susțină, cel puțin teoretic, căderea pe plan dur neregulat („stradă pietruită"), respectiv „rostogolirea" (ce nu poate genera, pe de o parte, lovirea pe mai multe planuri, situate în afara zonelor potențiale de impact, respectiv o forță de impact cu potențial de generare a unor leziuni traumatice cu intensitatea de manifestare din cazul de față).

S-a apreciat că leziunile de la nivelul genunchiului stâng s-au putut produce prin lovire de corp/plan dur, posibil în condițiile unei căderi de la același nivel.

Medicul legist a apreciat că nu există în documentația înaintată, precum nici în urma examenului medico-legal actual, suficiente elemente cu valoare criteriologică medico-legală sustenabile ale precizării obiectului vulnerant (pentru leziunile de lovire activă), apreciind că sunt necesare 8-9 zile de îngrijiri medicale, în accepțiune medico-legală și penală.

S-a răspuns că leziunile traumatice nu au pus în primejdie viața părții vătămate și nu au determinat infirmitate posttraumatică.

Cele două acte medico-legale au fost supuse avizării, prin avizul E_ din 26.09.2013 Comisia de Avizare și Control din cadrul INML „M. Minovici”București precizând că se aprobă ambele acte medico-legale emise de INML cu precizarea că majoritatea leziunilor s-au produs prin lovire activă fără a se putea exclude ca acele leziuni situate pe părțile proeminente ale corpului să se fi putut produce și prin cădere în dinamica altercației respective.

Constatările medicilor legiști, aprobate de comisia de avizare nu pot avea valoarea probatorie absolută (mai ales în condițiile în care nu se exclude posibilitatea existenței și a altui mecanism de producere decât lovirea activă) dar lămuresc aspecte pe care declarațiile părților și ale martorilor audiați în cauză le redau în moduri diferite.

Instanța de fond a apreciat, în funcție de conținutul raportului de expertiză medico-legală, că partea vătămată a fost agresat în ziua de 16.07.2013 dar și că unele dintre leziuni au fost autoprovocate în cădere/rostogolire pe plan dur, cu pietre ascuțite.

Cenzurând declarațiile martorilor aflați unii în relații de dușmănie, alții în relații de prietenie cu partea vătămată M. F., s-a putut reține că, după ora 16,45 în ziua de 16.07.203 pe . vătămată în . un echipaj format din trei lucrători de poliție de la Secția 5 Poliția Rurală Gălbinași (aceștia fiind inculpații G. M. F., C. G. și P. I. A.), răspunzând unui apel la numărul de urgență 112, făcut de martorul S. M., care a reclamat conduita vecinilor săi.

Din actele dosarului a rezultat că inculpații figurau de serviciu cu planificarea serviciului pe iulie 2012 în schimbul I, fiind direcționați către locul incidentului reclamat prin apelul 112.

S-a putut reține că, la solicitarea de legitimare, partea vătămată a avut o reacție nepotrivită, refuzând să-și declare datele de identificare și adresând injurii și cuvinte obscene lucrătorilor de poliție, care au încercat să-l încătușeze pentru a-l duce la postul de poliție.

A mai reținut că a avut loc o confruntare fizică între partea vătămată și inculpatul G. M. F., care a încercat să-l încătușeze, inițial folosind spray-ul lacrimogen. A considerat că este posibil ca partea vătămată să cadă la pământ/să se trântească la pământ, provocându-și leziuni în timpul în care se rostogolea pe sol, pe ..

Coroborând declarațiile martorilor oculari (unul fiind pe stradă, celălalt în curtea locuinței proprii și văzând evenimentele „peste o ulucă”) a reținut tribunalul că a fost nevoie de intervenția tuturor inculpaților pentru a-l încătușa pe partea vătămată, acest lucru întâmplându-se când M. F. era la pământ, cu fața în jos, agenții de poliție declarând că intervenția lor a fost energică (în condițiile în care M. F., la un moment dat, s-a prins cu mâinile de cracul pantalonului de uniformă al inculpatului C. G., rupându-l).

Deși au negat că i-au aplicat lovituri părții vătămate, inculpații au recunoscut că i-au forțat mâinile la spate ca să-l încătușeze.

Plecând spre Postul de Poliție Gălbinași, în mașina de poliție partea vătămată a stat pe bancheta din spate, alături de inculpatul G. M. F., în față stând șoferul inc.P. I. A. și inculpatul.C. G., această așezare punând sub semnul dubiului afirmațiile părții vătămate și ale martorului P. N., care au declarat că toți trei inculpații l-au bătut pe partea vătămată când se deplasau cu mașina de poliție către Gălbinași (singurul care ar fi putut face acest lucru fiind inc.G. M. F.).

Un al treilea episod în care partea vătămată a reclamat că ar fi fost agresat s-a derulat în sediul Secției 5 Poliția Gălbinași, unde partea vătămată a fost dus pentru legitimare și i s-a încheiat un proces verbal de contravenție, pentru tulburarea ordinii publice, inculpații negând însă că l-ar fi lovit în timpul petrecut în sediul poliției.

Despre leziunile faciale, în Raportul de expertiză medico-legală A1/_/2012 s-a precizat că, după tip și morfologie, acestea s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur.

Despre leziunile toraco-abdominale și ale membrelor (majoritatea fiind bilaterale) s-a apreciat că cel mai probabil s-au produs prin lovire repetată cu corp dur, nefiind exclusă lovirea repetată de plan dur cu fața neregulată, mare.

Medicul legist care a întocmit raportul de expertiză a precizat că în urma examenului medico-legal actual și din documente nu au rezultat elemente cu valoare criteriologică în sensul precizării obiectului vulnerabil, pentru leziunile de lovire activă.

În raport de cele de mai sus și de relatările martorilor cu privire la derularea și durata episodului de pe . Vasilați, instanța de fond a apreciat că și în sediul secției 5 Poliție Gălbinași s-au exercitat violențe asupra părții vătămate M. F. chiar dacă nu s-a putut reține realitatea acuzelor sale, că a fost bătut cu un picior de masă și legat.

Cum niciunul dintre inculpați nu a recunoscut exercitarea de violențe, dar toți au fost prezenți în apropierea părții vătămate de la momentul inițial până la plecarea acestuia din sediul Postului de Poliție Gălbinași, în mod corect s-a reținut vinovăția tuturor.

În conformitate cu dispozițiile art.250 al.3 C.p.p. constituie infracțiunea de purtare abuzivă fapta de lovire sau alte violențe săvârșite de un funcționar public în condițiile al.1 (în exercițiul atribuțiilor de serviciu).

Cum până la soluționarea cauzei în fond și după începerea cercetării judecătorești (Noul Cod penal) și cum normele prev. de art.5 din această lege sunt obligatorii, instanța de fond a recunoscut că și în Noul Cod penal se regăsește infracțiunea pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, potrivit art.296 al.2 CNP constituind infracțiunea de purtare abuzivă, amenințarea ori lovirea sau alte violențe, săvârșite în condițiile al.1 de către cel aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Și circumstanța agravantă comiterii faptei de către mai mulți inculpați prev. de art.75 al.1 C.p. cu corespondent în noua lege, în art.77 lit.a NCP, față de cele de mai sus dispunându-se schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații G. M.-F., C. G. și P. I.-A., din infracțiunea prev. de art.250 al.3 C.p. 1969 cu aplicarea art.75 lit.a C.p. 1969 în infracțiunea prev. de art.296 al.2 C.p. cu aplicarea art.77 lit.a C.p. (în acest scop dispunându-se repunerea pe rol și punerea în discuția părților schimbarea de încadrare juridică).

Instanța de fond a considerat că sunt prezente în speță trăsăturile esențiale ale infracțiunii, așa cum sunt definite în art.15 al.1 NCP și anume, faptele sunt prevăzute de legea penală, au fost săvârșite cu vinovăție, sunt nejustificate și imputabile inculpaților.

În cauză, s-a considerat că s-a dovedit existența faptei respectiv agresarea părții vătămate de către polițiștii inculpați aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu (partea vătămată fiindu-i provocate leziuni pentru a căror vindecare s-au estimat a fi necesare 8-9 zile îngrijiri medicale.

În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, instanța de fond a apreciat că vinovăția se poate reține în forma prev. de art.16 al.3 lit.b C.p., inculpații putând să prevadă rezultatul faptelor sale, pe care, deși nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui.

La dosar s-au depus în original și în copie rapoartele de folosire a forței întocmite de inculpați, însă procurorul a constatat că originalele conțin mai multe date decât copiile (bifele privind motivele folosirii forței) și a dispus prin același rechizitoriu disjungerea și trimiterea respectivelor acte către DGA – Serviciul jud.Anticorupție Călărași în vederea efectuării de cercetări sub aspectul infracțiunii prev. de art.288 C.p., așa încât la analiza probatoriului aceste acte nu au fost avute în vedere.

S-a mai depus la dosarul cauzei Dispoziția IGPR 643/2005 privind „Manualul de bune practici de intervenție pentru polițiștii de ordine publică” în raport de prevederile acestuia instanța de fond a apreciat că folosirea forței a fost justificată pentru ca inculpații să folosească spray-ul instant lacrimogen și să aplice cătușele, neavând însă nicio justificare lovirea activă a părții vătămate, urmare cărora s-au produs leziunile evaluate de medicii legiștii.

Revenind la definirea trăsăturilor esențiale ale infracțiunii s-a apreciat că fapta nu este justificată (în sensul absenței cauzelor justificative prevăzute în titlul II capitolul III C.p.).

Sub acest aspect, nu s-a putut reține existența cauzei reglementată de art.21 NCP, deoarece la îndeplinirea obligațiilor impuse de lege inculpaților în exercitarea atribuțiilor de serviciu, fapta ar fi fost justificată dacă se respectau condițiile și limitele prevăzute de aceasta, în speță nefiind îndeplinite aceste condiții, așa încât tribunalul a respins cererea de achitare formulată în baza art.16 lit.d C.p.p. (neexistând dovada vreunei cauze justificative sau de neimputabilitate).

În raport de cele analizate anterior, s-a constatat că cererea de achitare formulată în baza art.16 lit.a C.p.p. este nefondată, (probele demonstrând cu prisosință existența faptei), la fel și cererea de achitare formulată în baza art.16 lit.c C.p., din probe rezultând că există identitate între inculpații G. M. F.,C. G. și P. M. F. și autorii faptelor de purtare abuzivă.

Examenul tratamentului penal din cele două legi penale succesive arată că legea mai favorabilă, din perspectiva cuantumului pedepselor este vechiul Cod penal, situație în care condamnarea s-a pronunțat cu aplicarea dispozițiilor art.5 NCP, în baza textului incriminat din legea nouă.

În operațiunea de individualizare a pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.74 al.1 și art.74 al.2 C.p., stabilirea pedepsei făcându-se în raport de împrejurările și modul de comitere al faptelor, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite (în speță relațiile privind raporturile de serviciu) natura și gravitatea rezultatului produs, motivul și scopul, lipsa antecedentelor penale ale inculpaților dar și conduita după săvârșirea infracțiunii, nivelul de educație, dar și circumstanțele concrete în care a fost săvârșită fapta (respectiv atitudinea recalcitrantă a părții vătămate, a cărei conduită a fost reclamată de mai multe ori de vecini, necesitând intervenția lucrătorilor de poliție pentru restabilirea ordinii), instanța de fond a apreciat că pedeapsa amnezii penale este îndestulătoare aceasta fiind stabilită prin aplicarea art.5 al.1, în limitele prevăzute de vechiul cod penal.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor privind înlocuirea amenzii penale cu închisoare conform art.14 al.1 lit.d din Lg.187/2012 cu referite la art.163 indice 1 C.p. 1969.

Pe latură civilă, în baza art.397 cu referire la art.313 din Lg.95/2006 modificată a fost admisă cererea de despăgubiri civile formulată de S. de Urgență „B. A.” București și au fost obligați în solidar inculpații G. M.-F., C. G. și P. I.-A., toți în solidar cu partea responsabilă civilmente Inspectoratul de Poliție Județean Călărași, la plata sumei de 1547,80 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părți vătămate M. F..

În ceea ce privește cererea de despăgubiri civile a părții vătămate M. F. (așa cum a fost majorată la termenul din data de 11 februarie 2014 ) a fost admisă în parte, numai în ceea ce privește daunele morale la care au fost obligați să le achite inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente IPJ Călărași, în lipsa oricăror probe tribunalul a apreciat că partea vătămată trebuie să fie despăgubit pentru prejudiciul nepatrimonial produs prin faptele inculpaților, temeiul fiind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie (art.1349 cod civil și 1357 cod civil) pentru inculpați și răspunderea părții responsabile civilmente pentru fapta prepușilor săi în cazul IPJ Călărași (art.1373 cod civil).

Reluând constatarea că nu s-a administrat nicio probă pentru dovedirea cuantumului despăgubirilor (fiind admisă de instanță proba cu acte) tribunalul a stabilit întinderea prejudiciului nepatrimonial în raport de gravitatea leziunilor, de numărul de zile de spitalizare și de îngrijiri medicale stabilite prin actul medico-legal administrat în faza de urmărire penală.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpații G. M. F., C. G. și P. I. A. cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 05.06.2014, sub nr._ (_ ).

Ministerul Public a apreciat sentința penală pronunțată ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

Instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei deduse judecății fără a pune în discuția părților și reprezentantului parchetului acest lucru.

Din conținutul încheierii pronunțate la 25 martie 2014, când au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei nu rezultă - cum de altfel s-a întâmplat în realitate - punerea în discuție a oportunității schimbării încadrării juridice a faptei prevăzută în noul Cod penal.

Deoarece demersul instanței de a schimba încadrarea juridică fără a solicita punctul de vedere al părților prezente s-a finalizat cu pronunțarea unei sentințe în baza acestei încadrări juridice dispuse practic din oficiu de către instanță fără consultarea părților, hotărârea este lovită de nulitate, întrucât s-au încălcat dispozițiile imperative ale art. 386 alin. 1 C.p.p. conform cărora: „Dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare".

Chiar dacă în încheierea din 10.03.2014 de repunere pe rol a cauzei se menționează că motivele sunt exprimarea poziției inculpaților cu privire la „ stabilirea calificării juridice a faptelor... în raport de noile norme de drept penal material, dar și pentru ca inculpații să-și exprime ... disponibilitatea de a presta o activitate neremunerată în interesul comunității", în realitate la termenul din 25.03.2014 (fila 233) nu s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei, așa cum se poate verifica și înregistrarea audio.

În alt motiv este că instanța de fond a aplicat inculpaților pedeapsa amenzii penale fără a respecta criteriile de individualizare și de stabilire a cuantumului amenzii prin sistemul a zilelor-amendă, respectiv fără a respecta dispozițiile imperative ale art. 61 Cp.

Astfel, „Cuantumul amenzii se stabilește prin sistemul zilelor amendă... Instanța stabilește numărul zilelor-amendă potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabilește ținând seama de situația materială a condamnatului și de obligațiile legale ale condamnatului față de persoanele aflate în întreținerea sa... Fracțiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei se aplică limitelor speciale ale zilelor-amendă prevăzute în alin. 4 (n.n. al. 4 lit. b) 120 și 240 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani".

Din considerentele sentinței nu a rezultat această etapă de stabilire a numărului de zile-amendă și nici suma corespunzătoare unei zile-amendă, rezultând că pedeapsa a fost aplicată arbitrar, cu nesocotirea dispozițiilor imperative mai sus arătate.

Ministerul Public apreciază că instanța de fond a efectuat și o individualizare greșită a pedepsei aplicate inculpaților pentru fapta comisă, ignorând cu desăvârșire existența (și aplicarea la încadrarea juridică) a circumstanțelor agravante prevăzute de art. 77 lit. a Cp. - respectiv săvârșirea faptei de 3 persoane împreună -, situație care impunea aplicarea unei pedepse ferme, orientate către maximul special, cu atât mai mult cu cât autorii infracțiunii erau polițiști obligați să aplice și să respecte în primul rând ei legea.

În mod netemeinic în procesul de individualizare a pedepsei aplicate, deși instanța de fond a reținut la încadrarea juridică noile norme penale și la stabilirea pedepsei amenzii a avut în vedere „ criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 alin. 1 și art. 74 alin. 2 Cp., stabilirea pedepsei făcându-se în raport de împrejurările și modul de comitere al faptelor, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite (în speță relațiile privind raporturile de serviciu) natura și gravitatea rezultatului produs, motivul și scopul, lipsa antecedentelor penale ale inculpaților dar și conduita după săvârșirea infracțiunii, nivelul de educație", a aplicat amenda penală, ignorând total circumstanțele agravante legale aplicate celor trei inculpați, care impuneau cu necesitate pedeapsa închisorii.

Mai mult decât atât, în expunerea de motive instanța a reținut atitudinea inculpaților de negare a comiterii agresiunilor asupra părții vătămate, subliniind că „în mod corect s-a reținut vinovăția tuturor", aspect rezultat din declarațiile martorului ocular, victimei, din actele medicale ale acesteia și din coroborarea întregului material probatoriu (conform argumentelor de la fila 241 - 242).

De asemenea, instanța de fond nu a făcut nicio referire la atitudinea inculpaților imediat după comiterea faptelor când, de față cu membrii familiei victimei care o căutau și de față cu agenții de poliție Măgeanu G., S. M. B. și jandarmul N. G., cei trei inculpați au negat vehement că partea vătămată M. F. ar fi fost prezent în Postul de Poliție Gălbinași, acest lucru determinând pe cei din schimbul II de serviciu de la acest post să meargă împreună cu fiul victimei în căutarea acesteia.

Actele medico-legale existente la dosarul cauzei confirmă la rândul lor agresivitatea deosebită cu care cei trei inculpați au acționat asupra victimei: „topografia leziunilor faciale, morfologia lor și tipul de leziune...prin lovire repetată cu corp dur... intensitatea mare de manifestare a leziunilor traumatice de la nivelul membrelor și toraco-abdominale, prin caracterul bilateral extins pe mai multe planuri... prin lovire repetată cu corp dur".

Din aceste considerente se impune cu necesitate aplicarea pedepsei închisorii cu executare în regim de detenție pentru fiecare inculpat în parte, iar ca modalitate de executare P. a apreciat că detenția este oportună, în raport de periculozitatea manifestată în concret de către inculpați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, de valorile sociale lezate, de urmările socialmente periculoase ale faptelor lor și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni similare.

Față de cele expuse mai sus în baza art. 424 pct. 2 C.p.p., a solicitat desființarea sentinței instanței de fond și admiterea apelului pentru motivele invocate.

Inculpații G. M. F., C. G. și P. I. A. au formulat apel împotriva sentinței penale nr. 46/28.03.2014, pronunțata de Tribunalul Călărași criticând-o pe motive de netemeinicie si nelegalitate.

Primul motiv de apel este ca, in conformitate cu dispozițiile Deciziei nr. 265/6 mai 2014, a Curții Constituționale, publicata in Monitorul oficial nr. 372 la data de 20 mai 2014, consideră că, legea penala mai favorabila este legea veche, urmând ca încadrarea juridică sa nu fie schimbata/calificata.

Instanța de fond, fără a motiva în fapt si drept, și fără a pune în discuția părților schimbarea de încadrare juridică, a dispus încadrarea juridică, conform art. 386 alin.l Cpp din infracțiunea prevăzuta de art. 250 alin.3 Cp cu aplicarea art. 75 lit.a Cp în infracțiunea prevăzuta de art. 296 alin.2 Cp cu aplicarea art.77 lit.a Cp.

În mod greșit a reținut instanța că, repunerea pe rol a cauzei s-a datorat punerii in discuție a noii încadrări juridice, ci pentru a se da posibilitatea inculpaților a fi audiați cu privire la opțiunea de a presta munca in folosul comunității, obligatoriu, odată cu . noului cod penal.

Al doilea motiv de apel se refera la nemotivarea în fapt a sentinței atacate, in sensul că in mod lapidar s-a motivat neanalizându-se nici măcar notele scrise ale apărătorilor, care conțineau date exacte alte spetei deduse judecații.

Motivarea Tribunalului se restrânge pe parcursul a doua pagini, însa nu s-a stabilit in mod corect situația de fapt.

Prima chestiune pe care tribunalul a apreciat-o este ca, a reținut conform raportului de expertiza ca, leziunile părții vătămate au fost produse cu certitudine in data de 16.07.2013 si ca, unele dintre aceste leziuni constatate prin actul medico-legal au fost autoprovocate în cadere/rostogolire pe plan dur, cu pietre ascuțite.

În mod cert aceasta varianta este veridica, in sensul ca leziunile nu au fost contestate de către apelanți, existând si un zvon public ca partea vătămata s-ar fi bătut in . al sau si mai ales ca nu exista dovada ca leziunile respective au fost produse de acțiunea celor trei polițiști.

Instanța de fond a reținut ca partea vătămata a avut o reacție nepotrivita, insa nu a explicat-o si a lăsat la libera interpretare ce înseamnă acest lucru, nemotivând că de fapt partea vătămata intenționa să fuga in curte, pentru a scapă de organele de politie.

In mod cert, partea vătămata s-a opus, si s-a făcut dovada in acest sens(declarațiile celor trei inculpați si a martorului S. M.), motiv pentru care s-a acționat în consecința, insa opoziția a fost vehementa, degenerând si fiind nevoie ca organele de politie sa folosească in mod gradual forța.

In mod cert, un alt motiv de apel a fost reținerea contrar întregului material probator, a situației de fapt, expusa de inculpați, parte vătămata si chiar martorul părții vătămate P. N., precum si martorul S. M., care cu toții au confirmat ca, in autospeciala de politie C. G., conducea, scaunul dreapta fata era ocupat de G. M. F. si locurile din spate erau ocupate de partea vătămata, aflat in spatele șoferului si Pasarelu I. A..

O altă critică adusă sentinței atacate este tratarea formei de vinovăție, pe care instanța a calificat-o ca fiind intenție indirectă, însă în situația de față în cadrul infracțiunii de purtare abuzivă, discutând fără echivoc de intenția directă, necomportând o altă discuție.

Solicită instanței admiterea apelului, să se dispună achitarea lor și să li se aplice o sancțiune administrativă așa cum au solicitat la fondul cauzei.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, în raport de criticile formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept în temeiul dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.p.p.,Curtea apreciază apelurile ca fiind fondate pentru considerentele următoare:

Sub un prim aspect, Curtea observă că prima instanță a reținut corespunzător situația de fapt, în baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată.

La rândul său, analizând probele de la dosar, Curtea reține că în fapt, în esență, la data de 16.07.2012 orele 16,45, organele de poliție din cadrul Secției 5 din Poliția Rurală Gălbinași au fost sesizate prin intermediul apelului de urgență 112 de către numitul S. M. din . cu privire la faptul că în aceeași zi, vecinul său M. F. i-a adresat injurii și cuvinte jignitoare, la dosarul cauzei fiind atașată în copie fișa intervenției la eveniment. Din înscrisurile anexate la dosar, respectiv graficul cu planificarea serviciilor pentru luna iulie 2002 și adresa IPJ Călărași -Serviciul Resurse Umane a rezultat că la data de 16.07.2012 s-au aflat în serviciu la Secția 5 Poliție Rurală Gălbinași agenții de poliție G. M.-F., C. G. și P. I.-A., polițiști ca urmare a apelului de urgență 112 efectuat de către numitul S. M., s-au deplasat cu o autospecială la fața locului, l-au încătușat și ridicat din stradă pe partea vătămată M. F., l-au transportat la sediul Secției de poliție din Gălbinași și au întocmit pe numele acestuia procesul-verbal de contravenție . nr._.

În timp ce se aflau la sediul poliției, toți cei trei inculpați au aplicat mai multe lovituri părții civile M. F., cel mai probabil folosind pumnii și picioarele ori un corp dur, în zona feței, toracelui, abdomenului și mâinilor.

Ulterior, inculpații i-au permis părții civile să plece cu autoturismul martorului R. G. M., care a lăsat-o lângă un câmp.

Partea civilă a rămas câteva ore la locul respectiv, fiind de altfel sub influența băuturilor alcoolice la momentul la care a fost ridicat de polițiști și ușor dezorientat în urma agresiunii suferite.

Între timp, partea civilă a fost căutată de membrii ai familiei și de polițiștii din schimbul 2, fără a fi găsită.

Ulterior, partea civilă a ajuns la domiciliu singură, iar în prezența martorilor N. G., S. M.-B. și M. G. (ultimii doi fiind polițiști), a arătat că a fost lovită de către cei trei inculpați.

În raport de poziția constantă a inculpatului G. M. F. că partea vătămată a avut leziuni provocate prin cădere/rostogolire pe o suprafață acoperită cu piatră colțuroasă, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de INML cu obiectivele stabilite prin rechizitoriu din 18.12.2012 dispusă de procuror în dosarul 468/P/2012, solicitându-se răspuns la întrebarea dacă leziunile suferite de M. F. puteau fi produse prin cădere urmată de lovire de corp dur, respectiv prin rostogolirea voluntară a acestuia pe un plan dur neregulat (stradă pietruită) și să precizeze tipul obiectului vulnerant posibil a fi fost folosit în agresiune.

Având în vedere topografia leziunilor faciale, morfologia lor și tipul de leziune, se opinează că acestea s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur.

S-a apreciat că leziunile de la nivelul genunchiului stâng s-au putut produce prin lovire de corp/plan dur, posibil în condițiile unei căderi de la același nivel.

Cei 3 inculpați au negat constant, în declarațiile date, comiterea infracțiunii de purtare abuzivă, arătând în esență că la data respectivă l-au ridicat pe M. F. care a devenit agresiv și s-a opus legitimării, provocându-și singur anumite leziuni, iar ulterior l-au condus la sediul poliției, fără a-l mai lovi în vreun moment, i-au aplicat o amendă și i-au permis să plece; au mai învederat inculpații ideea că partea civilă ar fi fost bătută de alte persoane, în acea seară.

Curtea reține situația de fapt descrisă anterior coroborând mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv declarațiile părții civile și ale martorilor, precum și actele medicale depuse la dosar.

Astfel, partea civilă arătat constant că a fost ridicată din fața locuinței de către inculpați, care l-au condus la sediul poliției unde l-au lovit. Curtea observă că, totuși, declarația părții civile conține unele elemente cu aspect de exagerare, respectiv că a fost lovit și în interiorul autoturismului poliției, împrejurare ce nu este dovedită, ori că a fost obligat să cânte la sediul poliției.

Martorul P. N. a arătat că a observat momentul când partea civilă a fost ridicată de polițiști, relevând că inculpații au dat dovadă de agresivitate față de M. F. încă de la acel moment.

Curtea apreciază, în acord cu prima instanță, că declarația martorului R. G.-M. (persoana care a transportat partea civilă de la sediul poliției până la locul unde a stat câteva ore) nu poate fi reținută ca exprimând adevărul, aceasta cuprinzând numeroase neconcordanțe, explicabile prin împrejurarea că acesta a semnat declarații ce nu îi aparțineau în cadrul procedurii verificărilor efectuate de IPJ Călărași-C. Control Intern, ce au stat la baza soluției date în cauză, în sensul că aspectele sesizate nu se confirmă; modalitatea în care s-a efectuat cercetarea respectivă face obiectul unui alt dosar penal, de altfel, având ca obiect comiterea unor infracțiuni de fals. De altfel, Curtea observă că în declarația dată martorul nu relevă aspecte importante în cauză, întrucât a arătat că nu a observat ca partea civilă să prezinte leziuni la momentul la care a transportat-o cu autoturismul și aceasta nu i-a spus că ar fi fost lovit de polițiști (declarație din care nu rezultă nici un element relevant, practic).

Curtea ține seama și de declarațiile martorilor N. G., S. M.-B. și M. G., care au arătat că în prezența lor partea civilă, după ce a ajuns la domiciliu, a arătat că a fost lovită de toți cei trei inculpați; totodată, aceeași martori au arătat că inițial inculpații au negat împrejurarea că partea civilă s-ar fi aflat la sediul postului de poliție în cursul acelei zile, în prezența membrilor familiei părții civile. În același sens sunt și declarațiile martorului M. A.-F., fiul părții civile, care a arătat că în ziua respectivă l-a căutat pe tatăl său, despre care aflase că fusese ridicat de polițiști; ulterior, l-a căutat împreună cu un echipaj al poliției, din care făceau parte cei trei martori sus-menționați, fără a-l găsi. La un moment dat, martorul a fost sunat de mama acestuia, care i-a comunicat că partea civilă ajunsese la domiciliu; în prezența sa și a celor trei martori, partea civilă a declarat că fusese bătut de cei trei inculpați. Totodată, martorul a arătat că tatăl său era umflat în zona feței din cauza loviturilor primite, iar pe corp prezenta numeroase urme de violență.

Curtea constată că nu sunt relevante declarațiile martorilor propuși de inculpați, în sensul că l-ar fi auzit pe M. F. spunând că se va răzbuna pe polițiștii care i-au aplicat amenda contravențională. Chiar dacă aceste declarații ar fi corespunzătoare adevărului, aceasta nu constituie o probă a nevinovăției inculpaților, ci cel mult reprezintă conduita subiectivă a părții civile, nemulțumită că a fost supusă unei agresiuni fizice din partea inculpaților.

Curtea are în vedere și actele medicale depuse la dosarul cauzei, din care rezultă clar că leziunile faciale prezentate de partea civilă, precum și cele mai multe leziuni toraco-abdominale și cele de pe membre au fost produse prin lovire cu corp dur; s-a arătat că o parte din leziuni putea fi produse și prin lovire de corp dur. Ca atare, este evident că victima a fost lovită intenționat în mod repetat, o parte din leziuni fiind produse și în momentul ridicării părții civile de către inculpați; concluzia ce se desprinde este că majoritatea leziunilor prezentate de partea civilă au fost produse prin lovire repetată cu corp dur.

Prin urmare, Curtea observă că, practic, partea civilă a intrat în custodia organelor de poliție fără a prezenta leziuni (aspect confirmat chiar de inculpați) și a plecat de la sediul poliției prezentând numeroase leziuni rezultate în urma lovirii active, cu corp dur. Nu există nicio probă că partea civilă ar fi fost lovită în aceeași seară de către alte persoane, astfel cum au arătat cei trei inculpați. Dimpotrivă, probele administrate pun în lumină, fără dubiu, faptul că partea civilă a fost lovită în mod repetate de cei trei inculpați, în incinta sediului poliției. În acest sens, Curtea mai constată că nu are nicio relevanță împrejurarea că partea civilă ar fi avut la momentul încătușării un comportament violent față de inculpați, lovirea repetată a acesteia ulterior momentului respectiv nefiind justificată de nicio împrejurare.

Faptele fiecăruia dintre inculpații G. M. F., C. G. și P. I. A., descrise anterior, întrunesc elementele constitutive ale câte unei infracțiuni de purtare abuzivă, prevăzută de art.250 al.3 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.75 al.1 lit.a Cod penal din 1969.

Curtea observă că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul Cod penal. Din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile, potrivit art.5 Cod penal, Curtea observă că sunt mai favorabile prevederile legii penale în vigoare la data comiterii faptelor pentru fiecare dintre cei trei inculpați. Astfel, Curtea are în vedere faptul că purtarea abuzivă în varianta descrisă anterior este prevăzută de art. 296 al.2 Cod penal raporta la art.193 al.2 Cod penal în vigoare, limitele pedepsei închisorii (ce se impune a fi aplicată, pentru motivele ce se vor arăta mai jos) fiind mult mai mari decât cele prevăzute de art.250 al.3 Cod penal din 1969.

Ca atare, Curtea va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina fiecărui inculpat, din infracțiunea prevăzută de art.296 al.2 Cod penal cu aplicarea art.77 lit.a Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.250 al.3 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.75 al.1 lit.a Cod penal din 1969, apelurile inculpaților fiind fondate sub acest aspect.

În privința individualizării juridice a pedepselor aplicate fiecărui inculpat, Curtea constată că este fondat apelul Ministerului Public.

Astfel, Curtea apreciază că prima instanță nu a aplicat corespunzător dispozițiile art.72 Cod penal din 1969, nefiind justificată aplicarea pedepsei amenzii penale față de inculpați.

Instanța de control constată că inculpații au comis infracțiuni cu grad relativ ridicat de pericol social, lovind în mod repetat partea civilă ce se afla în custodia lor, fără a fi în măsură să se apere, aceasta suferind numeroase leziuni în aproape toate regiunile corpului. Împrejurarea că inculpații erau polițiști, persoane chemate în primul rând să asigure respectarea legii, a ordinii publice și protejarea integrității corporale a persoanelor fizice imprimă un caracter și mai grav faptelor comise de către aceștia, aducând atingere și relațiilor sociale legate de corecta îndeplinire a atribuțiunilor de serviciu de către organele de ordine. Totodată, Curtea observă că inculpații au avut o atitudine de desconsiderare totală a victimei lovite, în condițiile în care inițial au arătat membrilor familiei, care căutau partea civilă, că M. F. nici măcar nu se aflase la postul de poliție la acea dată, determinându-i pe aceștia să plece în căutarea victimei, însoțiți de un alt echipaj de poliție.

Curtea ține seama și de atitudine nesinceră de care au dat dovadă inculpații, aceștia negând constant comiterea faptei și încercând să denatureze rezultatul cercetărilor, în ciuda faptului că existau probe din care rezulta fără dubiu vinovăția lor.

Prin urmare (fapta prezentând în mod evident gradul de pericol social al unei infracțiuni, contrar afirmațiilor inculpaților), Curtea apreciază că pentru fiecare inculpat se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea în cuantum mediu, respectiv câte 1 an și 6 luni închisoare pentru fiecare inculpat.

Contrar celor învederate de Ministerul Public, Curtea apreciază că nu se impune ca pedeapsa aplicată fiecărui inculpat să fie executată efectiv.

Astfel, Curtea apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art.81 și următoarele Cod penal din 1969 pentru a se dispune suspendarea condiționată a pedepselor aplicate inculpaților. Curtea are în vedere că niciunul dintre inculpați nu are antecedente penale, precum și faptul că din înscrisurile în circumstanțiere depuse rezultă că aceștia au avut în rest o atitudine corectă în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Prin urmare, Curtea apreciază că scopul pedepsei, prevenirea săvârșirii altor infracțiuni, poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei de către inculpații G. M. F., C. G. și P. I. A., aplicarea condamnării constituind un avertisment suficient de serios pentru aceștia; oricum, aceștia nu vor mai ocupa funcția de polițist, în exercițiul căreia au comis faptele sus-menționate.

În privința laturii civile, Curtea constată că prima instanță a acordat în mod corect despăgubiri morale atât părții civile M. F., ținând seama de impactul negativ produs asupra sa prin . suferită din partea organelor de ordine, precum și despăgubiri către spitalul unde a primit îngrijiri medicale victima, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege în acest sens.

Față de cele reținute, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpații G. M. F., C. G. și P. I. A., va desființa în parte sentința penală nr.46/28.03.2014 a Tribunalului Călărași și, rejudecând, va proceda conform celor arătate mai sus.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art.275 al.3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpații G. M. F., C. G. și P. I. A..

Desființează în parte sentința penală nr.46/28.03.2014 a Tribunalului Călărași și, rejudecând, în baza art. 5 C.pen:

În baza art. 386 alin. 1 C.p.p. schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina fiecărui inculpat, din infracțiunea prevăzută de art.296 al.2 Cod penal cu aplicarea art.77 lit.a Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.250 al.3 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.75 al.1 lit.a Cod penal din 1969.

Condamnă pe inculpatul G. M. F. pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, prev. de art.250 al.3 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.75 al.1 lit.a Cod penal din 1969 și cu aplic.art.5 Cod penal, faptă din 16.07.2012, la pedeapsa de 1(un) an și 6 (șase) luni închisoare.

Cu aplic. art. 71 și 64 lit. a și b Cod penal din 1969, cu excepția dreptului de a alege, prev. de art. 64 al.1 lit. a Cod penal din 1969.

În baza art.81 și 82 Cod penal din 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 3 ani și 6 luni, termen de încercare.

În baza art. 71 al.5 Cod penal din 1969 suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de mai sus.

Atrage atenția inculpatului asupra disp.art.83 și 84 Cod penal din 1969 privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare sau al neîndeplinirii obligațiilor civile din prezenta hotărâre până la expirarea acestui termen.

Condamnă pe inculpatul C. G. pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, prev. de art.250 al.3 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.75 al.1 lit.a Cod penal din 1969 și cu aplic.art.5 Cod penal, faptă din 16.07.2012, la pedeapsa de 1(un) an și 6 (șase) luni închisoare.

Cu aplic. art. 71 și 64 lit. a și b Cod penal din 1969, cu excepția dreptului de a alege, prev. de art. 64 al.1 lit. a Cod penal din 1969.

În baza art.81 și 82 Cod penal din 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 3 ani și 6 luni, termen de încercare.

În baza art. 71 al.5 Cod penal din 1969 suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de mai sus.

Condamnă pe inculpatul P. I. A. pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, prev. de art.250 al.3 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.75 al.1 lit.a Cod penal din 1969 și cu aplic.art.5 Cod penal, faptă din 16.07.2012, la pedeapsa de 1(un) an și 6 (șase) luni închisoare.

Cu aplic. art. 71 și 64 lit. a și b Cod penal din 1969, cu excepția dreptului de a alege, prev. de art. 64 al.1 lit. a Cod penal din 1969.

În baza art.81 și 82 Cod penal din 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 3 ani și 6 luni, termen de încercare.

În baza art. 71 al.5 Cod penal din 1969 suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de mai sus.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art.275 al.3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 30.09.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

B. F. V. L. C.-N.

GREFIER,

T. S.

Red.B.F.V.

Dact.BFV/EA-2 ex19.11.2014

T.Călărași .- jud.R.R.

← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340...		Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr.... →

Purtarea abuzivă. Art.296 NCP. Decizia nr. 1078/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Purtarea abuzivă. Art.296 NCP. Decizia nr. 1078/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI