Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 381/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 381/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 381/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosa nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 381 / A
Ședința publică din data de 27 martie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: I. C.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror E. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de apelantul-inculpat G. G. I. împotriva sentinței penale nr. 968 din data de 27.12.2013 pronunțate de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns, pentru apelantul-inculpat, apărătorul desemnat din oficiu, av. N. R., cu delegația nr. 7333 din data de 03.03.2014 emisă de Baroul București, și apărătorul ales, av. D. L. G., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 26.03.2014 emisă de Baroul București, lipsind apelantul-inculpat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Referatul cauzei a fost făcut de grefierul de ședință, după care:
Curtea constată încetată delegația apărătorului din oficiu N. R., cu delegația nr. 7333 din data de 03.03.2014, prin prezența apărătorului ales, și acordă onorariu, în cuantum de 100 de lei, urmând a fi achitat din fondul Ministerului Justiției.
Apărătorul apelantului-inculpat, având cuvântul, arată că, în prezent, inculpatul se află în Franța la tratament și solicită încuviințare probei cu înscrisuri, în circumstanțiere.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu se opune administratorii acestei probe.
Curtea, după deliberare, încuviințează pentru apelantul-inculpat proba cu înscrisuri, în circumstanțiere.
Curtea, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în baza art. 420 alin. 6 din Noul Cod de procedură penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelantului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 968 din data de 27.12.2013 pronunțate de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr._ și, rejudecând, să fie reindividualizată pedeapsa aplicată inculpatului, urmând a se face aplicarea art. 5 din Noul Cod penal și, în consecință, să se reducă pedeapsa cu 1/3, în raport de noile limite de pedeapsă.
Totodată, solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, acesta având 2 copii minori în întreținere, probleme medicale și nu este cunoscut cu antecedente penale.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul,solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 968 din data de 27.12.2013 pronunțate de Tribunalul București – Secția a II a Penală în dosarul nr._ și, rejudecând, să se aplice inculpatului o pedeapsă prin raportare la noile dispoziții legale.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei, solicită aplicarea maximului prevăzut de lege, în raport de împrejurarea că inculpatul nu s-a prezentat la niciun termen de judecată, s-a sustras urmăririi penale, iar demersurile acestuia de tratare în străinătate se suprapun „în mod bizar” cu termenele de judecată acordate în prezenta cauză.
Curtea, constatând dezbaterile închise, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Sentința penală apelată
Prin sentința penală nr. 968/F/27.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
În baza art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 3201 alin. 7 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul G. G. I. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare.
În baza art. 65 alin. 2 C.pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C.pen., i s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
S-a luat act că inculpatul a fost arestat în lipsă, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 82/UP din 15.04.2013 emis de Tribunalul București - Secția I Penală, mandat ce nu a fost pus în executare.
În baza art. 17 alin. 1 rap. la art. 18 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și art. 118 alin. 1 lit. f C.pen., s-a luat față de inculpat măsura de siguranță a confiscării în vederea distrugerii, cu obligația păstrării de contraprobe, a următoarelor cantități:
- 4 grame morfină rămasă în urma efectuării analizelor de laborator, indisponibilizată conform dovezii . nr._ din 12.12.2012 și depusă la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O;
- 3,68 grame morfină rămasă în urma efectuării analizelor de laborator, indisponibilizată conform dovezii . nr._ din 12.12.2012 și depusă la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O;
- 2,04 grame heroină, rămasă în urma efectuării analizelor de laborator, indisponibilizată conform dovezii . nr._/12.12.2012 și depusă la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O.
În baza art. 17 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 118 alin. 1 lit. e C.pen., s-a luat măsura de siguranță a confiscării de la inculpat a sumei de 2.300 de lei, obținută de inculpat din vânzarea de droguri de mare risc colaboratorului „V. I.”.
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 de lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.
În motivarea în fapt și în drept a sentinței penale, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București nr. 2088/D/P/2012, din data de 02.08.2013, înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a II-a Penală la data de 02.08.2013 sub numărul de dosar_, s-a dispus trimiterea în judecată, a inculpatului, arestat preventiv în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
Prin actul de sesizare, s-a reținut în fapt că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în zilele de 17.08.2012, 27.08.2012 și 17.09.2012 a vândut colaboratorului cu nume de cod ”V. I.” cantitatea de 8,45 grame morfină și 2,13 grame heroină, pentru care a încasat suma totală de 2.300 lei.
Situația de fapt a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesele-verbale de investigații; procesul-verbal de consemnare a declarației colaboratorului „V. I.” - nume de cod, cu ocazia cumpărării autorizate din data de 17.08.2012; proces verbal de redare a discuției purtate de colaborator cu inculpatul; procesul-verbal întocmit de lucrătorii de poliție; procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire „S. C.”; raportul de constatare tehnico-științifică nr._/22.08.2012; procesul-verbal de consemnare a declarației colaboratorului „V. I.” - nume de cod, cu ocazia cumpărării autorizate din data de 27.08.2012; procesul-verbal de redare a discuției purtate de colaborator cu inculpatul; procesul-verbal întocmit de lucrătorii de poliție; procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire „S. C.”; raportul de constatare tehnico-științifică nr._/30.08.2012; procesul-verbal de consemnare a declarației colaboratorului „V. I.” - nume de cod, cu ocazia cumpărării autorizate din data de 17.09.2012; procesul-verbal de redare a discuției purtate de colaborator cu inculpatul; procesul-verbal întocmit de lucrătorii de poliție; procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire „S. C.”; raportul de constatare tehnico-științifică nr._/26.09.2012; procese-verbale din care rezultă că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice din care rezultă că inculpatul a fost atenționat că este căutat de către organele de poliție; adresa nr._/21.06.2013 emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor din care rezultă că inculpatul nu figurează încarcerat în unitățile subordonate; adresa nr._/20.06.2013 emisă de Serviciul Independent de Reținere și Arestare Preventivă din care rezultă că inculpatul nu figurează ca fiind încarcerat în Centrele de Reținere și Arestare Preventivă din subordinea poliției; adresa nr._/2013 din care rezultă că în prezent inculpatul este posesorul unui pașaport simplu expirat și nu a solicitat stabilirea domiciliului în străinătate; adresa nr._/2013 emisă de Primăria Sectorului 5 București din care rezultă că inculpatul nu este decedat.
În cursul judecății, deși citat prin toate mijloacele prevăzute de lege, inculpatul nu s-a prezentat personal în fața instanței, însă a fost reprezentat de avocat ales.
La termenul de judecată din data de 15.11.2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, în conformitate cu dispozițiile art. 3201 C.pr.pen, inculpatul a depus, prin apărător ales, în ședința de judecată, un înscris în formă autentică, prin care acesta a declarat personal că recunoaște faptele reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform procedurii simplificate privind recunoașterea vinovăției.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile solicitate de textul de lege mai sus menționat, respectiv că, printr-o declarație autentică, inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu a solicitat administrare de probe noi, în afară de înscrisuri în circumstanțiere, astfel încât, a procedat la judecata cauzei, conform dispozițiilor art. 3201 C.pr.pen. privind recunoașterea vinovăției.
S-a administrat proba cu înscrisuri privind situația medicală a inculpatului.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale,Tribunalul a reținut că există probe temeinice și concludente atât în sensul existenței faptei cât și a vinovăției inculpatului.
În fapt:
În baza aceleiași rezoluții infracționale, în zilele de 17.08.2012, 27.08.2012 și 17.09.2012, inculpatul G. G. I. a vândut colaboratorului cu nume de cod ”V. I.” cantitatea de 8,45 grame morfină și 2,13 grame heroină, pentru care a încasat suma totală de 2.300 de lei.
Situația de fapt reținută de prima instanță a rezultat din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale.
Cu privire la actul material din data de 17.08.2012, prezintă relevanță probatorie procesul-verbal de consemnare a declarației colaboratorului „V. I.” - nume de cod, cu ocazia cumpărării autorizate din data de 17.08.2012, procesul-verbal de redare a discuției purtate de colaborator cu inculpatul, procesul-verbal întocmit de către lucrătorii de poliție cu ocazia supravegherii acestei activități, dar și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr._/22.08.2012. Astfel, în baza Ordonanței nr. 62A/13.08.2012 emisă de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, prin care s-a dispus introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire cu nume de cod „S. C.” și a colaboratorului acestuia „V. I.”, precum și autorizarea acestora în vederea cumpărării cantității de 100 grame heroină, de la persoanele suspecte, la data de 17.08.2012, în jurul orelor 12:00, colaboratorul cu nume de cod „V. I.” s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire în vederea efectuării unei cumpărări autorizate de droguri de la inculpat. În acest sens, investigatorul sub acoperire i-a efectuat colaboratorului un control corporal, ocazie cu care asupra acestuia nu au fost găsite sume de bani sau droguri și împreună s-au deplasat în zona imobilului în care inculpatul își desfășura activitatea infracțională, respectiv București, .. 5, ., sector 5. În apropierea imobilului menționat, investigatorul sub acoperire a rămas în așteptare, iar colaboratorul a intrat în apartamentul în care locuia inculpatul. I-a înmânat acestuia suma de 1.110 de lei, primită de la investigatorul sub acoperire, iar inculpatul i-a înmânat colaboratorului o punguță care conținea o substanță pulverulentă. După efectuarea tranzacției, colaboratorul a părăsit locuința inculpatului și s-a îndreptat spre locul unde îl aștepta investigatorul sub acoperire, căruia i-a predat drogurile cumpărate în modalitatea expusă mai sus. Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică nr._/22.08.2012, proba înaintată în cauză este constituită din 4,28 grame meprobamat și morfină. De asemenea, discuția purtată de colaboratorul cu nume de cod „V. I.” cu inculpatul, interceptată și înregistrată audio/video în mediul ambiental, confirmă realitatea tranzacției ce a avut loc la data de 17.08.2012. De altfel, cu ocazia judecății, inculpatul a recunoscut fapta, prevalându-se de dispozițiile art. 3201 C.pr.pen. privind procedura simplificată a recunoașterii vinovăției.
Cu privire la actul material din data de 27.08.2012, prezintă relevanță probatorie procesul-verbal de consemnare a declarației colaboratorului „V. I.” - nume de cod, cu ocazia cumpărării autorizate din data de 27.08.2012, procesul-verbal de redare a discuției purtate de colaborator cu inculpatul, procesul-verbal întocmit de către lucrătorii de poliție cu ocazia supravegherii acestei activități, dar și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr._/30.08.2012. Astfel, în baza Ordonanței nr. 62A/13.08.2012 emisă de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, la data de 27.08.2012, în jurul orelor 13:00, colaboratorul cu nume de cod „V. I.” s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire în vederea efectuării unei cumpărări autorizate de droguri de la inculpat. În acest sens, investigatorul sub acoperire i-a efectuat colaboratorului un control corporal, ocazie cu care asupra acestuia nu au fost găsite sume de bani sau droguri și împreună s-au deplasat în zona imobilului în care inculpatul își desfășura activitatea infracțională, respectiv București, .. 5, ., sector 5. În apropierea imobilului menționat, investigatorul sub acoperire a rămas în așteptare, iar colaboratorul a intrat în apartamentul în care locuia inculpatul. Între aceștia a avut loc o discuție cu privire la calitatea inferioară a drogurilor pe care inculpatul i le vânduse colaboratorului anterior, respectiv în data de 17.08.2012, sens în care acesta din urmă i-a solicitat inculpatului ca, în contul acestor droguri, să îi ofere 5 grame de heroină. Inițial, inculpatul nu a fost de acord, însă până la urmă a acceptat, sens în care a ieșit din apartament, iar după aproximativ 5 minute s-a reîntors și i-a dat acestuia o punguță de 5 grame, care conținea o substanță pulverulentă. După efectuarea tranzacției, colaboratorul a părăsit locuința inculpatului și s-a îndreptat spre locul unde îl aștepta investigatorul sub acoperire, căruia i-a predat drogurile cumpărate în modalitatea expusă mai sus. Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică nr._/30.08.2012, rezultă că proba înaintată în cauză este constituită din 2,13 grame pulbere care conține heroină. De asemenea, discuția purtată de colaboratorul cu nume de cod „V. I.” cu inculpatul, interceptată și înregistrată audio/video în mediul ambiental, confirmă realitatea tranzacției ce a avut loc la data de 27.08.2012. De altfel, cu ocazia judecății, inculpatul a recunoscut fapta, prevalându-se de dispozițiile art. 3201 C.pr.pen. privind procedura simplificată a recunoașterii vinovăției.
Cu privire la actul material din data de 17.09.2012, prezintă relevanță probatorie procesul-verbal de consemnare a declarației colaboratorului „V. I.” - nume de cod, cu ocazia cumpărării autorizate din data de 17.09.2012, procesul-verbal de redare a discuției purtate de colaborator cu inculpatul, procesul-verbal întocmit de către lucrătorii de poliție cu ocazia supravegherii acestei activități, dar și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr._/26.09.2012. Astfel, în baza Ordonanței nr. 62A/13.08.2012 emisă de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, la data de 17.09.2012 în jurul orelor 17:00 colaboratorul cu nume de cod „V. I.” s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire în vederea efectuării unei cumpărări autorizate de droguri de la inculpat. În acest sens, investigatorul sub acoperire i-a efectuat colaboratorului un control corporal, ocazie cu care asupra acestuia nu au fost găsite sume de bani sau droguri și împreună s-au deplasat în zona în care locuiește inculpatul, respectiv cartierul Ferentari. Investigatorul sub acoperire a rămas în așteptare, iar colaboratorul l-a așteptat pe inculpat, cu care s-a deplasat într-un apartament din cartierul Ferentari. După o scurtă discuție cu inculpatul, colaboratorul i-a înmânat acestuia suma de 1200 lei, primită anterior de la investigatorul sub acoperire, primind în schimb o punguță de aproximativ 5 grame heroină. După efectuarea tranzacției, colaboratorul a părăsit locuința inculpatului și s-a îndreptat spre locul unde îl aștepta investigatorul sub acoperire, căruia i-a predat drogurile cumpărate în modalitatea expusă mai sus. Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică nr._/26.09.2012 rezultă că proba înaintată în cauză este constituită din 4,17 grame conține morfină. De asemenea, discuția purtată de colaboratorul cu nume de cod „V. I.” cu inculpatul, interceptată și înregistrată audio/video în mediul ambiental, confirmă realitatea tranzacției ce a avut loc la data de 17.09.2012. De altfel, cu ocazia judecății, inculpatul a recunoscut fapta, prevalându-se de dispozițiile art. 3201 C.pr.pen. privind procedura simplificată a recunoașterii vinovăției.
În drept, prima instanță a reținut că fapta inculpatului G. G. I. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în zilele de 17.08.2012, 27.08.2012 și 17.09.2012, a vândut colaboratorului cu nume de cod ”V. I.” cantitatea de 8,45 grame morfină și 2,13 grame heroină, pentru care a încasat suma totală de 2.300 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen., respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială, reduse cu 1/3, conform art. 3201 alin. 7 C.pr.pen., gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și de persoana și conduita inculpatului. Astfel, instanța a avut în vedere că fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, relevat de modalitatea concretă de comitere a acesteia, constând în vânzarea unor cantități de droguri de mare risc, de caracterul continuat al activității infracționale, care denotă o adevărată îndeletnicire a acestuia, dar și un mod de a-și asigura în mod facil venituri consistente și regulate. S-a mai reținut că inculpatul nu a colaborat cu organele de anchetă, adoptând un comportament disprețuitor la adresa acestora, sustrăgându-se urmăririi penale și ulterior judecății, în ciuda faptului că împotriva lui s-a emis un mandat de arestare preventivă, aspecte de natură să contureze un profil periculos al inculpatului.
Este adevărat că în cursul judecății, inculpatul a depus prin avocat ales înscrisuri medicale ce atestă faptul că acesta a avut o fractură la piciorul drept, fiind internat în scop chirurgical la Spitalul Clinic de Urgenta B. A., în perioada 08.02._13, precum și faptul că în prezent se află în Franța, pentru recuperare.
Însă, analizând din punct de vedere cronologic actele dosarului, concluzia nu poate fi decât aceea că inculpatul s-a sustras urmăririi penale și judecății, prezența sa în străinătate nefiind motivată de o urgență medicală, așa cum a susținut în fața instanței, prin avocatul său ales.
Prin urmare, în raport de pericolul social concret ridicat al faptei, dar și în raport de pericolul social generic, rezultând din consecințele nefaste ale traficului de droguri pentru sănătatea persoanei consumatorului de droguri, având în vedere și conduita sa procesuală necorespunzătoare, instanța nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C.pen.
În privința pedepsei accesorii, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a interzis exercițiul acestui drept. Comportamentul antisocial al acestuia relevă însă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat au fost interzise pe durata executării pedepsei principale aplicate.
În ceea ce privește pedeapsa complementară, instanța a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 30.01.2014, în termenul legal de 10 zile de la pronunțarea sentinței penale nr. 968/27.12.2013, inculpatul G. G. I. a declarat recurs pe care l-a motivat oral.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 27.02.2014 sub nr. unic_ (nr. în format vechi_ ).
La termenul de judecată de astăzi, Curtea, din oficiu, în baza art. 10 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 privind punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală rap. la art. 38 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală, a calificat recursul pendinte ca fiind apel.
Motivele de apel
Inculpatul, prin apărătorul său ales, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, rejudecând, să se aplice art. 5 din Noul Cod penal, să se reducă pedeapsa cu 1/3, în raport de noile limite de pedeapsă, și să se aibă în vedere circumstanțele sale personale.
Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de către apelant, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.pr.pen. și art. 420 alin. 10 C.pr.pen., apreciază că apelul este fondat, pentru următoareleconsiderente:
Situația de fapt
În baza aceleiași rezoluții infracționale, în zilele de 17.08.2012, 27.08.2012 și 17.09.2012, inculpatul G. G. I. a vândut colaboratorului cu nume de cod ”V. I.” cantitatea de 8,45 grame morfină și 2,13 grame heroină, pentru care a încasat suma totală de 2.300 de lei.
Mijloacele de probă
1. Mijloacele de probă administrate în timpul urmăririi penale
Curtea reține că în această fază procesuală au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesele-verbale de consemnare a declarațiilor colaboratorului „V. I.” - nume de cod, cu ocazia celor 3 cumpărări autorizate din datele de 17.08.2012, 27.08.2012 și 17.09.2012, procesele-verbale de redare a discuției purtate de colaborator cu inculpatul, procesele-verbale întocmite de către lucrătorii de poliție cu ocazia supravegherii acestor activități, precum și concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică, mijloace de probă ce se coroborează cu depozițiile inculpatului de recunoaștere a comiterii faptelor reținute în sarcina sa.
2. Mijloacele de probă administrate în cursul judecării cauzei de către instanța de apel
Din acest punct de vedere, Curtea constată că în cursul judecării cauzei în apel s-a solicitat și administrat de către apelantul-inculpat proba cu înscrisuri în circumstanțiere constând în certificatele de naștere ale celor doi copii minori ai apelantului-inculpat (filele 14-15 din prezentul dosar).
În drept
Curtea constată că faptele reținute în sarcina inculpatului întrunesc, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, infracțiune prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 pentru prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 163/06.03.2014, motiv pentru care își însușește pe deplin argumentele expuse de Tribunal în analizarea acestor aspecte.
Având în vedere că pe parcursul soluționării prezentei cauze, respectiv în data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod penal, Curtea va analiza în ce măsură sunt sau nu incidente prevederile art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
Așadar, infracțiunea de trafic de droguri de mare risc este reglementată în art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 163/06.03.2014.
Din punct de vedere al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea respectivă, Curtea constată că limitele minime și maxime de pedeapsă – de la 5 ani la 12 ani de închisoare – din noua reglementare sunt inferioare limitelor minime și maxime de pedeapsă – de la 10 ani la 20 de ani de închisoare – din vechea reglementare avută în vedere de către Tribunal la data pronunțării sentinței penale apelate.
Prin urmare, Curtea constată că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legii penale
Analiza motivelor de apel
Pe de o parte, Curtea constată că inculpatul a săvârșit trei acte materiale de vânzare de droguri de mare risc, respectiv morfină și heroină, faptele comise reprezentând un grad de pericol social deosebit de mare, prin raportare la efectele devastatoare pe care le au drogurile, nu numai pe termen scurt, dar și pe termen lung, asupra dezvoltării fizice, psihice și emoționale ale consumatorilor de droguri care intră în contact cu cei care vând astfel de substanțe.
Deosebit de relevant este și faptul că inculpatul s-a sustras atât de la urmărirea penală, cât și de la cercetarea judecătorească în fața primei instanțe, Curtea constatând că aspectele reținute de prima instanță cu privire la aceste împrejurări sunt pe deplin dovedite prin mijloacele de probă administrate în cauză în acest scop; astfel, Curtea apreciază, în deplin acord cu prima instanță, faptul că apărările formulate de către apelantul-inculpat – în încercarea de a demonstra că nu s-a sustras de la desfășurarea procesului penal – deși, în aparență, ar putea fi considerate ca fiind justificate, sunt neveridice.
Pe de altă parte, din fișa de cazier judiciar a inculpatului, Curtea reține că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, aspect care însă nu poate fi valorificat ca circumstanță atenuantă judiciară, din moment ce lipsa antecedentelor penale constituie starea de normalitate în societate.
Totodată, se mai constată că inculpatul este căsătorit și are doi copii minori.
În raport de ansamblul aspectelor anterior menționate, care au relevanță atât în defavoarea, cât și în favoarea apelantului-inculpat, Curtea apreciază că în mod just nu a reținut prima instanță circumstanțe atenuante în favoarea acestuia, aplicându-i o pedeapsă al cărei cuantum a fost în mod just stabilit, în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul penal 1969.
Însă, independent de constatările efectuate cu privire la temeinicia soluției pronunțate de către Tribunal din perspectiva cuantumului pedepsei principale aplicate apelantului-inculpat, Curtea constată, având în vedere incidența în cauză a principiului aplicării legii penale mai favorabile, că în cauză devin incidente prevederile art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, având în vedere următoarele considerente.
Astfel, comparând limitele maxime și minime ale pedepsei principale prevăzute pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, rezultă faptul că legea penală mai favorabilă este cea modificată urmare a intrării în vigoare a Noului Cod penal, limitele de pedeapsă situându-se între 5 și 12 ani închisoare, față de limitele stabilite de vechea reglementare, de la 10 la 20 de ani închisoare.
În consecință, Curtea va constata intervenită legea penală mai favorabilă, motiv pentru care urmează a proceda la reindividualizarea pedepsei principale aplicate inculpatului, în sensul reducerii cuantumului acesteia în raport de noile limite speciale minime și maxime de pedeapsă.
Totodată, Curtea va analiza care dintre cele două reglementări, respectiv Codul penal 1969 sau Codul penal 2014, este mai favorabil din punctul de vedere al condițiilor de existență și al tratamentului juridic aplicabil în cazul săvârșirii faptei în formă continuată.
Din acest punct de vedere, Curtea reține că art. 41 alin. 2 rap. la art. 42 din Codul penal 1969 reprezintă legea penală mai favorabilă în raport de art. 35 alin. 1 rap. la art. 36 alin. 1 din Codul penal 2014, deoarece, pe de o parte, nu se prevede condiția unicității subiectului pasiv (așa cum prevede noua reglementare), în lipsa căreia s-ar reține pluralitatea de infracțiuni sub forma concursului, iar nu unitatea legală a formei continuate, iar pe de altă parte, tratamentul juridic este cel al stabilirii pedepsei prevăzute de lege pentru pedeapsa prevăzută de lege cu posibilitatea aplicării unui spor de pedeapsă al cărei cuantum îl stabilește instanța (față de tratamentul juridic al stabilirii pedepsei prevăzute de lege pentru pedeapsa prevăzută de lege cu posibilitatea aplicării unui spor de pedeapsă de cel mult 3 ani, așa cum prevede noua reglementare).
În acest context, având în vedere, pe de o parte, aplicarea în cauză a prevederilor art. 2 alin. 1 și 2, din Legea nr. 143/2000 republicată în Monitorul Oficial nr. 163/06.03.2014, articol modificat prin art. 81 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal – ca lege penală mai favorabilă din punctul de vedere al cuantumului pedepsei aplicate inculpatului pentru comiterea infracțiuni de trafic de droguri de mare risc - iar pe de altă parte, aplicarea în aceeași cauză a prevederilor art. 41 alin. 2 și art. 42 din Codul penal 1969 - ca lege penală mai favorabilă din punctul de vedere al stabilirii condițiilor de existență și al regimului juridic sancționator aplicabil unității legale de infracțiuni a formei continuate - rezultând așadar aplicarea unor dispoziții legale mai favorabile din ambele legi intervenite succesiv în cauză și, prin urmare, necesitatea analizării apariției unei eventuale „lex tertia” - Curtea apreciază ca fiind necesare următoarele precizări.
Forma continuată a infracțiunii reprezintă o instituție care funcționează autonom în raport de pedeapsa și limitele sale minime și maxime prevăzute de lege, sub aspectul aplicării legii penale în timp. Din acest punct de vedere, caracterul independent al dispozițiilor legale privind regimul sancționator al infracțiunii continuate este evidențiat inclusiv de art. 585 alin. 1 lit. d din Noul Cod de procedură penală care prevede posibilitatea modificării pedepsei în situația în care de la momentul puneri în executare a sentinței penale de condamnare rămase definitive și până la executarea pedepsei se constată, pe baza altei sentințe penale rămase definitive, existența unor acte materiale care se circumscriu elementului material al laturii obiective a aceleiași infracțiuni; în această situație, instanța de executare va proceda la modificarea pedepsei, or, această posibilitate este conferită de legiuitor tocmai datorită autonomiei instituției juridice a formei continuate a infracțiunii care funcționează separat de încadrarea juridică, condițiile de incrirminare și regimul juridic sancționator prevăzute pentru infracțiunea în conținutul căreia se înglobează acțiunile sau inacțiunile componente.
Totodată, Curtea apreciază că aplicarea legii penale mai favorabile în raport de instituțiile care funcționează autonom nu presupune crearea unei a treia legi (“lex tertia”) care înseamnă încălcarea principiului legalității incriminării și pedepsei. Astfel, în doctrină a fost exprimată opinia conform căreia aplicarea legii penale mai blânde exclude implicit legea mai severă, deci nu este îngăduit a se îmbina dispozițiile unei legi cu ale celeilalte pentru a se obține un rezultat mai favorabil, fiindcă aceasta ar însemna crearea, în practica judiciară, a unei a treia legi, ceea ce nu este admis. O dată, însă, fapta stabilită și pedeapsa fixată conform uneia dintre legi, se poate recurge la instituțiile care funcționează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile condamnatului.
În același timp, Curtea constată că “lex tertia” presupune combinarea condițiilor de existență ale unei instituții dintr-o lege cu efectele aceleiași instituții dintr-o altă lege. Însă, în cazul instituțiilor a căror existență este independentă, principiul constituțional al legii penale mai favorabile trebuie aplicat separat pentru fiecare dintre acestea, cum este și cazul formei continuate care reprezintă o unitate legală de infracțiuni – instituție juridică autonomă în raport de încadrarea juridică a faptei și tratamentul juridic sancționator aplicabil acesteia.
De asemenea, legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situația concretă a unei persoane într-o anumită cauză penală, situație avută în vedere de însăși art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal.
Independent de considerațiile de ordin teoretic și practic mai sus-menționate, Curtea constată că însăși Legea nr. 187/2012, de punere în aplicare a Noului Cod penal, prevede mecanismul aplicării legii penale mai favorabile pe instituții autonome.
În acest sens sunt prevederile art. 10, 12 și 16 din Legea nr. 187/2012. Astfel, în ceea ce privește tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni, pedepsele complementare și cele accesorii, precum și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, legea prevede că se aplică legea penală identificată ca fiind lege mai favorabilă.
Așadar, Curtea apreciază că în cazul formei continuate ca unitate legală de infracțiuni, instituție juridică autonomă, în măsura în care legea penală nouă modifică ambele instituții – în speță, pe de o parte, limitele minime și maxime de pedeapsă, mai favorabile fiind, în speță, prevederile Noului Cod penal deoarece stabilesc o limită maximă mai mică, și, pe de altă parte, condițiile de existență și tratamentul juridic al formei continuate de infracțiuni, mai favorabile fiind, în speță, dispozițiile Codului penal 1969, întrucât reglementează posibilitatea aplicării unui spor de pedeapsă a cărui limită maximă nu este strict determinată, ci este lăsată la aprecierea instanței - urmează a aplica, în mod distinct, regulile privind stabilirea legii penale mai favorabile pentru fiecare instituție în parte.
În acest context, Curtea mai constată că, în cazul infracțiunii continuate, este vorba doar despre posibilitatea de a aplica un spor de pedeapsă, fără ca majorarea limitelor de pedeapsă să opereze de drept, în virtutea legii, din acest punct de vedere având relevanță însuși art. 187 din Noul Cod penal, care definește noțiunea de „pedeapsă prevăzută de lege”, în sensul de a nu se lua în considerare cauzele de majorare a pedepselor, or, forma continuată a infracțiunii reprezintă o astfel de cauză legală de agravare facultativă a pedepsei.
Pentru toate aceste motive, Curtea apreciază că, procedând în modalitatea anterior prezentată, în prezenta cauză nu se creează o “lex tertia”.
Prin urmare, Curtea, în aplicarea principiului legii penale mai favorabile, constată, în primă etapă, că, din punctul de vedere al limitelor de pedeapsă, mai favorabile sunt dispozițiile Codului penal 2014, iar în a doua etapă, din punctul de vedere al formei unității legale de infracțiuni, mai favorabile sunt prevederile Codului penal 1969.
De asemenea, Curtea constată că atât art. 3201 din Codul de procedură penală 1968, cât și art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală 2014 prevăd că, în cazul judecării cauzei potrivit procedurii simplificate în cazul recunoașterii vinovăției de către inculpat, pedeapsa închisorii prevăzute de lege se reduce cu o treime.
Prin urmare, Curtea apreciază că pedeapsa principală de 6 ani închisoare, pe care o va aplica apelantului-inculpat, corespunde, întru-totul, gradului de pericol social concret prezentat de apelantul-inculpat, fiind avute în vedere și circumstanțele personale ale acestuia.
Pentru toate aceste motive, analizând cauza strict din perspectiva incidenței în cauză a legii penale mai favorabile, Curtea apreciază că soluția pronunțată de către Tribunal este netemeinică, fără însă a reține vreun motiv de nelegalitate în pronunțarea sentinței penale apelate.
Așadar, desființarea sentinței penale apelate va fi doar în parte, fiind determinată strict de intervenirea, pe parcursul soluționării cauzei, a unei legi penale mai favorabile, în raport de care este obligatorie, potrivit art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, reanalizarea situației juridice a apelantului-inculpat, urmând a fi avute în vedere toate consecințele ce decurg din această împrejurare.
Totodată, Curtea constată că prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile legale, atât cele din Legea nr. 143/2000, cât și cele din Codul penal 1969, referitoare la luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale a cantităților de droguri și a sumei de bani menționate în cuprinsul sentinței penale apelate.
Soluția ce va fi pronunțată în cauză
În consecință, în raport de ansamblul motivelor de fapt și al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., va admite apelul formulat de apelantul-inculpat G. G. I. împotriva sentinței penale nr. 968/27.12.2013 pronunțate de Tribunalului București – Secția a II-a Penală în dosarul nr._ .
Va desființa în parte sentința penală apelată și, pe fond, rejudecând:
Va constata intervenită legea penală mai favorabilă.
În temeiul art. 396 alin. 2 C.pr.pen., va condamna pe inculpatul G. G. I. la pedeapsa principală de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 5 din Noul Cod penal, art. 41 alin. 2 din Codul penal 1969 și art. 396 alin. 10 din Noul Cod de procedură penală.
Va constata că pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal 1969 are corespondent în art. 66 alin. 1 lit. a și b din Noul Cod penal, urmând a se executa în acest conținut, în condițiile și pe durata prevăzută de art. 65 din Noul Cod penal.
În baza art. 6 alin. 5 teza a II-a din Noul Cod penal, va constata că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a și b din Codul penal 1969, pe o perioadă de 4 ani, are corespondent în art. 66 alin. 1 lit. a și b din Noul Cod penal, urmând a se executa în acest conținut, pe o perioadă de 4 ani, în condițiile art. 68 din Noul Cod penal.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, din care suma de 100 de lei, reprezentând contravaloarea onorariului parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., admite apelul formulat de apelantul-inculpat G. G. I. împotriva sentinței penale nr. 968/27.12.2013 pronunțate de Tribunalului București – Secția a II-a Penală în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală apelată și, pe fond, rejudecând:
Constată intervenită legea penală mai favorabilă.
În temeiul art. 396 alin. 2 C.pr.pen., condamnă pe inculpatul G. G. I. la pedeapsa principală de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 5 din Noul Cod penal, art. 41 alin. 2 din Codul penal 1969 și art. 396 alin. 10 din Noul Cod de procedură penală.
Constată că pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal 1969 are corespondent în art. 66 alin. 1 lit. a și b din Noul Cod penal, urmând a se executa în acest conținut, în condițiile și pe durata prevăzută de art. 65 din Noul Cod penal.
În baza art. 6 alin. 5 teza a II-a din Noul Cod penal, constată că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a și b din Codul penal 1969, pe o perioadă de 4 ani, are corespondent în art. 66 alin. 1 lit. a și b din Noul Cod penal, urmând a se executa în acest conținut, pe o perioadă de 4 ani, în condițiile art. 68 din Noul Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, din care suma de 100 de lei, reprezentând contravaloarea onorariului parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.03.2014.
Președinte, Judecător,
I. C. C. B.
Grefier,
R. S.
Red. Jud. C.B.
Tehnored. Jud. C.B. / Gref. R.S.
01.04.2014 / 2 ex.
Tribunalul București – Secția a II-a Penală
Dosar nr._
Judecător fond: D. I. M.
| ← Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 389/2014. Curtea de Apel... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 485/2014.... → |
|---|
