Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 207/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 207/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 207/2013
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.207/R
Ședința publică din data de 04 februarie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: N. S.
JUDECĂTOR: V. B.
JUDECĂTOR: C. V. G.
GREFIER: L. A. P.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de revizuientul S. Z. împotriva Sentinței penale nr.942/F din data de 19 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul revizuient, personal, aflat în stare de deținere și asistat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat A. M. P., în baza delegației nr._/2013 emisă de Baroul București (atașată la fila 5 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul revizuient, personal, declară că își retrage recursul.
În raport cu declarația recurentului revizuient, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al recurentului revizuient solicită să se ia act de declarația acestuia, în sensul retragerii recursului formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public solicită, la rândul său, să se ia act de declarația prin care recurentul revizuient a precizat că își retrage recursul și să se dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.942/F din data de 19 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 1 București, invocând Decizia nr.XXXIV/2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție pe calea recursului în interesul legii, a luat act de renunțarea revizuientului S. Z. (fiul lui I. și M., născut la data de 07 aprilie 1980, CNP_, deținut în Penitenciarul Jilava) la cererea de revizuire formulată și l-a obligat pe acesta, în temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, a fost avansată din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria a constatat că, prin cererea înregistrată la data de 04 iulie 2012, autorul acesteia, S. Z., invocând dispozițiile art.394 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, a solicitat revizuirea Sentinței penale nr.1214/2010 a aceleiași instanțe, pe motiv că dorește să administreze probe noi, pentru a-și dovedi nevinovăția, însă, la termenul de judecată din data de 10 octombrie 2012, acesta a precizat că își retrage acea cerere, astfel că se impune a se lua act de manifestarea lui de voință.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termenul legal (la data de 23 octombrie 2012) revizuientul S. Z..
Cererea de recurs (nemotivată în scris) a fost înaintată inițial Tribunalului București – Secția I Penală, care, prin Decizia penală nr.966/R din data de 16 noiembrie 2012, și-a declinat competența în favoarea acestei Curți, pe rolul căreia cererea respectivă a fost înregistrată, la Secția I Penală, în data de 10 decembrie 2012.
La primul termen, stabilit în data de 07 ianuarie 2013, judecarea recursului a fost amânată la cererea revizuientului recurent, care a solicitat să i dea astfel posibilitatea angajării unui apărător ales.
La următorul termen de judecată, fixat în data de astăzi, 04 februarie 2013, revizuientul, fiind prezent personal în fața Curții și beneficiind de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu (în condițiile în care acesta nu și-a angajat un apărător ales) a declarat că își retrage recursul formulat în cauză.
Potrivit dispozițiilor art.3854 alin.2 rap. la art.369 alin.1 din Codul de procedură penală, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul formulat, printr-o declarație personală.
În raport cu dispozițiile legale anterior menționate și având în vedere declarația revizuientului de la termenul de astăzi (personală, neechivocă, liber și conștient exprimată), Curtea urmează să ia act de retragerea recursului formulat de acesta.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, recurentul revizuient, aflat în culpă procesuală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat să asigure asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției, conform art.189 alin.1 și 2 din același cod.
De asemenea, în temeiul art.198 alin.4 lit.k din Codul de procedură penală, Curtea îl va sancționa pe recurentul revizuient prin aplicarea unei amenzi judiciare în sumă de 1.000 lei, constatând abuzul de drept al acestuia, manifestat prin exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale, cu consecința declanșării și perpetuării nejustificate a procedurii judiciare, sens în care evidențiază următoarele aspecte:
- prin Sentința penală nr.659/F din data de 17 iunie 2011, pronunțată în Dosarul nr._/299/2011, Judecătoria Sectorului 1 București, în aplicarea dispozițiilor imperative ale art.397 din Codul de procedură penală, a dispus trimiterea cererii de revizuire (care i-a fost greșit îndreptată în mod direct) la P. de pe lângă instanța respectivă, în vederea efectuării actelor obligatorii de cercetare prevăzute de art.399 din același cod;
- revizuientul a atacat, cu recurs, sentința anterior menționată, fără a aduce vreo critică concretă acesteia;
- recursul astfel declarat a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr.2300/R din data de 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală;
- în etapa efectuării actelor de cercetare de către P., revizuientul a declarat, la data de 14 iunie 2012, că își retrage cererea de revizuire formulată (fila 14, d.f.);
- în fața instanței de fond, la termenul de judecată din data de 10 octombrie 2012, revizuientul a precizat, de asemenea, că renunță la cererea respectivă (care, raportat la motivul invocat în susținerea sa, era oricum inadmisibilă), făcând personal mențiune despre această poziție procesuală chiar pe acea cerere (fila 7, d.f.);
- în pofida manifestării de voință expres afirmate, revizuientul a declarat recurs împotriva sentinței prin care s-a luat act de aceasta, fără a indica vreun motiv al căii de atac exercitate;
- la primul termen de judecată stabilit în recurs, revizuientul a solicitat amânarea cauzei, invocând drept unic argument intenția de a-și angaja un apărător ales, deși anterior, pe întreg parcursul urmat de cererea de revizuire, nu beneficiase vreodată de o asemenea asistență juridică;
- la al doilea și ultimul termen de judecată, revizuientul, care nu și-a angajat un apărător ales, fiindu-i desemnat, în consecință, un avocat din oficiu, a declarat că își retrage și recursul formulat, pe care nu l-a motivat vreodată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.3854 alin.2 rap. la art.369 alin.1 din Codul de procedură penală, ia act de retragerea recursului declarat de revizuientul S. Z. împotriva Sentinței penale nr.942/F din data de 19 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr._ .
În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe recurentul revizuient la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art.198 alin.4 lit.k din Codul de procedură penală, sancționează pe recurentul revizuient cu amendă judiciară în sumă de 1.000 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
N. S. V. B. C. V. G.
GREFIER,
L. A. P.
Red. jud.C.V.G.
Ex.2 / 15 februarie 2013
A.G. - J.S.1.B.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
