Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 1546/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1546/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-09-2013 în dosarul nr. 1546/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1546/R
Ședința publică din data de 02.09.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: N. S.
JUDECĂTOR: D. G. M.
JUDECĂTOR: V. B.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror REYHAN M..
Pe rol se află judecarea recursului declarat de inculpatul M. I. S. împotriva sentinței penale nr.31/06.02.2013 a Judecătoriei Roșiorii de Vede.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-inculpat, personal, aflat în stare de libertate și asistat juridic de apărătorul ales G. M. G., din cadrul Baroului I., în baza împuternicirii . nr._/2013, atașată la fila 5 din dosar și intimatul-parte civilă D. C., personal, asistat juridic de apărătorul ales A. M., din cadrul Baroului Teleorman.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la legitimarea recurentului-inculpat pe baza actului de identitate, fotocopia acestuia fiind atașată la fila 35 din dosar.
Fiind întrebat de Curte cu privire la motivul pentru care nu s-a prezentat la termenul anterior, recurentul-inculpat arată că a fost plecat în străinătate, pentru a munci.
Curtea procedează la audierea recurentului-inculpat, declarația acestuia fiind consemnată, semnată și atașată la fila 26 din dosar.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de propus, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat invocă incidența cazului de casare prev. de art.3859 pct.172 din Codul de procedură penală, susținând că s-a dat o încadrare juridică incorectă faptei. Arată că inculpatul a fost atacat de partea vătămată, care este viceprimarul comunei.
Curtea pune în vedere apărătorului ales al recurentului-inculpat să precizeze critica referitore la încadrarea juridică a faptei.
În continuare, apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită achitarea acestuia, în temeiul art.10 lit.a din Codul de procedură penală, pentru ambele infracțiuni imputate, întrucât inculpatul a acționat în legitimă apărare, fiind atacat de 5-10 persoane, astfel că sunt aplicabile disp. art.44 din Codul penal. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, arată că nu mai subzistă obligația de a achita respectivele daune, din moment ce se impune achitarea inculpatului. Mai mult decât atât, arată că la dosarul cauzei există o expertiză care prezintă elemente ce nu se potrivesc cu datele părții vătămate, iar daunele materiale nu sunt dovedite.
Apărătorul ales al intimatului-parte civilă solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile. Arată că din declarațiile martorilor rezultă că partea vătămată a fost lovită atât cu lanțul, cât și cu un cuțit, având nevoie de 14-15 zile de îngrijiri medicale. La dosar nu există nicio probă în sensul că inculpatul ar fi fost lovit de partea vătămată. Pe latură civilă, arată că partea vătămată a dovedit întinderea daunelor materiale, iar daunele morale sunt justificate. Solicită cheltuieli de judecată, conform chitanței nr.107/16.04.2013, pe care o depune la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public arată că susținerile inculpatului de la termenul de astăzi nu își găsesc corespondent în materialul probator administrat în cauză. Din probatoriul administrat rezultă că partea vătămată a fost lovită de inculpat, relevante sub acest aspect fiind declarațiile martorilor D. I., Bongoi A. și Bușega I., care s-au întâlnit cu partea vătămată la foarte puțin timp de la întâlnirea acesteia cu inculpatul și au observat leziunile care îi fuseseră produse. Aceiași martori au precizat că nu au observat ca inculpatul să fi prezentat urme de agresiune, astfel încât este puțin probabil ca acesta să fi acționat în legitimă apărare. De asemenea, arată că instanța de fond a soluționat în mod corect și latura civilă. În consecință, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului.
Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, arată că atunci când a fost audiat la postul de poliție din Hârtoape a fost lovit cu bulanul de 7 ori pe spate și i s-a spus ce să scrie. Arată că nu e adevărat că a rănit partea vătămată cu cuțitul, partea vătămată fiind de față când a fost lovit de polițiști.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.31/06.02.2013 a Judecătoriei Roșiorii de Vede, în baza art. 180 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. I. S. [fiul lui I. și S., născut la data de 03.01.1988 în Cîmpulung, județul Argeș, cu domiciliul în orașul Mioveni, .. T3, ., ., cetățenie română, necăsătorit, studii 10 clase, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, CNP_], la 1000 lei amendă penală.
În baza art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată a fost condamnat același inculpat la 800 lei amendă penală.
În baza art. 33 lit. a Cod penal coroborat cu art. 34 alin. 1 lit. c Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1000 lei amendă penală.
Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 631 Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea specială a două cuțite, un topor și o rozetă metalică, ridicate din posesia inculpatului și depuse la Camera de corpuri delicte a Poliției municipiului Roșiori de Vede, potrivit dovezii . nr._ din data de 16.05.2012.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă D. C. și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile D. C. suma de 2000 lei, reprezentând daune materiale și suma de 2500 lei reprezentând daune morale.
S-a luat act că Spitalul Județean de Urgență A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli de judecată către partea civilă D. C. și la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 8 mai 2012, în jurul orei 07:05, în timp ce se deplasa împreună cu soția sa, cu autoturismul personal, spre municipiul Roșiorii de Vede, D. C. a fost anunțat telefonic de martora I. M., cu privire la faptul că inculpatul M. I. S. a fost văzut în timp ce se deplasa cu bicicleta sa, sustrasă cu două zile în urmă, spre .> Primind această informație, a renunțat la destinația spre care se deplasa și s-a întors, deplasându-se în direcția în care circula inculpatul, prinzându-l din urmă pe DJ 701.
A oprit autoturismul în fața inculpatului și a coborât împreună cu soția sa, cerându-i inculpatului să oprească, după care, recunoscându-și bicicleta, i-a cerut să-și dea jos bagajele și să i-o înapoieze, acesta refuzând, inițial, motivând că a cumpărat-o de la o persoană necunoscută.
Împreună cu soția sa, au reușit să ia bicicleta din posesia inculpatului și au pus-o în portbagajul autoturismului, după care a anunțat organele de poliție prin intermediul serviciului 112.
Ulterior, soția sa a plecat cu o mașină de ocazie, având unele trebuiri urgente, partea vătămată rămânând sigură cu inculpatul, acesta lovindu-l peste cap și peste mâna dreaptă, cu care a încercat să se apere cu un lanț și înțepându-l în picior cu un cuțit.
După aceea, inculpatul a plecat pe șosea, spre . vătămată s-a urcat în autoturismul său și în timp ce se deplasa în direcția opusă, spre . întâlnit cu doi angajați ai Primăriei Ciolănești, care aflaseră între timp de la soția lui cele întâmplate, partea vătămată plecând împreună cu aceste persoane după inculpat, pe care au reușit să îl prindă, împreună cu organele de poliție, în .> Părții vătămate i s-a eliberat certificatul medico-legal nr. 331/C/378 din 08 mai 2012 de SML Teleorman din care rezultă că au fost necesare 14 – 15 zile de îngrijiri medicale.
La individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art.72 Cod penal, împrejurările în care au fost comise faptele, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care este fără antecedente penale, dar și faptul că nu s-a prezentat la niciunul din termenele de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul, solicitând personal și prin avocat achitarea sa, în baza art.10 lit.a Cod procedură penală, întrucât a acționat în legitimă apărare, fiind atacat de 10 persoane, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art.44 Cod penal.
Din același motiv, inculpatul a solicitat și schimbarea încadrării juridică, fără a preciza noua încadrare.
Verificând sentința atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea constată recursul nefondat.
Existența legitimei apărări presupune că inculpatul a săvârșit fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, condiții în care partea vătămată D. C. ar fi trebuit să inițieze și să exercite acest atac, așa cum este descris la art.44 alin.2 din Codul penal.
Din probele administrate, respectiv declarații martori B. A., Bușega I., I. M., M. - D. I. și D. I.-I., precum și certificatul medico-legal, reiese că partea vătămată a fost agresată de inculpat, nefiind atacat de aceasta, prin acțiuni materiale.
Inculpatul a fost văzut de martori, la scurt timp după incident și nu purta semne de lovituri sau alte urmări ale acestora.
Susținerea inculpatului nu se bazează pe probele administrate, mai mult, inculpatul personal a arătat că a fost lovit la postul de poliție, fără a exista nicio probă în acest sens, susținere oricum ulterioară comiterii faptei.
Latura civilă cauzei a fost corect soluționată pe baza dovezilor de la dosar, în ceea ce privește daunele materiale și corect apreciate daunele morale.
În ceea ce privește temeiul achitării, greșit ales, în opinia instanței, în sensul că fapta nu există în materialitatea ei, motivarea acestei cereri a fost făcută în baza altui temei de achitare, astfel că inexistența faptei materiale nu necesită a fi analizată.
De asemenea, cererea de schimbare a încadrării judiciare, fără a preciza la care dintre infracțiuni se referă și nici precizarea noii încadrări nu poate fi analizată, din lipsa acestor elemente esențiale.
Așa fiind, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct.1 lit. b, Cod procedură penală, respinge ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M. I. S., împotriva sentinței penale nr.31/06.02.2013, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în dosarul nr._ /2013.
În baza art.192 alin.2 și art. 193 alin.1 Cod procedură penală, obligă recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat și la 500 lei cheltuieli de judecată, către partea civilă D. C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 02.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
N. S. D. G. M. V. B.
GREFIER,
I. P.
red.V.B.
dact.L.G.
ex.2
red.M.M.P.–Jud.Roșiori de Vede
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1563/2013.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1549/2013. Curtea... → |
|---|
