Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 411/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 411/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 411/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr. 411/A
Ședința publică din data de 02 aprilie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. S.
JUDECĂTOR: C. A. G.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: VICTORIȚA S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de doamna procuror E. - Eliana B.
Pe rol se află soluționarea, în complet de divergență, a apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București și de inculpatul C. A. D., împotriva sentinței penale nr.3576 din 23.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat C. A. D., aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat P. D., în baza delegației nr.5983/18.02.2014 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară, aflată la fila 19 din dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză a fost repusă pe rol în vederea reluării dezbaterilor în complet de divergență.
Apărătorul din oficiu al apelantului – inculpat C. A. D. indică adresa la care locuiește în prezent apelantul – inculpat, respectiv București, ., sector 2.
Atât apărătorul din oficiu al apelantului – inculpat C. A. D., cât și reprezentantul Ministerului Public arată că își mențin concluziile puse la termenul din 05.03.2014.
Apelantul – inculpat C. A. D., în ultimul cuvânt, arată că nu are nimic de spus.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față:
Prin sentința penală nr. 3576/23.12.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 4 București, în baza art. 182 alin. 1 și 2 C.p., cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p., a condamnat inculpatul C. A. D., fiul lui P. și M., născut la data de 11.05.1989 în București, studii 4 clase, fără ocupație, domiciliat în București, .. 59, Sector 2, CNP_, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
În baza art. 71 alin. 1 C. p., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b C. p. pe durata executării pedepsei principale, cu titlul de pedeapsa accesorie.
În baza art. 350 alin. 1 C.p.p., a menținut arestarea preventivă a inculpatului C. A. D..
În baza art. 88 C.p. a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive de la data de 08.05.2013 la zi.
În baza art. 7 alin. 1 și 2 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
A luat act că partea civilă S. C. de Urgență Bgdasar A. nu s-a constituit parte civilă în termenul legal.
În baza art. 346 alin. 1 rap. la art. 14 Cod de procedură penală corob. cu art. 1357-1371 C.civ, a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă Z. M. A..
În baza art. 191 alin.1 și alin. 2 C.p.p. a obligat inculpatul C. A. D. la plata sumei de 900 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul pentru asistența juridică din oficiu, s-a plătit conform Protocolului încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 5446/P/2013 din 28.10.2013, P. de pe lângă Judecătoria Sector 4 București a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului C. A. D. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, fapta prev. și ped. de art. 182 alin. 1 și 2 C.p.
S-a reținut, în esență, că în data de 07.05.2013, în jurul orei 23.00, în timp ce se afla la intersecția . . de un fragment de geam de aproximativ 25 cm lungime, inculpatul i-a aplicat lovituri numitului Z. M. A. în zona feței, secționându-i piramida nazală, producându-i un prejudiciu estetic.
Cauza penală a fost înaintată pentru competentă soluționare Judecătoriei Sectorului 4 București, fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de dosar_ .
La dosarul cauzei, la solicitarea instanței, a fost atașată fișa de cazier judiciar privind pe inculpat (f. 13).
La termenul de judecată din data de 18.11.2013 s-a dispus citarea Spitalului C. de Urgență „B. A.” București cu mențiunea de a preciza dacă se constituie parte vătămată sau parte civilă în cauză, cu mențiunea de a indica suma solicitată și de a comunica înscrisuri justificative în acest sens iar partea vătămată Z. M. A. cu mențiunea de a comunica cuantumul pretențiilor civile solicitate .
În cadrul ședinței publice desfășurate la data de 16.12.2013, instanța a procedat la verificarea regularității actului de sesizare al instanței, constatând respectarea dispozițiilor art. 263, 264 Cod procedură penală.
După expunerea învinuirii aduse inculpatului precum și a drepturilor și garanțiilor de care acesta poate beneficia, s-a procedat la audierea acestuia, în acord cu prevederile art. 323 Cod procedură penală, înțelegând să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, modificat prin Legea nr. 202/2010, în sensul că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței și că solicită ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Declarația inculpatului a fost consemnată și atașată dosarului cauzei.
Față de poziția procesuală exprimată de inculpat, instanța de judecată a dat eficiență dispozițiilor art. 3201 din Codul de procedură penală, potrivit cărora judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, atunci când inculpatul, până la începerea cercetării judecătorești, declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe.
La data de 18.12.2013, prin serviciul Registratură, S. C. de Urgență „B. A.” București a depus la dosarul cauzei cerere de constituire parte civilă împotriva inculpatului, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1691,22 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de internarea părții vătămate .
Pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarele:
La data de 07.05.2013, în jurul orei 22.50, Secția 14 Poliție a fost sesizată prin Serviciul Unic de Urgență 112 că numitul Z. M. A. a fost victima unei agresiuni, produsă cu un obiect tăietor de către numitul C. A. D., victima fiind transportată cu echipajul SMURD la S. C. de Urgență B. A..
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. A1/5093/18.07.2013, numitul Z. M. A. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 07.05.2013 prin lovire cu corpuri dure, cu muchie ascuțită, posibil cioburi de sticlă. Necesită 16-18 zile de îngrijiri medicale, în condițiile unei evoluții favorabile iar leziunile nu au pus în primejdie viața victimei . victima a fost externată la data de 09.05.2013 cu diagnosticul agresiune afirmativ. Defect părți moi dorsum nazal, piramidă nazală cu defect sept cartilaginos. Plagă penetrantă regiunea zigomatică dreapta cu retenție corp străin (cioburi), fractură zigomatică dreaptă, hemoragie.
În suplimentul raportului de expertiză medico-legală nr. A_ s-au menținut concluziile raportului efectuat inițial.
Partea vătămată a formulat plângere penală, iar din audierea acestuia și din audierea martorilor B. A., C. F.-R., C. M. L., Cpzac C. M. și V. E. M. rezultă că în data de 07.05.2013, în jurul orei 23.00, în timp ce se afla la intersecția . . de un fragment de geam de aproximativ 25 cm lungime, inculpatul C. A. D. i-a aplicat părții vătămate Z. M. A. lovituri în zona feței, secționându-i piramida nazală.
În raport de poziția procesuala a inculpatului, adoptată în fața instanței, coroborată cu toate mijloacele de probă expuse anterior, s-a apreciat că, în mod neîndoielnic, inculpatul C. A. D. este cel care a săvârșit fapta anterior descrisă in extenso.
În drept, s-a considerat că fapta inculpatului C. A. D. care, în data de 07.05.2013, în jurul orei 23.00, în timp ce se afla la intersecția . . de un fragment de geam de aproximativ 25 cm lungime, i-a aplicat lovituri numitului Z. M. A. în zona feței, secționându-i piramida nazală, producându-i un prejudiciu estetic, este de natură a întruni elementele constitutive ale infracțiunii de „vătămare corporală”, fapta prev. și ped. de art. 182 alin. 1 și 2 C.p.
În privința laturii obiective, sub aspectul acțiunii și urmărilor complexe infracționale, s-a apreciat că acțiunea și urmarea adiacentă (actul de violență fizică, precum și atingerea adusă integrității fizice a subiectului pasiv) sunt dovedite în speță și au fost prezentate în detalierea situației de fapt.
Elementul material al laturii obiective al infracțiunii a fost reprezentat de actele de agresiune constând în acțiunea directă a inculpatului de exercitare de violență fizică, care încalcă un atribut fundamental al persoanei, respectiv sănătatea, integritatea fizică și morală a părții civile Z. M. A..
S-a constatat că prin săvârșirea faptei s-a adus atingere valorilor sociale de maximă importanță - relațiile sociale referitoare la integritatea corporală și sănătatea persoanelor.
Urmarea imediată s-a obiectivizat prin provocarea unei vătămări fizice de natură să altereze înfățișării fizice a victimei, prin secționarea piramidei nazale, respectiv mutilarea acesteia, având natura unei sluțiri în sensul art. 182 alin. 2 C.p..
Legătura de cauzalitate dintre acțiunea inculpatului și urmările socialmente periculoase produse pune în evidență corelația necesară între acțiunea ilicită a agentului penal și urmarea imediată a faptei acestuia. Astfel, avem de-a face o infracțiune de rezultat care s-a consumat în momentul exercitării de violențe.
Sub aspectul laturii subiective fapta a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție sub forma praeterintenției, deoarece inculpatul a lovit victima cu intenție, dar nu a urmărit rezultatul mai grav produs, respectiv producerea sluțirii.
Procedând în continuare la individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a avut în vedere următoarele criterii și aspecte:
Conform criteriilor generale de individualizare înscrise la art. 72 Cod penal, referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită (vătămare corporală, cu trimitere la dispozițiile art. 3201 al. 7 Cod procedură penală, potrivit cărora, în cazul recunoașterii învinuirii, limitele de pedeapsă se reduc cu o treime, la gradul de pericol social concret al faptei săvârșite) modalitatea de săvârșire a faptei, care denotă un grad foarte mare de indiferență și o totală lipsă de respect față de integritatea fizică și psihică a persoanei și față de repercusiunile legale ale faptelor; acțiunea care constituie elementul material al laturii obiective fiind săvârșita ., ceea ce releva curajul infracțional si a atitudine de sfidare a societarii, întrucât, ., cetățenii trebuie sa aibă un sentiment de securitate), cât și de circumstanțele personale ale inculpatului C. A. D. care nu are antecedente penale, nu are un loc de muncă sau o locuință stabilă, este consumator de etnobotanice și a fost anterior sancționat administrativ de mai multe ori pentru săvârșirea de fapte îndreptate împotriva patrimoniului. Sancțiunile de drept penal nu pot acționa eficient decât în măsura în care ele corespund principiilor fundamentale ale politicii penale și ale dreptului penal și dacă sunt guvernate de acestea. Mai mult, combaterea efectivă a criminalității nu se poate realiza decât printr-o îmbinare echilibrată a intimidării, prin constrângere, cu reeducarea inculpatului.
Adaptarea pedepsei implică luarea în considerare, sub multiplele ei aspecte a personalității infractorului, pentru a avea ca rezultat dorit transformarea efectivă a proceselor psihice și a conduitei acestuia. S-a apreciat că se impune luarea în considerare a coordonatelor psihice, relațiilor sociale, influențelor mediului social, comportament, impulsivitate, indiferență afectivă, egocentrism, agresivitate, temperament, educație, micro-mediul persoanei, ambianța familială, legături profesionale, anturaj, comportament ante și post delictum, atitudinea față de exigențele legii penale, colaborarea cu organele de cercetare, cu instanța, recuperarea prejudiciului. Astfel, inculpatul C. A. D. este necunoscut cu antecedente penale, recunoscând comiterea faptelor.
Instanța nu a reținut față de inculpat circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a. C. pen. pentru fapta reținută în sarcina sa, având în vedere că lipsa antecedentelor penale reprezintă starea de normalitate iar inculpatul nu a făcut dovada unui comportament deosebit anterior comiterii faptei, de natură să determine aplicarea dispozițiilor amintite.
S-a apreciat că infracțiunea comisă este în măsură să creeze un sentiment de revoltă și dezaprobare ca reacție socială a mediului în care a fost săvârșită. Aplicând aceste criterii în concret, având în vedere săvârșirea faptei de către inculpatul C. A. D., astfel cum s-a arătat anterior dar și circumstanțele reținute, s-a apreciat că se impune stabilirea unei pedepse cu închisoarea de 2 ani închisoare, în baza art. 182 alin. 1 și 2 C.p. cu aplic. art. 3201 alin. 7 C.p.p., apreciind că doar aplicarea unei pedepse în cuantumul arătat anterior ar putea răspunde în mod eficient dublului scop: de prevenire și sancționare, contribuind în egală măsură la reeducarea și atenționarea reală a inculpatului.
Luând în considerare natura și cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului C. A. D.,observând și dispozițiile art. 71 și 64 Cod penal, instanța a procedat la analiza oportunității aplicării pedepselor accesorii. În acord cu jurisprudența CEDO în materie, instanța a ținut să arate că aplicarea acesteia trebuie realizată atât în baza art. 71 alin. 2 și 3 C.pen. și 64 C.pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului - în special Cauza S. și P. contra României și cauza Hirst contra Marii Britanii - care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994. Astfel, restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar o atare măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o.
În consecință, s-a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă atât principiul proporționalității, cât și art. 3 din Primul Protocol adițional, așa cum a statuat și Instanța Supremă în urma soluționării unui Recurs în Interesul Legii, prin Decizia nr. 74/2007.
Având în vedere implicațiile socio-morale ale faptei săvârșite de inculpatul C. A. D., gravitatea acesteia, precum și necesitatea protecției eficiente a mediului social și a intereselor legitime ale celorlalte persoane, instanța a apreciat că se impune interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b, respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale, cu titlul de pedeapsă accesorie.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, având în vedere cuantumul acesteia și în egală măsură periculozitatea socială a făptuitorului, instanța a dispus executarea ei efectivă, în regim penitenciar. Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere comportamentul extrem de agresiv al inculpatului, urmările produse (sluțirea părții vătămate) și care s-ar fi putut produce, mijloacele folosite (inculpatul acționând asupra victimei cu o bucată de geam).
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a reținut că la termenul de judecată din data de 18.11.2013 s-a dispus citarea Spitalului C. de Urgență „B. A.” București cu mențiunea de a preciza dacă se constituie parte vătămată sau parte civilă în cauză, cu mențiunea de a indica suma solicitată și de a comunica înscrisuri justificative în acest sens iar partea vătămată Z. M. A. cu mențiunea de a comunica cuantumul pretențiilor civile solicitate .
La data de 18.12.2013, prin serviciul Registratură, S. C. de Urgență „B. A.” București a depus la dosarul cauzei cerere de constituire parte civilă împotriva inculpatului, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1691,22 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de internarea părții vătămate iar partea civilă Z. M. A. nu a precizat cuantumul pretențiilor civile pe care le solicită și nu a depus la dosarul cauzei nici un înscris doveditor al pretențiilor civile.
Potrivit art. 15 alin. 2 C.p.p., constituirea de parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale precum și în fața instanței de judecată, până la citirea actului de sesizare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Sector 4 București și inculpatul C. A. D..
Astfel, P. a arătat că apelul vizează greșita reținere a alin.1 față de dispozițiile art.182 Cod penal, dispunând prin sentința penală nr. 3576 din 23.12.2013, condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Astfel, față de rezultatul produs prin infracțiunea de vătămare corporală gravă, încadrarea juridică raportat la vechile dispoziții ale Codului penal este cea prevăzută de art.182 alin. 2, având în vedere că la alin. 1 se reglementează fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită pentru vindecare mai mult de 60 de zile.
Or, în cauză rezultă că prin fapta sa, inculpatul i-a produs părții vătămate în zona feței, un prejudiciu estetic, necesitând mai puțin de 60 de zile îngrijiri medicale, însă s-a produs urmarea prevăzută la alin.2.
Față de această situație, a apreciat că instanța de fond era obligată să dispună condamnarea inculpatului potrivit dispozițiilor art.182 alin.2 Cod penal, cu reținerea dispozițiilor art. 3201 alin.7 Cod procedură penală.
Așadar, în aplicarea art. 5 noul Cod penal cu referire la dispozițiile art. 386 din noul Cod de procedură penală, a solicitat schimbarea încadrării juridice din art.182 alin. 2 Cod penal cu reținerea art.3201 alin.7 Cod procedură penală în dispozițiile art. 194 alin. 1 lit. c noul Cod penal cu reținerea dispozițiilor art. 396 pct.10 din noul Cod de procedură penală și având în vedere că limitele de pedeapsă stabilite de noul text de lege sunt mai favorabile decât cele prevăzute de vechiul text de lege, în aplicarea art.5 din Codul penal, solicită stabilirea unei pedepse în raport de noua lege.
Cu privire la modalitatea de executare, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 91 din noul Cod penal, având în vedere dispozițiile art. 92 și 93 Cod penal privind conținutul măsurilor de supraveghere și obligațiile care urmează a fi stabilite pe termenul de supraveghere.
Apelantul – inculpat C. A. D., prin apărătorul său, a solicitat admiterea apelului formulat de inculpat, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, să se procedeze la o reindividualizare a pedepsei aplicate inculpatului, în sensul micșorării acesteia, având în vedere și noile limite de pedeapsă, astfel cum sunt prevăzute în dispozițiile art. 194 alin.1 lit. c Cod penal, respectiv de 2 ani la 7 ani.
Acesta a solicitat să fie avut în vedere că recunoaște și regretă săvârșirea faptei, precum și faptul că nu are antecedente penale, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea pedepsei într-un penitenciar, învederând că are o locuință închiriată unde poate locui și că se poate reintegra în societate.
În ceea ce privește apelul parchetului, acesta a solicitat admiterea acestuia având în vedere noua schimbare a încadrării juridice a faptei, astfel că limitele de pedeapsă vor fi reduse.
Cu privire la modalitatea de executare, inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 81 din vechiul Cod penal, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea, apreciază apelurile declarate ca fiind fondate, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond în mod corect a reținut situația de fapt pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale (plângerea și declarația părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului cu planșe foto, proces verbal de investigații și fișa de eveniment, raportul de expertiză medico – legală nr. A1/5093/18.07.2013, completare la raportul de expertiză, declarațiile martorilor care se coroborează cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului), constând în aceea că în data de 07.05.2013, în jurul orei 23.00, în timp ce se afla la intersecția . . de un fragment de geam de aproximativ 25 cm lungime, i-a aplicat lovituri numitului Z. M. A. în zona feței, secționându-i piramida nazală, producându-i un prejudiciu estetic.
Mai mult decât atât inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea reținută în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Prima instanță, reținând vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor descrise mai sus a stabilit că faptele comise de inculpatul C. A. D. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 al. 1, 2 C.pen.
Curtea constată că în speța dedusă judecății își găsesc aplicabilitate dispozițiile art. 5 C.pen. privitoare la aplicarea legii mai favorabile întrucât de la săvârșirea infracțiunilor de către inculpat și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, respectiv la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod penal conform Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal.
Prin urmare, observând că limitele de pedeapsă prevăzute de noul Cod penal pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă (art. 194 C.pen.) sunt de la 2 la 7 ani, față de 2 la 10 ani (art. 182 al. 2 C.pen. de la 1969), Curtea apreciază că legea penală mai favorabilă inculpatului C. A. D. este noul Cod Penal.
Astfel, în cauză se impune, în baza art. 377 al. 4 C.pr.pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de 182 al. 1 și 2 C.pen. de la 1969 în infracțiunea prev. de art. 194 al. 1 lit. c C.pen.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 74 C.pen., având în vedere persoana și conduita procesuală a acestuia, respectiv faptul că nu are o ocupație sau o locuință stabilă, are 25 ani, este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei, dar mai ales circumstanțele săvârșirii faptei, inculpatul manifestând un comportament deosebit de agresiv datorită faptului că partea vătămată ar fi sărutat-o pe fosta lui concubină, lovindu-l cu un ciob de sticlă în zona feței și astfel provocându –i leziuni care constituie un prejudiciu estetic grav și permanent, raportat și la noile limite de pedeapsă prevăzute de noul Cod penal reduse cu o treime conform art. 396 al. 10 C.pr.pen., Curtea apreciază că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins în condiții optime și prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, redusă de la 2 ani la 1 an și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 194 al. 1 lit. c C.pen. cu aplic. art. 396 al. 10 C.pr.pen.
Având în vedere circumstanțele care caracterizează persoana inculpatului și fapta săvârșită de acesta așa cum au fost reținute anterior, Curtea apreciază că scopul preventiv și educativ al pedepsei nu poate fi atins fără executarea acesteia în regim de detenție.
Conform art. 12 al. 1 din Legea nr. 187/2012 ”în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă”.
Potrivit art. 65 C.pen. aplicarea pedepselor accesorii este posibilă doar dacă au fost stabilite pedepse complementare, iar Curtea apreciază că nu este necesară aplicarea unor astfel de pedepse inculpatului raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite de acesta, împrejurările cauzei și persoana infractorului așa cum au fost reținute mai sus, astfel încât se impune înlăturarea dispozițiilor art. 71 C.pen. rap. la art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și b C.pen. de la 1969 aplicate de instanța de fond.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București și inculpatul C. A. D. împotriva sentinței penale nr. 3576/23.12.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București.
Va desființa în parte sentința penală apelată, și rejudecând în fond, conform art. 5 al. 1 C.pen.:
În baza art. 377 al. 4 C.pr.pen. va schimba încadrarea juridică a infracțiunii din 182 al. 1 și 2 C.pen. de la 1969 în infracțiunea prev. de art. 194 al. 1 lit. c C.pen.
În baza art. 194 al. 1 lit. c C.pen. cu aplicarea art. 396 al. 10 C.pr.pen. va condamna pe inculpatul C. A. D. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
Va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 71 C.pen. rap. la art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și b C.pen. de la 1969.
În baza art. 72 C.pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 08.05.2013 până la zi.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 275 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate în apel vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 de lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției conform art. 82 alin. 1 din Legea nr. 51/1995, republicată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București și inculpatul C. A. D. împotriva sentinței penale nr. 3576/23.12.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București.
Desființează în parte sentința penală apelată, și rejudecând în fond, conform art.5 al. 1 C.pen.:
În baza art. 377 al. 4 C.pr.pen. schimbă încadrarea juridică a infracțiunii din 182 al. 1 și 2 C.pen. de la 1969 în infracțiunea prev. de art. 194 al. 1 lit. c C.pen.
În baza art. 194 al. 1 lit. c C.pen. cu aplicarea art.396 al. 10 C.pr.pen. condamnă pe inculpatul C. A. D. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 71 C.pen. rap. la art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și b C.pen. de la 1969.
În baza art. 72 C.pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 08.05.2013 până la zi.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art.275 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate în apel rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 de lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. S. C. B.
GREFIER,
Victorița S.
Red.St.C.
Thred.V.D./7 ex./24.04.2014
Jud.S4. – jud.A.I.
Cu opinia separată a domnului judecător G. C. A., în sensul suspendării sub supraveghere, conform art.86/1 Cod penal (1969) a pedepsei aplicate inculpatului.
In primul rand trebuie mentionat faptul ca, potrivit art. 398 alin. 3 cod procedura civila, in cazul în care majoritatea nu poate fi realizată, procesul se judecă în complet de divergență iar conform art. 399 alin. 2 cod procedura civila dezbaterile vor fi reluate asupra chestiunilor rămase în divergență și care se anunță părților în ședință.
Potrivit art. 398 alin. 4 cod procedura civila dispozițiile art. 398 alin. 2 se aplică în mod corespunzător, judecătorii având dreptul de a reveni asupra părerii lor care a provocat divergența.
Cum codul de procedură penală nu reglementeaza modalitatea concreta in care trebuie desfasurata judecata chestiunilor ramase in divergenta trebuie aplicate judecatii ce face obiectul prezentei cauza dispozitiile procesual civile susmentionate intrucat, dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică, potrivit art. 2 alin. 2 Cod procedură civilă și în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice. (In mod similar s-a pronunțat, prin sentința nr. 473 din 3.09.2007 și I.C.C.J., Secția Penală, într-o cauză în care lipsea obiectul plângerii adresate instanței).
Din analiza dispozitiilor legale mai sus mentionate rezulta foarte clar faptul ca, reluarea judecatii in complet de divergenta are ca obiect doar lamurirea chestiunilor ramase in divergenta, judecătorii având dreptul de a reveni doar asupra părerii lor care a provocat divergența si nu de a adopta o solutie absolut noua fata de cele propuse la momentul ivirii divergentei.
Or, in prezenta cauza, divergenta a fost reprezentata de suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului in baza art. 91 din noul cod penal sau in baza art. 86/1 din codul penal de la 1969, niciunul dintre judecatorii intre care s-a ivit divergenta neopinand, la acel moment, pentru aplicarea unei pedepse cu executare.
In aceasta situatie, se impunea ca, la solutionarea cauzei in complet de divergenta sa se aplice inculpatului o pedeapsa cu suspendarea sub supraveghere a executarii fie in baza art. 91 din noul cod penal fie in baza art. 86/1 din codul penal de la 1969 si nu sa se aplicea acestuia o pedeapsa cu executare, chestiune care nu a existat la momentul ivirii divergentei.
Apreciez ca se impunea suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei aplicate inculpatului in baza art. 86/1 din codul penal de la 1969, in ciuda schimbarii încadrarii juridice a infracțiunii din 182 al. 1 și 2 C.pen. de la 1969 în infracțiunea prev. de art. 194 al. 1 lit. c din noul cod penal deoarece, asa cum s-a consacrat in mod obligatoriu prin decizia nr. 2/2014 a ICCJ, aplicarea legii penale mai favorabile trebuie facuta în funcție de instituții autonome, aspect ce reiese de altfel și din formularea art. 9 și 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.
Or, suspendarea executării pedepsei face parte dintre acele instituții juridico-penale ale căror reguli se aplică, în cazul succesiunii de legi penale în timp, în mod autonom, independent de încadrarea juridică a faptelor după legea nouă sau cea anterioară.
12 G. A., Comentariu nr. 16, în G. A., C. B., Practică judiciară penală, vol. I, Editura Academiei, București, 1988, p. 37.
JUDECĂTOR,
G. C. A.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
