Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1915/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1915/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 1915/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1915
Ședința publică din data de 16 octombrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. D. G.
JUDECĂTOR: D. D.
JUDECĂTOR: B. L.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. REYHAN.
Pe rol, se află judecarea recursului declarat de inculpatul D. R. împotriva sentinței penale nr.1308/4.09.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 3 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-inculpat D. R., personal, în stare de deținere și asistat de apărător din oficiu, avocat D. A., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat D. M., în baza delegației nr._ din data de 30.09.2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care recurentul-inculpat D. R., declară că își retrage recursul.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat D. R. solicită să se ia act de declarația acestuia, în sensul retragerii recursului formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se ia act de declarația, prin care recurentul-inculpat a precizat că își retrage recursul.
CURTEA,
Prin sentința penală nr.1308/4.09.2013 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 3 București în baza art. 334 Cod procedură penală a hotărât schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art. 208 al. 1 -209 al. 1 lit. a și i C.p. în infracțiunea prev. de art. 208 al. 1 -209 al. 1 lit. a și i C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.
În baza art. 208 alin. 1 -209 al. 1 lit. a și i C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. cu referire la art. 3201 C.p.p. a fost condamnat inculpatul D. R. (fiul lui S. și A., născut la 18.04.1992 in Hamburg, CNP_, domiciliat in oras Tandarei, ., jud. I., cetatean roman, studii 3 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, cunoscut cu antecedente penale) la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 61 C.p. s-a revocat liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 299 zile din pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 46/12.01.2011 a Judecătoriei sectorului 1 București, care a fost contopită cu pedeapsa nou aplicată, urmând ca inculpatul să execute 2 (doi) ani închisoare, în regim de detenție.
În baza art. 71 C.p. i s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b C.p. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C.p. s-a dedus arestarea preventivă și reținerea de la data de 17.06.2013 la zi.
În baza art. 350 alin .1 C.p. a fost menținută măsura arestării preventive.
S-a luat act că partea vătămată G. Z. (București, ., ., .) nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. e C.p. a confiscat de la inculpat suma de 50 lei.
În baza art. 191 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt că:
În perioada 20 martie 2013 ora 09.00 – 21 martie 2013 ora 13.00, inculpatul D. R., împreună cu numitul T. F. G., au pătruns prin efracție, în uscătoria situată la etajul 7 din scara 3 a blocului A 3 situat pe ., sector 3, și au luat de aici două uși metalice, aparținând părții vătămate G. zamfira, în scopul de a și le însuși pe nedrept.
Organele de urmărire penală au arătat că fapta reținută în sarcina inculpatului se probează cu următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate G. Z. (f.10-11 d.u.p.); declarații inculpat (filele 76, 79-84, 87-88, 101-102, 104 d.u.p.); raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică (f.30-38 d.u.p.); procese-verbale (f.12,60 d.u.p.); proces-verbal de conducere în teren și planșa foto aferentă (f.41-51 d.u.p.); proces-verbal de recunoaștere după fotografie și planșa foto aferentă și declarația aferentă (f.52, 54-59 d.u.p.); proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f.8 d.u.p.); proces-verbal de cercetare la fața locului împreună cu planșa foto aferentă (f. 13-23 d.u.p.); alte înscrisuri.
La dosarul cauzei a fost atașată fișa de cazier judiciar a inculpatului (filele 92-94 d.u.p.).
În cursul urmării penale, partea vătămată G. Z. a estimat prejudiciul la suma de 8500 lei, însă nu a formulat declarație de constituire de parte civilă în cauză.
În cadrul fazei cercetării judecătorești, la termenul de judecată din data de 04.09.2013, instanța a adus la cunoștința inculpatului D. R. dispozițiile art. 320/1 C.p.p., modificat prin Legea nr. 202/2010, conform cărora acesta poate recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa în cuprinsul rechizitoriului și poate solicita instanței ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale, probe pe care le cunoaște și înțelege să și le însușească, ipoteză în care beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, inculpatul învederând instanței că solicită aplicarea dispozițiilor art. 320/1 C.p.p., arătând că recunoaște în totalitate fapta reținută în actul de sesizare al instanței și nu solicită administrarea de probe, instanța procedând la audierea inculpatului, potrivit art. 320/1 al.3 C.p.p. (declarația aflată la fila 42 d.i.).
Pentru lămurirea antecedentelor penale instanța a dispus atașarea unei fișe de cazier judiciar actualizată (filele 26-27 d.i.), precum și copiile sentințelor penale nr.46 din 12.01.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București (filele 34-36 d.i.) și nr. 1590 din 28.08.2012 a Judecătoriei B. (filele 38-39 d.i.), ambele hotărâri fiind însoțite de referatele privind data și modalitatea rămânerii definitive și cu privire la executarea pedepsei aplicate.
Analizând actele și lucrările dosarului, văzând dispozițiile art. 3201 C.proc.pen. și poziția procesuală manifestată de inculpat, instanța a reținut următoarele:
În cursul lunii martie 2013, inculpatul T. F. G. i-a propus inculpatului D. R. să sustragă bunuri din uscătoria aflată la etajul 7, din scara 3 a blocului A3 situat în București, ., sector 3, inculpatul având cunoștință despre faptul că în această uscătorie se aflau bunuri ce puteau fi sustrase. Inculpatul D. R. a fost de acord cu propunerea învinuitului T. F. G., astfel că, cei doi s-au deplasat în perioada 20 martie 2013 ora 9.00 – 21 martie 2013 ora 13.00, la acea uscătorie, unde cu ajutorul unei pietre pe care o aveau asupra lor, au lovit lacătul cu care era asigurată ușa de acces în uscătorie și au reușit să rupă belciugul de care era prins lacătul. Cei doi au pătruns în uscătorie, au îndepărtat panourile care acopereau o ușă metalică tip Pinum ce se afla în uscătorie, au luat această ușa ce aparținea părții vătămate G. Z. ce locuiește la apartamentul nr.72, pe care au cărat-o pe scările blocului, iar apoi au transportat-o la un centru de colectare a fierului vechi, unde au vândut-o pentru suma de 50 de lei, sumă pe care cei doi au împărțit-o. După câteva ore, cei doi s-au întors la uscătorie, de unde sustrăseseră prima ușă și au mai luat și o a doua ușă metalică tip Setum, ce aparținea părții vătămate G. Z., pe care au cărat-o pe scările blocului și pe care au transportat-o apoi la un centru de colectare a fierului vechi, unde au vândut-o, obținând în schimbul acesteia suma de 50 de lei, pe care cei doi au împărțit-o.
În cuprinsul declarațiile date de inculpat pe parcursul procesului penal, acesta în mod constant a recunoscut săvârșirea faptei. Și în fața instanței, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, în modalitatea în care este reținută și descrisă în cuprinsul rechizitoriului.
Situația de fapt, astfel cum aceasta a fost reținuta de instanță și vinovăția inculpatului D. R. sunt pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză.
Astfel, declarațiile inculpatului de recunoaștere a comiterii faptei, date pe parcursul procesului penal se coroborează cu plângerea și declarațiile părții vătămate (f. 10-11 d.u.p.) în care acesta a precizat că la data de 21.03.2013, în jurul orei 13.00, a constatat că lacătul de la ușa de acces în uscătorie lipsește, iar belciugul de prindere al acesteia era tăiat, constatând că din uscătorie lipsesc două uși metalice.
În cauză a fost efectuat și un raport de constatare tehnico-științifică (f. 30-38 dup), ale cărui concluzii au statuat că urmele palmare ridicate cu ocazia cercetării la fața locului de pe panourile ce acopereau una din ușile sustrase au fost create de degetele și mâinile inculpatului D. R..
Din probele administrate rezultă că fapta există și a fost săvârșită de inculpat.
În drept, fapta inculpatului D. R., care în perioada 20 martie 2013 ora 09.00 – 21 martie 2013 ora 13.00, în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu numitul T. F. G., a pătruns prin efracție, de două ori, în uscătoria situată la etajul 7 din scara 3 a blocului A 3 situat pe ., sector 3 și au luat de aici două uși metalice, aparținând părții vătămate G. Z., în scopul de a și le însuși pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit.a, i C.p. cu aplic.art. 41 alin.2 C.p.
Față de situația de fapt reținută de instanță, în temeiul art. 334 C.p.p. urmează a dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, dat fiind că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu numitul T. F. G., inculpatul a pătruns prin efracție, de două ori, în uscătoria de unde au sustras două uși metalice, din infracțiunea de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit.a și i C.p. în infracțiunea de furt calificat în formă continuată prevăzută și pedepsită de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit.a și i C.p. cu aplic.art. 41 alin.2 C.p.
Elementul material al infracțiunii este realizat prin acțiunea de luare, fără consimțământul părții vătămate și în scopul însușirii pe nedrept, a două uși metalice marca Pinum și Setum aparținând părții vătămate.
Urmarea imediată a faptei săvârșite de inculpat constă în producerea unui prejudiciu în patrimoniul părții vătămate.
În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, aceasta a fost comisă în cauză cu forma de vinovăție a intenției directe, așa cum este ea definită de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a) C.p., inculpatul prevăzând rezultatul faptei comise, rezultat constând în prejudiciul produs în patrimoniul părții vătămate, și urmărind producerea acestuia, așa cum rezultă din declarația de recunoaștere a inculpatului.
Sub aspectul formei calificate în care a fost săvârșită fapta, instanța a reținut că aceasta a fost comisă de inculpat împreună cu o altă persoană, prin efracție, deoarece au distrus cu o piatră lacătul cu care era asigurată ușa de acces.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a aplicat inculpatului pentru infracțiunea reținută prin prezenta în sarcina acestuia, având în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator în partea specială a codului penal, astfel cum aceste limite vor fi reduse cu o treime ca efect al aplicării disp. art. 320/1 al. 7 C.p.p. gradul de pericol social concret al faptei relevat de modul de săvârșire al acesteia (împreună cu o altă persoană, după o prealabilă înțelegere), de valoarea prejudiciului destul de mare, care nu a fost recuperat, de persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, (în raport de mențiunile fișei de cazier judiciar, inculpatul fiind condamnat anterior prin sentința penală nr.46 din 12.01.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București la o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare, din a cărei executare fusese liberat condiționat la 04.09.2012) care este în vârstă de 21 de ani, nu a făcut dovada obținerii unor venituri legale si care a avut o poziție procesuală sinceră, recunoscând comiterea faptei.
Având în vedere aceste criterii, instanța a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii orientată la minimul special prevăzut de textul ce incriminează faptă reținută în sarcina inculpatului, astfel cum acest minim a fost redus cu o treime ca urmare a aplicării disp. art. 320/1 C.p.p. și anume la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu executarea în regim de detenție.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că prin Decizia 74 din 05.11.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că dispozițiile art. 71 C.p. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – lit. c C.p. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.p.
De aceea, ținând cont și de cauza S. și P./României și cauza Hirst împotriva Marii Britanii va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei principale, apreciind că pedeapsa accesorie cu un conținut astfel individualizat corespunde naturii și gravității faptei săvârșite.
În baza art. 61 C.p. a revocat liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 299 zile din pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 46 din 12.01.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, care a fost contopită cu pedeapsa nou aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, în regim de detenție.
În baza art. 88 C.p. s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 17.06.2013 la zi.
În temeiul art. 350 C.p.p. instanța a menținut starea de arest preventiv a inculpatului întrucât temeiurile avute în vedere la luarea inițială a măsurii, enunțate de dispozițiile art. 148 lit. f C.p.p. s-au menținut și la acest moment și impun și în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Instanța de fond a constatat că este întrunită condiția limitei de pedeapsă, cât și cea a existenței unor date certe în sensul că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, față de modul de operare, precum și față de sentimentul de insecuritate pe care comiterea unor asemenea fapte îl generează în rândul potențialelor persoane vătămate, față de frecvența cu care sunt comise și importanța prejudiciului ce este creat de regulă în urma săvârșirii unor asemenea fapte. Sub acest aspect, instanța a reținut pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, starea de recidivă în care a fost săvârșită fapta, trecutul infracțional al inculpatului care are antecedente penale, precum și atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal.
Având în vedere că partea vătămată G. Z. nu s-a constituit partea civilă în cauză, s-a luat act în acest sens.
În baza art. 118 lit.e C.p. a confiscat de la inculpat suma de 50 de lei, obținută prin săvârșirea faptei, dat fiind că în urma valorificării celor două uși, inculpatul și T. F. G., au obținut suma de 100 lei, conform declarațiilor date (f. 101 dup), sumă pe care cei doi au împărțit-o în mod egal.
În baza art. 191 al. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, sumă în care sunt incluse cheltuielile de la urmărire penală, ținând cont de volumul actelor procesuale și procedurale întocmite în cauză de instanță și de numărul de termene de judecată acordat pentru soluționarea cauzei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul D. R., fără a indica motivele pe care se sprijină.
La termenul de judecată din 16.X.2013 recurentul-inculpat a declarat că își retrage recursul formulat în cauză.
Potrivit dispozițiilor art.3854 alin.2 C. proc. pen. rap. la art.369 C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor în fața instanței de recurs, oricare din părți își poate retrage recursul declarat.
Constatând respectate dispozițiile menționate anterior, în sensul că nu s-a depășit momentul până la care poate interveni declarația de retragere a recursului și văzând manifestarea neechivocă de voință a recurentului-inculpat în sensul că își retrage calea de atac formulată, Curtea, în temeiul art. 3854 alin. 2 Cod procedură penală rap la art. 369 alin. 1 Cod procedură penală va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul D. R. împotriva sentinței penale nr. 1308 din data de 4.09.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, iar în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală îl va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 3854 alin. 2 Cod procedură penală rap. la art. 369 Cod procedură penală ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul D. RODION împotriva sentinței penale nr. 1308 din 04 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București.
În temeiul art. 192 alin. 2 cod de procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul avocat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 16 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. D. G. D. D. B. L.
GREFIER,
D. T.
Red.D.G. M.
Dact.E.C./2Ex
Red. R. A./Judecătoria Sectorului 3 București
| ← Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
