Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1382/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1382/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-07-2013 în dosarul nr. 1382/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
_
Decizia penală nr.1382/ R
Ședința publică de la 30.07.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - F. D.
JUDECĂTOR - A. P. M.
JUDECĂTOR - L. C.
GREFIER - M. C.
MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat prin procuror N. N..
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul T. A. D. împotriva sentinței penale nr. 1142/17.06.2013 pronunțată de JUDECĂTORIA SECTOR 3- SECTIA PENALĂ în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat T. A. D., personal în stare de arest și asistat de avocat din oficiu B. F., cu delegația nr._ emisă de Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul inculpat T. A. D. declară că este de acord cu asistența din oficiu la judecarea cauzei.
Apărătorul recurentului inculpat solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri în circumstanțiere, constând în xerocopie act medical.
Reprezentantul parchetului nu se opune probei.
Curtea, după deliberare, încuviințează administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, la solicitarea recurentului inculpat, prin apărător, și constată administrată proba prin depunerea înscrisului la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat, declarații suplimentare de făcut, Curtea constată cauză în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat.
Apărătorul din oficiu desemnat pentru recurentul inculpat T. A. D. solicită admiterea recursului, în temeiul disp.art.3856 alin.3 Cpp,desființarea sentinței și pe fond, rejudecând, reindividualizarea pedepsei aplicată acestuia. Precizează că recurentul inculpat a avut o atitudine procesuală sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor, fiind aplicate disp.art.320/1 Cpp la instanța de fond. Solicită reducerea cuantumului pedepsei, urmând a se avea in vedere datele care caracterizează persoana acestuia și faptul că are familie.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază neîntemeiat recursul declarat de inculpat și pune concluzii de respingere a acestuia, urmând a se menține hotărârea pronunțată de instanța de fond, pedeapsa fiind corect individualizată în raport de criteriile prevăzute de art.72 Cp, datele care caracterizează persoana inculpatului, și modalitatea in care a comis faptele de furt.
In ultimul cuvânt, recurentul inculpat T. A. D. solicită reducerea cuantumului pedepsei.
CURTEA,
Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1142 din 27.06.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în temeiul art. 208 alin. 1 C. pen. raportat la art. 209 alin. 1 lit. e și g C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C. pen. și art. 3201 alin. 7 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul T. A. - D. (fiul lui N. și M., născut la data de 31.10.1981 în mun. București, CNP –_, cu antecedente penale care atrag starea de recidivă, arestat preventiv, încarcerat în Spitalul Penitenciar Jilava) la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 864 alin. 1 C. pen. raportat la art. 83 alin. 1 C. pen. a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 46/25.01.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, definitivă prin nerecurare la data de 05.02.2013, și, în consecință, dispune executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute 4 ani închisoare.
În temeiul art. 71 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., i s-au interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei principale aplicate, următoarele drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 350 alin. 1 C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive, dispusă față de inculpat prin încheierea din data de 26.04.2013 a Judecătoriei Sectorului 3 București, pronunțată în dosarul nr._/301/2013, definitivă prin nerecurare.
În temeiul art. 88 alin. 1 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei principale aplicate inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive de la 26.04.2013 la zi.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 700 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 6463/P/2013 din 16.05.2013, P. de pe lângă Judecătoria Sector 3 București a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. A. D., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 C. pen. rap. la art. 209 alin. 1 lit. e și g C. pen., cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C. pen., constând în aceea că în seara zilei de 25.04.2013, în jurul orei 23,00, inculpatul, aflându-se pe . profitat de neatenția părții vătămate D. M. și a sustras bicicleta acesteia, marca DHS, lăsată neasigurată în fața farmaciei BELLADONA, a parcurs cu aceasta o distanță de cca 30 m, după care a fost surprins și imobilizat de partea vătămată și de martorul P. Ginel F..
Instanța de fond a reținut că în data de 25.04.2013, în jurul orelor 23.00, inculpatul T. A. D. și-a însușit bicicleta părții vătămate D. M., lăsată neasigurată și nesupravegheată în fața farmaciei Belladona, situată pe .. 1, sector 3, București, vehicul cu ajutorul căruia a plecat de la fața locului, parcurgând o distanță de aproximativ 30 metri, înainte de a fi ajuns din urmă de partea vătămată și de martorul P. Ginel F. care l-au imobilizat, în zona blocului de locuințe nr. 14B. Bunul sustras a fost recuperat de la inculpat și predat părții vătămate, conform dovezii din data de 26.04.2012, întocmită de organele de poliție.
Situația de fapt reținută de instanță a rezultat din coroborarea declarației părții vătămate D. M., a declarațiilor martorului P. Ginel F., a declarațiilor martorului B. D. A., a mențiunilor din procesul-verbal de constatare încheiat de agenții de poliție în data de 25.04.2013 și a declaraților date de inculpat în data de 14.05.2013, la momentul prezentării materialului de urmărire penală, respectiv în cursul judecății, la termenul din data de 17.06.2013. Astfel, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, așa cum este reținută în actul de sesizare a instanței, reiterând susținerile din declarația dată în fața procurorului, afirmațiile sale fiind confirmate de martorul P. și de partea vătămată D. M..
În drept, fapta inculpatului, constând în sustragerea bunului mobil din posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia, pe timp de noapte, și dintr-un loc public, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 C. pen. raportat la art. 209 alin. 1 lit. e și g C. pen.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptei a constat în acțiunea de sustragere a bicicletei, din posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia, în scopul însușirii pe nedrept. Conținutul agravat al infracțiunii este dat de săvârșirea ei pe timp de noapte și într-un loc public, așa cum reiese din ansamblul probelor administrate în faza de urmărire penală.
Cu privire la latura subiectivă, instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit actul material de furt calificat cu forma de vinovăție a intenției directe calificate prin existența scopului special prevăzut de art. 208 C.pen., întrucât din modul în care a acționat este evident că acesta a prevăzut rezultatul faptelor sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acestora și anume însușirea pe nedrept a bunului sustras.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta a mai fost condamnat, anterior comiterii acestei fapte, la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prin sentința penală nr. 46/25.01.2013 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă la data de 05.02.2013, instanța dispunând suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse, pe durata unui termen de încercare de 7 ani. Astfel, la data comiterii faptei ce face obiectul prezentei cauze, inculpatul se află în situația prevăzută de art. 37 lit. a C. pen., fiind în cursul termenului de încercare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei anterioare. În consecință, instanța va reține comiterea de către inculpat a infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie.
Având în vedere existența indubitabilă a tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, precum și întrunirea condițiilor răspunderii penale a acestuia, instanța va dispune, în temeiul art. 345 alin. 2 C. proc. pen., condamnarea acestuia, la individualizarea pedepsei urmând să țină cont de dispozițiile art. 72, art. 52 și art. 3201 alin. 7 C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 202/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor.
Instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei – fiind săvârșită pe timp de noapte și într-un loc public –, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de furt calificat reținută în sarcina inculpatului - închisoarea de la 3 la 15 ani. În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța va reține, pe de-o parte, că aceasta a avut o poziție procesuală sinceră și cooperantă, iar pe de altă parte antecedentele sale penale, din fișa de cazier judiciar reieșind că inculpatul a mai fost condamnat de trei ori pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat, ceea ce dovedește perseverența sa în vătămarea valorilor sociale ocrotite de legea penală. Totodată, având în vedere recunoașterea în totalitate de către inculpat a faptei reținute în sarcina sa și solicitarea de soluționare a cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța va aplica dispozițiile art. 3201 alin. 7 C. proc. pen., urmând să diminueze cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de art. 209 alin. 1 C. pen, astfel că pedeapsa cu închisoarea ce se va aplica va fi cuprinsă între 2 ani și 10 ani închisoare.
Pentru considerentele expuse, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare, apreciind că, prin cuantumul său, este de natură să asigure atingerea scopului preventiv, educativ și represiv prevăzut de art. 52 C. pen.
Având în vedere faptul că infracțiunea ce face obiectul judecății în prezenta cauză a fost comisă în interiorul termenului de încercare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 46/25.01.2013 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă la data de 05.02.2013, în baza art. 864 alin. 1 C. pen. raportat la art. 83 alin. 1 C. pen., instanța va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, și, în consecință, va dispune executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute 4 ani închisoare.
S-a reținut că natura faptei săvârșite, modul de comitere și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care, în baza art. 71 Cod penal, exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei aplicate inculpatului.
Instanța de fond nu a interzis inculpatului dreptul de a alege, ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și Pîrcalab împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, acest lucru trebuind să fie dispus în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia. Or, faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu au conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
În temeiul art. 350 alin. 1 C. proc. pen. instanța de fond a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, dispusă prin încheierea din data de 26.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, definitivă prin nerecurare. Pentru a dispune astfel instanța are în vedere faptul că, din probele administrate, reiese cu certitudine comiterea infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, față de modul și împrejurările de comitere și de antecedentele penale ale inculpatului apreciindu-se că în acest moment lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În temeiul art. 88 alin. 1 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive de la 26.04.2013 la zi.
Instanța de fond a luat act că, prin sentința penală nr. 46/25.01.2013 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă la data de 05.02.2013, s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului a perioadei cuprinse între 10.11.2012 și 25.01.2013, perioadă în care inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în cauza respectivă.
Instanța de fond a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, bunul sustras de inculpat fiind recuperat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul T. A. D. criticând-o ca fiind netemeinică, motivând că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de circumstanțele sale personale și a solicitat reducerea cuantumului acesteia.
Curtea examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, în raport de critica formulată dar și din oficiu conform dispozițiilor art.3856 alin.3 C. pr. pen. constată nefondat recursul.
În raport de poziția procesuală adoptată de inculpat până la începerea cercetării judecătorești în cauza penală de față și în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în mod legal prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art.3201 C. pr. pen. și a dispus condamnarea acestuia.
La stabilirea pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 C. pen., inclusiv și persoana acestuia, astfel că pedeapsa aplicată este, atât prin cuantum cât și modalitate de executare, de natură a realiza scopul pedepsei, așa cum acesta este circumscris în art.52 C. pen.
În raport de data comiterii faptei de către inculpat, 25.04.2013, în mod legal prima instanță a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată acestuia anterior, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, antecedente față de care se reține că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate prin sentința penală recurată.
Ca urmare, se constată că nu este întemeiată critica formulată iar hotărârea atacată este legală și temeinică, considerente față de care se va respinge ca nefondat recursul în baza art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen.
În baza art.38517 C. pr. pen. se va deduce detenția inculpatului de la 10.11.2012 la 25.01.2013 și de la 26.04.2013 la zi.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 și 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul T. A. D., împotriva sentinței penale 1142 din 17.06.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București.
Deduce detenția de la 10.11.2012 la 25.01.2013 și de la 26.04.2013 la zi.
Obligă inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din onorariu avocat oficiu 200 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 iulie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. D. A. P. M. L. C.
Proces-verbal
pentru jud. M. A.P. aflată în C.O.,
semnează, PREȘEDINTE COMPLET,
GREFIER,
M. C.
Red. D.F.
Dact. A.L. 2 ex./01.08.2013
Jud. Sect. 3 București – jud.: C. C.E.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 223/2013. Curtea de... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1411/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
