(Legea 161/2003 modificată şi completată. Decizia nr. 2208/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2208/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 2208/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR.2208/R
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2013
Curtea constituită din:
Președinte: S. C.
Judecător: O. B.
Judecător: C. S.
Grefier: E.–A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Serviciul Teritorial București a fost reprezentat de procuror F. L..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Serviciul Teritorial București împotriva sentinței penale nr.1342 din data de 11 septembrie 2013 a Judecătoriei Sectorului 3 București, pronunțată în dosarul nr._/301/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-inculpat C. T.-C., personal și asistat de apărător ales-avocat Botilă M., conform împuternicirii avocațiale aflată la fila 13/dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea procedează la identificarea intimatului-inculpat, care se legitimează cu CI, ., nr._, CNP-_.
Curtea, din oficiu, conform art.334 Cod procedură penală, pune în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din cele trei infracțiuni indicate, respectiv cele prevăzute de art.48 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2, infracțiunea prevăzută de art.27 alin.1 și 4 lit. a și c din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 și infracțiunea prevăzută de art.246 Cod penal rap. la art.258 cu aplicarea art.41 alin.2 în două infracțiuni, respectiv cele prevăzute de art.48 și de art.27 în formă continuată, fără reținerea infracțiunii de abuz în serviciu.
La interpelarea Curții, apărătorul ales al recurentului-inculpat arată că nu dorește lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a pregăti apărarea, având în vedere aspectele invocate de către instanță, din oficiu, în sensul schimbării încadrării juridice.
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, potrivit art._ Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la schimbarea încadrării juridice, apreciază că în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu și infracțiunea prevăzută de art.27 din Legea nr.365/2002, acestea diferă atât ca și conținut constitutiv, cât și ca obiect juridic dacă infracțiunea prevăzută de Legea comerțului electronic are ca obiect juridic relațiile sociale referitoare la încrederea în securitatea domeniilor utilizate în comerțul electronic și al instrumentelor de plată, iar abuzul în serviciu se referă la relațiile sociale menite să asigure buna desfășurare a activității unității respective, ca obiect juridic, iar, ca și conținut constitutiv, se are în vedere faptul că în infracțiunea prevăzută de art.27 din Legea comerțului electronic se utilizează instrumente de plată fără consimțământul titularului efectuându-se operațiuni financiare în mod fraudulos în acest fel, iar, ca și conținut constitutiv, abuzul în serviciu are efectuarea, într-un mod defectuos a unui act sau neefectuarea acestui act care are ca urmări imediate interesele legale ale persoanelor care sunt acceptate.
Sub aceste aspect, apreciază că încadrarea juridică reținută în actul de sesizare este cea corectă.
Cu privire la recursul declarat de P., arată că primul motiv vizează pedeapsa nelegală aplicată pentru infracțiunea prevăzută de Legea comerțului electronic, în sensul că nu s-a reținut o cauză atenuantă care să justifice coborârea pedepsei aplicate sub minimul redus, ca urmare a reținerii disp. art.3201 Cod procedură penală, sens în care apreciază că instanța de fond a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege.
De asemenea, arată că instanța de fond nu a aplicat pedepsele complementare care sunt obligatorii în cauză dacă pedeapsa legală este de minim 2 ani închisoare.
În acest sens, apreciază că se impune aplicarea pedepsei complementare, respectiv cea prevăzută de art.64 lit.c Cod penal.
Un alt motiv de recurs vizează neaplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mare și ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, având în vedere numărul mare de operațiuni de retragere efectuate, perioada de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională a inculpatului și calitatea acestuia la data săvârșirii faptei.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate, iar, pe fond, rejudecând, a se dispune aplicarea unei pedepse legale, în sensul aplicării pedepselor complementare.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul cu privire la schimbarea încadrării juridice, apreciază că se impune această schimbare de încadrare juridică, având în vedere că infracțiunea este prevăzută într-o lege specială.
Cu privire la recursul declarat de P., apreciază că calculul pedepsei este corect însă este posibil ca instanța de fond să fi omis aplicarea dispozițiilor art.74 și 76 Cod penal.
Ca modalitate de executare a pedepsei, consideră că se impune suspendarea condiționată a executării pedepsei, având în vedere că inculpatul a recunoscut fapta și nu s-a sustras de la urmărirea penală.
Cu privire la prejudiciu, arată că acesta este într-adevăr mare, însă instanța de fond a avut în vedere acest aspect.
Intimatul-inculpat C. T.-C., personal, în ultimul cuvânt, arată că regretă enorm fapta.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1342 din data 11.09.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, s-a dispus condamnarea inculpatului C. T. C. la 1 an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., la 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 27 alin. 1, alin. 4 lit. a și c din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C.p. rap. la art. 258 C.p.cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., aplicându-se inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C.p. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p.
În baza art. 81 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 luni, ce constituie termen de încercare.
În baza art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p. cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 C.p. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.
A fost admisă acțiunea civilă formulată în cauză de partea vătămată S.C. B. SA, cu sediul în București, .. 5, sector 3.
În baza art. 346 C.pr.pen. și art. 14 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul către partea civilă S.C. B. SA, la plata sumei de 30.613,04 euro (sau echivalent lei la cursul BNR din ziua efectuării plății), despăgubiri civile.
În baza art. 191 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpatul C. T. C., în calitate de consilier client zonă rapidă din cadrul . T. Pallady, la data de 10.07.2010 a operat în sistemul informatic al băncii „Sibcor” o solicitare fictivă pentru emiterea unui card atașat contului deținut de clientei B. V., despre care cunoștea că în perioada 05.02._11 se afla plecată din țară.
Ulterior însușirii cardului emis, la datele de 19.07.2010, 20.07.2010 și 29.07.2010, utilizând aplicația informatică ”Moncard”, a majorat plafonul de retragere de numerar de la ATM, de la suma de 3.000 lei la suma de 10.000 lei zilnic, din contul clientei, fără ca aceasta să fi solicitat această modificare, în scopul de a facilita retragerea frauduloasă.
Ca urmare a modificărilor efectuate în sistemul informatic al băncii, în perioada 20.07._11, inculpatul a retras în mod periodic, fără consimțământul clientei, sume cuprinse între 2.500 și 10.000 lei (64 de operațiuni de retragere), cauzând astfel un prejudiciu în sumă de 31.616,04 euro. Inculpatul a achitat o parte din debit, respectiv suma de 1003 euro, conform ordinului de încasare din data de 08.03.2011.
Partea vătămată S.C. B. SA, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 30.613,04 euro, despăgubiri civile.
În drept, prima instanță a statuat în sensul că fapta inculpatului C. T. C., care în baza aceleiași rezoluții infracționale, la data de 10.07.2010 a operat în sistemul informatic al băncii „Sibcor” o solicitare fictivă pentru emiterea unui card atașat contului deținut de clienta B. V., după care la datele de 19.07.2010, 20.07.2010 și 29.07.2010, utilizând aplicația informatică ”Moncard”, a majorat plafonul de retragere de numerar de la ATM, de la suma de 3000 lei la suma de_ lei zilnic, din contul clientei, fără ca aceasta să fi solicitat această modificare, în scopul de a facilita retragerea frauduloasă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de a introduce, modifica sau șterge, fără drept, date informatice, în formă continuată, prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.,
Fapta aceluiași inculpat care în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 20.07._11 a retras în mod periodic, fără consimțământul clientei sume cuprinse între 2500 și 10.000 lei (64 de operațiuni de retragere), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prev. de art. 27 alin. 1, alin. 4 lit. a și c din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.
Fapta aceluiași inculpat care în exercitarea atribuțiilor de serviciu specifice funcției de consilier clienți retail în cadrul S.C. B. SA a solicitat în mod fictiv la 10.07.2010 emiterea unui card atașat contului clientei B. V., după care prin utilizarea acestuia a retras în mod periodic sume de bani, majorând totodată și plafonul de retragere de numerar, fără acordul clientei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în formă continuată, prev. de art. 246 C.p. rap. la art. 258 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.
Față de cele analizate, instanța a apreciat că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către inculpatul C. T. C. în perioada 10.07._11, urmând a i se aplica pedeapsa prevăzută de lege.
Forma continuată a infracțiunii s-a reținut având în vedere că inculpatul a săvârșit, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni care prezintă fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.
Elementul material al infracțiunii prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003 a constat în acțiunea inculpatului de a introduce, fără drept, date informatice.
Elementul material al infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos a constat în acțiunea inculpatului de a efectua operațiuni bancare prin utilizarea unui instrument de plată electronic.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă întrucât a voit sustragerea banilor, dându-și seama de caracterul nejustificat al acțiunii sale și de faptul că prin aceasta se produce o pagubă în patrimoniul părții vătămate, rezultat pe care l-a urmărit.
La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., circumstanțele reale ale comiterii faptei, precum și cele personale ale inculpatului dar și incidența dispozițiilor art. 3201 C.pr.pen.
În raport de acestea, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost comisă fapta și pericolul social al acesteia, instanța a apreciat că o pedeapsă orientată spre minim, este suficientă pentru reeducarea inculpatului.
Ca modalitate de executare, instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 81 C.p. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, inculpatul nemaifiind anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, iar scopul pedepsei poate fi atins chiar dacă inculpatul nu execută pedeapsa în regim de deținere.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța s-a raportat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Hirst c. Marii Britanii, respectiv S. și P. c. României) care este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, dar și la Decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, în sensul ca exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Instanța a reținut că natura faptei săvârșite relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b).
Pe latură civilă, instanța a constatat că prin fapta ilicită a inculpatului C. T. C. de a retrage în mod periodic sume de bani, prin majorarea plafonului de retragere de numerar, fără acordul clientei, s-a produs un prejudiciu în patrimoniul părții vătămate S.C. B. SA, constând în contravaloarea banilor retrași.
Prejudiciul creat părții vătămate S.C. B. SA a fost în sumă de 31.616,04 euro, constând în c/val. sumelor de bani retrase, prejudiciu care nu a fost recuperat integral. Din această sumă inculpatul a achitat suma de 1003 euro, rămânând de achitat diferența de 30.613,04 euro.
Acțiunea civilă a fost dovedită cu declarațiile părții civile care s-au coroborat cu declarațiile inculpatului și cu înscrisurile depuse la dosar din care a rezultat cuantumul prejudiciului.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care a criticat soluția sub aspectul legalității pedepsei aplicate pentru infracțiunea prev. de art. 27 al. 1, al. 4 lit. a și c din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și sub aspectul omisiunii aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi pe lângă pedeapsa aplicată pentru această infracțiune.
P. a mai criticat și netemeinicia pedepselor aplicate, solicitându-se
aplicarea unor pedepse cu închisoarea într-un cuantum mai mare, iar ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, atât prin prisma motivelor invocate de P., cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -D. nr. 1105D/P/2012 din data de 02.08.2013, a fost trimis în judecată în stare de libertate, inculpatul C. T. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., art. 27 alin. 1, alin. 4 lit. a și c din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., și art. 246 C.p. rap. la art. 258 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p, constând în aceea că la data de 10.07.2010 inculpatul C. T. C., a operat în sistemul informatic al băncii „Sibcor” o solicitare fictivă pentru emiterea unui card atașat contului deținut de clienta B. V., după care, la datele de 19.07.2010, 20.07.2010 și 29.07.2010, utilizând aplicația informatică ”Moncard”, a majorat plafonul de retragere de numerar de la ATM, de la suma de 3000 lei la suma de_ lei zilnic, din contul clientei, fără ca aceasta să fi solicitat această modificare, în scopul de a facilita retragerea frauduloasă.
Totodată, inculpatul, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 20.07._11 a retras în mod periodic, fără consimțământul clientei sume cuprinse între 2.500 și 10.000 lei (64 de operațiuni de retragere), cauzând astfel un prejudiciu în sumă de 31.616,04 euro.
De asemenea, inculpatul C. T. C., aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu specifice funcției de consilier clienți retail în cadrul S.C. B. SA, a solicitat, în mod fictiv, la 10.07.2010, emiterea unui card atașat contului clientei B. V., după care prin utilizarea acestuia a retras în mod periodic sume de bani, majorând totodată și plafonul de retragere de numerar, fără acordul clientei.
Judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în condițiile art.3201 Cod procedură penală, instanța de fond constatând în mod temeinic, că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, declarațiile acestuia de recunoaștere coroborându-se întrutotul cu declarațiile părții vătămate, raportul de investigație nr. 101/29.03.2011 întocmit de către Direcția Antifraudă din cadrul . de cont curent, extrasul de cont, fișa postului, fișa de produs cont curent, listingul vizualizărilor efectuate de către inculpat, formularele necesare pentru recepția cardului, extrasul din aplicația ”Moncard” pentru majorarea plafonului, precum și cu contractele de credit ale inculpatului.
De altfel, situația de fapt reținută nu a fost contestată, recursul vizând exclusiv legalitatea și temeinicia pedepsei aplicate, prin prisma cuantumului, conținutului și modalității de executare.
În ceea ce privește încadrarea juridică, Curtea constată că varianta agravată a infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos astfel cum este reglementată de art. 27 al. 1- al. 4 lit. a și c din L. 365/2002, constând în efectuarea acestora de către o persoană care în virtutea atribuțiilor de serviciu realizează operații tehnice necesare emiterii instrumentelor de plată electronică ori efectuează alte tipuri de operațiuni, precum și care are acces la datele de identificare sau la mecanismele de securitate implicate în efectuarea acestor operațiuni, este o infracțiune specială comisă de un subiect activ calificat și absoarbe infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 246 Cod penal rap. la art. 258 Cod penal ca element circumstanțial agravant, fiind în prezența unei infracțiuni unice complexe.
Astfel, este de remarcat că însăși din descrierea faptei, reiese că ceea ce i se impută inculpatului sub încadrarea juridică a două infracțiuni în concurs (prev. de art. 27 alin. 1 alin. 4 lit. a și c din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 246 Cod penal rap. la art. 258 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal), constă în esență în aceea că în calitate de consilier clienți retail în cadrul . solicitat în mod fictiv la data de 10.07.2010 emiterea unui card atașat contului clientei B. V. M., card pe care l-a emis la data de 12.07.2010, după care în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 20.07._11 a efectuat 64 de retrageri de numerar fără consimțământului clientei și a majorat plafonul de retragere.
Prin urmare, Curtea constată că în esență, suntem în prezența unei unități faptice, inculpatul fiind acuzat de săvârșirea în formă continuată de operațiuni financiare frauduloase, profitând de calitatea sa de funcționar în cadrul societății bancare, cu încălcarea atribuțiilor de serviciu pe care le avea, diferența descrierii celor două infracțiuni în cadrul încadrării juridice fiind pur terminologică, fără corespondent în realitatea obiectivă.
Or, în acest context, încadrarea faptelor comise de inculpat cu încălcarea atribuțiilor sale de serviciu, ca întrunind elementele constitutive a două infracțiuni în concurs, una dintre acestea constituind abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, infracțiune cu caracter subsidiar, ce poate fi reținută exclusiv în situația în care fapta nu este prevăzută ca infracțiune distinctă de o altă normă de incriminare, cum este cazul de față, apare în mod evident neîntemeiată, astfel încât se impune schimbarea încadrării juridice în sensul enunțat.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 27 alin. 1 alin. 4 lit. a și c din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, Curtea constată fondată critica parchetului vizând legalitatea acesteia, dat fiind că prin reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, ca efect al aplicării dispozițiilor art. 320 indice 1 al. 7 Cod procedură penală, limita minimă a pedepsei este de 2 ani închisoare, astfel că aplicarea unei pedepse sub acest minim în lipsa altor cauze de atenuare a pedepsei este nelegală.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, Curtea apreciază că motivele pentru care instanța fondului a apreciat ca fiind suficientă aplicarea unor pedepse la limita minimă legală, sunt fondate și reflectă pe deplin criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal.
Se remarcă faptul că art. 27 alin. 1 alin. 4 lit. a și c din Legea nr. 365/2002, prevede aplicarea obligatorie a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, critica parchetului vizând omisiunea primei instanțe în această privință fiind fondată.
În contextul în care inculpatul s-a folosit de funcția pe care o deținea în cadrul unității bancare pentru a săvârși infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare frauduloase reținută în sarcina sa, Curtea consideră că se impune interzicerea inculpatului atât cu titlu de pedeapsă accesorie, cât și cu titlu de pedeapsă complementară a dreptului de a ocupa o funcție ce presupune activități specifice de „consilier clienți” într-o unitate bancară.
Față de cele reținute, va admite recursul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -D.- Serviciul Teritorial București, va casa în parte sentința penală recurată și rejudecând în fond:
Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C. T. C. și va repune în individualitatea lor pedepsele componente, va schimba încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului C. T. C. din infracțiunile prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 27 alin. 1 alin. 4 lit. a și c din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 246 Cod penal rap. la art. 258 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, în infracțiunile prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și prev. de art. 27 alin. 1 alin. 4 lit. a și c din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
Va majora pedeapsa aplicată inculpatului C. T. C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 27 alin. 1 alin. 4 lit. a și c din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 320 indice 1 al. 7 Cod procedură penală de la 1 an și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare.
Va aplica inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c (activități specifice funcției „consilier clienți” într-o unitate bancară) pe o durată de 1 an.
Va contopi pedeapsa astfel majorată cu pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 320 indice 1 al. 7 Cod procedură penală și aplică inculpatului C. T. C. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Va aplica pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c (activități specifice funcției „consilier clienți” într-o unitate bancară) pe o durată de 1 an.
Va modifica pedeapsa accesorie aplicată în sensul că interzice și exercitarea dreptului de a ocupa o funcție ce presupune activități specifice de „consilier clienți” într-o unitate bancară pe durata executării pedepsei principale. Va majora termenul de încercare de la 3 ani și 6 luni la o durată de 4 ani. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -D.- Serviciul Teritorial București, împotriva sentinței penale nr. 1342/11.09.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București.
Casează în parte sentința penală recurată și rejudecând în fond: Descontopește pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului C. T. C. și repune în individualitatea lor pedepsele componente.
Schimbă încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului C. T. C. din infracțiunile prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 27 alin. 1 alin. 4 lit. a și c din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 246 Cod penal rap. la art. 258 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, în infracțiunile prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și prev. de art. 27 alin. 1 alin. 4 lit. a și c din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal. Majorează pedeapsa aplicată inculpatului C. T. C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 27 alin. 1 alin. 4 lit. a și c din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 320 indice 1 al. 7 Cod procedură penală de la 1 an și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare.
Aplică inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c (activități specifice funcției „consilier clienți” într-o unitate bancară) pe o durată de 1 an.
Contopește pedeapsa astfel majorată cu pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 320 indice 1 al. 7 Cod procedură penală și aplică inculpatului C. T. C. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Aplică pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c (activități specifice funcției „consilier clienți” într-o unitate bancară) pe o durată de 1 an.
Modifică pedeapsa accesorie aplicată în sensul că interzice și exercitarea dreptului de a ocupa o funcție ce presupune activități specifice de „consilier clienți” într-o unitate bancară pe durata executării pedepsei principale. Majorează termenul de încercare de la 3 ani și 6 luni la o durată de 4 ani. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. C. O. B. C. S.
Pentru judecător aflat în CO
semnează președinte complet
judecător S. C.
GREFIER,
E.-A. N.
Red.B.O.
Dact.EA-2ex/19.12.2013
J.S.3.B.- judA.U.
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 349/2013.... → |
|---|
