Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1709/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1709/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 1709/2013

Dosar nr._

(Număr în format vechi_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 1709/R

Ședința publică din data de 20.09.2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: C.-C. C.

JUDECĂTOR: M. N.

JUDECĂTOR: R. M.

GREFIER: L. B.

MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. N..

Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București împotriva sentinței penale nr. 394 din data de 23.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul din oficiu, avocat, B. V., cu delegație de substituire atașată la fila 13 din dosar, în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat, S. A. M., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București la data de 28.08.2013 și atașată la fila 12 din dosar, lipsă fiind intimata inculpată C. Ș..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor art. 340 Cod procedură penală, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului astfel declarat, constatând că în prezenta cauză inculpata a fost condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, instanța de fond dispunând prin aceeași sentință penală și anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 6 luni, aplicată prin sentința penală nr. 778 din 6.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.

Totodată, arată că, astfel cum rezultă din sentința penală nr. 778 din 6.09.2012, inculpata C. Ș. a fost reținută și arestată preventiv începând cu data de 19.06.2012 și eliberată la data de 6.09.2012.

Față de aceste considerente, invocând dispozițiile art. 36 alin. 3) solicită și deducerea acestei perioade, respectiv de la data de 19.06.2012 până la data de 06.09.2012.

Apărătorul intimatei inculpate, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului și deducerea perioadei cuprinse între 19.06.2012 până la data de 06.09.2012 conform sentinței penale nr. 778 din data de 6.09.2012.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului formulat,constată următoarele:

Judecătoria Sectorului 1 București ,prin sentința penală nr. 394/2013 din data de 23.04.2013, pronunțată în dosarul nr._ a hotărât următoarele:

În temeiul art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm C. pen. și art.320ind.1 alin.7 C.p.p. condamnă pe inculpata C. Ș., născută la data de 28.12.1994 în București, cu domiciliul în București, ., sct. 1, ffl în București, .. 131, sct. 1, cetățean român, necăsătorit, având un copil minor, fără ocupație și loc de muncă, cunoscută cu antecedente penale ce nu atrag starea de recidivă, CNP_ la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă din data de 22.04.2012).

În temeiul art. 71 al.1 C.pen. aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a si lit. b) C.pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86⁵ alin. 1 rap. la art. 85 alin. 1 C. pen. dispune anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 778/06.09.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 18.09.2012.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen constată concurente fapta de furt calificat pentru care s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare prin prezenta (faptă din data de 22.04.2012) și fapta de furt calificat pentru care s-a aplicat pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 778/06.09.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București (faptă din data de 19.06.2012).

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 alin. 1 lit. b) C. pen. contopește pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 778/06.09.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, inculpata urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 110¹ alin. 1, art. 110, art. 86⁵ alin. 2 și 86¹ C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pentru un termen de încercare de 4 ani.

În temeiul art. 86⁵ alin. 2 C. pen. termenul de încercare curge de la data de 18.09.2012.

În temeiul art. 110¹ alin. 1 și art. 86³ alin. 1 C. pen., inculpata este obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- se va prezenta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de Serviciu;

- va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;

- va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 110¹ alin. 1 și art.86¹ alin. 3 lit. a) C.pen. inculpata este obligată:

- să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare, care va fi stabilit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În temeiul art. 71 alin. 5 C. pen suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. pune în vedere inculpatei dispozițiile art. 110¹ alin. 3 și art. 86⁴ C.pen.

Ia act că partea vătămată ., cu sediul în București, ., sct. 1 nu s-a constituit parte civilă.

În temeiul art. 191 alin. 1 C. proc. pen. obligă inculpata la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat (C. IBAN RO59TREZ7035032XXX005229, Cod fiscal_ deschis la Trezoreria Sectorului 3, beneficiar Judecătoria Sector 1).

Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, urmează a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

„Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 09.01.2013 s-a dispus de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București trimiterea în judecată a inculpatei C. Ș., născută la data de 28.12.1994 în București, cu domiciliul în București, ., sct. 1, ffl în București, .. 131, sct. 1, cetățean român, necăsătorit, având un copil minor, fără ocupație și loc de muncă, cunoscută cu antecedente penale ce nu atrag starea de recidivă, CNP_ pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

În fapt s-a reținut că în ziua de 22.04.2012, în jurul orei 14:30, în timp ce se afla în incinta magazinului M. Image situat în .. 39-49, sct. 1, inculpata minoră a sustras în scopul însușirii pe nedrept mai multe produse alimentare în valoare totală de 87,45 lei.

În drept s-a reținut că fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

În faza de urmărire penală s-a administrat proba cu:

- proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f. 7-8dup);

- plangerea reprezentantului societății parte vătămată (f. 9-10 dup);

- declarații învinuită C. Ș. (f. 17, 20 dup);

- declarații martor T. D. (f. 12-13 dup);

- dovadă de restituire a bunurilor către partea vătămată (f. 11 dup).

În cauză nu s-au luat măsuri preventive.

La primul termen de judecată inculpata a arătat că dorește să beneficieze de prevederile art. 320¹ C. proc. pen., recunoscând fără rezerve faptele reținute prin rechizitoriu și arătând că nu dorește administrarea altor probe.

Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:

Din declarațiile luate inculpatei în cursul urmăririi penale decurge că în timp ce se afla în magazinul M. Image situat în .. 39-49, sct. 1 (în data de 22.04.2012, ora 14:30) aceasta a luat din raionul de lactate 5 role de cașcaval pe care le-a introdus într-o geantă, după care a trecut de casele de marcat fără să plătească prețul lor. Declarațiile se coroborează și cu cele arătate de martorul T. D..

Cum inculpata a mărturisit atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în fața instanței săvârșirea faptei respective, decurge că într-adevăr la data de 22.04.2012, în jurul orei 14:30, în timp ce se afla în incinta magazinului M. Image situat în .. 39-49, sct. 1, inculpata minoră a sustras în scopul însușirii pe nedrept mai multe produse alimentare (role de cașcaval).

Potrivit art. 208 alin. 1 C. pen. luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia, fara consimtamântul acestuia, în scopul de a si-l însusi pe nedrept, se pedepseste cu închisoare de la unu la 12 ani.

În speță se observă că fapta inculpatei întrunește elementele de tipicitate descrise la articolul indicat, având în vedere că aceasta a luat mai multe role de cașcaval (cinci) din posesia părții vătămate ., fără a avea consimțământul acesteia, modul de operare indicând și intenția de a și le însuși pe nedrept.

Urmează a se reține și elementul circumstanțial ce califică furtul, prev. la art. 209 alin. 1 lit. e) C. pen., respectiv săvârșirea faptei în loc public.

După art. 152 lit. b) C. pen. fapta se consideră săvârșită "în public" atunci când a fost comisă în orice loc accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe persoane. Or aici fapta s-a săvârșit într-un magazin unde se aflau mai multe persoane (chiar dacă s-ar lua în calcul numai angajații societății).

Cum la momentul săvârșirii faptei inculpata era minoră, decurge că trebuie reținute și prevederile art. 99 și urm. C. pen.

Reiese din toate cele prezentate că inculpata se face vinovată de infracțiunea de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., motiv pentru care instanța urmează a o condamna la o sanctiune, conform legii.

Instanta urmeaza, fata de prevederile art. 100 alin. 1 C. pen. a se orienta la o pedeapsa, iar nu la o masura educativa, dat fiind ca acesta nu se afla la primul conflict cu legea penala (cf. fisei de cazier), iar masura educativa nu ar fi suficienta pentru finalitatea procesului.

După cum arată art. 72 alin. 1 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În speță limitele speciale ale pedespsei cu închisoare sunt de minim 3 ani și maxim 15 ani. Însă, inculpata fiind minoră la data săvârșirii faptei, reiese că acestea trebuie reduse la jumătate (art. 109 alin. 1 C. pen.). Rezultă așadar limitele de 1 an si 6 luni – 7 ani si 6 luni.

Dar cum inculpata s-a prevalat de disp. art. 320¹ C. proc. pen. reiese că îi sunt aplicabile și prevederile alin. 7 ale acestui din urmă articol, astfel că limitele de pedeapsă se reduc corespunzător, cu o treime, în final devenind de 1 an până la 5 ani.

Pentru a stabili sancțiunea potrivită trebuie ținut cont de faptul că inculpata a săvârșit în mai multe rânduri (șaptesprezece) fapte de însușire frauduloasă pentru care nu a fost trimisă în judecată, aplicându-se sancțiunea amenzii administrative. De asemenea inculpata a fost condamnată definitiv pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prin prin sentința penală nr. 778/06.09.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București. Pe de altă parte însă aceasta și-a recunoscut fără rezerve fapta, neîmpietând asupra anchetei penale.

Având în vedere cele precizate reiese că orientarea sancțiunii trebuie să fie spre minim, instanța urmând a aplica pedeapsa de 2 ani închisoare.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie (care se aplică și minorilor, dar se execută odată ce aceștia împlinesc vârsta de 18 ani – cf. decizia nr. LI/2007, pronunțată de ICCJ în soluționarea unui recurs în interesul legii; în speță nu se ridică însă prbleme majore, câtă vreme inculpata a devenit majoră), instanța reține că natura faptei săvârșite, precum și modul de săvârșire a faptei duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei principale.

Nu va interzice inculpatei dreptul de a alege, ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO, reflectate în hotărârea Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, conform cărora nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.

Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel încât instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.

Dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis deoarece interesul public este ca accesul la funcții elective să fie permis numai persoanelor care se bucură de o reputație neștirbită, or în cauză această condiție nu este îndeplinită.

Instanța observă în continuare că prin sentința penală nr. 778/06.09.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, i s-a aplicat inculpatei pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni, pedeapsă suspendată condiționat sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani.

Art. 86⁵ alin. 1 C. pen. spune că dispozițiile art. 85 alin. 1 și 2 C. pen. se aplică în mod corespunzător și în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, iar alin. 1 al acestui din urmă articol ne învață că dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă.

În prezenta speță se observă că fapta din prezentul dosar a fost săvârșită la data de 22.04.2012, iar condamnarea dispusă prin sentința menționată anterior s-a dispus la data de 06.09.2012. Reiese că se îndeplinesc prevederile art. 85 alin. 1 C. pen., motiv pentru care se va dispune anularea suspendării condiționate a executării stabilite prin sentința penală nr. 778/06.09.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.

Având în vedere că fapta pentru care s-a pronunțat sentința cu pricina (faptă din data de 19.06.2012) și fapta de față (22.04.2012) se află în stare de concurs (art. 33 lit. a C. pen.), urmează a se face aplicarea prevederilor art. 34 alin. 1 lit. b) C. pen., care spun că în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează: când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

Contopind pedeapsa de 1 an și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 778/06.09.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București și pedeapsa de 2 ani aplicată prin prezenta instanța urmează a aplica pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel încât instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.

Ramane de apreciat asupra individualizarii executarii pedepsei. Art. 86¹ spune ca instanta poate dispune suspendarea executarii pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere, daca sunt întrunite urmatoarele conditii:

a) pedeapsa aplicata este închisoarea de cel mult 4 ani;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afara de cazurile când condamnarea intra în vreunul dintre cazurile prevazute în art. 38;

c) se apreciaza, tinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul sau dupa comiterea faptei, ca pronuntarea condamnarii constituie un avertisment pentru acesta si, chiar fara executarea pedepsei, condamnatul nu va mai savârsi infractiuni.

Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere poate fi acordata si în cazul concursului de infractiuni, daca pedeapsa aplicata este închisoarea de cel mult 3 ani si sunt întrunite conditiile prevazute în alin. 1 lit. b) si c).

Aici, desi este vorba despre un concurs de infractiuni, pedeapsa rezultanta este de numai 2 ani, sub pragul de 3 ani defipt de lege. Totodata inculpata era minoră la data săvârșirii faptelor, astfel ca sunt aplicabile disp. art. 38 lit. a) C. pen.

Nu mai putin, fata de continutul referatului de evaluare, instanta apreciaza ca si cea de-a treia conditie este indeplinita, cata vreme inculpata are sprijinul moral și material necesar sa nu mai savarseasca alte fapte penale.

Pentru acestea urmeaza a se dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, iar termenul de incercare va fi stabilit la durata de 4 ani, avand in vedere disp. art. 110 C. pen.

În temeiul art. 86⁵ alin. 2 C. pen. termenul de încercare va curge de la data de 18.09.2012.

În temeiul art. 110¹ alin. 1 și art. 86³ alin. 1 C. pen., inculpata va fi obligată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- se va prezenta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de Serviciu;

- va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;

- va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 110¹ alin. 1 și art.86¹ alin. 3 lit. a) C.pen. inculpata va fi obligată să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare, care va fi stabilit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București. Aceasta masura este necesara in vederea educarii inculpatei in spiritul respectarii legilor si pentru a-i asigura posibilitatea integrarii sociale.

În temeiul art. 71 alin. 5 C. pen se va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. se vor pune în vedere inculpatei dispozițiile art. 110¹ alin. 3 și art. 86⁴ C.pen.

Se va lua act că partea vătămată ., cu sediul în București, ., sct. 1 nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În temeiul art. 191 alin. 1 C. proc. pen. va obliga inculpata la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.”

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs,în termenul legal,P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București care a criticat-o pentru nelegalitate,arătând că instanța de fond a omis să dea eficiență dispozițiilor art.36 alin.3 C.p. privind deducerea perioadei executate din pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, arătând că în prezenta cauză inculpata a fost condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, instanța de fond dispunând prin aceeași sentință penală și anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 6 luni, aplicată prin sentința penală nr. 778 din 6.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București,însă, astfel cum rezultă din sentința penală nr. 778 din 6.09.2012, inculpata C. Ș. a fost reținută și arestată preventiv începând cu data de 19.06.2012 și eliberată la data de 6.09.2012,solicitând admiterea recursului astfel declarat și deducerea acestei perioade, respectiv de la data de 19.06.2012 până la data de 06.09.2012.

Analizând actele si lucrările dosarului si sentința penală atacata, in conformitate cu dispozițiile art. 385/1 si urm. C.p.p.,Curtea constata ca recursul formulat este fondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatei C. Ș..

Din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că, în ziua de 22.04.2012, în jurul orei 14:30, în timp ce se afla în incinta magazinului M. Image situat în .. 39-49, sct. 1, inculpata minoră C. Ș. a sustras în scopul însușirii pe nedrept mai multe produse alimentare în valoare totală de 87,45 lei.

De altfel, inculpata C. Ș. a recunoscut săvârșirea faptei deduse judecății și a arătat că dorește să beneficieze de dispozițiile art. 320¹Cod procedură penală, declarația sa coroborându-se cu celelalte mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante,plângerea reprezentantului societății parte vătămată (f. 9-10 dup),declarațiile martorului T. D.,dovada de restituire a bunurilor către partea vătămată .

În ceea ce privește pedeapsa aplicată, Curtea apreciază că a fost corect individualizată de instanța de fond.

Potrivit art.72 Cod penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, definite de legiuitor în art.52 din Codul penal trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale (privativă sau neprivativă de libertate, executabilă sau nu) gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real, îl prezintă persoana infractorului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Pedeapsa nu-și poate îndeplini integral funcțiile, nu-și poate realiza scopul decât dacă este adaptată cazului individual concret, adică gradului de pericol social al faptei și al făptuitorului și necesităților reale de îndreptare și reeducare a acestuia.

Pedeapsa este o măsură de constrângere cu caracter strict personal și se aplică persoanei infractorului cu scopul de a împiedica comiterea de noi infracțiuni din partea acestuia, persoana infractorului fiind aceea asupra căruia trebuie să acționeze pedeapsa prin funcțiile sale.

În prezenta cauză,Curtea constată că prima instanță, condamnând-o pe intimata inculpată C. Ș. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru fapta dedusă judecății și dispunând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei celei mai grele de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 4 ani a realizat o justă individualizare a sancțiunii, în raport cu gravitatea în concret a faptei comise și periculozitatea autorului ei, ambele în suficientă măsură relevate de probele dosarului.

Curtea are în vedere în acest sens natura și gravitatea în concret a faptei comise,modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a acesteia,precum și prejudiciul produs și natura bunurilor sustrase(role de cașcaval)

De asemenea,Curtea ține cont de atitudine constant sinceră a intimatei inculpate care a recunoscut săvârșirea faptei deduse judecății atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de fond,precum și de împrejurarea că aceasta era minoră la data comiterii faptei și are la rândul său un copil minor.

Totodată,Curtea nu poate ignora că intimata inculpată nu este la prima încălcarea legii penală,fiindu-i anterior aplicate nu mai puțin de 25 sancțiuni cu caracter administrativ pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni ,ceea ce denotă perseverență infracțională și faptul că până în prezent sancțiunile administrative aplicate și clemența de care au dat dovadă procurorii nu au convins-o pe inculpata C. Ș. că respectarea legii este o necesitate și că numai prin respectarea legii va putea evita aplicarea și executarea în viitor a altor pedepse.

Prin urmare,Curtea apreciază că împrejurările de fapt amintite,cert rezultate din actele dosarului justifică necesitatea aplicării pedepsei de 2 ani închisoare și suspendării sub supraveghere a executării pedepsei celei mai grele de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 4 ani, care,în opinia Curții,este în măsură să-și realizeze funcțiile și scopul prevăzute în art.52 Cod penal.

De asemenea, și pedeapsa accesorie a fost corect stabilită în raport de natura faptei săvârșite, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocoalele Adiționale și jurisprudența CEDO în materie (ex.cauzele Hirst c.Marii Britanii, S. și P. c. României s-a) care în conformitate cu art.11 alin. 2 și la art. 20 din Constituție fac parte din dreptul intern,ca urmare a ratificării Convenției de către România prin Legea nr. 30/1994, dar s decizia nr. 74/2007 pronunțată de Sectiile Unite ale Inaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii.

În ceea ce privește critica formulată de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București,Curtea constată că este întemeiată.

Astfel,prima instanță,în mod justificat ,a constat că infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunea pentru care intimata inculpată a fost condamnată definitiv prin sentința penală nr. 778/06.09.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București și,pe cale de consecință,în mod corect,în temeiul art. 86⁵ alin. 1 rap. la art. 85 alin. 1 C. pen.,a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 778/06.09.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 18.09.2012 și ,în temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 alin. 1 lit. b) C. pen.,a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 778/06.09.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, dispunând ca inculpata să executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

Însă,deși din sentința penală nr. 778/06.09.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 18.09.2012 și referatul întocmit de Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoria Sectorului 1 București,rezultă că în această cauză inculpata C. Ș. a fost reținută și arestată preventiv de la data de 19.06.2012 până la data de 06.09.2012,instanța de fond a omis în prezenta cauză să deducă din pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare această perioadă.

Ca atare,pentru considerentele arătate,Curtea, în temeiul art. 385ind.15 pct.2 lit.d C.p.p. ,va admite recursul declarat de Ministerul Public-P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București împotriva sentintei penale nr.394/23.04.2013 ,pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.

Va casa în parte sentința penală atacată și rejudecând în fond:

În temeiul art.88 C.p.va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata arestării preventive de la data de 19.06.2012 la data de 06.09.2012(sentința penală nr. 778/06.09.2012 a Judecătoria Sector 1 București)

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art.192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare în recurs ,din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 200 lei ,vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 385ind.15 pct.2 lit.d C.p.p. admite recursul declarat de Ministerul Public-P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București împotriva sentintei penale nr.394/23.04.2013 ,pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.

Casează în parte sentința penală atacată și rejudecând în fond:

În temeiul art.88 C.p. deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata arestării preventive de la data de 19.06.2012 la data de 06.09.2012(sentința penală nr. 778/06.09.2012 a Judecătoria Sector 1 București)

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art.192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare în recurs ,din care onorariul apărătorului din oficiu,în cuantum de 200 lei, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în sedință publică,azi 20.09.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR C. C. C. M. N. R. M.

GREFIER

L. B.

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1657/2013....		Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... →

Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1709/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1709/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI