Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2237/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2237/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 2237/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr. 2237
Ședința publică de la 5 decembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. G.
JUDECĂTOR :C.-B. I.-T.
JUDECĂTOR :M. C.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. C.
Pe rol se află judecarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de recurentul inculpat P. M. M. G. împotriva Sentinței penale nr. 170 din data de 24 iulie 2013, pronunțată de Judecătoria Fetești Secția Penală, în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat P. M. M. G., personal și asistat de apărător ales, avocat N. C., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar (fila 6).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Conform art. 304 pct. 1 Cod procedură penală, instanța a procedat la înregistrarea desfășurării ședinței de judecată cu mijloace tehnice, stocarea realizându-se pe serverul dedicat acestei operațiuni.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere sens în care depune la dosar (filele 7-21) un set de înscrisuri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de încuviințare și administrare a probei solicitate.
Curtea deliberând încuviințează, și administrează, proba cu înscrisurile depuse la dosar (filele 7-21) așa cum a fost formulată de recurentul inculpat prin apărător ales.
Părțile, întrebate fiind de către instanță, declară că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat, cu încuviințarea Curții, depune la dosar (filele 22-24) motivele scrise de recurs, le susține oral și își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond, rejudecând cauza să fie făcută aplicarea art. 18 ind. 1 Cod Penal
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că nu se impune o soluție de achitare, ci poate fi admis recursul și dispusă o amendă judiciară.
Pune concluzii de admitere a recursului, de reținere a disp. art. 76 lit. e Cod Penal și pe fond, să fie aplicată amenda penală.
Apărătorul ales al inculpatului, în replică, este de acord cu concluziile de admitere a recursului, însă precizează că numai în limitele motivelor susținute de inculpat în sensul achitării.
Solicită să se aibă în vedere faptul că din buletinul de examinare aflat la dosar (fila 18), rezultă că inculpatul la momentul depistării și examinării nu manifesta comportament de persoană aflată în stare de ebrietate, în sensul că avea o gândire ordonată.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să-i fie admis recursul, regretă nespus de mult cele întâmplate și solicită să-i fie admis recursul și să fie achitat pentru a nu –și pierde serviciul.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 170 din data de 24 iulie 2013, pronunțată de Judecătoria Fetești Secția Penală, în baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplicarea art. 74 litera a C.pen., art. 76 alin. 1 litera d C.pen. și art. 3201 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul P. M. G. [fiul lui M. și A., născut la 09.10.1988 în Țăndărei, jud. Ialomița, domiciliat în ., posesor al C.I. . nr._ eliberat de Poliția Țăndărei, CNP_, cetățean român, studii 12 clase, necăsătorit, angajat la UM_ C., fără antecedente penale], la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita admisă de lege, prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, faptă comisă la data de 05.08.2012.
În temeiul art. 81 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 2 luni, termen de încercare stabilit in condițiile art. 82 C.p.
In baza art. 359 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 și 84 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 C.p., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza finală și lit. b C.p., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a hotărârii și pană la executarea în întregime sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Potrivit disp. art. 71 alin. 5 C.p., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 191 alin. 1 și art. 349 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul domiciliază în ., are în proprietate autoturismul cu număr de înmatriculare_ și posedă permis de conducere auto pentru categoria B de autovehicule.
În noaptea de 10/11 septembrie 2012, inculpatul a consumat băuturi alcoolice și apoi a condus autoturismul mai sus-menționat pe drumurile publice din .> În jurul orei 02:05, inculpatul a fost oprit din trafic pe DJ 201, ocazie în care s-a constatat că prezenta halenă alcoolică, motiv pentru care a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o alcoolemie de 0.54 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatul a fost prezentat la Spitalul de Urgență Slobozia, unde i s-au recoltat probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
A reținut instanța de fond că, din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemiei nr.357/12.09.2012 al S.M.L Ialomița rezultă că inculpatul la ora 03:00 a avut o alcoolemie de 1,30 grame alcool pur în sânge, iar la ora 04:00 alcoolemia a fost de 1,10 grame.
Audiat fiind, inculpatul a recunoscut fapta în modalitatea descrisă, iar susținerile sale cu coroborează cu depozițiile martorului care l-a însoțit în autoturism și cu celelalte probe administrate în cauză.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpatul a avut aceiași atitudine de recunoaștere.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost dovedită pe baza mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale, întrucât inculpatul și-a însușit probele și a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată.
Din verificarea fișei de cazier a inculpatului, instanța de fond a constatat că acesta nu are antecedente penale.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului P. M. G. - de a conduce, pe drumul public - DJ 201, un autovehicul, având o îmbibație alcoolică de 1,80 g/l alcool pur în sânge - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002. Potrivit acestui text de lege, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
Instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art.3201 alin.7 Cod procedură penală, la limitele pedepselor cu închisoare prevăzute de legiuitor pentru fapta reținută în sarcina inculpatului.
Reținând aceste argumente, judecătorul fondului a constatat că fapta penală reținută în sarcina inculpatului există, a fost comisă cu forma de vinovăție cerută de lege, astfel că în baza art. 345 alin. 2 C.proc.pen., a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, judecătorul fondului a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal privitor la limitele de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptelor, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
La stabilirea limitelor pedepsei, au fost avute în vedere dispozițiile art.3201 Cod procedură penală, în conformitate cu care inculpatul beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.
Totodată, reținând că inculpatul a avut o comportare bună înainte de săvârșirea faptelor, nu are antecedente, instanța de fond a apreciat că aceste împrejurări pot fi reținute în favoarea lui ca circumstanțe atenuante, prev. de art. 74 Cod penal cu consecința coborârii pedepselor sub minimul special, conform art. 76 Cod penal.
La individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei, având în vedere împrejurările comiterii faptelor, faptul că inculpatul nu are antecedente penale, instanța de fond a considerat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea ei pe durata unui termen de încercare cu aplicarea art. 81–82 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul P. M. G., critică hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei condamnări, apreciind că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Cu ocazia dezbaterilor orale, recurentul inculpat, prin apărător ales, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, rejudecând cauza, să se facă aplicarea art. 18 ind. 1 Cod Penal
Analizând hotărârea pronunțată de către instanța de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate, precum și din oficiu, cu luarea în considerare și a celorlalte cazuri de casare prevăzute în art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, Curtea constată că recursul declarat de inculpat este fondat, potrivit considerentelor ce vor expuse în continuare:
Potrivit dispozițiilor art.18 ind.1 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile prevăzute de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social, judecătorul trebuie să țină seama de modul și mijloacele de săvârșirea a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana sau conduita făptuitorului.
Astfel, pentru cunoașterea gradului de pericol social al faptei săvârșite este necesar să se cerceteze felul în care s-a realizat concret fapta prevăzută de legea penală și toate împrejurările care particularizează această faptă și determină în ansamblu gradul ei de pericol social. În aceste condiții, trebuie să se analizeze modul în care s-a realizat concret acțiunea sau inacțiunea care constituie elementul obiectiv al infracțiunii și împrejurările care îl particularizează, caracterul și importanța obiectului lezat sau pus în pericol prin săvârșirea faptei, caracterul și gravitatea urmărilor acesteia, forma și gradul vinovăției.
Din analiza coroborată a întregului material probator administrat în cauză, rezultă că, în speță, fapta există, a fost săvârșită de inculpatul P. M. G., dar prin atingerea minimă adusă valorilor sociale apărare de legea penală și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Astfel, în buletinul de examinare clinică (fila 19 d.u.p.), întocmit de UPU Ialomița, la litera D a acestuia, un medic de medicină generală reține că inculpatul prezenta (în data și la ora prezentării) următoarele manifestări: „vorbirea:clară; comportare - coordonată; orientare în timp și spațiu - orientat; atenția – concentrată; judecata coerentă”, pentru ca, la rubrica „Concluzii”, să se rețină: „nu pare sub influența alcoolului”.
În același context, al reevaluării tuturor împrejurărilor, Curtea constată că, într-adevăr, infracțiunea comisă este una de pericol, însă aceasta nu are un grad foarte ridicat, întrucât în speța dedusă judecății, din actele dosarului (proces verbal de constatare a infracțiunii – fila 7 d.u.p.) rezultă că, într-adevăr, inculpatul a fost oprit în trafic, însă pe un drum județean (așadar mai puțin circulat), agenții de poliție constatând că acesta emana halenă alcoolică, având cunoștințe necesare conducerii, ceea ce duce la existența unui pericol mai redus, dar și față de faptul că urmarea mai gravă (un eventual incident) nu s-a produs.
Tot din procesul verbal de constatare mai rezultă și împrejurarea că inculpatul a fost depistat în „anul 2012, luna 09, ziua 11, orele 0205, în oraș Țăndărei, județ Ialomița”, drept urmare Curtea apreciază ca fiind de notorietate că, la o asemenea oră (ora două din noapte), nu doar că traficul nu este unul intens, ci practic inexistent.
Față de aceste considerente, Curtea urmează să admită recursul inculpatului și - față de modalitatea concretă de săvârșire a faptei, circumstanțele reale, dar și cele personale, în raport și de criteriile prev.de art.181 Cod penal - va dispune sancționarea cu amendă administrativă a inculpatului P. M. G..
Toate aceste elemente referitoare la circumstanțele reale și personale, în mod legal, determină Curtea în alegerea amenzii administrative, față și de poziția procesuală manifestată de inculpat, în sensul recunoașterii și regretului profund.
D. urmare, Curtea – în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d cod de procedură penală – va admite recursul declarat de inculpatul P. M. G. împotriva sentinței penale nr. 170 din 24 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Fetești, pe care o va casa, în totalitate și, în fond, rejudecând:
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a cod de procedură penală rap. la art. 10 lit.b ind. 1 cod de procedură penală cu referire la art. 18 ind. 1 cod penal, va dispune achitarea inculpatului P. M. G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 rep.
În baza art. 91 lit. c cod penal, va aplica acestuia sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 lei.
În temeiul art. 192 alin. 1 cod de procedură penală cheltuielile judiciare din fond vor fi suportate de inculpat în cuantum de 400 lei, iar în baza art. 192 alin. 3 cod de procedură penală cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d cod de procedură penală admite recursul declarat de inculpatul P. M. G. împotriva sentinței penale nr. 170 din 24 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Fetești în dosarul nr._ .
Casează în totalitate sentința penală recurată și în fond rejudecând:
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a cod de procedură penală rap. la art. 10 lit. b ind. 1 cod de procedură penală cu referire la art. 18 ind. 1 cod penal achită pe inculpatul P. M. G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 rep.
În baza art. 91 lit. c cod penal aplică acestuia sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 lei .
În temeiul art. 192 alin. 1 cod de procedură penală cheltuielile judiciare din fond vor fi suportate de inculpat în cuantum de 400 lei
În baza art. 192 alin. 3 cod de procedură penală cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 05 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. G. C.-B. I.-T. M. C.
GREFIER,
I. P.
red.C.B.I.T.
dact.L.G.
ex.2
red.C.G.I.-Jud.Fetești
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 2239/2013. Curtea... | Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... → |
|---|
