Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 15/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-01-2013 în dosarul nr. 15/2013
DOSAR NR._ (_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.15/R
Ședința publică de la 08.01.2013
Curtea constituită din:
P. - L. S.
JUDECĂTOR - D. L.
JUDECĂTOR – I. T.
GREFIER - VICTORIȚA S.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații N. V. și M. P., împotriva sentinței penale nr.306/01.10.2012, pronunțată de Judecătoria Călărași în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat N. V., personal și asistat de avocat din oficiu Chiorsacu A., cu delegația la dosar și recurentul inculpat M. P., personal și asistat de avocat C. E., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se procedează la legitimarea recurenților-incupați, astfel: N. V., fiul lui N. și V., născut la 12.08.1989, CNP_ și M. P., fiul lui G. și M., născut la 26.06.1990, CNP_.
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursurilor declarate de inculpați.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat N. V. solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinței penale nr.306/01.10.2012 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosar nr._ și, pe fond, achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10lit.b1 Cod procedură penală. Totodată, solicită, pe fond, să se facă o justă individualizare a pedepsei având în vedere dispozițiile art.72 Cod penal, să se aibă în vedere că partea vătămată P. I. nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat integral prin restituire în natură și că inculpatul a avut o atitudine sinceră. Mai solicită să se aibă în vedere dispozițiile art.181 Cod penal și să fie achitat inculpatul N. V. în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10lit.b1 Cod procedură penală, având în vedere că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și se impune aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din cele prevăzute de art.91 Cod penal.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat M. P. solicită admiterea recursului în baza dispozițiilor art.38511 pct.2 lit.b Cod procedură penală, casarea senținței penale nr.306/01.10.2012 și, pe fond, rejudecând, achitarea inculpatului M. P. în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10lit.b1 Cod procedură penală raportat la art.181 Cod penal având în vedere că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și se impune aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din cele prevăzute de art.91 Cod penal. Solicită să se aibă în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului, care a recunoscut și regretă săvârșirea faptei, fiind depuse și acte în circumstanțiere, că acesta este tânăr, că este cunoscut ca o persoană liniștită, precum și faptul că prejudiciul a fost recuperat integral, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefundat, considerând că față de starea de recidivă postcondamnatorie în care au comis faptele, în termenul de încercare, pentru condamnări privind fapte similare, precum și comiterea faptei de către cei doi inculpați, pe timp de noapte, prin escaladare, imprimă o periculozitate sporită și întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, motiv pentru care, soluția de achitare și aplicarea unei sancțiuni administrative este nefondată.
Recurentul inculpat N. V., în ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptei.
Recurentul inculpat M. P., în ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptei.
CURTEA ,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.306 din 01.10.2012 pronunțată de Judecătoria Călărași, în baza art. art. 208 al.1-209 al.1 lit. a,g,i cu aplic. art. 37 al.1 lit. a C. pen. cu aplic. art. 3201 C. pr. pen. și cu aplic. art. 74 și 76 C. pen., au fost condamnați inculpații N. V. (fiul lui N. și V., născut la data de 12.08.1989 în Călărași, CNP_, cetățenie română,studii 8 clase, fără ocupație,necăsătorit, domiciliat în .. Călărași, recidivist postcondamnatoriu) și M. P. (fiul lui G. și M., născut la data de 26.06.1990 în Călărași, CNP_, cetățenie română, studii 8 clase,necăsătorit, fără ocupație, domiciliat în .. Călărași ,recidivist postcondamnatoriu), la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepselor de câte 1 an și 6 luni închisoare, aplicate inculpaților prin sentința penală nr.228/26.05.2011 a Judecătoriei Călărași și s-a dispus executarea în întregime a acestora pe lângă pedepsele aplicate prin prezenta sentință, ei urmând a executa în total o pedeapsă de câte 2 ani închisoare fiecare .
În baza art. 71 C. pen., li s-a interzis inculpaților pe durata executării pedepselor exercițiul drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen.
În baza art.88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate prin această sentință perioada arestării preventive din 29.03._11, reținerii din 12.07.2012 și arestării preventive din 13.07.2012 până la 24.08.2012, pentru inculpatul M.,respectiv până la 6.09.2012 pentru inculpatul N..
S-a luat act că partea vătămată P. I. nu s-a constituit parte civilă în cauză,întrucât prejudiciul ce i-a fost cauzat a fost acoperit integral, prin restituire în natură.
În baza art. 191 al. 2 C. pr. pen., au fost obligați inculpații la plata a câte 1100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 700 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpații, în noaptea de 13/14.04.2012, au pătruns în curtea locuinței părții vătămate P. I., din . Călărași și dintr-o anexă gospodărească au sustras un aparat de sudură în valoare de 1500 lei. Fapta săvârșită de aceștia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, g și i C. pen.
Bunul sustras a fost vândut de către inculpați martorului N. F. pentru suma de 200 lei, fără a-i aduce la cunoștință acestuia faptul că acest bun provine dintr-o infracțiune.
Partea vătămată P. I. nu s-a constituit parte civilă în cauză, deoarece prejudiciul a fost acoperit prin restituire.
Inculpatul N. V., la termenul din 27.09.2012, a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art.10 lit.b1 C. pr. pen., față de faptul că infracțiunea comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Instanța de fond a respins această cererea, ca neîntemeiată, având în vedere atât circumstanțele reale ale comiterii acesteia, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu se află la primul conflict cu legea penală, prin fapta sa aducând o atingere gravă relațiilor sociale care ocrotesc proprietatea privată.
Faptul că prejudiciul a fost recuperat și că valoarea sa nu este foarte mare, nu înseamnă că fapta inculpatului nu prezintă un pericol social concret al unei infracțiuni.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 C. pen. și anume gravitatea faptei comise, modalitatea concretă de săvârșire a acesteia, pe timp de noapte, prin escaladare, scopul urmărit și anume acela de a face rost de bani, dar și circumstanțele personale ale inculpaților, respectiv faptul că sunt tineri, fără ocupație, fără venituri și cunoscuți ca fiind persoane liniștite și care nu au creat probleme.
Inculpații au recunoscut săvârșirea faptei și au solicitat ca judecarea cauzei să se facă cu aplicarea dispozițiilor art.3201 alin.7 C. pr. pen.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpații N. V. și M. P., solicitând admiterea recursurilor, casarea sentinței penale, reiterând în fața instanței de recurs solicitarea de achitare în temeiul art.10 lit.b1 C. pr. pen.
Inculpații au cerut să se aibă în vedere și faptul că partea vătămată și-a recuperat prejudiciul prin restituirea bunului, astfel că nu s-a mai constituit parte civilă în cauză, că fapta săvârșită de aceștia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și au solicitat aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 alin. 1 și 3 din Codul de procedură penală, Curtea constată recursurile ca fiind nefondate, în considerarea următoarelor argumente:
Pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală (plângerea și declarațiile părții vătămate P. I., procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, declarațiile martorilor P. L., C. V. și N. F., procese-verbale de căutare, de convorbire telefonică, de conducere în teren și, respectiv, de predare-primire, coroborate cu declarațiile inculpaților – care au recunoscut săvârșirea infracțiunii și au solicitat aplicarea dispozițiilor art.3201 C. pr. pen.) instanța de fond a reținut corect situația de fapt constând în aceea că, în noaptea de 13/14.04.2012, inculpații N. V. și M. P., pe fondul consumului de alcool au escaladat gardul curții părții vătămate P. I. (din . Călărași) și dintr-o magazie au sustras un aparat de sudură, în valoare de 1500 lei, pe care l-au dus la domiciliul inculpatului N. V.. Ulterior, inculpații au vândut bunul sustras martorului N. F., contra sumei de 200 lei, fără să-i spună că este furat.
Bunul sustras a fost recuperat și restituit părții vtăămate, care nu s-a constituit parte civilă.
Fapta descrisă mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, g și i C. pen., situație în care, în mod legal și temeinic instanța de fond a dispus condamnarea inculpaților.
Critica inculpaților privitoare la greșita condamnare nu este întemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, întrucât fapta comisă prezintă pericolul social al infracțiunii de furt calificat. Această calificare se întemeiază pe faptul că nu s-a adus o atingere minimă valorii sociale lezate (relațiile patrimoniale), nu este în mod vădit lipsită de importanță, ci are un pericol social ridicat (dedus din modul și mijloacele de săvârșire – prin escaladarea gardului și pătrunderea fără drept în magazia părții vătămate; scopul urmărit – procurarea de bani; împrejurările comiterii faptei – în timpul nopții, de către 2 persoane; urmarea produsă – prejudicierea părții vătămate; datele personale – recidiviști, cu atitudine sinceră pe parcursul procesului penal).
Reținând că infracțiunea a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie de către ambii inculpați, în favoarea cărora există circumstanțe atenuante (repararea pagubei pricinuite și atitudinea de recunoaștere și regret a faptei) în mod corect instanța de fond a dispus condamnarea acestora la câte 6 luni închisoare, pedepse individualizate în raport de criteriile stabilite de art.72 C. pen. și apte să realizeze atât scopul prevenției generale, cât și a celei speciale.
De asemenea, Curtea nu identifică temeiuri de casare care să poată fi invocate din oficiu în legătură cu modul de soluționare a celorlalte aspecte ale cauzei (respectiv: revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni aplicată prin sentința penală nr.228/2011 a Judecătoriei Călărași și dispunerea executării acesteia alături de pedeapsa aplicată, în prezenta cauză, aplicarea pedepsei accesorii, deducerea detenției preventive, latura civilă, cheltuielile judiciare și onorariile pentru avocați din oficiu), situație în care, constatând nefondate recursurile inculpaților, urmează ca, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen., să le respingă ca atare.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală, precum și ale art.82 alin.1 din Legea nr.51/1995, republicată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N. V. și M. P., împotriva sentinței penale nr. 306/01.10.2012 pronunțată de Judecătoria Călărași.
Obligă recurenții la plata a câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul pentru avocat oficiu în cuantum de câte 300 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
L. SavoneaDan LupașcuIsabelle T.
GREFIER,
Victorița S.
Red. D.L.
Dact. A.L. 2 ex./29.01.2013
Jud. Călărași – jud.: E. D.E.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1100/2012. Curtea... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
