Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 2264/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 2264/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 2264/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ

Dosar nr._ (_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 2264/R

Ședința publică din data de 03.12.2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: I. C.

JUDECĂTOR: A. P. M.

JUDECĂTOR: D. L.

GREFIER: M.-A. P.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. N..

Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile formulate de recurenții inculpați M. C. G. și G. M. R. împotriva sentinței penale nr. 895 din data de 18.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2, în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții inculpați M. C. G., în stare de arest și asistat de apărător din oficiu D. E., cu delegația nr._/28.11.2013, aflată la fila 14 din dosar și G. M. R., în stare de arest și asistat de apărător din oficiu P. G., cu delegație nr._/28.11.2013, aflată la fila 15 din dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat G. M. R. și recurentul inculpat învederează că inculpatul dorește să-și retragă recursul declarat.

Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului declarat de inculpat.

Apărătorul din oficiul al recurentului inculpat M. C. G. critică soluția primei instanțe sub aspectul individualizării. Arată că, deși inculpatul a solicitat judecarea acestuia în baza art. 320¹Cpp, instanța de fond i-a aplicat o pedeapsă într-un cuantum foarte mare. Mai arată în acest sens faptul că prejudiciul a fost achitat integral, iar pe timpul urmăririi penale a dat dovadă de sinceritate, a colaborat cu organele de cercetare penală.

D. pentru care, solicită aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, respectiv de art. 76 Cp. De asemenea, solicită să se aibă în vedere art. 74 Cp și art. 385⁸ Cpp, precum și să se dea o mai mare eficiență dispozițiilor art. 320¹ Cpp.

Reprezentantul Ministerului Public, solicită să se ia act de retragerea căii de atac a recursului de către inculpatul G. M. R..

În ceea ce privește recursul inculpatului M. C. G., solicită respingerea acestuia, ca neîntemeiat, apreciind că pedeapsa a fost corect individualizată, având în vedere comiterea faptei de cei doi inculpați, împreună, prin implicarea unui minor de 13 ani în activitatea infracțională, precum și starea de recidivă a inculpatului.

Astfel încât, apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este temeinică.

Recurentul inculpat G. M. R., având ultimul cuvânt, solicită acordarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, pentru a putea ajunge mai repede lângă familia sa.

CURTEA,

Asupra recursului penal de față, deliberând, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 895 din 18.10.2013, Judecătoria Sectorului 2 București a hotărât următoarele:

1. În temeiul art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a și f și alin. 2 lit. b din Codul penal cu aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. 1 lit. c din Codul penal și art. 37 alin. 1 lit. b din Codul penal și art. 320¹ alin. 7 din Codul de procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul M. C. G. (fiul lui G. și al lui M., născut la data de 22.02.1992 în mun. București, domiciliat fără forme legale în București, ., ., sector 5, C.N.P._, necăsătorit, fără studii, fără ocupație, fără loc de muncă, recidivist) la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie la data de 01.08.2013.

În baza art.71 din Codul penal, i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și b din Codul penal, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 88 alin.1 din Codul penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M. C. G. perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 02.08.2013 la zi.

În temeiul art. 350 alin.1 din Codul de procedură penală, a menținut măsura arestării preventive, luată față de inculpatul M. C. G. în baza mandatului de arestare preventivă nr. 136/02.08.2013, conform încheierii din data de 02.08.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2013.

2. În temeiul art. 26 raportat la art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a și f și alin. 2 lit. b din Codul penal cu aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. 1 lit. c din Codul penal și art. 37 alin. 1 lit. a din Codul penal și art. 320¹ alin. 7 din Codul de procedură penală l-a condamnat pe inculpatul G. M. R. (fiul lui natural și G. L., născut la data de 20.11.1985 în mun. București, domiciliat în mun. București, ., . și fără forme legale în București, ., sector 2, C.N.P._, necăsătorit, fără studii, fără ocupație, fără loc de muncă, recidivist) la pedeapsa de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie la data de 01.08.2013.

În temeiul art. 61 din Codul penal a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 528/08.10.2009 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 162/28.01.2010 a Curții de Apel București și a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 370 de zile cu pedeapsa de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare, aplicată inculpatului în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare.

În temeiul art. 88 alin.1 din Codul penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G. M. R. perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 02.08.2013 la zi.

În temeiul art. 350 alin.1 din Codul de procedură penală, a menținut măsura arestării preventive, luată față de inculpatul G. M. R. în baza mandatului de arestare preventivă nr. 137/02.08.2013, conform încheierii din data de 02.08.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2013.

În baza art. 15 din Codul de procedură penală a luat act că partea vătămată C. O. A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind recuperat în totalitate în natură.

În temeiul art. 191 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, a obligat fiecare inculpat la plata sumei de 300 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul avocatului din oficiu Dramba M. în cuantum de 300 de lei și al avocatului din oficiu Bajan I. în cuantum de 200 de lei, s-a dispus să fie avansate din fondurile speciale alocate de Ministerul Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul de urmărire penală nr._/P/2013, înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 27.08.2013 sub nr._, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul M. C. G., sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a și f și alin 2 lit. b cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c din C. p. și cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b din C. p. și inculpatul G. M. R., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 26 din C. p. rap. la art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a și f și alin 2 lit. b cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c din C. p. și cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a din C. p.

În esență, prin actul de sesizare al instanței s-a reținut că, la data de 01.08.2013, în jurul orelor 21²⁰, în timp ce se afla în autobuzul liniei 101, care se deplasa între stațiile „Piața Delfinului” și „Electroaparataj” din sectorul 2, București, în baza unei înțelegeri prealabile, inculpatul M. C. G. a sustras un portofel ce conținea acte de identitate și suma de 6 lei din rucsacul părții vătămate C. O. A., în timp ce inculpatul G. M. R. și numitul P. A., în vârstă de 13 ani, asigurau paza pentru el, iar după ce a sustras portofelul i l-a înmânat numitului P. A., care a scos din acesta suma de 6 lei și care, după ce a coborât din autobuz împreună cu cei doi inculpați și cu numitul M. G. M., l-a abandonat sub un autoturism parcat pe . imobilului 225 sectorul 2 București.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, în actul de sesizare al instanței s-a reținut că fapta inculpatului M. C. G. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a și f și alin 2 lit. b cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c din C. p. și cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b din C. p., iar fapta inculpatului G. M. R. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 din C. p. rap. la art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a și f și alin 2 lit. b cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c din C. p. și cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a din C.p.

Apărarea inculpatului M. C. G. – parcursul urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine de negare parțială a faptei, inițial recunoscând contribuția sa la faptă în calitate de complice. Ulterior, inculpatul și-a schimbat declarațiile, arătând că a fost forțat să recunoască fapta de complicitate de către organele de poliție și că, în realitate, el nu a observat când portofelul a fost sustras din rucsacul părții vătămate și că nu a asigurat locul faptei.

Apărarea inculpatului G. M. R. - parcursul urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine nesinceră în fața organelor de cercetare penală, inițial recunoscând săvârșirea faptei de complicitate la furt calificat, ulterior arătând însă că a recunoscut fapta deoarece a fost forțat de organele de poliție, realitatea fiind că nu a văzut când portofelul a fost sustras din rucsacul părții vătămate și că nu a asigurat locul faptei.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă în dosarul_/P/2013:declarații parte vătămată C. O. A.; planșă fotografică prezentată părții vătămate C. O. A. în vederea recunoașterii numitului M. G. M.; proces-verbal de predare de bunuri către partea vătămată C. O. A. din data de 07.08.2013; dovadă de predare-primire bunuri sustrase către persoana vătămată C. O. A. din data de 01.08.2013; proces-verbal de depistare a numiților G. M. R., M. C. G., M. G. M., în vîrstă de 15 ani, și P. A., în vârstă de 13 ani încheiat la data de 01.08.2013 și procese-verbale de verificare și control corporal preventiv; proces-verbal de conducere în teren cu numitul M. G. M. încheiat la data de 02.08.2013 și planșa fotografică aferentă; declarații martor B. D. M.; planșă fotografică prezentată martorei B. D. M. în vederea recunoașterii numitului M. G. M.; declarații martor L. Ș., procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere de pe fotografii încheiate la data de 02.08.2013 prin care martorul îi recunoaște pe numiții G. M. R., M. C. G., M. G. M. și P. A. și planșele fotografice aferente; planșa fotografică prezentată martorului L. Ș. în data de 08.08.2013 în vederea recunoașterii numiților P. A. și M. G. M. și a inculpaților M. C. G. și G. M. R.; adresă solicitare înregistrări video R.A.T.B. din data de 02.08.2013 și proces-verbal încheiat la data de 02.08.2013 din care rezultă imposibilitatea de a se pune la dispoziție înregistrările video; declarații P. A.; documente prin care se dovedește încadrarea numitului P. A. într-un grad de handicap mediu; proces-verbal de consemnare a declarației orale a numitului M. G. M. încheiat la data de 02.08.2013; procese-verbale de consemnare a refuzului de a da declarații de către numiții G. M. R. și M. C. G. și procese-verbale de consemnare a declarațiilor orale ale acestora încheiate la data de 02.08.2013; fișele cazier ale făptuitorilor G. M. R. și M. C. G.; declarații inculpat M. C. G. și declarațiile inculpatului G. M. R..

La termenul de judecată din ședința publică din data de 18.09.2013, inculpații au arătat instanței că recunosc săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa prin actul de sesizare și că doresc să se prevaleze de dispozițiile art. 320¹ din Codul de procedură penală, fiind de acord să fie judecați în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care și le-au însușit.

Instanța de fond a admis ca judecata cauzei să se desfășoare conform procedurii simplificate în cazul recunoașterii vinovăției a inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii reținute în rechizitoriu, prevăzută de dispozițiile art. 320¹ din Codul de procedură penală, constatând că din probele administrate în cursul urmăririi penale, rezultă că faptele inculpaților au fost stabilite dincolo de orice dubiu rezonabil și sunt suficiente date cu privire la persoana inculpaților pentru a fi stabilită o pedeapsă în sarcina acestora. Pe cale de consecință, nu au mai fost administrate probe în etapa cercetării judecătorești, trecându-se direct la dezbateri.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

La data de 01.08.2013, în jurul orelor 21²⁰, în timp ce se afla în autobuzul liniei 101, care se deplasa între stațiile „Piața Delfinului” și „Electroaparataj” din sectorul 2, București, în baza unei înțelegeri prealabile, inculpatul M. C. G. a sustras un portofel ce conținea acte de identitate și suma de 6 lei din rucsacul părții vătămate C. O. A., în timp ce inculpatul G. M. R. și numitul P. A., în vârstă de 13 ani, asigurau paza pentru el, iar după ce a sustras portofelul i l-a înmânat numitului P. A., care a scos din acesta suma de 6 lei și care, după ce a coborât din autobuz împreună cu cei doi inculpați și cu numitul M. G. M., l-a abandonat sub un autoturism parcat pe . imobilului 225 sectorul 2 București.

Astfel, la data de 02.08.2013, la Secția 9 de Poliție, a fost înregistrată sesizarea părții vătămate C. O. A. cu privire la faptul că, în data de 01.08.2013, în jurul orei 21²⁰, în timp ce se afla în autobuzul liniei 101 în dreptul stației „Electroaparataj”, persoane necunoscute, profitând de neatenția sa, i-au sustras din rucsac un portofel în care avea cartea de identitate, carduri bancare și suma de 6 lei.

Din declarațiile părții vătămate a rezultat că, la data de 01.08.2013, în jurul orelor 20³⁰, a plecat de la magazinul C. P. împreună cu prietena ei, B. D. M., deplasându-se cu autobuzul liniei 104 trei stații spre . coborât și au luat autobuzul liniei 101 spre . în acest autobuz au urcat pe la ușa din mijloc, observând în jurul ei mai mulți tineri, dar nu le-a dat atenție. Când autobuzul a ajuns la stația următoare, prietena ei a sesizat că partea vătămată avea rucsacul desfăcut, observând că din el lipsește portofelul părții vătămate, care conținea acte de identitate, carduri bancare și suma de 6 lei.

Ulterior, partea vătămată a apelat serviciul S.N.A.U. 112, după care, la sediul Secției 9 Poliție, lucrătorii de poliție i-au prezentat 4 tineri, aceștia fiind inculpații M. C. G., G. M. R. și numiții P. A. și M. G. M., despre care i s-a spus că sunt suspectați de săvârșirea furtului. Partea vătămată a recunoscut persoanele în cauză ca fiind cele care au stat în apropierea ei în autobuz, însă nu a observat dacă vreunul dintre aceștia i-a sustras portofelul.

Ulterior începerii urmăririi penale, partea vătămată a fost reaudiată, ocazie cu care și-a completat declarația inițială cu următoarele aspecte, precizând că în momentul în care a urcat în autobuzul liniei 101 aceasta a călcat din greșeală pe picior o persoană tânără, pe care ulterior a recunoscut-o la sediul poliției și pe care a indicat-o din planșa fotografică, aceasta fiind numitul M. G. M.. De asemenea, partea vătămată a mai arătat că persoanele aflate în autobuz i-au spus după ce i-a fost sustras portofelul că persoana care i l-a sustras era un tânăr îmbrăcat într-un tricou albastru și pantaloni scurți albaștri, însoțit de alți doi tineri, care au coborât în stație.

La data de 07.08.2013, i-a fost prezentată pentru recunoaștere o planșă fotografică părții vătămate, din care aceasta a indicat fotografia numitului M. G. M. ca fiind fotografia persoanei pe care a călcat-o pe picior în autobuzul liniei 101, la urcare.

La data de 01.08.2013, conform procesului-verbal încheiat la aceeași dată de lucrătorii Secției 9 Poliție, în jurul orei 21⁴⁰, fiind sesizați prin Dispeceratul 112, s-au deplasat la intersecția dintre str. Baicului cu . informați că trei persoane au sustras un portofel din geanta unei fete în autobuzul liniei 101, ulterior fiind depistați în . fața gării Obor, numiții M. Ciprin G., care era îmbrăcat într-un tricou albastru, G. M. R., care era îmbrăcat într-o cămașă cu carouri și P. A., care era îmbrăcat într-un tricou alb, totodată alături de aceștia l-au depistat și pe M. G. M.. Lucrătorii de poliție au efectuat controlul corporal asupra persoanelor depistate, ocazie cu care asupra lui M. Ciprin G. s-au găsit mai multe bunuri printre care două bancnote, una de cinci lei și cealaltă de un leu. Tot cu această ocazie, numitul M. G. M. a relatat lucrătorilor de poliție că-i este frică de cele trei persoane, că portofelul sustras a fost aruncat sub o mașină de către P. A. și i-a condus pe aceștia către locul unde a fost abandonat portofelul sustras părții vătămate, fiind găsit de lucrătorii de poliție. De asemenea, organele de poliție l-au identificat pe numitul L. Ș., martor ocular la momentul săvârșirii furtului.

Din declarațiile martorului ocular L. Ș. a rezultat că, la data de 01.08.2013, în jurul orei 20⁴⁵, se afla împreună cu soția și fiul său în autobuzul liniei 101 la stația Delfinului, moment în care a observat în autobuz o persoană de sex feminin care ținea în spate un rucsac, aceasta fiind însoțită de către o altă persoană de sex feminin, iar lângă acestea a observat patru tineri care se uitau spre rucsacul fetei. La un moment dat, cei patru tineri au înconjurat fata care ținea rucsacul, iar tânărul îmbrăcat în cămașă cu carouri, fiind identificat ulterior ca fiind inculpatul G. M. R., l-a dat pe fiul său la o parte pentru a se posta în dreapta părții vătămate. Bănuind că tinerii urmează să sustragă un bun din rucsacul fetei, s-a uitat cu atenție la ei fără a le atrage atenția, iar când autobuzul a ajuns în stația Electroaparataj aceștia au coborât, moment în care a observat că rucsacul fetei este deschis, moment în care a strigat apoi că-i lipsește portofelul din rucsac, fără a observa momentul în care fetei i s-a sustras portofelul din rucsac. Ulterior, la sediul Secției 9 Poliție, acesta i-a recunoscut din planșe fotografice pe numiții M. Ciprin G., G. M. R., P. A. și M. G. M., arătând că sunt aceleași persoane cu cele pe care le-a observat în autobuzul liniei 101 stând în jurul persoanei de sex feminin.

Ulterior începerii urmăririi penale în cauză, martorul L. Ș. a fost reaudiat, ocazie cu care a făcut anumite precizări cu privire la faptele din data de 01.08.2013, și anume: martorul a observat în jurul fetei ce purta un rucsac în spate trei tineri care s-au postat în spatele acesteia, respectiv în lateral, stânga și dreapta, iar în momentul în care autobuzul a ajuns în stația Electroaparataj, a observat cum cei trei tineri au coborât alături de alte persoane. De asemenea, acesta a mai arată că, pe timpul cât fata din rucsacul căreia i s-a sustras un bun a purtat o convorbire cu dispecerul de la 112, el i-a descris vestimentația tinerilor; după ce a coborât la stația Baicului i-a observat pe . Școlii 64, pe cei trei tineri care anterior înconjuraseră fata care ținea un rucsac în spate în autobuzul liniei 101, care erau însoțiți de un alt tânăr, pe care nu l-a observat în autobuz, moment în care a apelat S.N.A.U. 112. Deși inițial a declarat că a observat patru tineri în jurul fetei în autobuz, arată că a fost influențat de fiul său, care i-a spus că l-a văzut și pe cel de-al patrulea tânăr în autobuz, pe care îl cunoaște după porecla „B.”, identificat ulterior ca fiind numitul M. G. M., apoi amintindu-și cu certitudine că în jurul fetei au fost numai trei tineri, între care numitul M. G. M. nu se afla.

Cu ocazia reaudierii i s-a prezentat o planșă fotografică, iar martorul L. Ș. i-a indicat pe numiții M. Ciprin G., G. M. R. și P. A. ca fiind aceleași persoane care, la data de 01.08.2013, în jurul orei 21³⁰, au înconjurat o persoană de sex feminin care ținea un rucsac în spate în autobuzul liniei 101, iar fotografia numitului M. G. M. reprezintă fotografia persoanei pe care la aceeași dată a observat-o alături de cele trei persoane recunoscute pe . au coborât din autobuz.

Din declarațiile martorei B. D. M. a reieșit că aceasta nu a observat momentul în care prietenei sale, partea vătămată în cauză, i-a fost sustras portofelul din rucsac la data de 01.08.2013, în timp ce se deplasau cu autobuzul liniei 101, însă a arătat că a observat momentul în care prietena sa l-a călcat pe picior, din greșeală, pe numitul M. G. M., care stătea în autobuz lângă ușile din mijloc, recunoscându-l pe acesta dintr-o planșă fotografică ce i-a fost prezentată de organele de poliție în data de 13.08.2013, acest aspect coroborându-se cu declarația părții vătămate.

La data de 02.08.2013, fiind audiat numitul P. A., în vârstă de 13 ani, acesta a recunoscut săvârșirea faptei de furt calificat, declarând că, în data de 01.08.2013, în jurul orei 20⁰⁰, s-a urcat, împreună cu M. C. G. și cu G. M. R., în autobuzul liniei 101 pe la ușa din mijloc a autobuzului, odată cu ei urcând și două fete din care una avea în spate un rucsac. În timp ce autobuzul se apropia de stația Electroaparataj l-a văzut pe inculpatul M. C. G. sustrăgând un portofel maro din rucsacul părții vătămate și imediat i l-au dat lui, iar apoi toți trei împreună cu numitul M. G. M. au coborât din autobuz, unde el a scos din portofel suma de 9 lei pe care i-a dat inculpatului M. C. G. și a aruncat portofelul sub un autoturism parcat în apropierea stației. Numitul P. A. a arătat că inculpatul G. M. R. nu a participat la săvârșirea furtului, dar a văzut portofelul sustras după ce a coborât din autobuz.

S-a reținut că declarația numitului P. A. indică faptul că în autobuzul liniei 101 a urcat împreună cu inculpații G. M. R. și M. C. G., numitul M. M. nefiind cu ei la urcare, dar coborând ulterior toți patru din autobuz. Acest aspect se coroborează cu declarațiile martorului L. Ș., care arată că a observat în jurul părții vătămate trei persoane, iar ulterior, după ce au coborât din autobuz, a văzut aceleași trei persoane însoțite de încă un tânăr, pe care l-a identificat din planșa fotografică în persoana numitului M. G. M..

La data de 08.08.2013, fiind reaudiat numitul P. A., și-a schimbat declarația, arătând o altă situație de fapt, și anume că în data de 01.08.2013, în jurul orei 20³⁰, a urcat în autobuzul liniei 101 împreună cu inculpatul G. M. R., unde s-a întâlnit cu inculpatul M. C. G. care era împreună cu numitul M. G. M.. La o stație ulterioară, în autobuz au urcat două fete, din care una avea un rucsac în spate. În acest moment, arată că numitul M. G. M. s-a apropiat de fata care avea rucsacul și i-a scos acesteia din rucsac un portofel, timp în care el a asigurat locul faptei, așezându-se în partea dreaptă a femeii. Ulterior, numitul M. G. M. i-a dat lui portofelul, iar el l-a ascuns în borseta pe care o avea asupra lui. Numitul P. A. precizează că inculpații G. M. R. și M. C. G. au stat în spatele autobuzului și nu au observat ce au făcut el și numitul M. G. M., iar în final au coborât toți patru în stația Electroaparataj, iar G. M. R. i-a dat două palme văzând că are portofelul asupra lui.

P. A. și-a justificat schimbarea declarațiilor sale prin faptul că îi era frică de organele de poliție, precizând și faptul că inculpatul G. M. R., care a locuit cu el și cu mama lui o perioadă, este rudă cu el, fiind un nepot al mamei sale, iar inculpatul M. C. G. este fiul soției fratelui mamei sale.

Această ultimă declarație a numitului P. A. nu a putut fi reținută, având în vedere că nu s-a coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate în dosar, respectiv martorul L. Ș. declarând că în jurul părții vătămate a observat trei persoane, la care s-a uitat cu atenție deoarece a observat că urmează să sustragă un bun, între aceste persoane nerecunoscându-l și pe numitul M. G. M., iar partea vătămată a arătat că l-a observat pe numitul M. G. M. în timp ce a urcat în autobuzul liniei 101, călcându-l din greșeală pe picior, sesizând că stătea de vorbă cu mai multe persoane, dintre care una de sex feminin, de la care și-a luat „la revedere” când a coborât din autobuz, acesta fiind remarcat și de martora B. D. M..

În data de 02.08.2013, în fața organelor de poliție, numitul M. G. M. a declarat verbal, fiind consemnat într-un proces-verbal, aspectul că, în ziua de 01.08.2013, în jurul orei 21⁴⁵ a urcat în autobuzul liniei 101, la o stație ulterioară, urcând în același autobuz și trei prieteni de-ai săi, numitul P. A. și inculpații G. M. R. și M. C. G., iar în același timp au urcat și două fete din care una avea în spate un rucsac. La un moment dat, l-a observat pe inculpatul M. C. G., care era îmbrăcat într-un tricou albastru, cum a băgat mâna în rucsacul fetei și a scos un portofel, iar la stația Electroaparataj a coborât împreună cu cei trei, moment în care a văzut portofelul la numitul P. A. în mână, care a scos din el niște bani și i-a dat inculpatului M. C. G., aruncând apoi portofelul sub un autoturism parcat. Totodată, numitul M. G. M. a învederat că a coborât în stația Electroaparataj împreună cu cei trei deoarece aceștia au insistat și că el nu a avut nicio contribuție la săvârșirea faptei de furt.

Declarația numitului M. G. M. s-a coroborat cu declarația părții vătămate, a martorului L. Ș. și cu declarația inițială a numitului P. A., din acestea reieșind faptul că numitul M. G. M. nu se afla în autobuz împreună cu inculpații G. M. R. și M. C. G. și cu numitul P. A., ci stătea de vorbă cu alte persoane, coborând însă în aceeași stație cu aceștia.

De asemenea, în data de 02.08.2013, în fața organelor de poliție, inculpatul M. C. G. a declarat verbal, fiind consemnate într-un proces-verbal, următoarele aspecte: în data de 01.08.2013, împreună cu numiții P. A., M. M. și cu inculpatul G. M., s-a urcat în autobuzul liniei 101 pe la ușa din mijloc, iar când autobuzul a ajuns în stația Electroaparataj l-a văzut pe numitul P. A. în timp ce i-a deschis rucsacul unei fete care stătea lângă ei și a sustras un portofel de culoare maro. În tot acest timp, el împreună cu numitul M. G. M. și cu inculpatul G. M. R. au asigurat paza, pentru ca P. A. să poată sustrage bunuri, iar apoi au coborât toți patru în stație, unde P. A. a scos 10 lei din portofel și a aruncat portofelul sub un autoturism.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul M. C. G. a adăugat faptul că în autobuz au urcat toți patru pe la ușa din mijloc, iar în timpul mersului, el împreună cu inculpatul G. M. R. s-au deplasat la ușa din spate, fără să știe ce plănuiesc numiții P. A. și M. G. M. și fără să-i ajute în vreun fel.

S-a reținut că inconsecvența în declarații a inculpatului M. C. G. indică lipsa de sinceritate a acestuia, care, deși la început a recunoscut faptul că a asigurat locul faptei pentru ca numitul P. A. să sustragă bunuri din rucsacul părții vătămate, ulterior a arătat că fapta a fost săvârșită de către numiții P. A. și M. G. M., fără ca el și inculpatul G. M. R. să aibă cunoștință de faptă. Declarațiile inculpatului M. C. G. nu s-au coroborat cu declarațiile martorului L. Ș., care l-a văzut pe acesta alături de inculpatul G. M. R. și pe numitul P. A. cum s-au așezat în jurul părții vătămate, cu declarațiile numitului P. A., care a arătat inițial că l-a văzut pe inculpatul M. C. G. cum a scos din rucsacul părții vătămate un portofel și cu declarațiile numitului M. G. M., care a declarat aceleași aspecte ca și numitul P. A..

În data de 02.08.2013, în fața organelor de poliție, inculpatul G. M. R. a declarat verbal, fiind consemnat într-un proces-verbal, următoarele aspecte: în data de 01.08.2013, împreună cu numiții P. A., M. G. M. și cu inculpatul M. C. G. a urcat în autobuzul liniei 101, stând în picioare lângă două fete, din care una avea un rucsac în spate. S-au postat toți în jurul fetei respective, în timp ce numitul P. A. a scos din rucsacul ei un portofel de culoare închisă, coborând apoi în stația RATB. Uitându-se în urmă pentru a vedea dacă sunt urmăriți, inculpatul G. M. R. a observat că rucsacul fetei era tot deschis. P. A. a ascuns portofelul în borseta pe care o avea asupra sa, apoi a scos din portofelul sustras suma de 10 lei, după care a aruncat portofelul sub un autoturism parcat.

Inculpatul G. M. R. a mai arătat că știe că un minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal și că este rudă cu M. C. G. prin alianță.

Ulterior, în fața procurorului, la data de 02.08.2013, inculpatul G. M. R. și-a schimbat declarațiile, arătând că a fost forțat de polițiști să recunoască fapta, precizând că nu le-a văzut pe cele două fete în autobuz, că a stat cu fața spre geamul ușii din mijloc și că nu a observat când portofelul a fost sustras. După ce a coborât din autobuz a observat că P. A. a scos un portofel dintr-o borsetă și a luat din acesta suma de 10 lei, după care l-a aruncat sub o mașină, arătând că știe că M. M. are aproximativ 15 ani, iar P. A. aproximativ 13 ani.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul G. M. R. a mai precizat că toți patru au urcat pe la ușa din mijloc, însă în timpul mersului, el a rămas la ușa din mijloc împreună cu M. C. G., iar numiții M. G. M. și P. A. au mers la ușa din spate a autobuzului, unde nu știe ce au făcut. După ce au coborât în stație a văzut că numitul P. A. a scos un portofel din borseta lui, l-a certat pe acesta, iar el i-a spus că portofelul i-a fost dat de M. G. M..

Deși, inițial inculpatul G. M. R. a recunoscut săvârșirea faptei de complicitate la furt calificat, prin faptul că s-a postat lângă partea vătămată, observând când numitul P. A. a sustras un portofel din rucsacul părții vătămate, apoi coborând din autobuz și uitându-se în urmă pentru a vedea dacă sunt urmăriți, ulterior și-a schimbat declarațiile, arătând că nu a observat nimic ciudat în autobuz, că au stat cu toții la ușa din mijloc a autobuzului și că, după ce au coborât din autobuz, l-a văzut pe numitul P. A. cum a scos din borseta lui un portofel. La prezentarea materialului de urmărire penală și-a schimbat din nou declarația, arătând că numiții M. G. M. și P. A. s-au deplasat spre spatele autobuzului, el rămânând cu inculpatul M. C. G. la ușa din mijloc și că numitul P. A., la care a văzut portofelul după coborârea din autobuz, i-a spus că numitul M. G. M. i-a dat portofelul.

S-a observat că inculpatul a fost inconsecvent în declarații, fapt ce indică nesinceritatea acestuia, existând contradicții între declarațiile inculpatului M. C. G. și ale inculpatului G. M. R., primul arătând că a mers la ușa din spate a autobuzului împreună cu G. M. R., numiții M. G. M. și P. A. rămânând la ușa din mijloc a autobuzului, iar inculpatul G. M. R. arătând că el a rămas la ușa din mijloc împreună cu M. C. G., iar numiții M. G. M. și P. A. au mers la ușa din spate a autobuzului.

Faptul că după începerea urmăririi penale, atât inculpatul M. C. G., inculpatul G. M. R., cât și numitul P. A. și-au schimbat declarațiile, în sensul în care numitul M. G. M. este autorul furtului, iar cei doi inculpați nu au avut nicio participare la faptă, indică faptul că aceștia s-au înțeles în plăsmuirea unei versiuni a situației de fapt în care să se exonereze de răspunderea penală, versiune neverosimilă, având în vedere faptul că nu se coroborează cu celelalte declarații ale martorului ocular L. Ș., ale părții vătămate, ale martorei B. D. M. și ale numitului M. G. M., dar și contradicțiile dintre declarațiile acestora. De asemenea, numitul P. A. a menționat faptul că este rudă cu cei doi inculpați, având astfel o atitudine subiectivă față de aceștia.

De asemenea, s-a apreciat că în evaluarea sincerității inculpaților M. C. G. și G. M. R., trebuie să se țină cont și de atitudinea ulterioară faptei a acestora. Astfel, deși inculpatul G. M. R. a arătat că i-a dat o palmă numitului P. A. când l-a văzut că a scos un portofel din borseta lui, ulterior inculpatul M. C. G. a declarat în fața judecătorului la soluționarea propunerii de arestare preventivă a inculpaților că nu i-ar fi lăsat pe P. A. și pe M. G. M. să sustragă bunuri, fiind „pățit”, fiind surprinși în zona Gării Obor alături de numitul P. A. și de M. G. M., după 20 de minute de la săvârșirea faptei, de organele de cercetare penală.

Inculpatul G. M. R. a declarat în fața procurorului și în fața organelor de cercetare penală că, după săvârșirea faptei, au mers toți la un magazin, de unde numitul P. A. a cumpărat semințe, aspect care nu este concordant cu atitudinea pe care acesta declară că a avut-o față de faptă, de a-l certa și de a-i da o palmă numitului P. A.. Declarația inculpatului G. M. R. s-a coroborat cu declarația inculpatului M. C. G., care arată că, după săvârșirea faptei, au mers toți la un magazin, de unde numitul P. A. a cumpărat semințe.

Din procesul-verbal întocmit la data de 02.08.2013 de organele de poliție reiese că autobuzul liniei 101, cu indicativul 4819, în care a fost săvârșită fapta, a avut montate camere de supraveghere la momentul săvârșirii faptei, dar din cauza unor probleme apărute la sistemul de înregistrare a imaginilor nu s-au putut extrage imaginile solicitate.

Fiind audiați de către instanța de judecată, inculpații au declarat că înțeleg să se prevaleze de dispozițiile art. 320¹ din Codul de procedură penală, recunoscând în totalitate săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, astfel cum reiese din declarațiile acestora (f. 58-59).

1. În drept, s-a constatat că fapta inculpatului M. C. G., care la data de 01.08.2013, în jurul orelor 21²⁰, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul G. M. R. și cu numitul P. A., în vârstă de 13 ani, a sustras un portofel ce conținea acte de identitate și suma de 6 lei din rucsacul părții vătămate C. O. A., în timp ce se afla în autobuzul liniei 101, ce se deplasa între stațiile „Piața Delfinului” și „Electroaparataj” din sectorul 2, București întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a și f și alin. 2 lit. b din Codul penal cu aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. 1 lit. c din Codul penal și art. 37 alin. 1 lit. b din Codul penal.

Astfel, sub aspectul elementului material al laturii obiective al infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a și f și alin. 2 lit. b din Codul penal cu aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. 1 lit. c din Codul penal, s-a reținut că acesta constă în acțiunea corespunzătoare furtului de luare pe nedrept a unui bun mobil, care s-a realizat prin deposedarea părții vătămate, fără consimțământul acesteia, a unui portofel ce conținea acte de identitate și suma de 6 lei și prin împosedarea inculpatului cu bunurile sustrase.

Urmarea imediată a faptei reținute în sarcina inculpatului o reprezintă producerea unui prejudiciu în patrimoniul părții vătămate, prin deposedarea acesteia de bunul sustras și împosedarea inculpatului.

Legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată a reieșit cu certitudine din probele administrate în cauză, trecerea bunului sustras din stăpânirea părții vătămate în cea a inculpatului fiind o consecință directă a acțiunii de luare.

Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu vinovăție în modalitatea intenției directe, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul penal, întrucât el a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv consecințele păgubitoare ale faptei sale asupra patrimoniului părții vătămate, și a urmărit producerea acestora, conștientizând că a luat bunul din posesia altei persoane, fără consimțământul acesteia. Intenția este calificată prin scop, existând scopul însușirii pe nedrept, specific furtului.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei ca infracțiune de furt calificat, aceasta a fost realizată, deoarece elementul material al infracțiunii de furt, prevăzut de art. 208 alin.1 din Codul penal a fost săvârșit în modalitatea elementelor circumstanțiale prevăzute de art. 209 alin. 1 lit. a și f și alin. 2 lit. b din Codul penal, conferindu-i astfel un caracter mai grav.

Astfel, instanța a reținut că furtul săvârșit de inculpat a fost comis împreună cu alte două persoane, respectiv inculpatul G. M. R., complice concomitent, și cu numitul P. A., în vârstă de 13 ani, motiv pentru care va reține în încadrarea juridică a faptei elementul circumstanțial agravant, prevăzut de art. 209 alin. 1 alin. 1 lit. a din Codul penal, precum și circumstanța agravantă legală, prevăzută de art. 75 lit. c din Codul penal, având în vedere că inculpatul M. C. G. cunoștea vârsta numitul P. A., fiind rude.

Furtul a fost comis într-un mijloc de transport în comun, respectiv în autobuzul liniei 101, ce se deplasa între stațiile „Piața Delfinului” și „Electroaparataj” din sectorul 2 al mun. București, în timp ce efectua cursa conform programului de funcționare, fiind astfel incident și elementul circumstanțial agravant prevăzut de art. 209 alin. 1 lit. f din Codul penal.

Totodată, în încadrarea juridică a faptei au fost reținute și dispozițiile alin. 2 lit. b al art. 209 din Codul penal, având în vedere că inculpatul a sustras părții vătămate un portofel ce conținea și acte de identitate.

Infracțiunea a fost săvârșită de inculpat în condițiile recidivei postexecutorii, prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. b din Codul penal, respectiv după considerarea ca executată a pedepsei de 2 ani închisoare, respectiv după împlinirea restului rămas neexecutat de 167 zile, pedeapsă aplicată prin sentința penală nr. 1039/02.11.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare la 28.11.2011, astfel cum rezultă din hotărârea judecătorească atașată (f. 70).

Față de aceste considerente, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului M. C. G. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie la data de 01.08.2013, prevăzută de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a și f și alin. 2 lit. b din Codul penal cu aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. 1 lit. c din Codul penal și art. 37 alin. 1 lit. b din Codul penal.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate și a modalității ei de executare au fost avute în vedere criteriile enumerate de art. 72 din Codul penal, și anume: regulile generale de individualizare, limitele de pedeapsă stabilite de legea penală specială, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, determinat de modul în care fapta a fost comisă, urmarea produsă, circumstanțele personale ale inculpatului, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanța de fond a constatat că inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege potrivit dispozițiilor art. 320¹alin. 7 din Codul de procedură penală, iar, prin urmare, limitele de pedeapsă stabilite de legea penală specială care au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei sunt pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a și f și alin. 2 lit. b din Codul penal cu aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. 1 lit. c din Codul penal.

În ceea ce privește gradul de pericol social concret al infracțiunii de furt calificat, instanța a constatat că acesta este ridicat, având în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptei și împrejurările în care inculpatul a acționat, respectiv împreună cu alte două persoane, din care unul era minor în vârstă de 13 ani, într-un mijloc de transport în comun, premeditat, participanții organizând comiterea faptei, prin înconjurarea părții vătămate, într-un mod de natură a le îngreuna depistarea.

S-a constatat că prejudiciul cauzat de către inculpat prin săvârșirea infracțiunii este relativ mic, respectiv un portofel ce conținea suma de 6 lei și acte de identitate, însă această împrejurare, necunoscută la momentul comiterii faptei, nu a putut să-i profite, fiind independentă de voința sa.

Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului, instanța de fond a reținut faptul că inculpatul are doar 21 de ani, este necăsătorit, este neșcolarizat, fără ocupație, fără loc de muncă.

De asemenea, la individualizarea pedepsei, s-a ținut seama de starea de recidivă postexecutorie a inculpatului, care denotă perseverență infracțională, din fișa de cazier (fila nr. 44), rezultând că inculpatul a mai încălcat legea penală, fiind condamnat de mai multe ori pentru comiterea unor infracțiuni contra patrimoniului, încă din timpul minorității, ceea ce denotă o periculozitate socială sporită și un grad înalt de potențial criminogen, coroborat cu eșecul educativ al pedepsei aplicate anterior, beneficiind de clemența organelor judiciare cu mai multe ocazii, prin aplicarea mai multor amenzi administrative sau suspendării executării pedepsei cu închisoarea, dar și prin acordarea beneficiului liberării condiționate din executarea pedepsei cu închisoarea.

Referitor la atitudinea sinceră a inculpatului, căreia i s-a dat eficiență prin dispozițiile art. 320¹ alin. 7 din Codul de procedură penală, s-a apreciat că aceasta nu justifică reținerea în plus a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. c din Codul penal, ce implică o căință profundă ce nu se regăsește în cauza de față, unde sinceritatea a fost urmarea probării temeinice a faptei și a dorinței reducerii limitelor de pedeapsă.

Prin urmare, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie la data de 01.08.2013, prevăzută de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a și f și alin. 2 lit. b din Codul penal cu aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. 1 lit. c din Codul penal și art. 37 alin. 1 lit. b din Codul penal și art. 320/1 alin. 7 din Codul de procedură penală, apreciind că aceasta este aptă să răspundă scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal, de a conduce la reeducarea inculpatului și formarea de către acesta a unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

În legătură cu acest cuantum al pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului, s-a apreciat că este adecvat unei bune împliniri a scopurilor pedepsei, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și de reeducare a inculpatului, această pedeapsă constituind, totodată, pentru inculpat un avertisment serios pentru ca pe viitor să nu mai nesocotească normele de conviețuire socială și penale, nefiind oportună suspendarea executării pedepsei cu închisoarea aplicată, având în vedere ca scopul preventiv al pedepselor aplicate anterior nu a fost atins, ceea ce denotă perseverența inculpatului în comiterea de fapte antisociale, obișnuința acestuia în obținerea de venituri prin comiterea de infracțiuni, precum și disprețul acestuia față de clemența organelor judiciare.

În ceea ce privește pedepsele accesorii, s-a stabilit că aplicarea acestora inculpatului trebuie să se realizeze atât în baza art. 71 alin. 2 și 3 raportate la art. 64 din Codul penal, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în special cauzele S. și P. contra României și Hirst contra Marii Britanii, care, în conformitate cu art.11 alin.2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România, prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar o atare măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o. În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nicio marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă atât principiul proporționalității, cât și art. 3 din Protocolul adițional nr. 1.

Totodată, s-a procedat și în conformitate cu decizia 74/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interes în legii, care stabilește că pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a teza I, b și c din Codul penal nu se va face în mod automat prin efectul legii, ci se supun aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.

Prin urmare, instanța de fond a reținut că natura și gravitatea infracțiunii de furt calificat și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia că există o nedemnitate în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută de art. 64 litera a teza a II-a și litera b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora este interzis pe perioada executării pedepsei cu închisoare, ca pedeapsă accesorie.

În privința interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d și e din Codul penal, față de natura faptei, instanța de fond a reținut că aceasta nu evidențiază un comportament nedemn sau incompatibil cu exercitarea drepturilor părintești sau a dreptului de a fi tutore sau curator sau care ar vătăma interesul superior al copilului.

Prin urmare, în temeiul art.71 din Codul penal, instanța de fond a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia necesității interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și b din Codul penal, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 88 alin.1 din Codul penal, instanța de fond a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M. C. G. perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 02.08.2013 la zi.

De asemenea, în temeiul art. 350 alin.1 din Codul de procedură penală, instanța de fond a menținut măsura arestării preventive, luată față de inculpatul M. C. G. în baza mandatului de arestare preventivă nr. 136/02.08.2013, conform încheierii din data de 02.08.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2013, întrucât persistă temeiurile avute în vedere inițial la luarea și apoi la menținerea măsurii preventive, lăsarea inculpatului în libertate ar conduce la perturbarea ordinii publice, prin riscul de a comite fapte similare, dar și prin sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în rândul opiniei publice prin liberarea inculpatului după comiterea unei fapte grave în stare de recidivă postexecutorie.

2. În drept, s-a constatat că fapta inculpatului G. M. R., care la data de 01.08.2013, în jurul orelor 21²⁰, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul M. C. G. și cu numitul P. A., în vârstă de 13 ani, a asigurat locul comiterii faptei împreună cu numitul P. A. în timp ce inculpatul M. C. G. a sustras un portofel conținând acte de identitate și suma de 6 lei din rucsacul părții vătămate C. O. A., în timp ce se afla în autobuzul liniei 101, ce se deplasa între stațiile „Piața Delfinului” și „Electroaparatj” din sectorul 2 al mun. București, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a și f și alin. 2 lit. b din Codul penal cu aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. 1 lit. c din Codul penal și art. 37 alin. 1 lit. a din Codul penal.

Astfel, sub aspectul elementului material al laturii obiective al infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a și f și alin. 2 lit. b din Codul penal cu aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. 1 lit. c din Codul penal și art. 37 alin. 1 lit. a din Codul penal s-a reținut că acesta constă în acțiunea de asigurare a pazei locului comiterii faptei împreună cu numitul P. A. în timp ce inculpatul M. C. G. a sustras un portofel conținând acte de identitate și suma de 6 lei din rucsacul părții vătămate C. O. A., în timp ce se afla în autobuzul liniei 101, având calitatea de complice concomitent la comiterea infracțiunii de furt calificat de către coinculpat.

Urmarea imediată a faptei reținute în sarcina inculpatului o reprezintă pricinuirea unei pagube, aceasta constând în prejudiciul adus părții vătămate, prin deposedarea acesteia de bunurile sustrase și împosedarea inculpaților.

Legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată a reieșit cu certitudine din probele administrate în cauză, prejudiciul adus părții vătămate fiind o consecință directă a acțiunii de luare.

Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu vinovăție în modalitatea intenției directe, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul penal, întrucât el a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv consecințele păgubitoare ale faptei sale asupra patrimoniului părții vătămate și a urmărit producerea acestora, conștientizând că înlesnește activitatea coinculpatului de sustragere a bunurilor din posesia altei persoane, fără consimțământul acesteia. Intenția este calificată prin scop, existând scopul însușirii pe nedrept, specific furtului.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei ca infracțiune de complicitate la furt calificat, aceasta a fost realizată, deoarece elementul material al infracțiunii de furt, prevăzut de art. 208 alin.1 din Codul penal a fost săvârșit în modalitatea elementelor circumstanțiale prevăzute de art. 209 alin. 1 lit. a și f și alin. 2 lit. b din Codul penal, conferindu-i astfel un caracter mai grav.

Astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul a fost complice concomitent la furtul săvârșit de inculpatul M. C. G. împreună cu numitul P. A., în vârstă de 13 ani, motiv pentru care a reținut în încadrarea juridică a faptei elementul circumstanțial agravant, prevăzut de art. 209 alin. 1 alin. 1 lit. a din Codul penal, precum și circumstanța agravantă legală, prevăzută de art. 75 lit. c din Codul penal, având în vedere că inculpatul G. M. R. cunoștea vârsta numitul P. A., fiind rude.

Totodată, în încadrarea juridică a faptei au fost reținute și dispozițiile alin. 2 lit. b al art. 209 din Codul penal, având în vedere că coinculpatul M. C. G. a sustras părții vătămate un portofel ce conținea și acte de identitate.

Infracțiunea a fost săvârșită de inculpat în condițiile recidivei postcondamnatorii, prevăzute de art. 37 alin. 1 lit. a din Codul penal, respectiv după rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 528/08.11.2009 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 162/28.01.2010 a Curții de Apel București și înainte de considerarea ca executată a pedepsei de 5 ani de închisoare, fiind liberat condiționat la data de 02.04.2013, cu un rest rămas neexecutat de 370 de zile, astfel cum a reieșit din fișa de cazier (f. 47-48).

Față de aceste considerente, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului G. M. R. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie la data de 01.08.2013, prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a și f și alin. 2 lit. b din Codul penal cu aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. 1 lit. c din Codul penal și art. 37 alin. 1 lit. a din Codul penal.

S-a constatat că inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege potrivit dispozițiilor art. 320¹alin. 7 din Codul de procedură penală, iar prin urmare limitele de pedeapsă stabilite de legea penală specială care au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei sunt pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani, pentru infracțiunea de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a și f și alin. 2 lit. b din Codul penal cu aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. 1 lit. c din Codul penal.

În ceea ce privește gradul de pericol social concret al infracțiunii de furt calificat, s-a constatat că acesta este ridicat, având în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptei și împrejurările în care inculpatul a acționat, respectiv împreună cu alte două persoane, din care unul era minor în vârstă de 13 ani, într-un mijloc de transport în comun, premeditat, participanții organizând comiterea faptei, prin înconjurarea părții vătămate, într-un mod de natură a le îngreuna depistarea.

S-a constatat că prejudiciul cauzat de către inculpat prin săvârșirea infracțiunii este relativ mic, respectiv un portofel ce conținea suma de 6 lei și acte de identitate, însă această împrejurare, necunoscută la momentul comiterii faptei, nu poate să-i profite, fiind independentă de voința sa.

Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului, instanța de fond a reținut faptul că inculpatul are doar 27 de ani, este necăsătorit, este neșcolarizat, fără ocupație, fără loc de muncă.

De asemenea, la individualizarea pedepsei, s-a ținut seama de starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului, care denotă perseverență infracțională, din fișa de cazier (filele nr. 47-48) rezultând că inculpatul a mai încălcat legea penală, fiind condamnat de mai multe ori pentru comiterea unor infracțiuni contra patrimoniului, încă din timpul minorității, ceea ce denotă o periculozitate socială sporită și un grad înalt de potențial criminogen, coroborat cu eșecul educativ al pedepsei aplicate anterior, beneficiind de clemența organelor judiciare cu mai multe ocazii, prin aplicarea suspendării condiționate sau sub supraveghere a executării pedepsei cu închisoarea, dar și prin acordarea beneficiului liberării condiționate din executarea pedepsei cu închisoarea.

Instanța de fond a apreciat că nu este incidentă în cauză nicio împrejurare care poate constitui circumstanță atenuantă, potrivit art. 74 din Codul penal, întrucât nu se poate reține că inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii deduse judecății, având în vedere antecedentele penale ale acestuia.

Referitor la atitudinea sinceră a inculpatului, căreia i s-a dat eficiență prin dispozițiile art. 320¹ alin. 7 din Codul de procedură penală, aceasta nu justifică reținerea în plus a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. c din Codul penal, ce implică o căință profundă ce nu se regăsește în cauza de față, unde sinceritatea a fost urmarea probării temeinice a faptei și a dorinței reducerii limitelor de pedeapsă.

Prin urmare, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie la data de 01.08.2013, prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a și f și alin. 2 lit. b din Codul penal cu aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. 1 lit. c din Codul penal și art. 37 alin. 1 lit. a din Codul penal și art. 320/1 alin. 7 din Codul de procedură penală, aceasta fiind aptă să răspundă scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal, urmând a conduce la reeducarea inculpatului și formarea de către acesta a unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

În legătură cu acest cuantum al pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului, instanța de fond a apreciat că este adecvat unei bune împliniri a scopurilor pedepsei, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și de reeducare a inculpatului, această pedeapsă constituind, totodată, pentru inculpat un avertisment serios pentru ca, pe viitor, să nu mai nesocotească normele de conviețuire socială și penale, având în vedere ca scopul preventiv al multiplelor pedepse aplicate anterior nu a fost atins, ceea ce denotă perseverența inculpatului în comiterea de fapte antisociale, obișnuința acestuia în obținerea de venituri prin comiterea de infracțiuni, precum și disprețul acestuia față de clemența organelor judiciare, săvârșind infracțiunea la scurt timp după liberarea sa condiționată din penitenciar, nefiind un caz izolat, astfel cum reiese din fișa sa de cazier.

În ceea ce privește pedepsele accesorii, aplicarea acestora inculpatului trebuie să se realizeze atât în baza art. 71 alin. 2 și 3 raportate la art. 64 din Codul penal, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în special cauzele S. și P. contra României și Hirst contra Marii Britanii, care, în conformitate cu art.11 alin.2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România, prin Legea nr. 30/1994.

Prin urmare, instanța de fond a reținut că natura și gravitatea infracțiunii de complicitate la furt calificat și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia că există o nedemnitate în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută de art. 64 litera a teza a II-a și litera b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora este interzis pe perioada executării pedepsei cu închisoare, ca pedeapsă accesorie.

În privința interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d și e din Codul penal, față de natura faptei, s-a reținut că aceasta nu evidențiază un comportament nedemn sau incompatibil cu exercitarea drepturilor părintești sau a dreptului de a fi tutore sau curator sau care ar vătăma interesul superior al copilului.

Prin urmare, în temeiul art.71 din Codul penal, s-a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia necesității interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și b din Codul penal, pe durata executării pedepsei principale.

Totodată, având în vedere că infracțiunea a fost comisă de către inculpat în termenul de încercare al liberării condiționate, în temeiul art. 61 din Codul penal, instanța de fond a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 528/08.10.2009 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 162/28.01.2010 a Curții de Apel București și va contopi restul de pedeapsă rămas neexecutat de 370 de zile cu pedeapsa de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare, aplicată inculpatului în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare.

În baza art.71 din Codul penal, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și b din Codul penal, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 88 alin.1 din Codul penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G. M. R. perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 02.08.2013 la zi.

În temeiul art. 350 alin.1 din Codul de procedură penală, instanța de fond a menținut măsura arestării preventive, luată față de inculpatul G. M. R. în baza mandatului de arestare preventivă nr. 137/02.08.2013, conform încheierii din data de 02.08.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2013, întrucât persistă temeiurile avute în vedere inițial la luarea și apoi la menținerea măsurii preventive, lăsarea inculpatului în libertate ar conduce la perturbarea ordinii publice, prin riscul de a comite fapte similare, dar și prin sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în rândul opiniei publice prin liberarea inculpatului după comiterea unei fapte grave în stare de recidivă postcondamnatorie, la scurt timp după liberarea sa condiționată din executarea unei alte pedepse cu închisoarea.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în baza art. 15 din Codul de procedură penală, instanța de fond a luat act că partea vătămată C. O. A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind recuperat în totalitate în natură.

În temeiul art. 191 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, instanța de fond a aplicat fiecare inculpat la plata sumei de 300 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu Dramba M., în cuantum de 300 de lei și al avocatului din oficiu Bajan I. în cuantum de 200 de lei, dispunându-se a fi avansate din fondurile speciale alocate de Ministerul Justiției.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs inculpații M. C. G. și G. M. R., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 12.11.2013, sub nr._ .

La termenul de judecată din 03.12.2013, inculpatul G. M. R. a învederat că își retrage recursul declarat.

Potrivit art.385⁴ al.2 C.p.p., rap. la art.369 al.1 C.p.p., până la încheierea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces verbal de către conducerea locului de deținere.

Astfel, Curtea constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.385⁴ al.2 C.p.p., rap. la art.369 al.1 C.p.p., recurentul inculpat G. M. R.

retrăgându-și recursul personal, în fața instanței de recurs, până la încheierea dezbaterilor.

Față de cele arătate, Curtea, în temeiul art.385⁴ al.2 C.p.p., rap. la art.369 al.1 C.p.p., va lua act de retragerea recursului inculpatului împotriva sentinței penale nr. 895 din 18.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.

Inculpatul M. C. G. a invocat oral motivele de recurs, prin avocat, cu ocazia dezbaterilor.

Acesta a criticat soluția primei instanțe sub aspectul individualizării, solicitând în acest sens aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, cu aplic. art. 76 Cp, având în vedere faptul că s-a prevalat de dispoz. art. 320¹C.p.p., că prejudiciul a fost achitat integral, iar pe timpul urmăririi penale a dat dovadă de sinceritate, a colaborat cu organele de cercetare penală.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, în raport de criticile formulate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul dispozițiilor art.385⁶ alin. 3 Cod procedură penală, Curtea apreciază recursul declarat de inculpatul M. C. G., ca fiind nefondat, pentru considerentele următoare:

Curtea constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și având în vedere că inculpatul M. C. G. a solicitat ca judecata să aibă loc în condițiile art.320¹ C.p.p., până la începerea cercetării judecătorești, a constatat în mod corect că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Astfel, din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, a rezultat că la data de 01.08.2013, în jurul orelor 21²⁰, în timp ce se afla în autobuzul liniei 101, care se deplasa între stațiile „Piața Delfinului” și „Electroaparataj” din sectorul 2, București, în baza unei înțelegeri prealabile, inculpatul M. C. G. a sustras un portofel ce conținea acte de identitate și suma de 6 lei din rucsacul părții vătămate C. O. A., în timp ce inculpatul G. M. R. și numitul P. A., în vârstă de 13 ani, asigurau paza pentru el, iar după ce a sustras portofelul i l-a înmânat numitului P. A., care a scos din acesta suma de 6 lei și care, după ce a coborât din autobuz împreună cu cei doi inculpați și cu numitul M. G. M., l-a abandonat sub un autoturism parcat pe . imobilului 225 sectorul 2 București.

Situația de fapt rezultă din următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: declarații parte vătămată C. O. A.; planșă fotografică prezentată părții vătămate C. O. A. în vederea recunoașterii numitului M. G. M.; proces-verbal de predare de bunuri către partea vătămată C. O. A. din data de 07.08.2013; dovadă de predare-primire bunuri sustrase către persoana vătămată C. O. A. din data de 01.08.2013; proces-verbal de depistare a numiților G. M. R., M. C. G., M. G. M., în vîrstă de 15 ani și P. A., în vârstă de 13 ani încheiat la data de 01.08.2013 și procese-verbale de verificare și control corporal preventiv; proces-verbal de conducere în teren cu numitul M. G. M. încheiat la data de 02.08.2013 și planșa fotografică aferentă; declarații martor B. D. M.; planșă fotografică prezentată martorei B. D. M. în vederea recunoașterii numitului M. G. M.; declarații martor L. Ș., procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere de pe fotografii încheiate la data de 02.08.2013 prin care martorul îi recunoaște pe Numiții G. M. R., M. C. G., M. G. M. și P. A. și planșele fotografice aferente; planșa fotografică prezentată martorului L. Ș. în data de 08.08.2013 în vederea recunoașterii numiților P. A. și M. G. M. și a inculpaților M. C. G. și G. M. R.; adresă solicitare înregistrări video R.A.T.B. din data de 02.08.2013 și proces-verbal încheiat la data de 02.08.2013 din care rezultă imposibilitatea de a se pune la dispoziție înregistrările video; declarații P. A.; documente prin care se dovedește încadrarea numitului P. A. într-un grad de handicap mediu; proces-verbal de consemnare a declarației orale a numitului M. G. M. încheiat la data de 02.08.2013; procese-verbale de consemnare a refuzului de a da declarații de către numiții G. M. R. și M. C. G. și procese-verbale de consemnare a declarațiilor orale ale acestora încheiate la data de 02.08.2013; fișele cazier ale făptuitorilor G. M. R. și M. C. G.; declarații inculpat M. C. G. și declarațiile inculpatului G. M. R..

În mod corect instanța de fond a reținut că, fiind dovedite existența laturii obiective, a legăturii de cauzalitate și a urmărilor imediate, precum și a laturii subiective a acțiunii, inculpatul acționând cu vinovăția cerută de lege, sub forma intenției directe, în drept, fapta inculpatului M. C. G. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a și f și alin 2 lit. b cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c din C. p. și cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b din C. p.

Potrivit fișei de cazier judiciar, aflată la dosarul cauzei, inculpatul M. C. G. a săvârșit prezenta faptă după considerarea ca executată a pedepsei de 2 ani închisoare, respectiv după împlinirea restului rămas neexecutat de 167 zile, pedeapsă aplicată prin sentința penală nr. 1039/02.11.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare la 28.11.2011, deci în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b C.p.

Curtea constată că instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, sub aspectul cuantumului, având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea.

Având în vedere limitele speciale ale pedepsei pentru infracțiunea dedusă judecății, reduse cu o treime potrivit art.320¹ al. 7 C.p., modalitatea de săvârșire a faptei dar și persoana recurentului – inculpat, recidivist, instanța de fond a aplicat în mod corect o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a și f și alin 2 lit. b cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c din C. p.

În consecință, Curtea nu va primi criticile aduse de recurentul inculpat M. C. G. sentinței penale recurate, sub aspectul individualizării pedepsei, constatând că aceasta au fost în mod justificat și proporțional aplicată.

Instanța a dat eficiență, în prezenta cauză, atitudinii de recunoaștere a faptelor de către inculpat, prin reducerea limitelor pedepsei cu o treime, potrivit art.320¹ al.7 C.p.p., aspect care, în opinia Curții, nu mai poate fi valorificat prin reținerea și a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c C.p.

Acesta presupune ca ulterior săvârșirii infracțiunii inculpatul să adopte o atitudine de căință activă, constând în prezentarea sa în fața autorității, în comportarea sinceră în cursul procesului, în înlesnirea descoperirii ori arestării participanților - atitudine din care să reiasă că a înțeles pe deplin consecințele faptelor sale, pe care și le asumă și pe care le regretă sincer.

Or, acesta nu a recunoscut săvârșirea faptei în faza de urmărire penală ci doar în fața instanței de judecată.

Instanța de recurs nu poate reduce, așa cum a solicitat recurentul inculpat, pedeapsa aplicată, constatând că instanța de fond a stabilit o pedeapsă temeinică, având în vedere modalitatea de săvârșirea a faptei – împreună cu un minor, în mijloc de transport, dar și circumstanțele inculpatului, recidivist, fără studii, fără ocupație, fără loc de muncă.

Având în vedere aceste considerente, Curtea, va luat act de retragerea recursului declarat de inculpatul G. M. R..

În temeiul art. 385¹⁵ pct.1 lit. b C.p.p., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M. C. G..

Va deduce detenția preventivă de la 02.08.2013 la zi pentru ambii inculpați.

În baza art. 192 al.2 și 4 C.p.p., va obliga recurenții la plata a câte 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile pentru avocați din oficiu, în cuantum de câte 300 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul G. M. R..

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M. C. G. împotriva sentinței penale nr. 895 din data de 18.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2, în dosarul nr._ .

Deduce detenția preventivă de la 02.08.2013 la zi pentru ambii inculpați.

Obligă recurenții la plata a câte 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile pentru avocați din oficiu, în cuantum de câte 300 lei, se avansează din fondul Ministerul Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 03.12.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

I. C. A. P. M. D. L.

GREFIER,

M.-A. P.

Red. I.C./Tehnr. P.A.M.. – ex.2/20.12.2013

Judecătoria Sector 2 București– jud.: I. F.

← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 349/2013....		Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... →

Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 2264/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 2264/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI