Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 92/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 92/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 92/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
SENTINȚA PENALĂ NR. 92/F
Ședința publică din data de 06 martie 2013
Curtea constituită din:
Președinte: A. A.
Grefier: E. - A. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol, soluționarea plângerii formulată de petentul M. N. M. împotriva rezoluției din data de 30.10.2012 și a rezoluției din data de 07.12.2012, emise de P. de pe lângă Curtea de Apel București, în dosarul nr. 977/P/2012 și, respectiv, în lucrarea nr. 3901/II/2/2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul personal, lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Referatul cauzei a fost făcut de grefierul de ședință care învederează instanței depunerea la dosar a lucrării nr. 3901/II/2/2012 și a dosarului de urmărire penală nr. 977/P/2012 solicitate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, după care,
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Petentul M. N. M., având cuvântul, solicită recunoașterea calității de persoană vătămată în drepturi, persoană vătămată de o autoritate publică, prin încălcarea art. 16, alin. 1, art. 23 alin. 3, art. 22 alin. 2, art. 124 alin. 2, art. 44 și art. 46 din Constituția României, respectiv, dreptul la proprietate și dreptul de moștenire. În acest sens, arată că d-nul judecător T. a dat două decizii în aceeași cauză, care sunt aceleași soluții la o distanță de un an de zile, iar potrivit Codului de procedură civilă, judecătorul nu are dreptul să se pronunțe de două ori în aceeași cauză. Mai arată că a solicitat conexarea tuturor dosarelor care s-au desfășurat între acesta și familia ofițerului S., întrucât a avut de-a face cu o conjurație viciată, din cauza faptului că aceasta a cuprins judecători, avocați, experți și grefieri.
Referitor la d-na judecător C. D. A., precizează că aceasta nu a ținut cont de niciun fel de obiective pe care le-a cerut, iar în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra terenului din ., Fetești arată că a solicitat instanței la termenul anterior să se pronunțe asupra proprietății acestui teren. Față de toate aceste aspecte, solicită admiterea plângerii, stabilirea calității de persoană vătămată în drepturi de autoritate publică și reținerea cauzei spre rejudecare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, în temeiul dispozițiilor art. 2781 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, solicită respingerea plângerii, ca nefondată și obligarea petentului la plata cheltuielilor avansate către stat într-un cuantum cât mai mic, întrucât nu este vorba de cheltuieli prea ridicate în prezenta cauză. Arată că nu poate fi admisă cererea formulată de către petent, în sensul reținerii cauzei spre rejudecare, întrucât, în prezenta cauză, nu s-a dispus începerea urmăririi penale, iar criticile învederate reprezintă critici care ar putea să fie valorificate în alte căi de atac, în civil și nu în temeiul unei plângeri penale în instanță. Mai arată că petentul putea să atace acele cazuri de incompatibilitate în căile de atac, respectiv, la Curtea de Apel București, iar în ceea ce o privește pe d-na judecător C. A., este vorba despre soluționarea unei plângeri la soluție prin care s-a dispus neînceperea urmării penale pentru acele mențiuni în sistemul Ecris.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând, asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
La data de 09.01.2013 a fost înregistrată pe rolul aceste instanțe plângerea formulată de petentul M. N. M. împotriva rezoluției din data de 30.10.2012 și a rezoluției din data de 07.12.2012, emise de P. de pe lângă Curtea de Apel București, în dosarul nr. 977/P/2012 și, respectiv, lucrarea nr. 3901/II/2/2012.
În susținerea plângerii, petentul a arătat că d-nul judecător T. a dat două decizii în aceeași cauză, care sunt aceleași soluții la o distanță de un an de zile, iar potrivit Codului de procedură civilă, judecătorul nu are dreptul să se pronunțe de două ori în aceeași cauză. A mai arătat petentul că a solicitat conexarea tuturor dosarelor care s-au desfășurat între acesta și familia ofițerului S., întrucât a avut de-a face cu o conjurație viciată, din cauza faptului că aceasta a cuprins judecători, avocați, experți și grefieri. Referitor la d-na judecător C. D. A., petentul a precizat că aceasta nu a ținut cont de niciun fel de obiective pe care le-a cerut, iar în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra terenului din ., Fetești a solicitat instanței, la termenul anterior, să se pronunțe asupra proprietății acestui teren.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin rezoluția din data de 30 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București – Secția de urmărire penală, emisă în dosarul nr. 977/P/2012, în temeiul dispozițiilor art. 228 al. 1 Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. a, f Cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmării penale față de d-nii judecătorii T. I. și C. D. A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 Cod penal.
Prin rezoluția din data de 07.12.2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, emisă în lucrarea nr. 3901/II/2/2012, în temeiul dispozițiilor art. 275 și urm. Cod procedură penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul M. N. M..
Curtea constată că rezoluțiile atacate sunt legale și temeinice, în considerarea următoarelor argumente:
Reține Curtea că, prin plângerea înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, M. N. M. a solicitat efectuarea de cercetări față de judecătorii T. I., din cadrul Tribunalului Ialomița și C. D. A., din cadrul Judecătoriei Fetești, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 Cod penal în împrejurarea desfășurării procedurilor judiciare în dosarele nr._ al Tribunalului Ialomița, nr._ al Tribunalului Ialomița și nr. 2567/2001 al Judecătoriei Fetești.
În motivarea plângerii formulate, petentul a arătat că este nemulțumit întrucât în dosarele menționate mai sus nu au fost administrate toate probele necesare sau probele administrate au fost interpretate în mod tendențios. S-a mai arătat că, prin pronunțarea hotărârilor judecătorești în dosarele sus menționate, petentul a fost prejudiciat, fiindu-i încălcate drepturile.
Curtea apreciază că, în mod temeinic și legal, procurorul a constatat că nu sunt indicii cu privire la existența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 Cod penal. Astfel, pentru existența infracțiunii arătate mai sus, este necesară comiterea unei fapte de către un funcționar public, care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu știință, să nu îndeplinească un act sau să-l îndeplinească în mod defectuos. Or, în cauză, în ceea ce îi privește pe intimații judecători, o astfel de acțiune sau inacțiune nu există, simpla nemulțumire a unei părți cu privire la modul în care un magistrat a soluționat o cerere a acestuia neputând justifica cercetarea penală a respectivului judecător.
În aceste condiții, Curtea reține că, potrivit art. 2 alin. 3 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, judecătorii sunt independenți, se supun numai legii și trebuie să fie imparțiali, iar conform art. 97 din aceeași lege, exercitarea dreptului de petiționare al persoanelor nu poate pune în discuție soluțiile pronunțate prin hotărârile judecătorești, care sunt supuse căilor legale de atac. Așadar, soluția dispusă într-o cauză nu poate fi criticată decât prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege și nu poate face obiectul unei plângeri penale.
Mai mult, cu referire la intimata judecător C. D. A., s-a constatat că, prin rezoluția nr. 154/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceasta cu privire la săvârșirea aceleiași infracțiuni, iar dosarul respectiv a avut în vedere, inclusiv, modul în care d-na judecător a instrumentat dosarul nr. 2567/2001 al Judecătoriei Fetești.
Cu referire la aspectele de nelegalitate invocate de către petent, în sensul că, nu s-au efectuat suficiente cercetări penale în cauză, pentru lămurirea situației de fapt, Curtea reține că, etapa actelor premergătoare începerii urmăririi penale se situează în afara procesului penal, așa încât, nu pot fi administrate mijloace de probă, ci se fac doar verificări cu privire la existența presupuselor fapte penale reclamate. Așadar, procurorul este singurul organ îndrituit să aprecieze asupra oportunității efectuării verificărilor pe care le consideră necesare și suficiente în vederea atingerii scopului acestora, respectiv, începerea urmăririi penale ori soluția de neurmărire penală.
În cauză, având în vedere aspectele reținute anterior, Curtea apreciază că, în mod legal, s-a constatat că sesizarea este completă, în raport de faptele și informațiile indicate de către petent, astfel încât, efectuarea altor verificări nu se impune.
Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 2781 alin. 8 lit. a din Codul de procedură penală, Curtea va respinge plângerea, ca nefondată și, pe cale de consecință, va menține rezoluțiile atacate.
În baza art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, petentul va fi obligat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M. N. M. împotriva rezoluțiilor nr. 977/P/2012 din 30.10.2012 și nr. 3901/II/2/2012 din 07.12.2012 date de P. de pe lângă Curtea de Apel București.
Menține rezoluțiile atacate.
Obligă petentul la 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.03.2013.
PREȘEDINTE,
A. A.
GREFIER,
E.-A. N.
Red. A.A
Tehn. N.E.A/2ex./11.03.2013
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 735/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
