Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 10/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-01-2013 în dosarul nr. 10/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
SENTINȚA PENALĂ NR.10/F
Ședința publică de la 11.01.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - L. M.
GREFIER - M. C.
MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat prin procuror E.-ELIANA B..
Pe rol, judecarea plângerii formulată de petentul C. D. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr.3379/II/2/2013 din 25.10.2012 și ordonanței din 03.10.2012 date de P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI în dosarul nr.730/P/2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul C. D. în stare de arest, lipsind intimații M. F., C. R., M. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Petentul C. D. solicită amendarea intimaților întrucât nu sunt prezenți la judecarea cauzei.
Reprezentantul parchetului se opune solicitării întrucât prezența intimaților nu este obligatorie.
Curtea respinge solicitarea întrucât intimații sunt legal citați iar prezența acestora la soluționarea cauzei nu este obligatorie.
Petentul C. D. solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri, respectiv a se efectua fotografii la locul de deținere întrucât nu s-au făcut cercetări cu privire la aceasta situație invocată în sesizare, respectiv nu rezultă din înscrisuri faptul că aceste gratii au fost montate.
Reprezentantul parchetului se opune probei, apreciind suficiente și lămuritoare actele premergătoare efectuate.
Curtea apreciază că aspectul invocat reprezintă o critică adusă în susținerea plângerii și nu o solicitare privind administrarea unei probe.
Constatând că nu sunt excepții de invocat, probe de administrat și cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea plângerii.
Petentul C. D. solicită a fi admisă plângerea, astfel cum a fost formulată, și susține că nu s-au făcut fotografii la camera de detenție pentru a se vedea gratiile și solicită ca aceste gratii să fie îndepărtate de la geam.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a plângerii formulate, având în vedere considerentele ordonanței și rezoluției atacate, din actele premergătoare efectuate rezultând că montarea gratiilor la camerele de detenție s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale și a avut ca scop stoparea introducerii obiectelor interzise în interiorul penitenciarului.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față:
La data de 16.11.2012, pe rolul Curții de Apel București a fost înregistrată plângerea formulată de petentul C. D. împotriva ordonanței din 03.10.2012 și a rezoluției din 25.10.2012 date în dosarul nr.730/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În motivarea plângerii, petentul formulează critici de nelegalitate și netemeinicie și arată că este nemulțumit de măsura ce a fost luată de Penitenciarul G., de montare a unor elemente de siguranță suplimentare, respectiv gratii la geamurile camerelor de deținere, situație de fapt ce afectează sănătatea și îi induce o stare de stres, fiind vorba despre infracțiunea de rele tratamente.
În vederea soluționării plângerii, în conformitate cu dispozițiile art.2781 alin.3 C. pr. pen., a fost atașat dosarul nr.730/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București împreună cu lucrarea înregistrată sub nr.3379/II/2/2012 la aceeași unitate de P..
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin rezoluția din 03.10.2012 dată de P. de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr.730/P/2012, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții M. F., C. R., M. D., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2671 și art.267 C. pen.; disjungerea cauzei privind pe I. B., formarea unui nou dosar și declinarea în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea efectuării de cercetări față de I. B. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.267 și art.2671 C. pen.
În motivarea acestei soluții s-a reținut că la data de 18.06.2012 a fost înregistrată la P. de pe lângă Curtea de Apel București plângerea penală formulată de numitul C. D., deținut în Penitenciarul G., împotriva administrației penitenciarelor din România, precum și împotriva directorului locului de deținere, identificat în persoana numitului M. F., ofițer în cadrul Penitenciarului G., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 267 și art.2671 C. pen.
În plângere, petentul a arătat că este nemulțumit de faptul că reprezentanții penitenciarului au montat elemente de siguranță suplimentare, respectiv gratii la geamurile camerelor de deținere, ceea ce a dus la transformarea camerelor în „izolator” (fără lumină și aer suficient).
În cauză s-au efectuat verificări pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 267 și art.2671 C. pen. față de persoanele ce atrag competența Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, respectiv M. F., C. R., M. D., iar pentru efectuarea de cercetări față de I. B. (fost director general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, chestor șef de penitenciare), cauza a fost disjunsă și declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
A fost audiat numitul C. D., care în declarația dată a precizat că își menține plângerea formulată la data de 29.03.2012, arătând că au fost încălcate normele legale care recomandă, pentru spațiile de deținere, cât mai mult „aer și lumină" pentru a preveni izbucnirea unui focar TBC.
Cu privire la aspectele sesizate a fost audiat actualul director al Penitenciarului G., M. F., care arată că îndeplinește funcția de director din luna martie 2012, anterior această funcție fiind îndeplinită de C. R..
În această calitate, M. F. a arătat că a continuat activitatea începută de fostul director C. R. de a monta gratii la ferestrele camerelor de detenție, precizând că pentru această operațiune au existat toate aprobările necesare și a avut ca scop stoparea introducerii obiectelor interzise în interiorul penitenciarului.
La dosarul cauzei au fost atașate acte din care rezultă că montarea gratiilor s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, astfel încât aerisirea camerelor și pătrunderea luminii naturale n-au fost obstrucționate.
Analizând actele premergătoare administrate în cauză s-a considerat că există o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.
Astfel, conform regulamentului privind siguranța locurilor de deținere (Anexa 20C) la ferestrele camerelor de deținere se „montează o gratie. Gratia de la fereastră se amplasează pe partea exterioară a ferestrei și se amplasează pe structura de rezistență ...". Față de cele prezentate, s-a constatat că montarea gratiilor la camerele de detenție s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale și a avut ca scop stoparea introducerii în interiorul penitenciarului a obiectelor interzise, astfel încât se impune neînceperea urmăririi penale față de M. F., C. R. și M. D. pentru infracțiunilor prev. de art.267 Cp și art.2671 Cp, cu motivarea că fapta nu există.
Petentul C. D. a formulat plângere la procurorul ierarhic, iar prin rezoluția din 25.10.2012 dată de P. de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 3379/II/2/2012, s-a dispus respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Ulterior, în termenul prevăzut de lege, petentul a formulat plângere la instanța de judecată în temeiul art.2781 C. pr. pen., constituindu-se dosarul de față.
Curtea constată că plângerea este - în parte - fondată, pentru următoarele considerente:
Ca urmare a plângerii penale formulată de către numitul C. D., în cauză au fost efectuate o . acte premergătoare, constând în audierea acestuia și audierea numitului M. F., ofițer în cadrul Penitenciarului G., care a oferit explicații cu privire la aspectele invocate de către petent.
De asemenea, au fost depuse la dosar mai multe înscrisuri referitoare la demersurile efectuate de către Penitenciarul G. în vederea obținerii aprobării pentru aplicarea unui grilaj suplimentar la toate ferestrele de la camerele de deținere, precum și înscrisuri privind oferta de materiale pentru realizarea acestei lucrări.
De asemenea, a mai fost atașat și un răspuns emis de Penitenciarul G. și adresat petentului C. D., ca urmare a audienței avută la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate din cadrul penitenciarului, anterior formulării plângerii penale ce face obiectul cauzei de față, în legătură cu montarea unor grilaje suplimentare.
Curtea apreciază că nu a fost realizată o anchetă efectivă, de natură a lămuri aspectele invocate în plângerea penală raportat la infracțiunea prev. de art.267 C. pen.
Desfășurarea unei anchete aprofundate și efective se impune cu necesitate și în temeiul art.3 din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale și din perspectiva jurisprudenței Curții de la Strasbourg, dat fiind situația specială a pretinsei victime, fiind vorba despre o persoană condamnată printr-o hotărâre definitivă, care execută pedeapsa în regim închis.
Ori, așa cum rezultă din H.G. nr.1897/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr.275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal și din Ordinul nr.1676/C din 24.06.2010 emis de Ministerul Justiției, pentru aprobarea Regulamentului privind siguranța locurilor de deținere din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor, mai precis art.100 alin.4 și Anexa 21B – art.16 (care se referă la regimul închis), camerele destinate cazării persoanelor private de libertate sunt prevăzute cu ferestre confecționate din geam termopan cu tâmplărie de aluminiu, iar la fereastră se montează o gratie care se amplasează pe partea exterioară și se fixează pe structura de rezistență. Gratia are aceleași caracteristici ca și grilajul de la ușa de acces în cameră.
Față de ce le reținute, rezultă cu claritate că actele normative prevăd posibilitatea aplicării unei singure gratii, pe când petentul reclamă aplicarea unui gratii suplimentare.
Așa cum reiese din conținutul ordonanței atacate, procurorul nu a avut în vedere acest aspect, ci s-a raportat doar la existența acestei unice gratii, fără să facă cercetări cu privire la amplasarea grilajului suplimentar.
Verificarea în concret a aspectelor reclamate în plângerea penală era necesară și din perspectiva actelor normative care reglementează necesitatea respectării condițiilor de sănătate a persoanelor private de libertate, deoarece, așa cum se menționează în plângerea penală și în cererile ulterioare, inclusiv în plângerea adresată instanței și în susținerea orală a acesteia, petentul invocă faptul că aplicarea grilajului suplimentar ar fi avut drept consecință tocmai afectarea stării sale de sănătate și a celorlalți deținuți, prin obturarea pătrunderii aerului și a luminii naturale.
Pe cale de consecință, în baza art.2781 pct.8 lit.b C. pr. pen., având în vedere și disp. art. 21 din Constituția României privind accesul liber la justiție, Curtea va admite plângerea, va desființa în parte Ordonanța din 03.10.2012 și va trimite cauza procurorului pentru suplimentarea actelor premergătoare cu privire la infracțiunea prev. de art.267 C. pen.
Cât privește legalitatea unei asemenea soluții, în condițiile în care art. 2781 alin. 8 lit. b C. pr. pen. prevede că trimiterea cauzei la procuror se face în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, trebuie precizat că soluția instanței se impune pentru a da eficiență dreptului petentului de a avea un acces liber la justiție, având în vedere că în speță nu există indicii pentru începerea urmăririi penale, Curtea apreciind că pentru verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.228 C. pr. pen., este necesară efectuarea de verificări suplimentare.
De altfel, în ceea ce privește instituția reglementată de art. 2781 C. pr. pen., tocmai, pentru a-i da deplină eficiență, chiar Înalta Curte de Casație și Justiție a acceptat că este posibilă pronunțarea unei alte soluții decât cele indicate în mod expres în art. 2781 alin. 8 C. pr. pen., căci prin decizia în interesul legii nr. 44 din 13 octombrie 2008 a decis că: „În cazul plângerii formulată, în baza art. 2781 din Codul de procedură penală, de persoana față de care s-a dispus netrimiterea în judecată și care solicită schimbarea temeiului de drept al soluției dispuse prin rezoluție sau ordonanță ori dispoziția cuprinsă în rechizitoriu, în ipoteza unei instrumentări complete, instanța poate dispune schimbarea acestuia, în condițiile art. 2781 alin. 8 lit. b din Codul de procedură penală.”
În speță, în ceea ce privește faptele și împrejurările ce urmează a fi dovedite și actele premergătoare ce urmează a fi efectuate, în temeiul art. 2781 alin.1 lit. b C. pr. pen., Curtea stabilește că este necesar să se verifice următoarele aspecte:
- modalitatea în care a fost aprobată amplasarea grilajului suplimentar;
- situația concretă de la locul de detenție, modul în care a fost realizată amplasarea acestui grilaj și dacă lucrarea respectivă respectă condițiile de sănătate prevăzute de lege și de regulamentele referitoare la regimul de detenție;
În acest sens, se va efectua o cercetare la locul de detenție, aspectele constatate urmând a fi fixate și prin fotografiere, se vor solicita relații suplimentare de la Penitenciarul G. și Administrația Națională a Penitenciarelor și va fi depusă la dosar întreaga documentație de aprobare a aplicării grilajului suplimentar, precum și documentația de efectuare a lucrării. Desigur, vor fi efectuate orice alte acte premergătoare pe care procurorul le va considera necesare pentru lămurirea cauzei.
Cât privește plângerea referitoare la infracțiunea prev. de art.2671 C. pen., Curtea apreciază că nu este necesară suplimentarea actelor premergătoare, soluția de neîncepere a urmăririi penale dată prin ordonanța atacată fiind legală și temeinică, având în vedere că din conținutul plângerii și din actele efectuate rezultă cu claritate că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tortură, petentul neaflându-se în situația premisă a acestei infracțiuni și nefiind evidențiate fapte care să corespundă elementului material prevăzut de lege.
D. urmare, se va menține soluția de neîncepere a urmăririi penale cu privire la infracțiunea prev. de art.2671 C. pen., cu mențiunea că, în conformitate cu dispozițiile art.2781 alin.1 C. pr. pen. soluția de disjungere nu a făcut obiectul plângerii de față.
În temeiul art.192 alin.3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul C. D., fiul lui D. și A., născut la 29.08.1971, deținut în Penitenciarul G..
Desființează, în parte, Rezoluția din 3.10.2012 dată în dosarul nr.730/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și trimite cauza procurorului pentru suplimentarea actelor premergătoare cu privire la infracțiunea prev. de art.267 C. pen.
Menține soluția de neîncepere a urmăririi penale cu privire la infracțiunea prev. de art.2671 C. pen.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.01.2013.
PREȘEDINTE,
L. M.
GREFIER,
M. C.
Red. L.M.
Dact. A.L. 2 ex./1.02.2013
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 15/2013. Curtea de... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
