Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1411/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1411/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-08-2013 în dosarul nr. 1411/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1411
Ședința publică din data de 2 august 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: B. L.
JUDECĂTOR: P. DUMITRIȚA
JUDECĂTOR: N. A.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror N. M..
Pe rol, se află cauza penală având ca obiect judecarea recursului declarat de inculpatul A. C.împotriva Sentinței penale nr.420 din data de 16.05.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat A. C., personal, aflat în stare de deținere și asistat de apărător din oficiu, avocat A. C., în baza delegației nr._ din data de 26.06.2013 aflată la fila 10 din dosar, lipsă fiind intimata-parte vătămată N. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind cereri prealabile de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat A. C. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând, redozarea pedepsei, dând o mai mare eficiență dispozițiilor art.74 lit.c Cp, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv are 2 copii minori în întreținere.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului, ca nefondat. Precizează că instanța de fond a avut în vedere la aplicarea pedepsei de 2 ani și 6 luni pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, atât circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, care așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, acesta este recidivist.
Recurentul inculpat A. C., personal, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său din oficiu.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.420 din data de 16.05.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în baza art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit. e Cod penal, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal și art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul A. C. [fiul lui G. și L., născut la data de 25.06.1988 în București, sectorul 6, cu domiciliul în București, ., sector 3, CNP_, cetățean român, studii 6 clase, fără ocupație, recidivist, în prezent aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Rahova], la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II a) și b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 24.03.2013 la zi, iar în baza art. 350 alin.1 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului A. C., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 46/25.03.2013 emis de Judecătoria Sectorului 6 București.
S-a constatat că persoana vătămată N. V. nu s-a constituit parte civilă și nu a participat în calitate de parte vătămată în cauză.
În baza art.191 al.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 24.03.2013, în jurul orei 13:00, în timp ce urca scările pietonale de acces în parcarea Complexului Comercial Carrefour Orhideea din București, Splaiul Independenței, nr. 210, Sector 6, profitând de neatenția părții vătămate N. V., i-a sustras din geanta personală un portofel în care se găsea suma de 162 lei, carduri bancare, carduri de fidelitate și alte înscrisuri fără valoare juridică.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită, pe baza mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală, respectiv: procesul verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare (procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante și planșa fotografică aferentă, plângerea și declarația persoanei vătămate N. V., declarații olograf martori D. B. și lonescu M. declarație făptuitor); declarații martori D. B. și I. M.; declarații inculpat.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului A. C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal - art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal.
Având în vedere mențiunile cuprinse în fișa de cazier judiciar a inculpatului, instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză în stare de recidivă postexecutorie, față de împrejurarea că, prin sentința penală nr.1273/24.06.2009 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la 1 an și 10 luni închisoare cu executare; la data de 05.05.2010 acesta a fost liberat condiționat din executarea pedepsei mai sus menționate, rămânându-i de executat un rest de 199 de zile; față de data liberării condiționate, restul de pedeapsă rămas neexecutat, precum și data comiterii infracțiunii care face obiectul prezentei cauze, s-a constatat că la data săvârșirii acestei din urmă infracțiuni, pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare cu executare aplicată prin sentința penală nr. 1273/24.06.2009 a Judecătoriei Sectorului 4 București era considerată ca executată conform art. 61 alin. 1 teza I Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei, judecătorul fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite (infracțiune contra patrimoniului, săvârșită în loc public), precum și persoana inculpatului (atitudinea antisocială recurentă a inculpatului, acesta dovedind perseverență și specializare infracțională, săvârșind prezenta faptă în stare de recidivă postexecutorie).
Instanța fondului a dat eficiență atitudinii inculpatului atât din faza de urmărire penală cât și din faza de judecată, de recunoaștere a săvârșirii faptei, astfel încât s-a făcut aplicarea prevederilor art. 3201 alin. 7 Cod pr.penală, stabilind condamnarea inculpatului, care a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. Așadar, pedeapsa a fost stabilită având în vedere noile limite rezultate prevăzute pentru infracțiunea de furt calificat, adică închisoarea între 2 ani și 10 ani.
Trecând la soluționarea laturii civile a cauzei, instanța fondului a constatat că persoana vătămată N. V. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul creat fiind reparat integral prin restituire, iar aceasta nu a participat în calitate de parte vătămată în cauză.
Împotriva acestei soluții, în termen legal (24 mai 2013, data comunicării), a promovat recurs inculpatul A. C., fără a arăta în scris motivele de nemulțumire.
În dezbaterile orale, recurentul, prin apărător desemnat din oficiu, a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, prin aceea că se poateda o mai mare eficiență dispozițiilor art.74 lit.c Cp, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv că are 2 copii minori în întreținere.
Analizând sentința penală atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivul anterior menționat, precum și din oficiu, conform art.3856 alin.ultim din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei deduse judecății, Curtea constată că recursul cu care a fost sesizată este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că instanța de fond a stabilit temeinic situația de fapt și împrejurările comiterii acesteia, reținând că inculpatul (recurent în speță) a comis infracțiunea de furt, astfel cum a fost trimis în judecată.
Vinovăția inculpatului a fost stabilită - cu certitudine și fără echivoc – pe baza probelor administrate la urmărirea penală, astfel cum au fost însușite de inculpat, în procedura prevăzută de art.3201 Cod procedură penală, nerezultând împrejurări care să conducă la existența vreunei cauze care să înlăture caracterul penal al faptei ori a lipsei de pericol social corespunzător infracțiunii.
Referitor la cazul de casare prevăzut de art.3859 pct.14 Cod procedură penală, invocat de inculpat, prin apărătorul desemnat din oficiu, Curtea reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Sancțiunile de drept penal se aplică pentru restabilirea ordinii de drept încălcate, constrângerea și reeducarea infractorului, context în care, instanțele – procedând la individualizarea pedepsei – operațiune, de altfel, extrem de complexă, adaptează pedeapsa la nevoile de apărare socială, în raport cu gravitatea abstractă (sau concretă) a faptei, cât și cu periculozitatea infractorului, pentru a asigura îndeplinirea funcțiilor și scopului respectivei pedepse.
Pornind de la aceste repere – expres consacrate de dispozițiile art.72 Cod penal coroborate cu dispozițiile art.52 Cod penal – instanța care a judecat fondul cauzei a realizat o justă individualizare a sancțiunii aplicate inculpatului A. C., pedeapsa pe care acesta urmează să o execute - în cuantum și modalitate de executare - reflectând atât gradul de pericol social al faptei, cât și periculozitatea inculpatului corespunzător datelor personale ale acestuia, care a săvârșit infracțiunea în condițiile stării de recidivă postexecutorie, prev.de art.37 lit.b Cod penal.
Chiar și în aceste condiții, inculpatului (recurent în speță) i-a fost aplicată o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, clemența manifestată de instanța de fond fiind evidentă și datorându-se atitudinii procesuale a inculpatului, astfel că nu se justifică o reducere a cuantumului de pedeapsă.
În raport cu împrejurările anterior menționate, Curtea constată că în cauză nu există niciun fel de împrejurări care să poată fi valorificate drept argumente care să justifice coborârea cuantumului pedepsei sub limita stabilită, iar probele certe de vinovăție îl încriminează pe inculpat, dincolo de orice îndoială, drept autor al faptei deduse judecății.
În plus, chiar dacă astfel de elemente ar exista, ele nu pot fi evaluate decât în concurs cu existența celorlalte cauze legale de agravare a răspunderii penale, în condițiile incidenței dispozițiilor art.37 lit.b Cod penal, astfel cum – în mod corect - a procedat instanța de fond.
Cu privire la împrejurările solicitate de către apărarea inculpatului, în sensul că se impune reținerea dispozițiilor art.74 lit.c Cod penal, față de împrejurarea că are 2 copii minori în întreținere, acestea au fost avute în vedere de instanță, atunci când a stabilit cuantumul, dar și când a stabilit modalitatea de executare a pedepsei, prin executare în regim de detenție, față de perseverența infracțională de care a dat dovadă recurentul din speță.
Este adevărat și că prejudiciul a fost acoperit, însă acest lucru nu s-a produs prin bunăvoința inculpatului, ci ca urmare a cercetărilor efectuate de autorități.
Pentru toate aceste considerente și, cum din oficiu nu sunt motive de reformare a hotărârii atacate, Curtea urmează a respinge - în temeiul art.38515 pct.1, lit.b Cod procedură penală - ca nefondat, recursul promovat de inculpatul A. C..
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 24 martie 2013 la zi.
Constatând culpa procesuală a recurentului, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală, cu privire la cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. C. împotriva Sentinței penale nr.420 din data de 16.05.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul penal nr._ .
Obligă pe recurent la 400 lei cheltuielile judiciare statului, din care 200 lei onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Deduce prevenția inculpatului de la 24 martie 2013 la zi.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 02 august 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. L. P. DUMITRIȚA N. A.
GREFIER,
D. T.
red.D.Pic.
dact.L.G.
ex.2
red.S.V.-Jud.Sect.6
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1382/2013. Curtea... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1385/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
