Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 59/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 59/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-02-2012 în dosarul nr. 59/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
SENTINȚA PENALĂ NR. 59
Ședința publică din data de 16 februarie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE -R. M.
GREFIER -G. I.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție – prin procuror D. C..
Pe rol soluționarea cauzei penale ce are ca obiect plângerea formulată de petentul B. N. împotriva Rezoluției din data de 8.X.2010 emisă de procuror în dosarul nr.99/P/2010 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial București.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul M. A. în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat Gușanu A. M. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual, lipsind petentul B. N. și intimații H. C. și Z. A..
Procedura de citare neîndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții lipsa de procedură cu intimatul H. C., pentru care s-a restituit citația cu mențiunea „persoana citată este concediu pentru creșterea copilului și solicită citarea la domiciliu”.
De asemenea, se învederează că prin adresa din 31 ianuarie 2012, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București a comunicat că dosarul nr. 99/P/2010 împreună cu lucrarea nr. 1256/II-2/2010 au fost trimise la Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală.
Curtea apreciază procedura de citare legal îndeplinită, atâta vreme cât rezultă că intimatul a luat cunoștință de existența dosarului și nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea plângerii.
Apărătorul intimatului M. A. solicită respingerea plângerii și menținerea rezoluției contestate de petent, considerând că soluția dispusă este legală și temeinică. Cercetările premergătoare efectuate nu au relevat nici un indiciu că ar fi fost comise faptele reclamate de petent prin plângere.
Pentru aceste motive, solicită respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată conform art. 278/1 alin. 2 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată. Plângerea nu este confirmată de mijloacele de probă administrate in faza de urmărire penală, astfel că soluția dată de procuror este legală, urmând a fi menținută.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 10.12.2010 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție petentul B. N. a formulat plângere împotriva rezoluției din data de 22.11.2010 emisă de procurorul șef de serviciu al DNA – Serviciul Teritorial București prin care a fost respinsă plângerea petentului împotriva soluției dispuse de această unitate de parchet la data de 8.10.2010 în dosarul nr. 99/P/2010.
În motivarea plângerii se arată că nu s-au efectuat cercetări în dosar, nu au fost audiați petentul și martorii acestuia și au fost respinse nemotivat de către procuror proba cu înscrisuri și înregistrări video.
Prin sentința nr. 1461/11.10.2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis plângerea formulată de petentul B. N. la Curtea de Apel București, spre competentă soluționare, având în vedere faptul că nu sunt incidente dispozițiile art. 29 C.p.p., față de calitatea persoanelor împotriva cărora a fost formulată plângere.
Analizând plângerea petentului și dispozițiile legale, Curtea constată că plângerea formulată de acesta este nefondată.
Prin rezoluția din data de 8 octombrie 2010, în temeiul art. 228 al. (6) C.p.p. rap. la art. 10 lit. (d) C.p.p., procurorul a dispus, printre altele, neînceperea urmăririi penale față de magistratul H. C. – judecător în cadrul Tribunalului București sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C.p. raportat la art. 13 din legea 78/2000, art. 289 C.P. și art. 291 C.p. raportat la art. 17 lit. (c) din Legea 78/2000 cu referire la art. 132 din Legea 78/2000, art. 246 Cp. rap. la art. 17 lit. (d) din Legea 78/2000 cu referire la art. 132 din Legea 78/2000 și art. 323 Cp. rap. la art. 17 lit. (b) din Legea 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea 78/2000, M. A. și avocat Z. A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 246 Cp. rap. la art. 13 din Legea 78/2000, art. 323 Cp. rap. la art. 17 lit. (b) din Legea 78/2000 cu referire la art. 132 din Legea 78/2000 și art. 26 Cp. rap. la art. 246 Cp. rap. la art. 17 lit. (d) din Legea 78/2000 cu referire la art. 132 din Legea 78/2000.
In rezoluție, procurorul a reținut că la data de 15.03.2010, numitul B. N. a formulat plângere la P. de pe lângă Curtea de Apel București împotriva magistratului HARAG A C. apreciind că, prin respingerea cererii de ordonanță președințială formulată în numele . I. SRL, ar fi săvârșit infracțiunile prev. de art. 246 Cp., art. 247 Cp., art. 2481 Cp., art. 289 Cp. și art. 291 Cp., precum și art. 132 și art. 17 lit. (b), (c) și (d) din Legea 78/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin ordonanța cu nr. 430/P/2010, a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul HARAG A C., judecător în cadrul Tribunalului București - Secția a Vl-a Comercială, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 Cp., art. 247 Cp., art. 2481 Cp., art. 289 Cp. și art. 291 Cp. în legătură cu soluționarea dosarului civil nr._/3/2009, având ca obiect cererea de ordonanță președințială formulată de B. N. (în numele . I. SRL) în contradictoriu cu Consiliul Local al corn. Jilava și M. A., primarul corn. Jilava.
Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Direcției Naționale Anticorupție cu privire la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 13 și art. 17 lit. (b), (c) și (d) din Legea 78/2000față de magistratul H. C. și M. A.
Din actele dosarului a rezultat următoarea situație de fapt:
Prin sentința civilă nr. 1661/27.12.2007, pronunțată în dosarul_/3/2007 al Tribunalului București, a fost admisă cererea Consiliului Local al . cu . (locatorul bunurilor imobile închiriate societății PROTECȚIA AGRICOLĂ JILAVA I. SRL prin contractul nr. 05/01.09.2004), și s-a dispus evacuarea acestui locatar, proces care la acest moment se află pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție.
Împotriva actelor de evacuare, . I. SRL a formulat cerere de ordonanță președințială adresată Judecătoriei Cornetu, instanță care, în temeiul art. 2 alin. 1 lit. (a) C. pr. civ., și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Dosarul declinat a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București sub nr._/3/2009 la Secția a Vl-a Comercială. Prin încheierea din 22.07.2009 cauza a fost înaintată secției a IX-a de contencios administrativ, care, la rândul său, la 25.08.2009 a retransmis-o secției a Vl-a comercială.
Prin sentința comercială nr._/02.12.2009, pronunțată în dosarul nr._/3/2009 al Tribunalului București - Secția a Vl-a Comercială, magistratul H. C. a respins ca neîntemeiată cererea de ordonanță președințială formulată de . I. SRL împotriva Consiliului Local al corn. Jilava, având ca obiect obligarea pârâtului pe cale de ordonanță președințială să înceteze actele de evacuare forțată a reclamantei, de pătrundere ilegală și abuzivă în obiectivele deținute de aceasta.
In motivare s-a reținut faptul că, în dosarul_/3/2007 al Tribunalului București (sentința civilă nr. 1661/27.12.2007), s-a stabilit că dreptul de folosință a imobilelor deținute de . (locatorul bunurilor imobile închiriate societății PROTECȚIA AGRICOLĂ JILAVA I. SRL prin contractul nr. 05/01.09.2004), își are izvorul într-un contract de închiriere încheiat cu SOCIETATEA AGRICOLA JILAVA, că acest locator era neproprietar și că dreptul de proprietate publică al Consiliului Local Jilava a fost reținut prin decizia nr. 491/18.09.2006 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IlI-a Civilă.
Cu privire la pronunțarea acestei sentințe de către magistratul H. C., ce a făcut obiectul plângerii formulate de B. N., P. de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 Cp., art. 247 Cp., art. 2481 Cp., art. 289 Cp. și art. 291 Cp., conform dispozițiilor art. 10 li. (a) din C.p.p., apreciind că pronunțarea unei hotărâri judecătorești asupra cauzei deduse judecății, în urma unui proces de analiză și interpretare a probelor și a aplicării normelor de drept la respectiva situație de fapt, nu poate fi considerată o încălcare a atribuțiilor de serviciu ale magistratului, în sensul neîndeplinirii vreunui act sau îndeplinirii acestuia în mod defectuos și nici o atestare a unor fapte ori împrejurări neadevărate.
În măsura în care partea este nemulțumită de modul în care au fost interpretate probele, de administrarea probatoriului, de aplicarea normelor legale în cauza pe care a dedus-o judecăți, poate să supună cenzurii instanței de control judiciar hotărârea pronunțată utilizând căile de atac reglementate de Codul de procedură civilă.
Mai mult, legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate de magistratul H. C. a fost verificată și confirmată de Curtea de Apel București prin decizia de respingere ca nefondat a recursului declarat de reprezentantul . I. SRL, iar la 26.05.2010.
Astfel, organele de urmărire penală nu pot cenzura o hotărâre judecătorească, atâta timp cât din activitatea complexă desfășurată de judecător până la pronunțarea pe fondul cauzei nu se desprinde evidența unei fapte penale a magistratului, cu atât mai mult cu cât, după cum am arătat deja, temeinicia și legalitatea sentinței comerciale nr._/02.12.2009, pronunțată în dosarul nr._/3/2009 al Tribunalului București - Secția a Vl-a Comercială, de către magistratul H. C. a fost confirmată de Curtea de Apel București.
În actul de sesizare se mai precizează că, în legătură cu soluționarea cererii de ordonanță președințială, magistratul H. C. ar fi săvârșit infracțiunea prev. de art. 323 Cp. rap. la art. 17 lit. (b) din Legea 78/2000, republicată, în sensul că în complicitate cu primarul M. A. și avocatul Z. au încercat tergiversarea judecării acesteia prin trimiterea dosarului către Secția a Xl-a de contencios administrativ a Tribunalului București obținând un avantaj patrimonial Consiliului Local al ..000.000 lei.
Împrejurarea că magistratul H. C. a apreciat că cererea de ordonanță președințială cu care a fost învestit este de competența secției de contencios administrativ și a înaintat-o acestei secții, nu poate fi considerată ca fiind un abuz în serviciu al magistratului și nici nu se poate reține existența unei în conivențe cu primarul M. A. și avocatul Z. A. pentru adoptarea acelei soluții în vederea tergiversării judecării cauzei.
Relativ la actele de evacuare a . I. SRL din imobilele deținute în virtutea contractului nr. 05/01.09.2004, au fost solicitate relații de la Primăria . class="Style3"> Prin adresa cu nr._/17.09.2010, Primăria . faptul că față de . I. SRL nu au fost făcute demersuri pentru evacuarea acesteia în temeiul vreunei hotărâri judecătorești, că pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul București există dosarul penal 1129/P/2009 privind pe B. N., G. V., . I. SRL și ., că în respectiva cauză a fost începută urmărirea penală și s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor acestor societăți (bunuri imobile situate în corn. Jilava, .) pentru un prejudiciu de_ euro și că măsura a fost adusă la îndeplinire de organele de poliție, anexând și procesele verbale de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii și de lăsare a bunurilor în custodia Primăriei corn. Jilava.
Din cuprinsul actului de sesizare se constată că între B. N. și autoritățile comunei Jilava (primar, viceprimar) și alte persoane au existat mai multe dispute și că autorul sesizării a formulat plângeri penale împotriva acestora la organele judiciare.
Astfel, având în vedere cele expuse, precum și faptul că relativ la infracțiunile prev. de art. 246 Cp., art. 247 Cp., art. 2481 Cp., art. 289 Cp. și art. 291 Cp., P. de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul H. C., infracțiuni premisă în conținutul constitutiv al infracțiunilor prev. de art. 13 și art. 17 lit. (b), (c) și (d) din Legea 78/2000, se constată că, neexistând infracțiunea premisă, nu poate fi realizat nici conținutul constitutiv al infracțiunilor complexe prev. de art. 246 Cp. rap. la art. 13 din Legea 78/2000 și art. 289 Cp. și art. 291 Cp. rap. la art. 17 lit. (c) din Legea 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea 78/2000 și art. 246 Cp. rap. la art. 17 lit. (d) din Legea 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea 78/2000. De asemenea, având în vedere că infracțiunea la care, potrivit autorului sesizări, s-au asociat magistratul H. C., M. A. și avocat Z., respectiv abuzul în serviciu comis de magistrat nu există, pe cale de consecință nu este realizat nici conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art.
323 Cp. rap. la art. 17 lit. (b) din Legea 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea 78/2000.
Împotriva rezoluției procurorului, B. N. a formulat plângere în temeiul art. 278 al.3 C.p.p. la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București, criticând-o sub aspectul legalității și temeiniciei.
Conform prevederilor art.63 alin.2 din Codul de procedură penală, probele nu au valoare mai din înainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Examinând soluția, prin prisma dispozițiilor legale și a actelor premergătoare urmăririi penale efectuate în cauză, procurorul șef al DNA - Serviciul Teritorial București a constatat că este legală și temeinică, procurorul apreciind corect situația de fapt și situația de drept rezultate din actele de la dosar.
Simpla apreciere a persoanei care a formulat sesizarea cu privire la comiterea de către magistrat, avocat și primar a unor fapte prevăzute de legea penală este inaptă de a dovedi, în lipsa probelor, că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care se solicită efectuarea de cercetări.
Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere petentul B. N., arătând că nu s-au efectuat cercetări în dosar, nu au fost audiați petentul și martorii acestuia și au fost respinse nemotivat de către procuror proba cu înscrisuri și înregistrări video.
În cuprinsul plângerilor formulate, petentul folosește un limbaj ireverențios la adresa procurorilor și judecătorilor care au soluționat cereri ale petentului și le-au respins, făcând însă aprecieri pozitive la adresa celor care au pronunțat soluții favorabile acestuia.
Din lecturarea plângerii formulate de petent se constată că acesta este nemulțumit de împrejurarea că magistratul H. C. a declinat competența de soluționare a cauzei comerciale în favoarea secției de contencios administrativ, afirmând că această declinare de competență a avut loc în înțelegere cu intimații M. A. și Z. A., și de asemenea este nemulțumit de soluția pronunțată ulterior de acesta în respectivul dosar.
Curtea constată că petentul nu a putut face un minim de dovadă în sensul existenței unei conivențe între magistrat și ceilalți doi intimați, din nicio probă administrată în cauză nerezultând vreun indiciu în acest sens.
Curtea constată din argumentarea expusă de petent în plângere că acesta reiterează motivele pentru care a acționat în judecată Primăria Comunei Jilava, presupusul fals comis de magistrat fiind în realitate neacceptarea susținerilor petentului.
În mod just a reținut procurorul că simpla apreciere a judecătorului că litigiul este de competența instanței de contencios administrativ nu poate constitui dovada unei rele credințe și nu îndeplinește condițiile pentru a fi considerată un abuz în serviciu al magistratului.
Nici în ce privește soluția pronunțată în fondul cauzei nu există vreun temei pentru a se aprecia că reprezintă un abuz în serviciu.
Simpla emitere sau pronunțare a unei soluții, în detrimentul uneia dintre părți, nu echivalează cu o îndeplinire defectuoasă a îndatoririlor de serviciu, prin care ar fi lezate interesele legale ale persoanei și nici nu se circumscrie conținutului constitutiv al vreunei alte fapte prevăzute de legea penală.
Magistratul se află în afara raportului juridic dedus judecății și înfăptuiește justiția în numele legii, fiind independent față de părți, iar hotărârile judecătorești pe care le pronunță pot fi atacate ori îndreptate doar prin căile prevăzute de lege.
A admite altfel, ar însemna că s-ar deschide alte căi de atac, în afara celor ordinare și extraordinare, prevăzute de legislația în vigoare, fapt ce ar crea un vădit dezechilibru în întreg sistemul judiciar.
Rezultă că, pentru existența infracțiunii de abuz în serviciu este necesar ca magistratul să-și exercite abuziv atribuțiile de serviciu, fie printr-o inacțiune - neîndeplinirea unui act, fie printr-o acțiune - îndeplinirea defectuoasă a unui act, care trebuie să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane.
În virtutea pregătirii sale profesionale și a statutului său de independență, magistratul, judecător sau procuror, este unica autoritate investită de lege, să conducă procesul, să decidă cu privire la raporturile juridice deduse judecății, a mijloacelor de probă administrate, a normelor juridice aplicabile, să stabilească adevărul și să pronunțe soluția, iar părțile interesate în proces au dreptul și obligația de a contribui la stabilirea adevărului și înfăptuirea dreptății în cauză.
Rezultă că interpretarea și evaluarea probelor administrate este atributul exclusiv al magistratului, iar împotriva unor hotărâri considerate ca nelegale și netemeinice, atât dispozițiile constituționale cât și cele procedurale prevăd posibilitatea exercitării unor căi ordinare sau extraordinare de atac.
Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva magistraților, judecători și procurori ce s-au pronunțat într-o cauză, reprezintă un drept constituțional al petiționarului însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalității temeiniciei soluțiilor pronunțate.
Curtea constată că în cauză nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte prevăzute de legea penală de către judecătorul care a soluționat litigiul, neexistând nici un fel de dovadă în acest sens.
Mai mult, legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate de magistratul H. C. a fost verificată și confirmată de Curtea de Apel București prin decizia nr. 806 de respingere ca nefondat a recursului declarat de reprezentantul . I. SRL, pronunțată la data de 26.05.2010.
Cât privește pe intimatul M. A. și presupusul abuz în cadrul acțiunii de evacuare a . I., Curtea constată că procurorul a efectuat acte de cercetare, verificând actele de evacuare a . I. și a constatat că în realitate nu au fost efectuate acte de evacuare a acestei societăți, litigiul având ca obiect evacuarea nefiind soluționat la acel moment, ci acte de instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile aparținând acesteia, în cadrul unui dosar penal în care sunt cercetați petentul și alte persoane de către P. de pe lângă Tribunalul București, bunurile sechestrate fiind lăsate în custodia Primăriei comunei Jilava.
Sechestrul asigurator a fost dispus prin ordonanța emisă de procuror în dosarul nr. 1129/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București și adus la îndeplinire de organele de poliție, care au predat imobilele în custodia Primăriei Jilava.
În aceste condiții, nu se poate reține în sarcina intimatului M. A., în calitate de primar al comunei Jilava, comiterea vreunei fapte prevăzute de legea penală, deoarece reprezentanții Primăriei Jilava au acționat conform dispozițiilor organelor de urmărire penală.
Pentru considerentele expuse, Curtea urmează a constata că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale emisă de procuror este legală și temeinică, astfel că va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul B. N. împotriva rezoluției din data de 8.10.2010 emisă de procuror în dosarul nr.99/P/2010 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial București.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga petentul la cheltuieli judiciare către stat, acesta aflându-se în culpă procesuală prin promovarea unei plângeri nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul B. N. împotriva rezoluției din data de 8.10.2010 emisă de procuror în dosarul nr.99/P/2010 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial București.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă petentul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.02.2012.
PREȘEDINTE GREFIER
R. M. G. I.
Red. RM
2 ex/9.03.2012
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 2264/2013. Curtea... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
