Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr. 2229/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2229/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 2229/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 2229 /R
Ședința publică din data de 04.12.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. DUMITRIȚA
JUDECĂTOR: B. L.
JUDECĂTOR: D. D.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror N. A..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și de inculpatul B. R. V. împotriva sentinței penale nr.771/19.09.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-intimat-inculpat personal, în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu în baza delegației avocațiale nr._/21.10.2013, av. C. Demitria, lipsind intimații-reprezentanți legali B. P. și B. A. și intimatul S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea acordă posibilitatea apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu recurentul-inculpat.
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, arată că se critică hotărârea atacată sub aspectul faptului că instanța de fond a omis să dispună confiscarea cuțitului aflat la camera de corpuri delicte a Secției nr. 5 de Poliție, potrivit procesului verbal din data de 03.07.2013, fila nr. 128 D.U.P.
Față de faptul că inculpatul este cercetat în cauză pentru săvârșirea infracțiunii de port nelegal de cuțit, consideră că se impunea, în raport cuțitului.
Solicită admiterea recursului Parchetului, casarea în parte a hotărârii atacate, și rejudecând să se ia măsura confiscării cuțitului găsit la locul săvârșirii faptei.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul-intimat-inculpat, având cuvântul cu privire la recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, solicită a se avea în vedere că instanța de fond a reținut în mod corect faptul că nu s-a confiscat cuțitul, deoarece inculpatul a învederat că nu a avut asupra sa nici un cuțit, punând concluzii de respingere a acestuia.
Cu privire la recursul inculpatului, arată că acesta vizează netemeinicia sentinței penale atacate.
Solicită admiterea recursului declarat de inculpat, trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea reindividualizării pedepsei aplicate inculpatului și în vederea schimbării modalității de executare, și punerea în libertate a inculpatului.
La interpelarea Curții, apărătorul recurentului-intimat-inculpat precizează că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare față de motivul de recurs al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, consideră că apărarea a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere sau condiționată, din moment ce s-a solicitat ca inculpatul să fie pus în libertate.
Apreciază că, modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului și modalitatea de executare a acesteia sunt corecte față de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite: tâlhărie în formă calificată, violare de domiciliu, lipsire de libertate în mod ilegal și port nelegal de cuțit, cu atât mai mult cu cât inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind sancționat cu amendă administrativă pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În concluzie, solicită respingerea recursului inculpatului ca nefondat.
Recurentul-intimat-inculpat B. R. V., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta și solicită a fi pus în libertate pentru a fi alături de familia sa în perioada sărbătorilor de iarnă.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.771/19.09.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în temeiul art.211 alin.1 și alin.21 lit.c C.pen., cu aplic. art.99 și urm C.pen. și cu aplic. art.3201 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul B. R. V. [fiul lui P. și A., născut la data de 16.04.1997, în Răcari, județul Dâmbovița, domiciliat în oraș Răcari, ., județul Dâmbovița, CNP_], la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În temeiul art.71 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 lit.a teza II și lit.b C.pen., pe durata executării pedepsei, urmând ca pedeapsa accesorie să se execute de la vârsta de 18 ani.
În temeiul art.192 alin.1 C.pen., cu aplic. art.99 și urm. C.pen. și cu aplic. art.3201 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul B. R. V., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În temeiul art.71 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 lit.a teza II și lit.b C.pen., pe durata executării pedepsei, urmând ca pedeapsa accesorie să se execute de la vârsta de 18 ani.
În temeiul art.2 alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991, cu aplic. art. art.99 și urm. C.pen. și cu aplic. art.3201 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul B. R. V., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept de cuțit.
În temeiul art.71 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 lit.a teza II și lit.b C.pen., pe durata executării pedepsei, urmând ca pedeapsa accesorie să se execute de la vârsta de 18 ani.
În temeiul art.189 alin.1 C.pen., cu aplic. art. art.99 și urm. C.pen. și cu aplic. art.3201 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul B. R. V., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
În temeiul art.71 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 lit.a teza II și lit.b C.pen., pe durata executării pedepsei, urmând ca pedeapsa accesorie să se execute de la vârsta de 18 ani.
S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză sunt concurente, astfel că, în temeiul art.33 alin.1 lit.a C.pen. rap. la art.34 alin.1 lit.b C.pen., au fost contopite pedepsele aplicate în speță, urmând ca inculpatul B. R. V., să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În temeiul art.71 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 lit.a teza II și lit.b C.pen., pe durata executării pedepsei, urmând ca pedeapsa accesorie să se execute de la vârsta de 18 ani.
În temeiul art.88 alin.1 C.pen., s-a dispus deducerea reținerii și arestării preventive de la data de 27.06.2013 la zi, iar în temeiul art.350 alin.1 C.proc.pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.
În temeiul art.7 din Legea nr.78/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii în baza națională privind datele genetice.
S-a luat act că partea vătămată B. O. nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art.14 și 346 C.proc.pen. și art.1357, art.1372 și art.1382 N.C.civ., a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. A. și a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, B. P. și B. A., la plata sumei de 700 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase.
În temeiul art.191 alin.1 și 3 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, B. P. și B. A., la plata sumei de 1150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 26 iunie 2013, în jurul orei 09:00, inculpatul a ajuns în Gara Chitila și de acolo s-a deplasat în Piața 16 Februarie din sectorul 1, București. În piață a ajutat un comerciant să descarce marfă, apoi s-a deplasat pe mai multe străzi, în zonă, cu intenția de a sustrage fier vechi din curțile imobilelor. La un moment dat, s-a întâlnit cu un prieten, pe nume M., care era însoțit de un băiat. Împreună s-au dus la un magazin din apropiere, de unde inculpatul și-a cumpărat o cutie de Pepsi, iar M. o cutie de bere Timișoreana, apoi s-au îndepărtat circa 500 metri de magazin, iar la intersecția a două străzi, așezându-se pe o bordură, cei trei au stat de vorbă despre cum să pătrundă într-o curte ce părea părăsită, împrejmuită cu gard din ciment și cu porți metalice de culoare verde, având intenția de a sustrage fier vechi. Deoarece în curtea imobilului învecinat era o femeie, care îi privea insistent, au renunțat și toți trei au plecat spre Piața 16 Februarie. În apropierea pieței inculpatul s-a despărțit de cei doi și a rămas în zonă aproximativ 5 minute, apoi a plecat spre imobilul împrejmuit cu gard de ciment și porți de culoare verde. Ajuns la imobilul menționat a sărit gardul de ciment, a pătruns în curte, unde a început să caute fier vechi și cabluri de cupru. Deoarece nu a găsit ceea ce căuta s-a urcat pe o scară care era proptită de casă, pentru a sări un alt gard aflat în interiorul curții, tot cu scopul de a căuta în continuare fier vechi. Fiind pe scară, a observat ușa de la casă întredeschisă și în ușă era partea vătămată B. O., care a început să strige la el, solicitându-i să plece. Partea vătămată a intrat în casă, iar după ea a intrat inculpatul, care îi cerea bani. La un moment dat inculpatul a luat un fular de pe pat, pe care l-a înfășurat în jurul gâtului părții vătămate, spunându-i că dacă nu îi dă bani o va strânge de gât. Partea vătămată i-a spus că nu are bani deoarece nu a primit încă pensia, iar inculpatul s-a deplasat în celelalte camere pentru a căuta bunuri în vederea sustragerii. Ca urmare a căutat prin camere și la un moment dat a găsit trei lansete cu mulinete pe care le-a luat. Tot din camera respectivă a luat o rolă din nylon, două cutii metalice și un ghiozdan. În momentul în care a ieșit din cameră partea vătămată B. O. l-a prins cu mâna de tricou, iar acesta a împins-o cu forță și a plecat.
După ce a ieșit din casa părții vătămate a încuiat ușa de acces în locuință cu cheia, pentru ca partea vătămată să nu poată ieși, iar cheia a aruncat-o în curtea vecină.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală, probe pe care inculpatul și le-a însușit, solicitând soluționarea cauzei în procedura simplificată.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului B. R. V. - care la data de 26.06.2013, în jurul orei 12:00 – 13:00 a sustras din locuința părții vătămate mai multe bunuri, aparținând părții civile B. A., pe care le-a păstrat prin exercitarea de violențe asupra părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art.211 alin.1 și 21 lit.c C.pen.
Fapta inculpatului B. R. V. - care la data de 26.06.2013, în jurul orelor 12:00 – 13:00, prin escaladarea gardului a pătruns în curtea locuinței părții vătămate B. O., situată în București, ..41, sector 1 și apoi în locuința acesteia, fără acordul părții vătămate și care a refuzat să părăsească imobilul la solicitarea acesteia - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art.192 alin.1 C.pen.
Fapta inculpatului B. R. V. - care la data de 26.06.2013, în jurul orelor 12:00 – 13:00 a pătruns în imobilul părții vătămate B. O. având asupra sa un cuțit, pe care îl purta fără drept și pe care l-a pierdut în timp ce căuta bunuri pentru a le sustrage - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de port fără drept de cuțit, prevăzută și pedepsită de art.2 alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991.
Fapta inculpatului B. R. V. - care la data de 26.06.2013, în jurul orelor 12:00 – 13:00, a încuiat partea vătămată B. O. în locuința sa, pentru a nu avea posibilitatea să iasă, și care a rămas în casă până în jurul orelor 16:45, când a fost eliberată de nepotul său, un vecin și organele de poliție - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută și pedepsită de art.189 alin.1 C.pen.
S-a reținut de către judecătorul fondului că, la momentul săvârșirii faptelor inculpatul era minor, având vârsta de 16 ani și ca urmare sunt incidente dispozițiile art.99 și urm. C.pen.
Inculpatul a săvârșit infracțiunile în concurs real.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 C.pen. și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru faptele săvârșite (reduse cu o treime, conform art.3201 C.proc.pen.), gradul de pericol social concret al faptelor, ce rezultă din modul de săvârșire a infracțiunilor, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind sancționat cu amendă administrativă pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Potrivit referatului de evaluare, inculpatul provine dintr-o familie destrămată, urmare a separării părinților și nu păstrează legătura cu familia.
Față de aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că deși, inculpatul este minor, reeducarea acestuia nu se poate obține decât prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, numai astfel putându-se realiza scopul pedepsei, conform art.52 C.pen.
În mod evident, se impune o reacție suficient de aspră față de faptele săvârșite și față de circumstanțele personale ale inculpatului, adică o pedeapsă peste limita minimă prevăzută de lege, executată în regim de detenție, de natură a asigura îndeplinirea funcțiilor prevăzute de art.52 și urm. C.pen. și reintegrarea socială a minorului.
Reținând vinovăția inculpatului B. R. V., în contextul stării de fapt relevată mai sus și procedând în temeiul art.72 C.pen. la individualizarea pedepsei, în raport cu gradul de pericol social al faptelor și persoana inculpatului, care a mai săvârșit fapte prevăzute de legea penală, ținând cont de funcția de reeducare pe care o îndeplinește pedeapsa, dar și de cea de constrângere, judecătorul fondului a aplicat câte o pedeapsă pentru fiecare din infracțiunile reținute și constatând concursul de infracțiuni, a contopit pedepsele astfel aplicate, dispunând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă.
Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, instanța de fond a luat act că partea vătămată B. O. nu s-a constituit parte civilă.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă B. A., care s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 700 lei și care a declarat la termenul din data de 17.09.2013, că își menține pretențiile civile. Inculpatul, cu ocazia audierii în fața instanței, la termenul din data de 17.09.2013 a declarat că este de acord cu prejudiciul arătat prin rechizitoriu, în cuantum de 700 lei. Ca urmare, inculpatul a fost obligat, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata sumei de 700 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au formulat recurs P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și de inculpatul B. R. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, P. critică hotărârea atacată sub aspectul faptului că instanța de fond a omis să dispună confiscarea cuțitului aflat la camera de corpuri delicte a Secției nr. 5 de Poliție, potrivit procesului verbal din data de 03.07.2013, fila nr. 128 D.U.P.
Se susține de către P. că, întrucât inculpatul este cercetat în cauză pentru săvârșirea infracțiunii de port nelegal de cuțit, se impunea, luarea acestei măsuri de siguranță, în sensul confiscării cuțitului găsit la locul săvârșirii faptei.
Recurentul inculpat, prin apărătorul desemnat de Curte din oficiu, arată că recursul vizează netemeinicia sentinței penale atacate, instanța de fond făcând o greșită individualizare judiciară a pedepsei, impunându-se schimbarea modalității de executare și punerea în libertate a inculpatului.
Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, cu motivele anterior menționate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, Curtea constată că recursul cu care a fost sesizată este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Astfel, pe baza probelor administrate la urmărirea penală, judecătorul fondului, în aplicarea prevederilor art.3201 din Codul de procedură penală, a reținut temeinic situația de fapt constând în aceea că, în data de 26 iunie 2013, în jurul orei 1200, inculpatul B. R. V., având un cuțit asupra sa, prin escaladarea gardului, a pătruns în curtea imobilului situat în București, ..41, sect1, aparținând numitei B. O. și ulterior în imobil, de unde în prezența părții vătămate, prin violență, a sustras bunuri în valoare de 600 lei, pe care le-a vândut unor persoane necunoscute.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite cu certitudine și fără echivoc, pe baza întregului ansamblu probator administrat în cauză, dar și recunoscută de către inculpat.
În ceea ce privește critica de nelegalitate referitoare la omisiunea instanței fondului de a face aplicarea prevederilor art.118 lit.f din Codul penal a cuțitului pierdut de către inculpat în spatele imobilului părții vătămate B. O., se apreciază că inculpatul minor nu a folosit cuțitul la săvârșirea faptei, în sensul amenințării sau agresării părții vătămate, ci folosind un fular găsit în imobilul acesteia pe care l-a înfășurat în jurul gâtului (partea vătămată prezentând o julitură la nas).
Instanța de fond a apreciat - în mod just - asupra întinderii pedepsei, dând eficiență la stabilirea duratei acesteia, dar și a modalității sale de executare (în regim de detenție), tuturor criteriilor de individualizare prevăzute în art.72 din Codul penal, aspect motivat in extenso de judecătorul fondului.
Prin cuantumul pedepsei aplicate, Curtea apreciază că scopul pedepsei – astfel cum este definit de art.52 Cod penal - poate fi atins.
D. urmare, Curtea, în temeiul art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București și de inculpatul B. R.-V. împotriva sentinței penale nr. 771 din 19 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
Va computa prevenția de la 27 iunie 2013 la zi.
Constatând culpa procesuală a inculpatului, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București și de inculpatul B. R.-V. împotriva sentinței penale nr. 771 din 19 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
Compută prevenția de la 27 iunie 2013 la zi.
Obligă recurentul-inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul avocat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 04 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. DUMITRIȚA B. L. D. D.
GREFIER,
C. G.
red.D.Pic.
dact.L.G.
ex.2
red.V.O.-Jud.Sect.1
| ← Şantajul. Art.194 C.p.. Sentința nr. 631/2013. Curtea de Apel... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 2230/2013. Curtea... → |
|---|
