Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 93/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 93/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 93/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
SENTINȚA PENALĂ NR. 93/F
Ședința publică din data de 06 martie 2013
Curtea constituită din:
Președinte: A. A.
Grefier: E. - A. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol, soluționarea plângerii formulată de către petentul R. M. împotriva ordonanței nr. 2143/P/2012 din 03.12.2012 și a rezoluției nr. 4313/II-2/2012 din 09.01.2013 date de P. de pe lângă Curtea de Apel București.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Referatul cauzei a fost făcut de grefierul de ședință, după care,
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea plângerii, ca nefondată, întrucât, în prezenta cauză nu se poate reține faptul că s-a comis vreo faptă penală în sarcina judecătorului. Solicită, deasemenea, menținerea rezoluției atacate și obligarea petentului la cheltuieli judiciare către stat.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA ,
Deliberând, asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.01.2013 petentul R. M. a formulat plângere împotriva ordonanței nr. 2143/P/2012 din 3.12.2012 și a rezoluției nr. 4313/II-2/2012 din 09.01.2013 date de P. de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând admiterea acesteia și trimiterea cauzei la P. în vederea începerii urmăririi penale.
În susținerea plângerii, petentul a arătat că Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a soluționat cauza fără să-i comunice motivele de fapt și de drept avute în vedere și fără a-i oferi posibilitatea de a depune note scrise.
În acest sens, s-a arătat că s-a încălcat principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare al părților.
S-a mai arătat că nici procurorul de caz și nici Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nu au ținut cont de considerentele arătate.
În acest sens, s-a arătat că s-au încălcat dispozițiile art. 202 Cod procedură penală.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin ordonanța din data de 03 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, emisă în dosarul nr. 2143/P/2012, în temeiul art. 228 alin. 1 Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. a, art. 42, art. 45, art. 38, art. 30 lit. d și art. 25 Cod procedură penală, s-au dispus următoarele:
Neînceperea urmăririi penale față de judecătorul S. V. – președintele Secției a IX-a C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului București, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 264 Cod penal, întrucât fapta nu există.
Disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal, art. 271 Cod penal și art. 9 din Legea nr. 241/2005 de prefectul municipiului București.
Prin rezoluția din data de 09.01.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pronunțată în dosarul nr. 4313/II-2/2012, în temeiul disp. art. 275 și următoarele Cod procedură penală a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul R. M..
În primul rând, cu referire la aspectele de nelegalitate invocate, Curtea le apreciază ca nefondate pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
În afara regulilor fundamentale ale procesului, urmărirea penală se desfășoară pe baza anumitor principii proprii, care se manifestă ca trăsături specifice ale fazei respective, printre acestea numărându-se caracterul nepublic și lipsa caracterului expres contradictoriu al urmăririi penale.
Pe de altă parte, Curtea remarcă faptul că procurorul de caz a analizat plângerea formulată, sub toate aspectele de fapt și de drept, iar soluțiile pronunțate în cauză, respectiv, ordonanța și rezoluția atacată, au fost comunicate, în termen, petentului.
Totodată, Curtea constată că procurorul care a instrumentat cauza a apreciat că înscrisurile aflate la dosarul cauzei sunt suficiente pentru stabilirea situației de fapt și adoptarea unei soluții. În consecință, principiul rolului activ al organului de urmărire penală, statuat de dispozițiile art. 202 din Codul de procedură penală, a fost, pe deplin, respectat.
Curtea reține că actele procurorului atacate sunt legale și temeinice, în considerarea următoarelor argumente:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, petentul R. M. a solicitat efectuarea de cercetări față de prefectul municipiului București, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 Cod penal, art. 271 Cod penal și art. 9 din Legea nr. 241/2005 și față de judecătorul S. V., președintele Secției a IX-a de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului București, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 Cod penal.
În motivarea plângerii, s-a arătat că, până în luna octombrie a anului 2012, prefectul municipiului București nu și-a îndeplinit obligațiile de plată stabilite prin sentința civilă nr. 2198/12.06.2009 a Tribunalului București, Secția de C. Administrativ și Fiscal, prin care acestuia i-a fost aplicată o amendă de 20% din salariul minim brut pe zi de întârziere, cu începere de la 16.03.2009 și pană la 27.03.2009.
Referitor la intimatul S. V., președintele Secției a IX-a de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului București s-a arătat că a săvârșit infracțiunea menționată în plângere (favorizarea prefectului municipiului București la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală), prin semnarea adresei nr. 237/BIRP/16.02.2012.
Curtea reține că adresa sus menționată reprezintă răspunsul primit de petent ca urmare a memoriului adresat de acesta Tribunalului București prin care solicita comunicarea măsurilor luate de instanță pentru executarea silită a prefectului municipiului București, potrivit celor dispuse prin sentința civilă nr. 2198/12.06.2009 a Tribunalului București.
Din adresa nr. 237/BIRP/16.02.2012 semnată de judecătorul S. V., în calitate de președinte de secție, rezultă că acesta din urmă comunică petentului R. M. că Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului București nu este instanță de executare pentru a putea dispune măsuri în vederea executării sentinței civile nr. 2198/12.06.2009 a Tribunalului București și că, după rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 2198/12.06.2009 Tribunalului București, există posibilitatea legală de adresare către organele de executare abilitate.
Or, din simpla lecturare a adresei nr. 237/BIRP/16.02.2012 rezultă, fără putință de tăgadă, că emiterea acesteia nu reprezintă un ajutor dat unui infractor pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii, în înțelesul art. 264 din Codul penal, care incriminează infracțiunea de favorizare a infractorului.
În consecință, Curtea constată că, în mod temeinic și legal, procurorul a constatat că, în cauză nu există date, indicii sau probe temeinice privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 din Codul penal, dispunând, în baza art. 10 lit. a din Codul de procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de intimatul S. V., întrucât fapta nu există.
Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 2781 alin. 8 lit. a din Codul de procedură penală, Curtea va respinge plângerea, ca nefondată și, pe cale de consecință, va menține actele procurorului atacate.
Având în vedere soluția pronunțată în cauză, în baza art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, petentul va fi obligat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul R. M. împotriva ordonanței nr. 2143/P/2012 din 03.12.2012 și a rezoluției nr. 4313/II-2/2012 din 09.01.2013 date de P. de pe lângă Curtea de Apel București.
Menține ordonanța și rezoluția atacată.
Obligă petentul la 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.03.2013.
PREȘEDINTE
A. A.
GREFIER
E.-A. N.
Red. A.A
Tehn. N.E.A/2ex./11.03.2013
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 67/2013.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
