Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 643/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 643/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 643/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
SENTINȚA PENALĂ NR. 643
Ședința publică de la 5 decembrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat prin procuror M. C..
Pe rol, pronunțarea asupra plângerii formulate de petenta E. R. împotriva Rezoluției nr. 2999/II/2/2013 din 12 septembrie 2013 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată împotriva soluției adoptată in dosarul nr. 860/P/2013 a aceleiași unități de parchet.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 2 decembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 5 decembrie 2013 când, în aceiași compunere a dat următoarea sentință:
CURTEA ,
Petenta E. R. a formulat plângere împotriva Rezoluției nr. nr.860/P/2013 din data de 8.VII.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, menținută prin rezoluția nr.2999/II-2/2013 din data de 12.IX.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Petenta a criticat în plângerea depusă rezoluția nr. nr.860/P/2013 din data de 8.VII.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, menținută prin rezoluția nr.2999/II-2/2013 din data de 12.IX.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata Ț. M. M., notar public, respectiv față de intimații S. E., Vătășoaia F., S. G. și Vătășoaia C. F., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246, art.289 din Codul penal, art.26 rap. la art. 215 alin.1 C.p., în ceea ce o privește pe intimata notar public și art. 215 alin. 1 CC.p., în ceea ce îi privește pe ceilalți intimați și respectiv prin care s-a respins plângerea împotriva acestei soluții, de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În motivarea plângerii, petenta a arătat în esență, că intimata Ț. M. M. - în calitate de notar public, și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu cu privire la autentificarea unui contract de vânzare cumpărare, care ar fi trebuit să prevadă condiția prestării unei întrețineri către vânzător, iar acesta să cedeze imobilul cumpărătoarei din actul de vânzare-cumpărare, aceasta fiind intenția și voința comună a părților, aspect care rezultă chiar din declarațiile acestora, însă împrejurarea că petenta este o persoană in vârstă și cu probleme de sănătate, a făcut ca la data la care s-a prezentat la notar, nu a avut posibilitatea de a urca in biroul acestuia, notarul coborând la mașina in care se afla și aducând la cunoștință faptul că s-a încheiat contractul așa cum părțile au dorit și s-au înțeles in prealabil. S-a arătat că cercetarea penală efectuată de organele de anchetă a fost superficială și insuficientă in raport de motivele pentru care s-a formulat plângerea inițială, solicitându-se admiterea plângerii in baza art. 278/1 alin.8 lit. b Cod procedură penală, desființarea rezoluției procurorului și trimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea de cercetări in raport de sesizarea părților și pentru lămurirea tuturor aspectelor de fapt și de drept și a condițiilor in care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, în subsidiar, solicitându-se admiterea plângerii in raport de disp. art. 278/1 alin.8 lit. c Cod procedură penală, desființarea rezoluției, reținerea cauzei spre judecare.
Analizând actele dosarului, Curtea constată:
Prin rezoluția nr. nr.860/P/2013 din data de 8.VII.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata Ț. M. M., notar public sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.26 rap. La art. 215 alin. 1 C.p., art. 246 și art. 289 din Codul penal, neînceperea urmăririi penale față de intimații S. E., Vătășoaia F., S. G. și Vătășoaia C. F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1 C.p., în baza art. 228 alin. 4 rap. la art. 10 lit. a) din Codul de procedură penală, reținându-se că faptele nu există, procurorul arătând în motivarea acestei soluții în esență că notarul și-a îndeplinit în mod corect atribuțiile, acesta consfințind o situație de fapt relatată de părți potrivit voinței lor, așa cum rezulta din contractual de vânzare cumpărare pe care părțile l-au perfectat, acestea fiind prezente personal în fața sa și semnând contractual.
Plângerea formulată în termen împotriva acestei soluții a fost respinsă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin rezoluția nr. nr.2999/II-2/2013 din data de 12.IX.2013, reținându-se că soluția este legală și temeinică.
Având în vedere considerentele pentru care petenta a apreciat nelegalitatea și netemeinicia soluției, Curtea constată că aceasta nu a indicat nici un text de lege pe care intimata notar să-l fi încălcat la momentul eliberării și autentificării actelor la care aceasta face referire, nici un text de lege neimpunând notarului public să efectueze acte suplimentare care să urmărească verificarea veridicității și realității celor cuprinse în actele pe care părțile le prezintă pentru autentificare, în afara acelor atribuții care sunt prevăzute de lege și care constau în esență în verificarea identității părților și respectarea normelor și condițiilor legale pe care trebuie să le respecte actul ce i se prezintă spre autentificare. Or, Curtea constată că pentru încheierea unui contract de vânzare cumpărare a unui imobil cu clauză de păstrare a folosinței, nu se cer îndeplinite condiții suplimentare pe care intimata să nu le fi solicitat și verificat, cu atât mai mult cu cât Curtea constată că a fost depusă la dosar inclusiv o expertiză psihiatrică asupra vânzătoarei, care atesta păstrarea discernământului acesteia, în raport de vârsta înaintată, astfel încât intimata și-a respectat întocmai toate atribuțiile de serviciu.
Referitor la ceilalți intimați, Curtea constată de asemenea că nici o probă nu face dovada că aceștia au înșelat în vreun fel petenta, toate clauzele contractului atestând voința concordantă a tuturor părților semnatare, inclusiv a petentei, fiind prevăzută clauza de folosință în continuare a imobilului de către aceasta, părțile respectându-și obligațiile, dovada fiind și faptul că de 3 ani de la data încheierii contractului, nu s-au formulat plângeri, petenta cunoscând cuprinsul contractului încă de la data semnării, dată de la care a continuat să locuiască în imobil, potrivit înțelegerii, nerezultând existent unei alte clauze, de întreținere a vânzătoarei.
Astfel, în pofida susținerilor petentei în sensul că notarul public nu și-a respectat obligațiile impuse de Legea nr. 36/1995, pe care de altfel nici nu le-a putut indica, neînțelegându-se în final ce s-a imputat notarului, Curtea constată că intimata notar public și-a respectat obligația raportat la textele de lege, inclusiv art. 59 din acest text care arată că atunci când notarul public are îndoieli cu privire la deplinătatea facultăților mintale ale vreuneia dintre părți, procedează la autentificare numai dacă un medic specialist atestă în scris că partea poate să-și exprime în mod valabil consimțământul în momentul încheierii actului, Curtea reținând că la dosarul prezentat a fost depusă și o expertiză psihiatrică, atitudinea intimatei fiind în concordanță cu textul de lege.
Față de cele arătate, Curtea apreciază că în mod justificat a apreciat procurorul că plângerea este nefondată, de vreme ce nu a identificat din nici un act al dosarului că notarul ar fi încălcat vreo atribuție și nu există nici o probă care să releve împrejurarea că alta ar fi fost înțelegerea dintre părți, procurorul întemeindu-și soluția pe toate actele premergătoare și probele administrate, cercetarea penală fiind completă în sensul că pe baza acesteia s-a dispus o soluție legală și temeinică, neimpunându-se efectuarea de cercetări suplimentare.
Față de considerentele arătate, Curtea apreciază că soluția dispusă prin rezoluția nr. 860/P/2013 din data de 8.VII.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, menținută prin rezoluția nr.2999/II-2/2013 din data de 12.IX.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este legală și temeinică, și în baza art. 278 indice 1 alin. 8 lit. a din Codul de procedură penală va respinge ca nefondată plângerea și va obliga petenta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art.278indice 1 alin.8 lit.a Cod de procedură penală, respinge, ca nefondată, plângerea formulată de către petenta E. R., împotriva rezoluției nr.860/P/2013 din data de 8.VII.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, menținută prin rezoluția nr.2999/II-2/2013 din data de 12.IX.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă petenta la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 5.XII.2013.
PREȘEDINTE,
M. C.
GREFIER,
G. A. I.
red./tehnored.M.C.
ex.2
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 2230/2013. Curtea... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
