Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 2239/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2239/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 2239/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr. 2239
Ședința publică de la 5 decembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. G.
JUDECĂTOR C.-B. I.-T.
JUDECĂTOR M. C.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. C.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpatul C. N. împotriva sentinței penale nr. 2099 din data de 15 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat C. N., personal în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat D. C. în baza împuternicirii avocațiale nr._/14.28 2013 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică, depusă la dosar ( fila 7).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Conform art. 304 pct. 1 Cod procedură penală, instanța a procedat la înregistrarea desfășurării ședinței de judecată cu mijloace tehnice, stocarea realizându-se pe serverul dedicat acestei operațiuni.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Părțile întrebate fiind de către instanță declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu, având cuvântul, în drept invocă disp. art. 385 ind. 6 alin. 3 Cod procedură penală și art. 385 ind. 9 pct. 17 ind. 2 Cod procedură penală.
Critică oral hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate.
Consideră că în raport cu faptul că inculpatul era drogat la momentul comiterii faptei și că are doi copii minori, avându-se în vedere și conduita inculpatului, pedeapsa aplicată este prea mare.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, rejudecând cauza să fie aplicată o pedeapsă într-un cuantum orientat spre minim.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră nefondată critica privind cuantumul pedepsei aplicate, întrucât prima instanță a făcut o corectă și justă individualizare a pedepsei aplicate, orientând-o spre minimul prevăzut de lege și având în vedere art. 74 alin. 2 Cod Penal și art. 80 Cod Penal .
Pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile apărătorului desemnat din oficiu și lasă la aprecierea Curții.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 2099/15.10.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în temeiul art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. e, i rap. la art.37 alin.1 lit.b, cu aplic. art.74 alin.2 și art.76, art.80 Cod penal a fost condamnat inculpatul C. N. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în data de 1.07.2013.
În temeiul art.71 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.350 alin.1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestului preventiv (m.a.p.nr.111/UP/2013 emis de Judecătoria sectorului 5 București).
În temeiul art.88 Cod penal, a scăzut din durata pedepsei principale perioada reținerii și a arestului preventiv, de la 2.07.2013 la zi.
În temeiul art.112 lit. a rap. la art.113 Cod penal, a luat față de inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament medical în vederea dezintoxicării, până la însănătoșire.
În temeiul art.118 lit. b Cod penal, a luat față de inculpat măsura de siguranță a confiscării speciale și confiscă bunul folosite la comiterea infracțiunii (foarfece depuse la camera de corpuri delicte a Poliție Secției 19 București, fila 46 dup).
În temeiul art.14 rap. la art.346 Cod procedură penală a luat act că părțile vătămate P. M., nu s-au constituit părți civile.
În temeiul art.191 alin.1 raportat la art.189 Cod procedură penală a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 1.000 lei (se vor achita la oficiile poștale în contul RO16TREZ7035032XXX005227, cod fiscal_, deschis la Trezoreria sectorului 3 București). Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei fiind avansat din fondul special al M.J.L.C.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Prin rechizitorul nr. 7034/P/2013, întocmit la data de 18.07.2013 de către P. de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București și înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 19.07.2013, sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului C. N. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e). și i). Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b). Cod penal.
În fapt, prin actul de sesizare s-a reținut că în data de 01.07.2013, în jurul orei 19:35, inculpatul C. N. a pătruns prin efracție în autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, aparținând .., utilizat de către P. M., ce se afla parcat pe ., în spatele blocului 46, sector 5, de unde a sustras mai multe bunuri, valoarea prejudiciului produs ridicându-se la suma de 1000 lei.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a arătat că a consumat substanțe etnobotanice, însă nu își aduce aminte dacă a forțat butucul autoturismului sau dacă a luat sau nu bunuri din autoturism (fila 23).
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de depistare, declarațiile părții vătămate P. M., proces-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe fotografice, raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr._ din 12.07.2013, declarațiile martorului N. M. C., declarațiile martorului N. G. C. și declarațiile inculpatului C. N..
În cursul judecății au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarația inculpatului (fila 23), declarația martorului N. G. C. (fila 102) și înscrisuri (scrisoare medicală – fila 24, bilete de ieșire din spital – filele 36-37, răspuns adresă Spitalul clinic de psihiatrie Prof. Dr. A. O. – filele 84-85).
În drept, fapta inculpatului care în ziua de 01.07.2013, în jurul orei 19:35 a sustras mai multe bunuri dintr-un autoturism taxi marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, prin forțarea cu o foarfece a butucului de la portiera din față de pe partea stângă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. art. 208 alin.1 – art. 209 alin. 1 lit. e) și i) Cod penal..
Întrucât fapta dedusă judecății a fost săvârșită prin distrugerea butucului portierei stânga față a autovehiculului, instanța reține că sunt aplicabile dispozițiile art.209 alin. 1 lit. i Cod penal privind furtul calificat comis prin efracție. De asemenea, având în vedere că fapta inculpatului a fost săvârșită într-un loc public, spatele blocului, pe stradă, fiind un loc public în sensul art. 152 lit. a Cod penal, aceasta fiind potrivit naturii sale totdeauna un loc accesibil publicului, instanța a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal privind furtul calificat comis într-un loc public.
Sub aspectul laturii subiective s-a constatat că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, astfel cum e definită prin dispozițiile art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cpen., acesta urmărind sustragerea bunurilor și prejudicierea, pe cale de consecință, a părții vătămate P. M., după cum reiese din declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale. De altfel, față de aceste declarații, care descriu în amănunt activitatea preliminară furtului, instanța a apreciat că inculpatul a avut discernământ la data comiterii faptei.
În ceea ce privește reținerea unor stări de agravare, instanța a constatat că inculpatul a comis fapta dedusă judecății în stare de recidivă postexecutorie, astfel cum este prevăzută de art.37 lit.b Cod penal. Inculpatul a fost anterior condamnat pentru comiterea altei infracțiuni de furt calificat la o pedeapsă de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 1073/22.03.2005 a Judecătoriei sector 5 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1821/17.11.2005 a Curții de Apel București, Secția I-a Penală, considerată ca executată la data de 06.02.2008, ceea ce constituie primul termen al recidivei. Fapta dedusă judecății constituie al doilea termen al recidivei postexecutorii deoarece fapta - comisă cu intenție, pedepsită de lege cu o pedeapsă cu închisoarea mai mare de un an – a fost săvârșită după data de 06.02.2008.
Instanța a constatat că fapta inculpatului prezintă în concret un pericol social minim, deoarece acesta a luat hotărârea de a săvârși infracțiunea cu intenție repentină ca urmare a consumului de substanțe etnobotanice. De asemenea, prejudiciul creat prin săvârșirea faptei este minim, acesta sustrăgând o pereche de ochelari marca Polaris, un încărcător auto de telefon și o antenă de emisie-recepție, bunuri care au fost restituite părții vătămate P. M.. Având în vedere aceste considerente, instanța a reținut în cauză drept circumstanțe atenuante potrivit art.74 alin.2 Cod penal, dispoziție ce atrage aplicabilitatea prevederilor art.76 alin.1 lit.c Cod penal.
În ceea ce privește situația personală a inculpatului, instanța a reținut că acesta este o persoană matură în vârstă de 34 de ani, care, potrivit declarațiilor acestuia, lucrează la Piața de legume-fructe Tîrgul Pucheni. Totuși acesta este consumator de droguri și substanțe etnobotanice, ceea ce reiese atât din declarațiile sale, cât și din biletele de ieșire din Spitalul clinic de psihiatrie Prof. Dr. A. O., secția XVI Toxicomani, reieșind că inculpatul depune totuși eforturi pentru a renunța la consumul de droguri. La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor referitoare la recidiva postexecutorie.
Instanța a dispus menținerea măsurii arestului preventiv, potrivit disp. art. 350 alin. 1 Cod procedură penală întrucât inculpatul a fost condamnat în primă instanță la o pedeapsă privativă de libertate, iar temeiurile care au impus luarea acestei măsuri se mențin în continuare. Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă - față de modalitatea concretă de comitere a faptei de furt calificat, prin efracție, într-un loc public - pericol concret pentru ordinea publică. La aprecierea acestui pericol, instanța nu a ignorat împrejurarea că inculpatul este consumator de substanțe psihotrope, fiind condamnat anterior pentru infracțiuni similare – existând astfel riscul de a comite fapte similare odată lăsat în libertate.
Instanța a constatat că inculpatul este consumator de droguri și substanțe etnobotanice, stare ce reiese atât din declarațiile acestuia, cât și din biletele de ieșire din Spitalul clinic de psihiatrie Prof. Dr. A. O., secția XVI Toxicomani. Din răspunsul Spitalului clinic de psihiatrie Prof. Dr. A. O., la adresa instanței, reiese că inculpatul a fost internat la secția XVI Toxicomani în perioadele 04.12._12, 12.12._12 și 04.01._13 (fila 93). De asemenea, inculpatul a fost sancționat administrat de mai multe ori pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 2 din Legea nr. 61/1991, iar ulterior, după abrogarea legii, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, după cum reiese din fișa de cazier judiciar (fila 49 d.u.p.)
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul C. N. criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e ,i rap. la art. 37 alin.1 lit.b, cu aplic. art.74 alin.2 și art.76, art.80 Cod penal.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, apărarea a susținut că inculpatul C. N. era consumator de droguri în perioada săvârșirii activității infracționale, invocând totodată și împrejurarea că acesta are doi copii minori în întreținere.
Examinând sentința atacată prin prisma motivului de recurs invocat precum și sub toate aspectele potrivit art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicarea a dispozițiilor art. 72 Cod penal, având în vedere criteriile judiciare de individualizarea, respectiv gradul de pericol social al infracțiunii de furt calificat săvârșite, persoana inculpatului care este recidivist în starea prev. de art. 37 lit. b Cod penal.
De asemenea, Curtea constată că instanța de fond a dat eficiență și dispozițiilor art. 74 alin. 2 Cod penal – 76 Cod penal coborând pedeapsa sub minimul special de 3 ani închisoare.
Potrivit art. 52 Cod penal scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, așa încât pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 2 Cod penal, corespunde acestor dispoziții.
Susținerea apărării în sensul că inculpatul este consumator de droguri și are doi copii minori în întreținere, motiv pentru care pedeapsa de 2 ani închisoare este prea aspră, nu poate fi primită de instanța de recurs, în raport de gradul de pericol al infracțiunii de furt calificat săvârșită, cât și de împrejurarea că inculpatul este în permanent conflict cu legea penală.
Așa fiind, Curtea în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. N..
În baza 38517 alin. 4 rap. la art. 383 alin. 2 cod penal și art. 88 cod penal va deduce din durat pedepsei perioada 02 iulie 2013 la zi .
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. N. împotriva sentinței penale nr. 2099 din 15 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București – Secția Penală, în dosarul nr._/302/2013.
În baza 385 ind. 17 alin. 4 rap. la art. 383 alin. 2 cod penal și art. 88 cod penal deduce din durat pedepsei perioada 02 iulie 2013 la zi .
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală obligă recurentul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 05 decembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. G. C.-B. I.-T. M. C.
GREFIER
I. P.
Red. G.R.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. M.C. A. – Judecătoria Sectorului 5 București – Secția Penală
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2237/2013.... → |
|---|
